Recurs. Cerere de atragere raspundere organe de conducere.
Art. 138 lit. a, c, d, g Legea nr. 85/2006.
Curtea constata ca prin recursul declarat lichidatorul judicair nu critica sub nici un aspect sentinta atacata, neinvocand nici in fapt nici in drept, vreun motiv de nelegalitate a sentintei pronuntate de instanta de fond, ci doar „redepune” prin cererea de recurs, cerere de atragere a raspunderii inregistrata la fondul cauzei, urmarind o noua rejudecare a cererii in fondul acesteia, fara a invoac si a proba existenta vreunui motiv de nelegalitate de natura a atrage casarea sentintei recurate.
Decizia civila nr. 1033/28.04.2014 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V-a Civila
Deliberand asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 8458 din 18.10.2013 T.B. – S. a VI - a C. s-a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S.C. SRL, F. I. SPRL, in contradictoriu cu paratul B. M.-A..
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul lichidator judiciar si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 138 lit. a, c, d si g din Legea nr. 85/2006, fara sa faca dovada savarsirii de catre parat a faptelor respective.
Din continutul cererii rezulta ca reclamantul se rezuma, in general, la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.
A aratat tribunalul ca instanta trebuia sa dovedeasca faptul ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a paratului, fost administrator statutar al debitoarei, or, in speta, reclamantul a facut doar afirmatii generice referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau cel al altei persoane, fara a indica, in concret, elementele care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute la art. 138 lit. a) din lege.
Nu au fost indicate, in concret, nici elemente care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute la art. 138 lit. c) din lege si anume, in cauza nu a fost facuta dovada "interesului personal" al paratului, simpla continuare a unei activitati nerentabile, care duce vadit la insolventa nefiind suficienta pentru stabilirea raspunderii daca nu este facuta si dovada interesului personal, dupa cum nici nedepunerea cererii de deschidere a procedurii nu poate conduce automat la atragerea raspunderii patrimoniale, in lipsa elementelor constitutive ale raspunderii delictuale.
Cat priveste simplul fapt ca paratul nu ar fi tinut contabilitatea potrivit legii romane, acesta nu este de natura sa duca la angajarea raspunderii sale in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in insolventa, in speta reclamantul nefacand aceasta dovada.
Referitor la eventualele plati efectuate cu preferinta, judecatorul - sindic a constatat ca nu au fost efectuate probe certe in ce priveste plata sumei de 75.880 lei catre numitul O.C. C. si mai mult decat atat, ca aceasta plata prin ea insasi a generat insolventa.
Reclamantul a facut referire si la managementul defectuos, a mai retinut instanta de fond, cererea fiind neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul lichidator judiciar F. I. SPRL, recursul fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Civila, sub nr., din 29.01.2014.
In motivarea recursului lichidatorul judiciar a aratat ca apreciaza ca in cauza sunt intrunite toate elementele raspunderii civile reglementate de dispozitiile art. 138 lit.a,c,d si g din Legea nr.85/2006, paratul B. M.-A. nu numai ca nu s-a comportat ca bun administrator, dar faptele pe care le-a savarsit cu buna credinta au fost facute in detrimentul societatii debitoare, in folosul propriu al acestuia, a prevazut consecintele acestor fapte si a actionat in cunostinta de cauza.
In drept, art. 3041 Cod procedura civila.
Intimatul parat B. M.A. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate, ca temeinica si legala.
Nu au fost solicitate probe noi in recurs.
Curtea, analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 3021 alinn1 lit. c Cod procedura civila de la 1865, in vigoare la data deschiderii procedurii insolventei debitoare SC S. C. SRL, cererea de recurs trebuia sa cuprinda sub sanctiunea nulitatii, motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor.
In speta, recurentul nu a indicat expres niciunul dintre motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila, de natura sa atraga modificarea sau casarea sentintei atacate, ci a invocat dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila „Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”.
Instanta este insa obligata ca, in virtutea principiului disponibilitatii, sa analizeze prioritar motivele de nelegalitate invocate de parte si, in masura in care constata ca ar fi incidente si alte motive de casare, le poate cerceta, prin prisma art. 3041 Cod procedura civila.
Recurentul lichidator judiciar s-a limitat insa la a reitera ad literam cererea de atragere a raspunderii inregistrata la instanta de fond, fara a face vreo referire la considerentele sentintei atacate sau a critica in vreun fel solutia instantei de fond.
Asa zisul „recurs” nu este decat cererea de atragere a raspunderii denumita „recurs”, fara nici o legatura cu sentinta atacata.
Spre deosebire de apel, care potrivit art. 292 alin. 2 Cod procedura civila, poate fi nemotivat, recursul, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedura civila, se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
Raportat la dispozitiile legale precitate, Curtea constata ca prin recursul declarat lichidatorul judiciar nu critica sub nici un aspect sentinta atacata, neinvocand nici in fapt, nici in drept, vreun motiv de nelegalitate a sentintei pronuntate de instanta de fond, ci doar „redepune” prin cererea de recurs, cererea de atragere a raspunderii inregistrata la fondul cauzei, urmarind o noua rejudecare a cererii in fondul acesteia, fara a invoca si a proba existenta vreunui motiv de nelegalitate de natura a atrage casarea sentintei recurate.
Curtea constata astfel ca sentinta pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, judecatorul - sindic facand o judicioasa analiza a cererii formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei si aplicand corect dispozitiile legale incidente la situatia de fapt, astfel cum a rezultat din actele dosarului.
In mod corect tribunalul a demonstrat ca cererea formulata de lichidatorul judiciar este neintemeiata, aceasta continand afirmatii generice, nesustinute de probatorii, care nu sunt suficiente pentru a dovedi savarsirea de catre intimatul parat a faptelor prevazute expres de art. 138 lit. a,c,d,g din Legea nr.85/2006 si care sa fi condus in tot sau in parte la starea de insolventa a debitoarei SC S. C. .
Pentru aceste considerente, Curtea, fata de dispozitiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, respinge recursul ca nefondat.