„Apelanta solicita inscrierea mentiunilor privind schimbarea prenumelui conform „certificatului care dovedeste schimbarea numelui” eliberat in 1998 de Biroul Autoritatii Populatiei si Imigrarii in Netanya – Ministerul de Interne al Statului Israel si respectiv „certificatul care dovedeste alegerea numelui” din 2004 de Biroul Administratiei Populatiei in Netanya - Ministerul de Interne al Statului Israel, cele doua fiind acte de schimbare a numelui si prenumelui pe cale administrativa.
Ca atare, in mod corect a retinut tribunalul ca aceste acte administrative nu trebuie recunoscute, in prealabil, de instanta de judecata, o atare cerinta nefiind impusa in speta de fata.
Astfel, sub un prim aspect se constata ca actele in discutie nu intra in sfera hotararilor straine la care fac trimitere dispozitiile art.1093 Cod de procedura civila, intrucat nu sunt acte de jurisdictie contencioasa sau necontencioasa.
Sub un al doilea aspect, se constata ca actele in discutie nu se refera la statutul civil al apelantei, situatie in raport de care, contrar celor sustinute in apel, nu intra sub incidenta alin.2 al art.93. ”.
Domeniu – Exequator. Acte care pot fi recunoscute in aceasta procedura.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.27402/3/2013 – DECIZIA CIVILA NR.201/A/14.05.2014)
Prin cererea inregistrata la data de 7.08.2013 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, reclamantul Z-S.R. a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa fie recunoscute actele administrative de schimbare a prenumelui si numelui pe cale administrativa, eliberate de Statul Israel.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art.1093 Cod de procedura civila, art.117 alin. 1, art.93 alin.2 HG nr.64/2011.
Prin sentinta civila nr.1747/26.03.2013, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis excep?ia necompetentei generale si a respins cererea formulata de petenta Z-S.R., avand ca obiect exequator, ca inadmisibila.
Analizand exceptia necompetentei generale invocata din oficiu, fata de prevederile art. 130 alin. 1, art. 129 alin. 2 pct. 1 raportat la art.131 Cod de procedura civila coroborat cu art. 93 alin. 1 si art. 117 alin. 3 din HG nr.64/2011, tribunalul a retinut temeinicia acesteia.
Prin prezenta cerere, petenta a investit instanta de judecata, solicitand sa recunoasca in Romania certificatele de schimbare a numelui, respectiv a prenumelui emise de autoritatile administrative israeliene, petenta avand dubla cetatenie, romana si israeliana, conform mentiunilor din pasapoartele valabile ale acesteia, filele 23-24 din dosar.
Potrivit art.93 alin.1 din HG 64/2011, incident in cauza, in cazul in care se primesc din strainatate comunicari de mentiuni, acestea se opereaza numai cu aprobarea Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date. In baza art.85 din HG nr.64/2011, pe marginea actelor de stare civila se inscriu mentiunile prevazute in anexa nr.38 a actului normativ. Iar, verificand anexa nr.38, a retinut tribunalul ca la punctul nr.15 sunt inserate mentiunile privind schimbarea numelui. Asadar, contrar opiniei petentei in cauza este incident primul alineat al art.93, mentiunile privind schimbarea numelui sau prenumelui primite din strainatate, din Israel cum este cazul de fata, se opereaza cu aprobarea DEPABD si nu pe cale judiciara. Textul indicat de petenta - alineatul al doilea al art.93 din HG nr.64/2011 nu sustine situatia de fapt in cauza intrucat se refera la inscrierea unor mentiuni privind statutul civil al persoanelor (punctele 13-14 din anexa nr. 38), dobandite prin hotarari straine. Or, in cauza petenta nu solicita mentionarea unui alt statut civil.
Iar dispozitiile art.117 alin 1 din HG nr.64/2011 nu fac decat sa reitereze metodologia inscrisa in textul art.93 alin 1, in speta de fata.
Asertiunile reclamantului in sensul ca este atrasa competenta speciala a tribunalului in lumina dispozitiilor art. 1093 Cod de procedura civila nu au fost primite. Fara a statua asupra dreptului material incident in cauza, pentru a stabili instanta competenta, organul jurisdictional are caderea sa verifice norma incidenta in cauza, fara a dispune aplicarea ei. Ca atare, tribunalul a statuat ca prezenta cerere are o cauza juridica decurgand din inserarea mentiunilor privind schimbarea numelui si prenumelui dobandite in Israel pe marginea actelor de stare civila ale petentei, cum de altfel chiar aceasta a indicat.
Aspectul ca dispozitiile art. 1093 Cod de procedura civila stabilesc ca termenul de hotarare straina se refera si la acte emise de alte autoritati de jurisdictie contencioasa sau necontencioasa, decat o instanta de judecata nu neaga rationamentul expus mai sus. Nici invocarea art. 1094 Cod de procedura civila nu justifica investirea instantei cu cauza de fata, textul citat referindu-se la recunoasterea de plin de drept a hotararilor straine, adica fara interventia instantei.
In baza acestor considerente, tribunalul a constatat temeinicia exceptiei de necompetenta generala si, in consecinta a admis si a respins cererea, ca inadmisibila, competenta de solutionare apartinand unui organ fara activitate jurisdictionala.
Impotriva sentintei primei instante a declarat apel reclamanta, prin care a solicitat anularea sentintei apelate si judecarea cauzei conform art.480 alin.3 teza 1 Cod de procedura civila, pentru urmatoarele motive:
Instanta a considerat ca problema nu face obiectul procedurii de exequatur astfel cum a solicitat reclamanta intrucat nu sunt aplicabile dispozitiile invocate de aceasta in cerere (art. 117 alin. 1, art. 93 alin. 2 din HG nr.64/2011), ci alte dispozitii din acelasi act normativ (art. 117 alin. 3 si art. 93 alin. 1 din HG nr.64/2011), dispozitii care atrag competenta DEPABD.
Contrar a ceea ce retine instanta, situatia de drept se prezinta in felul urmator:
Pentru inscrierea mentiunilor de schimbare a numelui si/sau prenumelui intervenite in strainatate sediul materiei il constituie art. 117 si urm. si art. 93 din HG nr.64/2011:
- Art. 117 alin. (1) dispune: „Schimbarea numelui si/sau a prenumelui intervenita in strainatate, privind persoanele ale caror acte de nastere si de casatorie sunt inregistrate in Romania, se inscrie prin mentiune pe marginea actelor de stare civila, cu respectarea prevederilor art. 93 "
- Art. 93 alin. (2) dispune: „inscrierea in actele de stare civila a unor hotarari straine, care se refera la statutul civil al cetatenilor romani, se face dupa recunoasterea hotararii straine de catre tribunalul competent a solutiona cererea de recunoastere, respectiv tribunalul de pe raza judetului unde isi are sau a avut domiciliul persoana interesata, fara avizul D.E.P.A.B.D.; cererea se depune la S.P.C.L.E.P. sau, dupa caz, la primaria competenta si va fi insotita de hotararea straina si traducerea acesteia, in fotocopie, hotararea prin care s-au recunoscut pe teritoriul Romaniei efectele hotararii straine, definitiva si irevocabila, in original, precum fi orice alte documente necesare inscrierii mentiunii."
Anexa nr. 38 la HG nr.64/2011 pe care o invoca instanta in sentinta cuprinde continutul mentiunilor, parafelor care se pun pe marginea actelor de stare civila. Cele scrise in anexa 38 sunt puse in aplicare de functionarii primariei dupa ce se face recunoasterea „hotararii".
Asadar, art. 117 alin. 1 (care trimite la art. 93) coroborat cu art. 93 alin.2 din HG nr.64/2011 prevede obligativitatea recunoasterii de instantele romane a modificarilor de nume/prenume cauzate de „hotarari" straine.
Se observa ca art. 93 din HG nr.64/2011 se refera la „hotarari", ceea ce ar insemna la prima vedere ca articolul este aplicabil numai actelor emise de instantele judecatoresti, insa, exista art. 1093 din noul Cod de Procedura Civila care include in sfera „hotararilor” si actele administrative de autoritate cum sunt cele a caror recunoastere a solicitat-o reclamanta: „In sensul prezentului titlu, termenul de hotarari straine se refera la actele de jurisdictie contencioasa sau necontencioasa ale instantelor judecatoresti, cele notariale sau ale oricaror autoritati competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene". Apelanta – reclamanta sustine ca a aratat in cererea de recunoastere ca actele a caror recunoastere s-a solicitat nu sunt simple acte de stare civila (certificat de nastere, casatorie, deces), ci sunt acte administrative (de schimbare a numelui pe cale administrativa, cum sunt cele care in legislatia noastra fac obiectul O.G. nr.41/1003). Pentru a produce efecte in Romania, ele trebuie recunoscute prin procedura prevazuta de art.1093 si urm. Cod de procedura civila.
Cert este ca practica actuala a serviciilor de stare civila si a instantelor este in sensul indicat de reclamanta, in aceste cazuri serviciile de stare civila nu opereaza modificari in registre decat dupa ce astfel de acte sunt recunoscute de Tribunale. Suplimentar, instanta poate obtine un punct de vedere de la DEPABD.
In sensul celor precizate reclamanta a anexat cererii de recunoastere o decizie pronuntata intr-o cauza asemanatoare, respectiv decizia I.C.C.J - Sectia Civila nr. 3074/8 iulie 2003. Reclamanta a aratat si in cererea de recunoastere ca legislatia nu a suferit modificari in aceasta privinta. Astfel: art. 165 din Legea nr.105/1992 a devenit art. 1093 NCPC, iar art. 166 din Legea nr.105/1992 a devenit art. 1094 NCPC. Noile articole au aproximativ acelasi continut. Nici in prezent O.G. nr.41/1003 privind schimbarea numelui pe cale administrativa nu prevede norme speciale pentru aceasta situatie. Ca un argument in plus, art. 117 alin. 1 coroborat cu art. 93 alin. 2 din H.G. nr.64/2011 prevede acum expres obligativitatea recunoasterii unor acestor acte.
Examinand apelul prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conform art.72 alin.1 din HG nr.64/2011, actele de stare civila ale cetatenilor romani, intocmite in strainatate la autoritatile locale competente se transcriu, obligatoriu, in registrele de stare civila romana. Cererea se depune la serviciul public comunitar de la domiciliu sau, in cazul in care cetateanul roman nu a avut domiciliul in Romania, la sectorul 1 al Municipiului Bucuresti, cu avizul prealabil al Directiei Generale de Evidenta a Persoanelor Municipiului Bucuresti.
Conform alin.6 al aceluiasi articol, documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Conventiei de la Haga din 1961 se apostileaza.
Conform art.93 alin.1 din acelasi act normativ mentiunile se inregistreaza numai cu aprobarea DEPABD, cu exceptia cazurilor prevazute la alin.2. Acesta statueaza ca inscrierea in actele de stare civila a unor hotarari straine, care se refera la statutul civil al cetatenilor romani, se face numai dupa recunoasterea hotararilor straine de catre tribunalul competent.
Curtea constata ca apelanta solicita inscrierea mentiunilor privind schimbarea prenumelui conform „certificatului care dovedeste schimbarea numelui” eliberat in 1998 de Biroul Autoritatii Populatiei si Imigrarii in Netanya – Ministerul de Interne al Statului Israel si respectiv „certificatul care dovedeste alegerea numelui” din 2004 de Biroul Administratiei Populatiei in Netanya - Ministerul de Interne al Statului Israel, cele doua fiind acte de schimbare a numelui si prenumelui pe cale administrativa.
Ca atare, in mod corect a retinut tribunalul ca aceste acte administrative nu trebuie recunoscute, in prealabil, de instanta de judecata, o atare cerinta nefiind impusa in speta de fata.
Astfel, sub un prim aspect se constata ca actele in discutie nu intra in sfera hotararilor straine la care fac trimitere dispozitiile art.1093 Cod de procedura civila, intrucat nu sunt acte de jurisdictie contencioasa sau necontencioasa.
Sub un al doilea aspect, se constata ca actele in discutie nu se refera la statutul civil al apelantei, situatie in raport de care, contrar celor sustinute in apel, nu intra sub incidenta alin.2 al art.93.
Curtea constata ca, in realitate, prima instanta a analizat corect temeiul juridic incident in cauza si a respins actiunea, din motivare rezultand nu inadmisibilitatea prezentei cereri prin prisma necompetentei instantei de judecata, ci lipsa de interes a unui astfel de demers, legea neimpunand recunoasterea, pe cale judiciara, a celor doua acte in discutie.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca apelul se impune a fi respins, apelanta putand obtine transcrierea celor doua acte in discutie, pe baza cererii formulate si cu aprobarea DEPABD, nefiind necesara recunoasterea lor de catre instanta de judecata.