Clauza compromisorie in contracte de prestari sportive. Necompetenta instantelor judecatoresti.
- Art. 343 4 din Codul de procedura civila
Prin clauza inserata la pct. 15 atat in contractul de prestari sportive partile au agreat urmatoarele: „orice litigii privind executarea necorespunzatoare ori neexecutarea obliga?iilor asumate de par?i prin prezentul contract se solu?ioneaza pe cale amiabila. In cazul in care o astfel de solu?ionare nu este posibila, partile au dreptul de a se adresa organismelor cu atribu?ii jurisdic?ionale ale FRF/AJF, in conformitate cu prevederile Statutului si Regulamentelor FRF/AJF.”
Prevederea contractuala men?ionata constituie o veritabila clauza compromisorie, in sensul art. 3431 alin. 1 C.pr.civ. Curtea observa ca este indeplinita si condi?ia prevazuta de art. 3434 alin. 2 lit. a) C.pr.civ., si anume aceea ca paratul sa fi invocat existenta conven?iei arbitrale.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca, Decizia civila nr. 86R din 10.01.2014)
Domeniu: Competenta generala
Prin actiunea inregistrata reclamantul B.S. a chemat in judecata pe paratul C.S.O. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna: obligarea paratului la plata sumei de 11.680 euro net (echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii) reprezentand veniturile salariate aferente lunilor aprilie si mai si a perioadei iulie - decembrie ale anului 2010 stabilite prin Contractele individuale de munca nr. xxxx/14.08.2009 si nr. xxxx/04.08.2010;
Prin sentinta civila nr. 2450 pronuntata la data 13.03.2013 de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale a respins exceptiile inadmisibilitatii si prematuritatii formularii cererii de chemare in judecata invocate de parata, ca neintemeiate; a admis actiunea formulata de reclamantul B.S. in contradictoriu cu paratul C.S.O.; a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 11.680 Euro ( echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii) reprezentand drepturi aferente lunilor aprilie 2010, mai 2010 si perioadei iulie - decembrie 2010.
Impotriva acestei hotarari paratul C.S.O. a formulat recurs.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instan?a trebuie sa se pronun?e mai intai asupra excep?iilor de fond si de procedura, care fac inutila analiza fondului.
In spe?a, recurentul a invocat faptul ca litigiul ar trebui solu?ionat de organismele jurisdic?ionale ale F.R.F., iar numai daca diferendele nu se rezolva nici pe aceasta cale, par?ile se pot adresa instan?ei. Excep?ia astfel invocata a fost intitulata de recurent ca fiind o excep?ie de prematuritate.
Fata de argumentele expuse in sus?inerea acestei excep?ii, Curtea noteaza ca recurentul are in vedere excep?ia necompetentei generale a instan?elor judecatore?ti in solu?ionarea litigiului, excep?ie care a fost pusa in discu?ie in ?edin?a publica din data de 10.01.2014.
Excep?ia este intemeiata si urmeaza a fi admisa, cu consecin?a imposibilita?ii de a analiza fondul preten?iilor, intrucat cererea nu este de competenta instan?elor judecatore?ti.
Prin clauza inserata la pct. 15 atat in contractul de prestari sportive inregistrat la F.R.F. sub nr. xxxx/09.08.2010, cat si in cel inregistrat sub nr. xxxx/18.09.2009, depuse in copie la dosarul de fond, par?ile au agreat urmatoarele: „orice litigii privind executarea necorespunzatoare ori neexecutarea obliga?iilor asumate de par?i prin prezentul contract se solu?ioneaza pe cale amiabila. In cazul in care o astfel de solu?ionare nu este posibila, par?ile au dreptul de a se adresa organismelor cu atribu?ii jurisdic?ionale ale FRF/AJF, in conformitate cu prevederile Statutului si Regulamentelor FRF/AJF.”
Prevederea contractuala men?ionata constituie o veritabila clauza compromisorie, in sensul art. 3431 alin. 1 C.pr.civ., care dispune:
“(1) Prin clauza compromisorie par?ile convin ca litigiile ce se vor na?te din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solu?ionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.”
Potrivit art. 3433 C.pr.civ. “(1) Incheierea conven?iei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instan?elor judecatore?ti.”.
Curtea observa ca este indeplinita si condi?ia prevazuta de art. 3434 alin. 2 lit. a) C.pr.civ., si anume aceea ca paratul sa fi invocat existenta conven?iei arbitrale. Conform dispozi?iei legale men?ionate, daca paratul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conven?ia arbitrala, instan?a trebuie sa retina cauza spre solu?ionare.
Alineatul 3 al aceluia?i articol prevede ca “In celelalte cazuri, instan?a judecatoreasca, la cererea uneia dintre par?i, se va declara necompetenta, daca va constata ca exista conven?ie arbitrala.”
In cauza de fata, inca din intampinarea depusa la instan?a de fond (fila 80), paratul a sus?inut ca litigiul este de competenta organelor de jurisdic?ie ale FRF si ale LPF.
Raportand dispozi?iile legale men?ionate la situa?ia de fapt din spe?a, Curtea observa ca preten?iile care fac obiectul litigiului si care se intemeiaza pe cele doua contracte de prestari sportive trebuie solu?ionate de organismele jurisdic?ionale ale F.R.F.
Constatand incident cazul de casare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurentul-parat C.S.O., in contradictoriu cu intimatul-reclamant B.S., va casa sentinta recurata si va respinge cererea, ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti.