Faliment - procedura insolventei – societati cu raspundere limitata.
- Legea nr.85/2006, art. 52
Nu sunt indeplinite conditiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 pentru a se constata intervenita compensarea datoriilor debitorului cu cele ale creditorului, intrucat la data deschiderii procedurii insolventei nu exista intrunite conditiile compensarii, respectiv creante reciproce exigibile.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 2232 din 15.11.2013)
Constata ca prin sentinta nr.2294 din 06.03.2013 a Tribunalului Bucuresti, sectia a VII-a civila a fost respinsa cererea formulata de SC T SA impotriva debitoarei SC G T C SRL.
Pentru a decide astfel judecatorul-sindic a constatat ca SC T SA a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SC G T C SRL, sub motiv ca aceasta ii datoreaza suma de 580.451,54 lei pe care nu i-a achitat desi au trecut mai mult de 30 de zile de la data scadentei, si ca debitul este cert si lichid fiind stabilit prin hotararea arbitrala nr.79 din 29.07.2010.
Judecatorul-sindic a mai constata ca parata a depus intampinare solicitand respingerea cererii ca neintemeiata deoarece reclamanta nu detine o creanta certa, lichida si exigibila; ca in dosarul de insolventa nr.2325/121/2008 in care este deschisa procedura insolventei fata de reclamanta, parata este inscrisa in tabloul creditorilor cu suma de 458.307,34 lei; si ca, de asemenea, reclamanta mai datoreaza paratei suma de 83.645,93 lei, conform facturilor depuse la acest dosar.
Judecatorul-sindic a mai constatat, de asemenea, ca prin sentinta civila nr.3377 din 19.03.2012 tribunalul a respins exceptia netimbrarii cererii iar pe fond a respins cererea creditoarei ca neintemeiata; si ca prin decizia nr.1785/22.10.2012 a Curtii de Apel Bucuresti a fost admis recursul, casata sentinta cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta pentru ca nu a fost analizata existenta creantelor reciproce si nu a argumentat nici modalitatea in care poate opera compensarea legala.
Analizand cererea judecatorul-sindic a constatat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.52 din Legea nr.85/2006 si art.1616 si art.1617 alin.2 din Noul Cod civil; ca cele doua parti detin creante reciproce astfel ca prin aplicarea regulilor aratate sunt intrunite conditiile compensarii de drept a creantelor iar suma ramasa de plata pentru debitoare, de 38.498,27 lei, este mai mica decat pragul minim de 45.000 lei prevazut pentru deschiderea procedurii insolventei.
La 19.04.2013 SC T SA a declarat recurs criticand solutia instantei de fond ca nelegala.
1. Sentinta instantei de fond nu este motivata.
Se sustine ca instanta de fond nu a analizat sustinerile reclamantei cu toate ca aceasta a invocat indeplinirea conditiilor prevazute de regulile art.3 alin.1 lit.a alin.6, art. 12 si art.31 din Legea nr.85/2006; si ca a retinut gresit faptul ca poate fi compensata creanta de 458.307,34 lei detinuta de G fata de T fara sa observe ca o creanta inregistrata in tabloul creditorilor nu mai poate fi compensata.
2. Instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii schimband natura ori intelesul lamuri si vadit neindoielnic al acestuia.
Se arata ca fara nici un argument judecatorul-sindic a retinut ca in speta a intervenit compensarea de drept a creantelor si ca suma ramasa de plata pentru debitoare este mai mica decat pragul minim de 45.000 lei.
3. Gresit instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege in materia compensarii legale.
Se sustine ca judecatorul-sindic a retinut aplicarea art.1616 si art.1617 C. civ., care sunt reguli generale fara a observa ca in materia insolventei sunt aplicabile regulile speciale ale compensarii creantelor, prevazute de art.52 din Legea nr.85/2006.
La 11.11.2013 SC G T C SRL a depus intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Se sustine ca nu sunt fondate criticile recurentei deoarece intimata este creditoare a recurentei cu suma totala de 541.953,27 lei, din care 458.307,34 lei reprezinta suma cu care aceasta este inscrisa in tabloul creditorilor recurentei, in calitate de debitoare aflata in insolventa, si restul de 83.645,93 lei reprezentand valoarea a 3 facturi fiscale; ca prin pronuntarea hotararii nr.79/2010 de Curtea de arbitraj recurenta a devenit creditoarea intimatei cu suma de 580.451,54 lei astfel ca din acest moment trebuie sa fie compensate aceste creante, recurenta ramanand creditoare doar cu restul de 38.489,27 lei.
Se mai sustine ca deoarece intima nu poate solicita compensarea in dosarul de insolventa in care recurenta este debitoare este aplicabil art.1616 C. civ. facand astfel posibila invocarea compensarii de catre intimata.
In fine, se arata ca in urma compensarii intimata ramane cu o datorie de 38.489,27 lei suma aflata sub pragul prevazut de lege pentru a se putea admite cererea de deschidere a procedurii de insolventa.
Recursul este fondat.
Sunt fondate criticile recurentei care, in esenta, vizeaza nelegalitatea sentintei pentru aplicarea gresita a legii, potrivit art.304 pct.9 C. pr.civ.
Mai intai curtea constata ca in speta nu se aplica regulile Noului Cod civil deoarece obiectul litigiului este o creanta exigibila in iulie 2010, ca urmare a pronuntarii sentintei arbitrale nr.79 din 29.07.2010, Noul Cod civil intrand in vigoare la 01.10.2011 (art.220 din Legea nr.71/2011).
Pe fond curtea constata ca intimata-debitoare nu a formulat contestatie la cererea de deschidere a procedurii insolventei in termen legal astfel ca ea nu mai poate contesta starea de insolventa (art.3 pct.6 si 12 si art.33 alin.6 din Lega nr.85/2006) ci doar existenta celorlalte conditii legale privind datoriei fata de creditoare.
In recurs intimata a recunoscut creanta de 580.451,54 lei si caracterul ei cert, lichid si exigibil insa sustine ca aceasta s-ar compensa cu o creanta de 458.307,34 lei cu care este inscrisa in tabloul creditorilor recurentei; si ca, in plus, la dosarul aratat a mai depus trei facturi, doua din 30.11.2008 si una din 31.01.2009, in total valoarea acestora fiind de 83.645,93 lei.
Intimata sustine astfel ca nu sunt intrunite conditiile insolventei deoarece creanta sa se compenseaza cu cea a recurentei aceasta ramanand cu un rest de creanta de 38.498,27 lei, suma insuficienta pentru a se putea solicita intrarea in insolventa.
In principiu, potrivit art.1143-1145 C. civ. doua creante existente in acelasi timp se pot compensa pana la limita celei mai mici dintre ele. Trebuie sa verificam daca acest mijloc de stingere a datoriilor reciproce poate fi aplicabil avand in vedere imprejurarile litigiului.
Particular in speta este faptul ca recurenta se afla in insolventa si la data deschiderii acestei proceduri, sentinta nr.960 din 08.10.2008, ea era debitoare fata de intimat cu suma de 458.307,34 lei, suma inscrisa in tabloul de creanta (f.26 dos. trib.).
Cu privire la cele trei facturi, invocate de intimata, Curtea observa ca acestea au fost emise ca urmare a executarii unui serviciu de aceasta fata de recurenta, respectiv inchirierea in lunile noiembrie si decembrie 2008 a unor vagoane. Avand in vedere data executarii serviciului, curtea constata ca aceste creante s-au nascut in perioada in care recurenta se afla in perioada de observatie si ca in consecinta aceste pretentii trebuie sa fie formulate in dosarul de insolventa si sa fie recunoscute de judecatorul – sindic din acea procedura caci, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 „De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”
Asa fiind curtea constata ca intimata nu are posibilitatea de a invoca aceste pretentii in aceasta cauza singura cale fiind cea a cererii adresate judecatorului-sindic din dosarul nr.2385/121/2008.
Cu privire la pretentia intimatei de compensare a creantei sale de 458.307,34 lei, inregistrata in tabloul creditorilor recurentei in dosarul nr.2385/121/2008.
Asa cum a fost aratat mai sus, dupa deschiderea procedurii insolventei se suspenda de drept toate actiunile (..) extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra bunurilor debitorului. In aceste conditii intimata nu poate pretinde compensarea creantei sale, aratata mai sus, cu datoria pe care recurenta insolventa o are fata de intimata. Pentru a fi posibila o astfel de compensare era necesar ca la data deschiderii insolventei recurentei (08.10.2008) sa existe conditiile compensarii (creante reciproce exigibile).
In acest sens, potrivit art.52 din aceeasi lege, deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.
In consecinta, in speta nu sunt intrunite conditiile compensarii creantei de 458.307,34 lei caci aceasta a devenit exigibila la doi ani dupa ce creanta intimatului fata de recurent a fost exigibila.
De altfel, in conditiile in care creanta de 83.645,93 lei nu poate fi compensata face inutila orice discutie privind compensarea creantei de 458.307,34 lei caci si in cazul in care aceasta din urma creanta ar fi compensabila nu poate fi impiedicata deschiderea procedurii insolventei intimatului, cuantumul creantei recurentului fiind mai mare de 45.000 lei.
In concluzie, sunt indeplinite conditiile deschiderii procedurii insolventei fata de debitoarea SC G T C SRL.
Vazand si dispozitiile art.312 alin.5 C. pr.civ. s-a admis recursul, s-a trimis cauza la aceeasi instanta pentru deschiderea procedurii.