Faliment - Contestatie.
- Legea nr. 85/2006, art. 14 alin. 7
Votul exprimat de creditor impotriva hotararii adunarii creditorilor trebuie sa fie clar si neconditionat. Recurenta creditor nu are calitate procesuala activa de a contesta hotararea adunarii creditorilor in conditiile in care nu a exprimat un vot negativ si fara echivoc.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1093 din 22.05.2013)
Prin cererea formulata la data de 21.06.2012, creditoarea A N A F a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea Hotararii Adunarii Creditorilor din data de 14.06.2012 pentru nerespectarea dispozitiilor cuprinse in art.13 din Legea nr. 85/2006.
Prin intampinarea formulata de creditorul G.L. s-a solicitat respingerea ca inadmisibila a contestatiei, in conditiile in care nu au fost intrunite cerintele prevazute de art.14 alin.7, in sensul ca prin votul exprimat nu s-a retinut refuzul in privinta masurilor propuse spre a fi adoptate.
Au mai fost invocate exceptia lipsei calitatii procesual active de catre administratorul judiciar si exceptia lipsei de interes raportat la dispozitiile art.14 alin.7 din legea insolventei.
Prin sentinta civila nr. 8139 din 16.07.2012 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual active si a respins ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesual activa contestatia impotriva hotararii adunarii creditorilor din 14.06.2012.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic, avand in vedere faptul ca au fost invocate mai multe exceptii, a apreciat ca se impune a fi analizata cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesual active.
In privinta acestei exceptii, s-a retinut ca art.14 alin.4 din legea insolventei stabileste persoanele indreptatite a formula actiuni in anulare impotriva hotararilor adunarilor creditorilor. Astfel, legea recunoaste legitimitate procesual activa doar creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor.
In cauza, analizand punctul de vedere transmis prin adresa cu nr. 828058/8277974, contestatoarea A.N.A.F precizeaza in principiu ca aproba administratorul judiciar. Cu privire la punctele 2 si 3 de pe ordinea de zi, s-a aratat ca votul nu se poate exprima in mod valabil, iar la punctul 4 ANAF a votat pentru a face parte din Comitetul Creditorilor.
Cu privire la modalitatea de vot, judecatorul sindic a constatat ca, desi legea insolventei recunoaste ca valabila votarea prin corespondenta, votul exprimat trebuie sa fie clar si neconditionat. Ori, in cauza, votul exprimat de creditorul bugetar in privinta administratorului judiciar si remuneratiei cuvenite ar fi fost conditionat de o viitoare selectie ce urma a fi efectuata pe cale administrativa interna. Ori, nu se poate admite ca fiind valabil un vot conditionat de o imprejurare viitoare incerta.
Cu privire la calitatea procesual activa, s-a retinut ca legea insolventei, data fiind celeritatea procedurii si necesitatea aducerii la indeplinire a masurilor legate de modalitatea indeplinirii obligatiilor legale, si nu in ultimul rand in vederea evitarii prejudiciilor ce ar putea fi generate creditorilor prin tergiversarea procedurii, prevede o serie de conditii suplimentare pentru a recunoaste legitimitate procesual activa creditorilor ce pot initia cereri in anularea hotararilor adunarilor creditorilor.
Astfel, legea recunoaste legitimitate procesual activa doar creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor.
In speta s-a apreciat ca fiind incidenta prima teza, in conditiile in care s-a apreciat ca admisibila votarea prin corespondenta a creditorului bugetar.
A mai constatat judecatorul sindic ca, referitor la punctele 2 si 3 de pe ordinea de zi, ANAF a aratat ca votul nu se poate exprima in mod valabil, ceea ce nu poate fi interpretat in mod necesar si fara echivoc ca fiind un vot negativ. Mai mult, nu poate fi invocata propria culpa a creditorului bugetar (votul echivoc) pentru a justifica indeplinirea cerintei prevazuta de art.14 alin.7 din legea insolventei.
Impotriva acestei solutii, in termen legal, a declarat recurs A N A F, solicitand admiterea recursului astfel cum a fost formulat si modificarea sentintei recurate.
In motivare recurenta arata ca apreciaza ca inregistrarea in procesul verbal al adunarii creditorilor a votului pe care l-a exprimat a fost facuta in mod viciat. Astfel, pentru punctele 1 si 4, administratorul judiciar a consemnat votul in mod corespunzator, insa pentru punctele 2 si 3 a consemnat votul la rubrica „mentiuni”, desi din lecturarea votului comunicat rezulta in mod clar ca recurenta nu voteaza pentru confirmarea administratorului judiciar si pentru onorariul acestuia.
La punctul 2 si 3, recurenta a aratat faptul ca nu sunt indeplinite prevederile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care s-a atras atentia ca votul asupra unui asemenea punct nu este legal. S-a aratat totodata ca ANAF va comunica ulterior efectuarii selectiei conform OPANAF nr. 1009/2007, urmand ca administratorul judiciar numit provizoriu sa isi exercite atributiile cu onorariul stabilit de instanta. Prin urmare, apreciaza recurenta ca rezulta in mod clar votul negativ exprimat.
Chiar si in masura in care s-ar accepta interpretarea potrivit careia A N A F nu a exprimat un vot neechivoc, aceasta interpretare nu poate fi retinuta ca avand caracter general, cu atat mai mult cu cat ANAF si-a exprimat votul neechivoc cel putin pe 2 din punctele de pe ordinea de zi.
Mai arata recurenta ca hotararile luate in cadrul Adunarii creditorilor cu privire la punctele de pe ordinea de zi referitoare la confirmarea administratorului judiciar si stabilirea onorariului acestui, sunt nelegale, deoarece nu exista o recomandare din partea comitetului creditorilor cu privire la numire si remuneratie asa cum prevad dispozitiile art. 19 alin. 2 teza initiala din Legea nr.85/2006.
De asemenea, in cauza lipsesc documentele care sa justifice indeplinirea criteriilor prevazute de art. 37 din Ordonanta de urgenta nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, astfel ca se apreciaza ca onorariul stabilit in cadrul Adunarii creditorilor din data de 14.06.2012 este mult prea mare si poate dezavantaja creditorii, atunci cand, in urma distributiei sumelor rezultate din lichidarea averii debitorului, li se diminueaza sumele care le revin.
In ceea ce priveste desemnarea comitetului creditorilor, arata ca aceasta s-a facut cu incalcarea prevederilor art. 162 alin. 1 si alin. 43 din Legea nr.85/2006, evitandu-se in mod voit alegerea unui creditor bugetar in acest comitet format, pentru a nu se putea asigura o transparenta in ceea ce priveste deciziile luate.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate de recurenta precum si in considerarea dispozitiilor art.3041 Cod Procedura Civila, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Sustine recurenta ca in mod gresit s-ar fi consemnat votul sau cu privire la punctele 2 si 3 de pe ordinea de zi, exprimat prin adresa nr. 828059/827974/828133/2012.
Potrivit adresei invocata de recurenta, depusa si in recurs la filele 59-60, cu privire la punctele 2 si 3 de pe ordinea de zi a sedintei adunarii creditorilor din 14.06.2012, avand ca obiect confirmarea administratorului judiciar E I SPRL si stabilirea onorariului acestuia, recurenta a aratat in mod expres ca apreciaza ca „nu se poate exprima in mod legal un punct de vedere cu privire la confirmarea administratorului judiciar” la data cand a formulat adresa. A mai aratat ca, in masura in care nu se va tine seama de observatiile pe care le-a facut, sa se aiba in vedere ca va comunica numele practicianului in insolventa selectat potrivit propriei selectii facute in conformitate cu OPANAF nr. 1009/2007, urmand ca pana la acel moment, „administratorul judiciar numit provizoriu sa isi exercite atributiile cu onorariul stabilit in sentinta de deschidere a procedurii insolventei”.
Rezulta deci ca recurenta, prin adresa invocata, a aratat ca nu poate exprima un vot valabil cu privire la confirmarea administratorului judiciar si a remuneratiei acestuia, mai inainte de finalizarea procedurilor de selectie a practicienilor in insolventa agreati de ANAF, conform dispozitiilor OPANAF nr. 1009/2007.
In consecinta, cata vreme aceasta nu a exclus posibilitatea ca practicianul in insolventa desemnat provizoriu de catre judecatorul sindic sa fie dintre cei agreati de ANAF, in nici un caz nu se poate interpreta pozitia acesteia ca fiind un vot negativ fara echivoc impotriva punctelor 2 si 3 de pe ordinea de zi.
Cu privire la punctul 4, respectiv desemnarea membrilor si a presedintelui Comitetului Creditorilor, „votul A N A F este acela de a face parte din acest organ participativ in calitate de membru”, ceea ce in mod cert nu poate fi interpretat ca un vot impotriva hotararii luate de adunarea creditorilor, respectiv de desemnare in comitetul creditorilor a B R D G S G – presedinte, R B SA si A T – membrii.
In consecinta, in mod corect a constatat judecatorul sindic faptul ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006 pentru a recunoaste recurentei calitatea procesuala activa de a contesta hotararea adunarii creditorilor din data de 14.06.2012 cu privire la punctele de pe ordinea de zi referitor la care aceasta nu a votat impotriva.
In privinta criticilor vizand temeinicia si legalitatea masurilor adoptate de adunarea creditorilor la data de 14.06.2012, acestea nu vor mai fi analizate, Curtea constatand ca nu pot fi analizate pentru prima data in recurs, in conditiile in care prima instanta a solutionat cauza prin admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si nu pe fond.
Fata de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, neputand fi retinuta nici una din criticile aduse sentintei si retinandu-se totodata ca nici nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 3041 Cod Procedura Civila.