Curtea constata ca atunci cand a calificat calea de atac declarata de parti impotriva hotararii de prima instanta, Tribunalul Ialomita a aplicat in mod gresit dispozitiile art.2821 alin.1 C.proc.civ., raportandu-se doar la o parte a obiectului litigiului, respectiv la acela dat de bunurile retinute ca facand parte din categoria bunurilor comune. Aceasta a condus la consecinta judecarii in mod gresit a caii de atac intr-o compunere de trei judecatori, specifica recursului, iar nu in complet de doi judecatori, proprie apelului si, in acelasi timp, la suprimarea nelegala a unei cai de atac care, potrivit legii, se afla la dispozitia partilor.
Domeniu – drept procesual civil
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.6970/312/2009 – DECIZIA CIVILA NR.197/05.02.2013)
Prin sentinta civila nr.1156 din 19.04.2012 pronuntata de Judecatoria Slobozia s-a respins ca neintemeiata cererea reclamantului P.V. de a se constata ca apartamentul situat in municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judet I. a fost bun propriu, cerere formulata in contradictoriu cu paratii N. (fosta P.) D., V.C.M., V.S.V., S.M. si S.I..
S-a admis, in parte, actiunea formulata de parata N. (fosta P.) D., in contradictoriu cu reclamantul P.V..
S-au respins ca neintemeiate solicitarile paratei N. (fosta P.) D. de includere la masa partajabila a sumelor de: 20.000 lei (reprezentand pretul incasat pentru instrainarea nudei proprietati asupra imobilului apartament situat in municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judet I.), 81.726,75 lei (reprezentand pret al vanzarii terenului bun comun in suprafata de 500 mp teren situat in intravilanul municipiului S.) si 30.000 lei (reprezentand depozite bancare ale reclamantului).
S-a constatat ca reclamantul P.V. si parata N. (fosta P.) D. sunt coproprietari asupra terenului in suprafata de 700 mp situat in comuna M.K., str.D.J. nr.3, judet I. (tarlaua 41, parcela 3407), identificat prin numar cadastral, 650/2 inscris in cartea funciara nr.20457 (provenita din conversia de pe hartie a CF nr.204), avand ca vecini: la N – N.A. pe 36,08 ml; la S – S.I. pe 39,67 ml; la E – str.Drumul judetean – Dj 2367 pe 14,28 ml; la V – N.A. pr 25,27 ml, si asupra imobilului casa de locuit – parter cu garaj auto construit conform autorizatiei de construire nr.4/18.03.2005 emisa de Primaria Comunei M.K. pe acest teren, in cote de cate 50% fiecare.
S-a omologat raportul de expertiza imobiliara intocmit de expertul tehnic judiciar E.S.G..
S-a atribuit in deplina proprietate si posesie paratei N. (fosta P.) D. imobilul teren in suprafata de 700 mp situat in comuna M.K., str.D.J. nr.3, judet I. impreuna cu imobilul casa de locuit – parter cu garaj auto construit conform autorizatiei de construire nr.4/18.03.2005 emisa de Primaria Comunei M.K. pe acest teren si a fost obligata parata N. (fosta P.) D. la plata catre reclamantul P.V. a sumei de 48.563 lei cu titlu de sulta in termen de 3 luni de la comunicarea hotararii.
S-a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata, s-a facut aplicarea art.54 alin.2 din Legea nr.7/1996 si in temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 a fost obligat reclamantul P.V. la plata catre stat a sumei de 2.928 lei, reprezentand scutire de la plata taxei de timbru, prin incuviintarea ajutorului public judiciar, acordata paratei N. (fosta P.) D. potrivit incheierii din data de 22.09.2011.
S-a dispus restituirea sumei de 300 lei din suma de 600 lei achitata de reclamantul P.V. cu titlu de onorariu expertiza, conform chitantei seria TTE nr.8774491 din data de 10.01.2012 emisa de CEC Bank – Sucursala Slobozia.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul si parata s-au casatorit la data de 12.12.1997, iar prin sentinta civila nr.2240/01.06.2009 a Judecatoriei Slobozia, definitiva si irevocabila, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, prin acord, parata revenind la numele avut anterior casatoriei, acela de N..
Prin contractul de vanzare-cumparare nr.2567/16.07.1998 autentificat la BNP S.M. (S.), sotii P.V. si D. au cumparat un apartament cu 2 camere situat in municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judet I., precum si 10 mp teren aferent, pretul vanzarii fiind de 3.700 lei (37.000.000 lei ROL), suma din care la data perfectarii contractului s-a dat suma de 2.400 lei (24.000.000 lei ROL), iar restul de 1.300 lei (13.000.000 lei ROL), urmand a se remite vanzatorilor la data de 30.07.1998.
Fata de actele dosarului, instanta a apreciat ca nu numai reclamantul a avut contributie la achizitionarea acestui bun comun ci si parata, avand in vedere munca depusa de aceasta in gospodarie (reclamantul necontestand efectuarea de catre parata a treburilor casnice, in perioada apropiata dobandirii apartamentului), faptul ca de la data incheierii casatoriei trecuse aproximativ 7 luni, ca si parata era detinatoare de bunuri proprii conform hotararii de partaj cu fostul sot, iar, in baza unei prezumtii simple, in favoarea paratei opereaza subzistenta unei contributii la acest bun comun. A apreciat instanta ca, desi reclamantul impreuna cu fosta sotie au instrainat bunuri, iar sumele obtinute cuvenite reclamantului se ridicau la o suma apropiata de cea a cumpararii apartamentului nr.80 din municipiul S., Bd.U., bl.U12, aceasta nu echivaleaza cu faptul ca intreaga suma obtinuta de reclamant ar fi fost folosita la achitarea apartamentului.
Instanta de fond a mai retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare nr.1463/27.03.2008 autentificat la BNP S.D. (S.), sotii P.V. si D. au vandut nuda proprietate asupra imobilului compus din doua camere situat in municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, judet I., catre paratii V.C.M., V.S.V., S.M. si S.I., pentru suma de 20.000 lei, cei doi soti, pastrandu-si dreptul de uzufruct viager si prin contractul de vanzare-cumparare nr.613/13.02.2008 autentificat la BNP P.M.au instrainat suprafata de 500 mp teren situat in intravilanul municipiul S. (bun comun al partilor) pentru suma de 81.726,75 lei.
Chiar daca vanzarea apartamentului si a terenului s-a efectuat de catre parata, prin mandatar P.V., in lipsa unor probe pertinente si concludente privind destinatia sumelor incasate, in aplicabilitatea prezumtiei de comunitate a bunurilor dobandite in timpul casatoriei, instanta a apreciat ca partile au folosit in comun sumele cuvenite din vanzare.
S-a mai retinut in considerentele sentintei ca partile au avut depozite constand in certificate de trezorerie, in perioada 1999 – 2005, insa, ultimele trei certificate de trezorerie (in valoare de cate 50.000.000 lei ROL) au fost rascumparate la datele de 22.04.2005, 26.05.2005 si 08.06.2005, astfel ca instanta a apreciat ca fiind neintemeiata cererea paratei-reclamante de includere la masa partajabila a sumei de 30.000 lei (reprezentand depozite bancare ale paratului).
Din probatoriul administrat s-a constatat ca in timpul casatoriei sotii P.V. si D. au dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr.2716/04.11.2004 autentificat la BNP D.M.L. (T.) un teren in suprafata de 700 mp situat in comuna M.K., in tarlaua 41, parcela 3407 identificat prin numar cadastral, 650/2 (lot.2) inscris in cartea funciara nr.196/N avand ca vecini: la N – lot nr.1, la S – S.I., la E – Drum judetean, la V – lot. nr.1.
Pe timpul casatoriei partilor, pe acest teren a fost construit imobilul casa de locuit – parter cu garaj auto conform autorizatiei de construire nr.4/18.03.2005 emisa de Primaria Comunei M.K. si a fost retinuta o contributie egala avand in vedere ca atat reclamantul, cat si parata au avut anterior cumpararii terenului si construirii casei din localitatea M.K., bunuri imobile proprii pe care le-au folosit in interesul comun al casniciei, ca reclamantul a obtinut in mod constant sume de bani necesare construirii casei din comuna M.K., ca si parata care a fost plecata in strainatate la munca, de unde, in mod periodic, trimitea in tara bani.
Dat fiind ca parata N.D. a dorit partajarea terenului in suprafata de 700 mp situat in comuna M.K. si a imobilului casa de locuit – dar nu au ajuns la o tranzactie, instanta, prin incheierea din data de 17.11.2011, in baza art.6736 Cod procedura civila, a constatat ca partile sunt coproprietari asupra acestor bunuri imobile, fiecare cu o cota de 50% si a dispus efectuarea in cauza a unei expertize tehnice pentru constructii, in vederea evaluarii si lotizarii imobilului pentru iesirea din indiviziune.
Prin raportul de expertiza tehnica in constructii s-a stabilit ca valoarea de piata a imobilului teren in suprafata de 700 mp situat in comuna M.K., str.D.J. nr.3, judet I. si casa de locuit – parter cu garaj auto construite conform autorizatiei de construire nr.4/18.03.2005 emisa de Primaria Comunei M.K. pe acest teren, este de 97.126 lei, cotele cuvenite partilor fiind de cate 48.563 lei pentru fiecare – filele 340-349.
Partile nu au avut obiectiuni cu privire la expertiza efectuata si facand aplicarea art. 6739 Cod procedura civila, avand in vedere ca imobilul nu este partajabil in natura iar pozitia partilor concorda in ceea ce priveste atribuirea imobilului (reclamantul fiind de acord ca imobilul in cauza sa fie atribuit paratei, cu obligarea acesteia la plata sultei stabilite, iar parata solicitand atribuirea imobilului) instanta a omologat raportul de expertiza si a dispus iesirea din indiviziune, atribuind in deplina proprietate si posesie paratei N. (fosta P.) D. imobilul teren in suprafata de 700 mp impreuna cu imobilul casa de locuit – parter cu garaj auto construit pe acest teren, cu obligarea paratei N. (fosta P.) D. la plata catre reclamantul P.V. a sumei de 48.563 lei cu titlu de sulta in termen de 3 luni de la comunicarea prezentei hotarari.
Fata de prevederile art. 274 Cod de procedura civila si fata de principiul disponibilitatii actiunii civile, instanta a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
In baza art.54 alin.2 din Legea nr.7/1996, republicata, a dispus comunicarea unei copii de pe hotararea ramasa irevocabila catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ialomita si in temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 l-a obligat pe reclamantul P.V. la plata catre stat a sumei de 2.928 lei, reprezentand scutire de la plata taxei de timbru, prin incuviintarea ajutorului public judiciar, acordata paratei N. (fosta P.) D. potrivit incheierii din data de 22.09.2011 (reclamantul cazand in pretentii fata de parata raportat la cererea adresata de aceasta instantei – doar parata solicitand partajarea bunurilor comune si, in consecinta, timbrand corespunzator sau uzand de dispozitiile OUG nr.51/2008)
Instanta a dispus restituirea sumei de 300 lei din suma de 600 lei achitata de reclamantul P.V. cu titlu de onorariu expertiza, conform chitantei seria TTE nr.8774491 din data de 10.01.2012 emisa de CEC Bank – Sucursala Slobozia (in conditiile in care si parata N.D. a achitat ½ din onorariu de expertiza – respectiv 300 lei – fila 363 din dosar, iar onorariul de expertiza a fost fixat de instanta la suma de 600 lei, prin incheierea din data de 17.11.2011, urmand a fi suportat in mod egal de parti).
Impotriva Incheierii interlocutorii si a sentintei a declarat recurs reclamantul P.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul solutionarii cererii sale de a se constata ca apartamentul este bun propriu si ca, in consecinta, si dreptul de uzufruct este bun propriu, dar si in privinta neretinerii unei cote superioare de contributie pe care a avut-o la dobandirea bunurilor comune.
Si parata-reclamanta N.D. a formulat recurs (declarat initial apel) impotriva aceleiasi sentinte, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul neadmiterii solicitarea ei de a fi inclusa in masa de impartit suma de 20.000 lei, reprezentand pretul incasat de catre reclamant prin vanzarea nudei proprietati a apartamentului nr.80 situat in S., Bd.U., catre fiicele si respectiv ginerii lui, a sumei de 81.726,75 lei, reprezentand pret incasat de catre reclamant din vanzarea suprafetei de 500 mp teren intravilan situat in Slobozia si a depozitelor bancare in suma de 30.000 lei.
Ambele cai de atac au fost inregistrate pe rolul Tribunalului Ialomita, sub nr.6970/312/2009.
La termenul de judecata din 18.10.2012, tribunalul a pus in discutia partilor calificarea caii de atac in cauza, in raport de valoarea obiectului litigiului si a apreciat ca este recursul calea de atac in considerarea valorii masei partajabile ce a fost retinuta prin incheierea de admitere in principiu si prin dispozitivul sentintei atacate, valoare ce nu depaseste 100.000 lei.
Prin decizia civila nr.1176 R/18.10.2012, Tribunalul Ialomita – Sectia Civila, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondate recursurile declarate de catre recurentul - reclamant P.V. si de catre recurenta - parata N.D. impotriva sentintei civile nr.1156 din 19.04.2012 pronuntata de Judecatoria Slobozia.
Impotriva acestei decizii, ambele parti au declarat recurs in termen de 15 zile de la pronuntarea sa, recursuri ce au fost inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti.
Prin ambele recursuri s-a solicitat casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Ialomita, in vederea solutionarii apelului.
In esenta, ambele recursuri au sustinut aceeasi critica de nelegalitate, respectiv, gresita calificare data de catre Tribunalul Ialomita caii de atac ce a fost declarata de ambele parti impotriva hotararii de prima instanta, pe care a apreciat-o ca fiind recursul, iar nu apelul.
Astfel, facand trimitere, recurenta la cererea sa de chemare in judecata, iar recurentul la obiectul litigiului astfel cum a fost el conturat prin cererile de chemare in judecata formulate de ambele parti, s-a sustinut ca valoarea obiectului litigiului depaseste suma de 100.000 lei intrucat s-a solicitat partajarea urmatoarelor bunuri:
- o casa de locuit situata in comuna K. si terenul aferent in suprafata de 700 mp, imobil evaluat prin expertiza judiciara la suma de 97.126 lei.
- suma de 81.726,75 lei reprezentand pretul de vanzare al terenului de 500 m.p. situat in intravilanul municipiului S. (potrivit completarii din 20.05.2010).
- suma de 20.000 lei reprezentand pretul incasat pentru instrainarea nudei proprietati a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judet Ialomita si a terenului aferent.
- suma de 30.000 lei reprezentand depozite de trezorerie.
In drept, partile au invocat dispozitiile art. 304 pct.9 si 304 pct.1 si 5.
Analizand recursurile declarate prin raportare la actele dosarului si critica de nelegalitate formulata, Curtea apreciaza ca acestea sunt intemeiate.
In acest sens, Curtea observa ca in cauza ambele parti sunt titulare ale unor cereri distincte: recurentul reclamant a solicitat instantelor sa constate ca apartamentul 80 situat in S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judet I., compus din 2 camere si dependinte, impreuna cu 10 m.p. teren aferent acestuia, este bunul sau propriu, in timp ce recurenta parata, titulara a cererii conexe, succesiv completata, a solicitat instantelor iesirea din indiviziune in cote de ½ in privinta urmatoarelor bunuri comune dobandite in timpul casatoriei:
- apartamentul nr.80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judet I. si 10 m.p. teren aferent;
- casa de locuit din comuna M.K., judet I.;
- suma de 81.726,75 lei reprezentand pretul de vanzare al terenului de 500 m.p. situat in intravilanul municipiului Slobozia (potrivit completarii din 20.05.2010);
- suma de 30.000 lei reprezentand depozite de trezorerie (potrivit completarii din 13.01.2011);
- suma de 20.000 lei reprezentand pretul incasat pentru instrainarea nudei proprietati a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judet I. si a terenului aferent (potrivit completarii din 7.04.2011).
Curtea mai retine ca expertiza administrata in cauza a evaluat imobilul bun comun, compus din 700 m.p. teren si casa de locuit cu garaj auto, situat in comuna M.K., la valoarea de 97.126 lei.
Intrucat ceea ce intereseaza in aplicarea criteriului valorii obiectului litigiului, in functie de care se determina atat competenta materiala intre instante, cat si caile de atac potrivit dispozitiilor art.2821 alin.1 Cod de procedura civila, este valoarea obiectului litigiului de la data sesizarii instantei, dar si valoarea nou rezultata in urma modificarilor aduse cererii de chemare in judecata in conditiile art.132 Cod de procedura civila, Curtea apreciaza ca in mod gresit si cu incalcarea legii tribunalul a apreciat ca litigiul de fata este unul supus judecatii in doua grade de jurisdictie (fond si recurs), fiind sustras apelului, raportandu-se doar la valoarea masei partajabile astfel cum a fost ea stabilita prin incheierea de admitere in principiu si hotararea de prima instanta.
Este adevarat ca valoarea acestei mase este situata sub pragul valoric de 100.000 lei, utilizat in cuprinsul dispozitiilor art.2821 alin.1 Cod de procedura civila, insa ceea ce este gresit este raportarea pe care tribunalul a facut-o, fara nici o justificare legala, la masa bunurilor stabilite ca fiind comune prin actele de procedura ale primei instante, cu ignorarea si nesocotirea celorlalte bunuri si drepturi, deopotriva litigioase intre parti si in privinta carora prima instanta a apreciat ca nu fac parte din masa bunurilor comune.
Intrucat si aceste drepturi/bunuri au o valoare patrimoniala, fiind deduse judecatii prin cererea a carei titulara este recurenta – parata, intrand pe aceasta cale in obiectul litigiului si al disputei dintre parti, Curtea apreciaza ca nu exista nici o justificare ca, in determinarea „obiectului litigiului” (si nu doar al masei bunurilor comune), despre care vorbeste textul art.2821 alin.1 Cod de procedura civila, Tribunalul Ialomita sa nu aiba in vedere, alaturi de bunurile stabilite prin hotararea de prima instanta ca facand parte din masa partajabila, si pe acelea ce nu au fost incluse in aceasta categorie, respectiv bunurile solicitate a fi incluse in aceasta masa prin cererile completatoare ale paratei reclamante: suma de 20.000 lei reprezentand pretul instrainarii nudei proprietati a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, judet I. si a terenului aferent, suma de 81.726,75 lei reprezentand pretul de vanzare al terenului de 500 m.p. situat in intravilanul mun.S. si suma de 30.000 lei reprezentand depozite de trezorerie.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, aceleasi drepturi/bunuri au facut obiectul contestarilor in calea de atac promovata de parata reclamanta impotriva hotararii de prima instanta, alaturi de drepturile/interesele partilor asupra bunurilor stabilite ca intrand in masa partajabila, in privinta carora disputa s-a conturat pe aspectul cotelor de contributie retinute fiecareia dintre parti.
Cum dispozitiile art.2821 alin.1 Cod de procedura civila sustrag apelului si litigiile al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei si cum, pentru motivele aratate, si bunurile ce nu au fost incluse in masa partajabila, fac parte, alaturi de cele incluse in aceasta masa, din obiectul litigiului pendinte, Curtea apreciaza ca prin raportare la valoarea integrala a acestuia, care depaseste cu mult pragul de 100.000 lei, in cauza nu erau incidente dispozitiile acestui text legal, pricina fiind susceptibila de a fi judecata in trei grade de jurisdictie, respectiv fond, apel, recurs.
In consecinta, Curtea constata ca atunci cand a calificat calea de atac declarata de parti impotriva hotararii de prima instanta, Tribunalul Ialomita a aplicat in mod gresit dispozitiile art.2821 alin.1 Cod de procedura civila, raportandu-se doar la o parte a obiectului litigiului, respectiv la acela dat de bunurile retinute ca facand parte din categoria bunurilor comune. Aceasta a condus la consecinta judecarii in mod gresit a caii de atac intr-o compunere de trei judecatori, specifica recursului, iar nu in complet de doi judecatori, proprie apelului si, in acelasi timp, la suprimarea nelegala a unei cai de atac care, potrivit legii, se afla la dispozitia partilor.
Acestea fiind stabilite, Curtea apreciaza ca fiind incidente dispozitiile art.304 pct.1 si 9 Cod de procedura civila, motiv pentru care, in aplicarea dispozitiilor art.312 alin.3 teza a II-a, Curtea va admite recursul declarat, va casa decizia atacata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, in apel.