Dispozitiile art.92 alin.3 Cod de procedura civila instituie prezumtia legala ca citatia primita de alte persoane decat partea a ajuns la cunostinta acesteia. Prin urmare, partea care invoca neinmanarea citatiilor primite de catre persoane la care face referire textul legal trebuie sa dovedeasca acest fapt.
Domeniu – drept procesual civil
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.44184/3/2012 – DECIZIA CIVILA NR.1036/06.06.2013)
Prin cererea inregistrata sub nr. 14131/30.10.2006 pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, reclamanta SC M A.L.T. SRL a chemat in judecata pe paratii C.M.N. si C.V. solicitand instantei sa dispuna, partajarea bunului imobil situat in B., str.M. nr.5, bl.P21A1, sc.1, et.5, ap.21, sector 5.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca are impotriva paratului debitor C.M.N. o creanta in suma de 26.035,12 lei, reprezentand debit si 4.924,20 lei reprezentand cheltuieli de arbitrare, debitul rezultand din titlul executoriu reprezentat de sentinta arbitrala nr. 60/28.02.2006, pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International, in dosarul nr. 409/2005. A mai aratat ca a investit cu formula executorie titlul si a solicitat incuviintarea executarii silite, aceasta fiind in curs, iar bunul imobil indicat este proprietatea comuna a paratilor, conform contractului de construire a unei locuinte cu credit nr. 146/ 12.06.2000.
In drept, reclamanta a invocat art. 33 si art. 36 din C.fam si art. 112 si urm., art. 493 Cod de procedura civila.
Paratii nu au formulat intampinare si nu s-au prezentat in fata instantei de judecata, pana la termenul din 17.05.2007, dupa pronuntarea incheierii prevazute de art. 673 ind. 5 si 6 Cod de procedura civila, cand parata C.V. s-a prezentat si a depus inscrisuri, invocand faptul ca intre parati a fost desfacuta casatoria si s-a realizat partajul prin buna invoiala prin sentinta civila 3644/07.06.2005, pronuntata de Judecatoria Sector 5. De asemenea, parata a invocat exceptiile autoritatii de lucru judecat si lipsei calitatii procesuale pasive in ceea ce o priveste.
Prin sentinta civila nr. 4721/1.06.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C.V. si exceptia autoritatii de lucru judecat. S-a admis actiunea formulata de reclamanta SC M A.L.T. SRL, in contradictoriu cu paratii C.M.N. si C.V.. S-a constatat ca paratii C.M.N. si C.V. au dobandit in timpul casatoriei, cu contributie egala, bunul comun apartament nr. 21 situat in B., str. M. nr.5, bl.P21al, sc.1, et.1, sector 5, in valoare de 306.700 lei. S-a dispus sistarea starii de devalmasie cu privire la bunul imobil. S-a atribuit definitiv paratului C.M.N. in deplina proprietate si exclusiva posesie bunul imobil apartament nr. 21, situat in B., str. M. nr.5, bl.P21 a 1, sc. l, et. l, sector 5, in valoare de 306.700 lei. A fost obligat paratul C.M.N. la plata catre parata C.V. a sumei de 153.350 lei cu titlu de sulta, in termen de sase luni de la ramanerea definitiva a hotararii. A fost obligat paratul C.M.N. la plata catre reclamanta a sumei de 3.614 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin incheierea pronuntata conform art. 673 ind. 5 si 6 din Cod de procedura civila, la termenul din 12.04.2007, prima instanta a constatat ca paratii C.M.N. si C.V. au dobandit in timpul casatoriei, cu contributie egala, bunul comun apartament nr. 21 situat in B., str.M. nr. 5, bl. P21A1, sc. l, et. l, sector 5.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, prima instanta a retinut ca aceasta este neintemeiata. Astfel, parata a invocat faptul ca, urmare a pronuntarii sentintei civile 3644/07.06.2005 a Judecatoriei Sectorului 5, definitiva si irevocabila prin neapelare, bunul imobil a fost partajat prin buna invoiala, facand obiectul unei tranzactii consfintite prin hotarare de expedient.
Prima instanta a retinut ca, prin decizia civila nr. 814A/12.06.2008 a Tribunalului Bucuresti, irevocabila prin decizia civila nr. 19R/15.01.2009 Curtii de Apel Bucuresti, a fost admisa actiunea revocatorie formulata de catre reclamanta creditoare SC M A.L.T. SRL in contradictoriu cu paratii C.M.N. si C.V., tranzactia incheiata intre parti la data de 07.06.2005 cu privire la bunul comun apartament nr. 21 situat in B., str. M. nr. 5, bl. P21A1, sc. l, et. l, sector 5, fiind revocata, inscrisul urmand sa fie inopozabil fata de reclamanta.
Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a sentintei civile 3644/07.06.2005 a Judecatoriei Sectorului 5 a fost inlaturata fata de reclamanta in mod explicit, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C.V., prima instanta a retinut ca aceasta este neintemeiata. Astfel, parata a invocat faptul ca, urmare a pronuntarii sentintei civile 3644/07.06.2005 a Judecatoriei Sectorului 5, definitiva si irevocabila prin neapelare, a pierdut calitatea de sotie a paratului C.M.N., iar bunul imobil se afla in proprietatea sa exclusiva. S-a retinut ca au calitate procesuala pasiva in procesul pentru partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei coproprietarii bunului, indiferent ca mai sunt sau nu casatoriti. Intrucat, prin decizia civila nr. 814A/12.06.2008 a Tribunalului Bucuresti, irevocabila prin decizia civila nr. 19R/15.01.2009 Curtii de Apel Bucuresti, a fost admisa actiunea revocatorie formulata de catre reclamanta, iar tranzactia incheiata intre parati a fost revocata si este inopozabila reclamantei, paratii au in continuare, in raport de reclamanta, calitatea de proprietari devalmasi ai bunului imobil.
In ce priveste fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca prin sentinta arbitrala nr. 60/28.02.2006, pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC M A.L.T. SRL si a fost obligat paratul C.M.N. la plata sumei de 26.035,12 lei debit principal si 4.924,20 lei reprezentand cheltuieli de arbitrare. Hotararea arbitrala a fost investita cu formula executorie prin incheierea din Camera de Consiliu de la 03.10.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, insa prin incheierea nr.2056/30.11.2006 a Judecatoriei Sectorului 5 a fost respinsa cererea reclamantei creditoare de incuviintare a executarii silite imobiliare impotriva paratului debitor C.M.N., retinandu-se ca bunul imobil asupra caruia s-a solicitat executarea este proprietatea comuna a sotilor C.M.N. si C.V..
Din probele administrate in cauza, respectiv adresa nr.62519/24.01.2007 emisa de Primaria Sectorului 5-DITL, coroborate cu faptul ca, desi legal citat, paratul nu s-a prezentat la interogatoriu pentru a indica daca are bunuri proprii care ar putea fi urmarite, instanta a retinut ca paratul-debitor nu are bunuri proprii.
Fata de situatia de fapt retinuta, instanta a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 33 alin.2 Cod familiei pentru partajarea bunurilor comune la cererea creditorului personal al unuia dintre fostii soti.
Astfel, reclamanta-creditoare se afla in posesia unui titlu executoriu, iar debitorul-parat nu are in proprietate exclusiva bunuri a caror valorificare sa duca la realizarea creantei acestuia, astfel cum a rezultat din adresa nr.62519/24.01.2007, emisa de Directia Impozite si Taxe Locale Sector 5.
In consecinta, in temeiul art.33 Codul familiei si art. 493 Cod de procedura civila, instanta de fond a dispus iesirea din indiviziune a partilor, iar potrivit art. 673 ind.10 din Cod de procedura civila a atribuit definitiv in proprietate exclusiva bunul imobil paratului C.M.N., care are de altfel calitatea de debitor al reclamantei, urmand ca astfel sa poata avea loc executarea silita imobiliara.
S-a apreciat ca aceasta solutie se impune mai ales fata de faptul ca atribuirea bunului catre parata C.V. ar pune creditorul in imposibilitatea de a-si recupera creanta, constatata prin titlu executoriu.
A considerat instanta ca trebuie avut in vedere faptul ca reclamanta se afla in posesia unui titlu executoriu impotriva paratului din data de 03.10.2006, iar urmare a manoperelor frauduloase a partilor, constand in incheierea tranzactiei din data de 07.06.2005, s-a aflat in imposibilitate de a-si satisface creanta pana in prezent, precum si jurisprudenta CEDO in cauzele impotriva Romaniei, in care s-a subliniat in mod constant ca dispozitiile art.6 sunt aplicabile si in privinta executarii silite, care face parte integranta din „proces", astfel ca dreptul de acces la o instanta ar fi unul iluzoriu daca hotararea judecatoreasca obtinuta ar ramane fara efecte prin neexecutare (Brumarescu c.Romaniei), iar statul are obligatia de a lua masuri pentru a facilita punerea in executare.
Instanta nu a avut in vedere sustinerile paratei C.V. in sensul ca ar fi prejudiciata in aceasta situatie, fiind lipsita de locuinta, atat timp cat aceasta s-a dovedit de rea credinta pana in prezent, participand impreuna cu paratul la fraudarea intereselor creditoarei-reclamante prin incheierea tranzactiei, astfel cum s-a retinut in considerentele deciziei civile nr. 814A/12.06.2008 a Tribunalului Bucuresti, irevocabila prin decizia civila nr. 19R/15.01.2009 Curtii de Apel Bucuresti.
De asemenea, in ceea ce priveste sustinerile paratei in sensul ca a platit cea mai mare parte din ratele creditului contractat pentru plata pretului bunului imobil, instanta a retinut ca aceasta nu poate schimba natura juridica a bunului, din comun in propriu, insa poate da nastere in patrimoniul paratei a unui drept de creanta care ar putea fi valorificat intr-un proces separat impotriva paratului C.M.N..
Instanta nu s-a pronuntat asupra sustinerilor paratei cu privire la ratele de credit achitate sau la cele ramase de achitat, dat fiind ca nu exista o cerere formulata in contradictoriu cu paratul, instanta nefiind investita cu solutionarea acestor pretentii.
Impotriva incheierii pronuntate la data de 12.04.2007 si a sentintei nr.4721/01.06.2009, pronuntate de Judecatoria Sector 5, in dosarul nr.14131/302/2006, a declarat apel parata C.V., solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul de a dispune atribuirea catre apelanta in deplina proprietate si exclusiva posesie a bunului imobil.
Apelanta a sustinut ca solutia retinuta in privinta cotelor de contributie este netemeinica, intrucat prin probele administrate apelanta a dovedit ca a contribuit la achitarea ratelor de pret pentru achizitionarea apartamentului, iar contributia paratului C.M.N. a fost doar de a achita parte din avans, respectiv suma de 25.964.164 ROL (2596 lei).
De altfel, din coroborarea inscrisurilor depuse de catre reclamanta si de catre apelanta a rezultat ca paratul C.M.N. nu a realizat venituri cu care sa poata contribui la plata pretului, pe cand apelanta a avut in toata aceasta perioada venituri salariale fiind angajata la B.L.R. SA (fosta E.B.SA).
Pe fond, motivele invocate de catre instanta pentru a justifica atribuirea imobilului catre paratul C.M.N. sunt straine de natura pricinii sau contradictorii, iar solutia pronuntata este lipsita de temei legal.
Instanta si-a intemeiat hotararea pe dispozitiile art. 673 indice 10 Cod de procedura civila, desi C.M.N. nu a solicitat ca bunul imobil sa ii fie atribuit in natura cu obligarea sa la plata unei sulte, astfel incat dispozitiile legale invocate nu sunt incidente in cauza.
Desi prevederile art. 673 indice 9 din Cod de procedura civila sunt imperative, instanta nu a respectat obligatia ca la formarea si atribuirea loturilor sa tina seama de criterii precum: natura bunurilor, domiciliul partilor, faptul ca unii dintre coproprietari inainte de a se cere imparteala au facut imbunatatiri. S-a sustinut ca motivarea este straina de natura pricinii, intrucat nu se regaseste printre criteriile stabilite de lege pentru atribuirea bunului, iar concluzia potrivit careia daca bunul i-ar fi atribuit, reclamanta ar fi in imposibilitatea de a-si realiza creanta, este neintemeiata. Daca instanta ar fi facut aplicarea criteriilor prevazute de art. 673 indice 9 din Cod de procedura civila, se impunea ca imobilul sa-i fie atribuit in natura avand in vedere faptul ca a achitat si achita ratele de pret, acesta este domiciliul sau si al fiicei sale minore, a achitat sumele necesare pentru intretinerea apartamentului si imbunatatirea acestuia.
Apelanta a mai aratat ca prima instanta si-a intemeiat solutia pe dispozitiile art. 33 alin. 2 din Codul familiei, unicul temei legal al cererii de chemare in judecata, insa aceasta prevedere legala nu este incidenta in cauza, intrucat este aplicabila numai in ipoteza in care coproprietarii sunt soti, ori la data introducerii actiunii (30.10.2006) casatoria apelantei cu paratul C.M.N. era desfacuta in baza sentintei nr.3144/07.06.2005. Calitatea procesuala pasiva in cadrul unei actiuni avand ca temei legal dispozitiile art. 33 din Codul familiei este conditionata de calitatea de soti a paratilor, iar aceasta calitate a fost pierduta prin desfacerea casatoriei prin hotararea judecatoreasca prin care instanta a admis cererea de divort. Chiar daca dispozitiile art.33 ar fi fost aplicabile in cauza, solutia instantei este lipsita de temei, intrucat potrivit art. 33 din Codul familiei creditorul unuia dintre soti poate cere impartirea bunurilor comune numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale. Or, creanta constatata prin sentinta arbitrala nr. 60/28.02.2006 in favoarea reclamantei este in cuantum de 30.959,32 lei, ceea ce reprezinta 10% din valoarea bunului imobil evaluat prin expertiza judiciara la suma de 306.700 lei.
In ceea ce priveste sulta stabilita in sarcina paratului C.N.M., apelanta a sustinut ca prima instanta nu a tinut cont de modul de dobandire a imobilului si platile facute pana in acest moment. Instanta a apreciat ca nu se poate pronunta asupra aspectelor relevate cu privire la ratele de credit achitate sau cele ramase de achitat, insa aceasta concluzie este lipsita de temei, intrucat art. 673 indice 5 din Cod de procedura civila prevede obligatia instantei de a stabili creantele nascute din starea de proprietate comuna, creante pe care coproprietarii le au unii fata de altii.
Apartamentul a fost dobandit in baza contractului de construire a unei locuinte cu credit nr.L46/12.06.2000, incheiat cu Consiliul General al Municipiului Bucuresti, urmand ca pretul sa fie achitat in rate lunare intr-o perioada de 20 de ani.
In aceste conditii, apelanta a sustinut ca la stabilirea modalitatii de impartire instanta trebuie sa aiba in vedere faptul ca bunurile cumparate in timpul casatoriei cu credit constituie bunuri comune numai pentru partea corespunzatoare achitata de soti ca avans si a ratelor platite, nu insa pentru intreaga valoare a bunului contractat care include si ratele scadente in viitor si pe care urmeaza a le plati sotul caruia i se va atribui bunul si va prelua obligatia contractuala pe seama sa.
Cu ocazia impartirii unui bun comun construit sau cumparat de soti cu credit, valoarea de circulatie actualizata a apartamentului va fi inclusa in masa partajabila numai pentru partea din pretul platit pana la solutionarea cererii de partaj, nu si pentru restul de pret ce urmeaza a fi achitat dupa aceasta data de catre cel caruia i se va atribui apartamentul.
De asemenea, s-a mai aratat de catre apelanta ca actiunea revocatorie produce efecte relative si limitate, intrucat valabilitatea actului nu este afectata, iar aceasta este revocat numai in limita valorii creantei creditorului urmaritor (in cazul de fata creanta reprezinta 10% din valoarea de circulatie a imobilului).
Apelanta C.V. a formulat o completare a motivelor de apel formulate, prin care a solicitat admiterea apelului, desfiintarea in tot a hotararii apelate si trimiterea dosarului la instanta de fond in vederea rejudecarii pricinii intrucat, in caz contrar, ar insemna sa fie impiedicata sa solicite instantei stabilirea contributiei partilor la dobandirea bunului supus partajarii.
In lipsa reclamantei in fata instantei (dar si a paratului C.M.N.), motivata de faptul ca nu a primit nici o citatie de la instanta fondului, s-a pronuntat, in temeiul art. 673 ind. 6 din Cod de procedura civila, incheierea din data de 12.04.2007, prin care s-a „constatat ca paratii C.M.N. si C.V. au dobandit in timpul casatoriei, cu contributie egala, bunul comun ap. nr.21 ".
La prima prezenta in instanta din data de 27.05 2007, a solicitat astfel sa se constate nulitatea incheierii din data de 12.04.2007, tinand cont ca instanta a dispus partajarea unui bun, desi acesta era in proprietate exclusiva si avand in vedere ca fundamentarea esentiala a sentintei civile nr.4721/1.06.2009 a avut la baza o incheiere nula, sa se constate aceeasi nulitate si fata de sentinta.
Intrucat la data reluarii judecatii - 05.03.2009 - dupa ce aceasta fusese suspendata la 31.05.2007, nu a mai fost in termenul procedural de a face cerere reconventionala si, ca o consecinta, nu a mai putut legal sa solicite ca apartamentul sa-i fie atribuit, a solicitat sa se constate ca a avut o contributie de mai bine de 80% la dobandirea bunului - intrucat toate ratele apartamentului au fost achitate de apelanta si continua sa le plateasca si in prezent - iar paratul C.M. sa primeasca sulta, care trebuia sa fie compensata cu sulta pe care deja a incasat-o la momentul primei partajari.
Toate aceste imprejurari le-a invocat in fata instantei fondului care, dupa o analiza profunda, a apreciat ca surplusul de contributie la dobandirea apartamentului ar da nastere unui drept de creanta care ar putea fi valorificat intr-un proces separat.
Deoarece un asemenea proces nu poate fi promovat, neavand temei pentru acesta si cum dreptul de proprietate nu poate fi valorificat decat in actiunea de partaj, iar analizarea contributiei partilor in aceasta faza a procesului nu se poate face, apelanta a sustinut ca singura solutie legala ar fi trimiterea dosarului la instanta fondului pentru a-i da posibilitatea sa depuna cerere reconventionala.
De asemenea, a aratat ca instanta fondului, in sustinerea hotararii, a invocat ca temei de drept dispozitiile art. 33 din Codul familiei si art. 493 alin.1 Cod de procedura civila. Potrivit art. 33 din Codul familiei, bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti. Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
Prin urmare, pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 33 din Codul familiei la pricina pendinte, trebuia indeplinita conditia esentiala ca paratii C. sa fie soti, iar acestia nu mai sunt casatoriti din anul 2005 astfel ca, in cauza nu sunt aplicabile aceste dispozitii legale. Pentru a aplica totusi aceste prevederi si a face posibila aplicarea lor, instanta fondului a adaugat la lege si a inlocuit cuvantul sot cu sintagma fostul sot.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 493 alin.1 din Cod de procedura civila, cum eronat a considerat instanta fondului, ci sunt aplicabile prevederile art. 493 alin. 2 din Cod de procedura civila, potrivit carora creditorii personali pot urmari insa cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat in coproprietate, fara a mai fi necesar sa ceara imparteala.
Prin decizia civila nr.372/A/18.03.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a respins ca nefondat apelul.
In ce priveste citarea apelantei la termenul de judecata de la 15.03.2007, tribunalul a considerat neintemeiate sustinerile acesteia. Astfel, s-a aratat ca, chiar in conditiile in care afirmatia apelantei in sensul ca persoana care a semnat procesul verbal de indeplinire a procedurii de citare nu a fost mama acesteia ar corespunde realitatii (desi apelanta a facut dovada ca mama sa nu poarta prenumele E., ci S., fara insa a face nici o referire la numele de familie al acesteia), apelanta parata nu poate invoca aceasta neregularitate direct in fata instantei de apel, raportat la dispozitiile art. 108 alin. 3 Cod de procedura civila.
Dat fiind ca se ridica de catre apelanta problema incalcarii unei norme de procedura cu caracter relativ, sanctiunea ce intervine in acest caz fiind nulitatea relativa a actului de procedura infaptuit astfel, termenul in care nulitatea trebuia invocata era prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate, inainte de a fi puse concluziile pe fondul cauzei. Daca nulitatea relativa nu a fost invocata in termenul prevazut de lege, aceasta se acopera. Or, in cauza, este de observat ca la nici unul din termenele care au urmat celui cu privire la care apelanta a sustinut nelegala sa citare, aceasta nu a invocat neregularitatea actelor de procedura efectuate pana la acel moment, situatie in care a intervenit decaderea in ceea ce priveste dreptul acesteia de a invoca nulitatea decurgand din nelegala sa citare pentru termenul din 15.03.2007.
De asemenea, sustinerea apelantei referitoare la nulitatea incheierii de sedinta de la data de 12.04.2007, pentru motivul ca nu este semnata de presedintele completului, pe de o parte, iar pe de alta parte ca procedura de citare cu paratii din proces nu a fost legal indeplinita (instanta incalcand obligatia de a avea rol activ, prin aceea ca a trecut peste mentiunile din adresa DITL Sector 5 conform cu care paratul C.M. nu figura cu rol deschis pentru apartamentul 21), este neintemeiata.
Astfel, sub primul aspect, este de observat ca incheierea la care face referire apelanta se regaseste in dosarul judecatoriei la filele 63-64 si poarta semnatura presedintelui de complet, fiind evident ca acesta din eroare considera ca fiind original inscrisul aflat la filele 99-100 si care nu este decat o copie a incheierii de admitere in principiu ce urma a fi comunicata partii, dar care a ramas atasata in dosar.
In legatura cu procedura de citare a paratilor pentru termenul de judecata de la 12.04.2007, tribunalul a constatat ca apelanta ar fi putut invoca numai nelegala sa citare, nu si a altor parti din proces, cata vreme interesul de a invoca incalcarea normelor ce reglementeaza obligatia de citare exista numai in ceea ce o priveste pe aceasta.
Cat priveste nulitatea incheierii de la termenul de judecata de la 12.04.2009 pentru motivul ca instanta a dispus partajarea unui bun, desi acesta era in proprietatea exclusiva a apelantei, tribunalul a apreciat critica apelantei neintemeiata, cata vreme prin incheierea mentionata, pronuntata in temeiul dispozitiilor art. 6736 alin. 1 Cod de procedura civila instanta nu a dispus partajarea bunului, ci doar a stabilit elementele prevazute de art. 6735 Cod de procedura civila. Pe de alta parte, ca efect al admiterii actiunii revocatorii, prin hotarare judecatoreasca irevocabila, actul juridic ce face obiectul acesteia este inopozabil creditorului, pentru acesta din urma bunul fiind considerat ramas in patrimoniul debitorului. Or, in cauza, tranzactia incheiata de cei doi parati, avand ca obiect imobilului a carui partajare s-a solicitat de catre reclamanta intimata, a fost revocata, astfel cum rezulta din decizia civila nr. 814/12.06.2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, ramasa irevocabila.
Referitor la critica privind cotele de contributie retinute de prima instanta prin incheierea pronuntata in conditiile art.6736 Cod de procedura civila, tribunalul a avut in vedere ca niciunul dintre soti nu au inlaturat prezumtia contributiei egale la dobandirea bunurilor comune prin dovedirea unei contributii diferite, prima instanta a aplicat in mod corect dispozitiile legale.
In ce priveste temeiul de drept pe care instanta si-a fundamentat solutia, - dispozitiile art. 33 alin. 2 Codul familiei - sustinerile apelantei au fost apreciate neintemeiate, avand in vedere ca efectul revocarii tranzactiei incheiate de parati o data cu desfacerea casatoriei consta in inopozabilitatea actului de partaj incheiat de cei doi soti si consfintit de instanta de judecata, astfel ca pentru intimata reclamanta relatiile patrimoniale dintre cei doi soti cat priveste bunul imobil sunt aceleasi ca cele care au existat intre acestia pe durata casatoriei, respectiv proprietatea comuna devalmasa. Prin urmare, data fiind continuarea acestei forme de proprietate si ulterior desfacerii casatoriei, tribunalul apreciaza ca dispozitiile art. 33 alin. 2 Codul familiei pot constitui in ceea ce o priveste pe intimata reclamanta temeiul cererii de partaj formulate in cauza, iar calitatea procesuala pasiva a apelantei parate se justifica pe deplin.
Cat priveste criticile apelantei referitor la incalcarea de catre prima instanta a dispozitiilor legale prin atribuirea imobilului catre intimatul parat C.M., dat fiind ca acesta nu a solicitat atribuirea bunului, instanta nesocotind in plus criteriile enumerate de art. 6739 Cod de procedura civila, tribunalul le-a considerat neintemeiate, fiind fara relevanta in cauza pozitia procesuala pe care coproprietarii devalmasi o adopta in sensul atribuirii bunului unuia sau altului, data fiind situatia specifica determinata de imprejurarea ca partajul este cerut de unul dintre creditorii personali ai acestora, atribuirea urmand a se face in raport de criteriile mentionate de art. 6739 Cod de procedura civila, dar si de restul circumstantelor de fapt, specifice fiecarei cauze avand ca obiect cereri de aceasta natura.
Or, in cauza, tinandu-se cont ca proprietarii devalmasi au cote egale de contributie, dar si ca in ceea ce priveste conduita anterioara a acestora sub aspectul scoaterii bunului comun de sub urmarirea creditoarei reclamante prin incheierea unei tranzactii avand ca obiect acest bun, instantele de judecata s-au pronuntat irevocabil retinand ca cei doi coproprietari devalmasi, incheind tranzactia, au actionat constient, realizand faptul ca in acest fel debitorul devine insolvabil, iar debitorul este prejudiciat, tribunalul considera ca prima instanta a facut o corecta apreciere a situatiei de fapt si aplicare, in raport de aceasta, a dispozitiilor legale.
Si sub aspectul sustinerilor privind gresita includere in masa de partaj a valorii de circulatie a imobilului, iar nu a sumei totalizand ratele platite pana la momentul efectuarii partajului, tribunalul a apreciata pozitia apelantei neintemeiata. Aceasta, intrucat in patrimoniul devalmas dobandit de soti si care urmeaza a fi impartit intra dreptul de proprietatea asupra imobilului si nu o cota parte din acesta, motiv pentru care obiectul partajului trebuie sa il faca imobilul la valoarea sa de circulatie si nu partea din pret achitata pana in data cererii de partaj, practica judecatoreasca recenta fiind constanta in a pronunta astfel de solutii.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata C.V., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, desfiintarea in tot a hotararii apelate si trimiterea cauzei la instanta fondului pentru solutionarea pricinii.
Prin decizia civila nr. 1178/10.11.2010 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a fost admis recursul declarat de recurenta-parata C.V. impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti nr. 372 A/18.03.2010, s-a casat decizia si s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta, Tribunalul Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut, in esenta, ca in privinta probelor solicitate de C.V. in apel, tribunalul s-a pronuntat doar pe aspectul acelora referitoare la dovedirea cotei de contributie majoritara, fara a se pronunta si cu privire la probele solicitate de catre apelanta-parata in dovedirea faptului ca nu a primit citatiile anterior termenului la care s-a pronuntat incheierea de admitere in principiu cu incidenta asupra celor constatate de catre instanta de fond in incheierea de admitere in principiu.
S-a mai retinut ca apelanta-parata s-a prezentat la termenul din data de 17.05.2007, primul termen dupa pronuntarea incheierii de admitere in principiu si a invocat neprimirea citatiilor anterior acestui termen, contrar celor retinute de tribunal in considerentele hotararii apelate. Astfel, apelanta-parata a invocat o vatamare care nu trebuie dovedita, avand in vedere ca prin incheierea de admitere in principiu prima instanta s-a pronuntat in sensul cotei egale de contributie a sotilor la dobandirea bunurilor comune, iar apelanta a sustinut contrariul.
In consecinta, Curtea a trimis cauza spre rejudecare, urmand ca Tribunalul sa administreze probe pe aspectul stingerii creantei reclamantei prin Ordinul de Plata nr. 1 din data de 15.10.2010, precum si pe aspectul neprimirii citatiilor anterior si la termenul la care s-a pronuntat incheierea de admitere in principiu, cu incidenta asupra posibilitatii apelantei-parate de a dovedi cota de contributie majoritara la dobandirea bunurilor comune, in cazul in care creanta nu se constata achitata.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila la data de 10.12.2010.
In rejudecarea apelului s-au incuviintat partilor administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriu si audierea martorului I.E..
Prin decizia civila nr.126A/08.02.2012, pronuntata in dosarul nr. 14131/300/2006*, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul declarat de apelanta-parata C.V. impotriva sentintei civile nr.4721/01.06.2009, pronuntate de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, retinand ca apelata-parata nu a avut cunostinta de existenta cererii de chemare in judecata privind partajul imobilului in litigiu, atat anterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu, cat si la termenul la care a fost acordat cuvantul partilor pe fondul cererii deduse judecatii. A retinut ca apelanta-parata a invocat o vatamare care nu mai trebuie dovedita, avand in vedere ca prin incheierea de admitere in principiu instanta de fond s-a pronuntat in sensul retinerii unei cote egale de contributie la dobandirea bunurilor comune, desi apelanta-parata a sustinut ca a avut o cota de contributie majorata la dobandire.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta sustinand ca singura modalitate de restabilire a legalitatii incalcate prin nerespectarea dreptului la un proces echitabil o constituie casarea incheierii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea efectuarii expertizei grafice cat priveste semnatura de pe dovada de primire a citatiei la termenele la care se invoca nelegala citare. S-a mai invocat si nemotivarea hotararii cu referire la semnaturile de pe citatiile atat anterior termenului din data de 12.04.2007, cand s-a pronuntat incheierea de admitere in principiu, cat si anterior.
Prin decizia nr.1722/15.10.2012, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta – Tribunalul Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca aplicarea art.297 alin.1 din Codul de procedura civila vizand lipsa de citare legala a partii la fond s-a facut in mod gresit, fara a statua in mod clar, pe baza de probe certe, eventual cu administrarea unei expertize grafoscopice criminalistice aspectul invocat al lipsei semnaturilor martorei I.E. pe citatiile de la filele 50-51 dosar fond. A retinut astfel ca se impune reaprecierea probatoriului pe aspectul lipsei de procedura la fond a paratei-apelante, administrarea de noi probatorii, prin verificarea de scripte, avandu-se in vedere toate inscrisurile cu semnaturile martorei I.E., respectiv, eventual administrarea unui raport de expertiza criminalistica, pentru a aprecia apoi in mod legal cu privire la aplicabilitatea sau nu a prevederilor art.297 alin.1 din Codul de procedura civila respectiv a pasi la analizarea criticilor din apel.
Cauza a fost inregistrata astfel pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civila la data de 16.11.2012, sub nr. 44184/3/2012.
La termenul de judecata din data de 14.02.2013, apelanta-parata nu a solicitat administrarea altor probe noi, mentionand ca probele aflate la dosarul cauzei sunt suficiente pentru solutionarea cererii de apel. Intimata-reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se dovedi identitatea celor doua semnaturi ale numitei I.E., respectiv cea aflata pe citatia trimisa apelantei si cea aflata pe declaratia pe care I.E. a dat-o in calitate de martor in fata tribunalului.
Tribunalul a respins proba solicitata de intimata-reclamanta, considerand ca aceasta proba nu este utila solutionarii cererii de apel, motivele de apel urmand sa fie analizate in raport de probele aflate la dosarul cauzei.
Prin decizia civila nr.163/A/14.02.2013, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul formulat de apelanta-parata, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a mentionat ca adresa paratilor C.M.N. si C.V. este in B., str. M., nr. 5, bl. P 21 a 1, sc.1, et. V, ap. 21, sector 5, iar procedura de citare cu acestia s-a realizat prin afisare pe usa principala a locuintei intrucat nicio persoana nu a fost gasita.
Pentru termenul de judecata din data de 15.03.2007 (la filele 50 si 51 dosar fond), pe dovada de indeplinire a procedurii de citare din data de 22.02.2007 a semnat numita I.E., in calitate de soacra pentru C.M.N. si mama pentru C.V.. De asemenea, pentru termenul din data de 12.04.2007, cand a fost pronuntata incheierea de admitere in principiu, partile au fost citate la aceeasi adresa, apelanta-parata C.V. prezentandu-se pentru prima data in fata instantei la data de 17.05.2007 si invocand nelegala citare. I.E. a fost audiata de catre tribunal si a declarat ca a lucrat in casa familiei C. aproximativ 10 ani, ocupandu-se de copilul acestora si ca mai primea de la factorul postal procese – verbale privind amenzi de circulatie, insa nu a primit niciodata citatii, astfel cum i-au fost prezentate cele de la filele 50 – 51 din dosarul de fond. Aceasta a sustinut ca semnaturile de pe citatiile prezentate nu ii apartin, iar la data de 22.02.2007, data primirii citatiilor, nu mai lucra la familia C.. Martorul a relatat ca nu este ruda cu nicio parte.
Conform dispozitiilor prevazute de art.178 si urm. din Codul de procedura civila, tribunalul a verificat semnaturile efectuate pe citatiile de la filele 50-51 din dosarul primei instante si cele executate in sedinta de judecata si a constatat ca semnaturile aflate pe dovada de indeplinire a procedurii de citare nu corespund cu cele efectuate. Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia de casare aratata mai sus, retine ca „semnaturile martorei I.E. de pe declaratiile de martor aflate la filele 36 si 37, apar ca fiind identice cu cele de pe citatiile de la filele 50 si 51 din dosar”.
In aceste conditii, tribunalul a retinut ca pentru primirea citatiei trimise apelantei-parate in cursul procesului desfasurat in fata primei instante a semnat numita I.E. si nu parata C.V.. In cauza nu s-a facut dovada faptului ca I.E. ar fi fost imputernicita de parata C.V. sa primeasca corespondenta si nici dovada ca citatiile trimise pentru parata au ajuns la aceasta, astfel incat tribunalul a retinut ca parata nu a avut cunostinta de existenta dosarului ce are ca obiect partajul imobilului bun comun, atat anterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu, cat si la termenul pronuntarii acestei incheieri. Prin urmare, neexistand la dosarul cauzei nicio dovada care sa ateste faptul ca parata C.V. a fost citata corect pentru termenele de judecata acordate de catre prima instanta, respectiv ca aceasta a avut cunostinta de proces, tribunalul a considerat ca efectuarea unei expertize criminalistice in calea de atac a apelului care sa aiba ca obiectiv analizarea semnaturilor martorei Ignat Elena este inutila solutionarii cererii de apel, intrucat aceasta persoana nu este parte in proces si, de asemenea, aceasta nu a primit o imputernicire din partea paratei care sa o indreptateasca sa primeasca corespondenta acesteia si din care sa rezulte obligatia sa de a o incunostinta pe parata de citatia trimisa de tribunal.
In consecinta, pentru motivele aratate, tribunalul a constatat ca procesul a fost solutionat de catre prima instanta fara ca procedura ce citare a paratei C.V. sa fie legal indeplinita, in cauza fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 297 din Codul de procedura civila.
Prin urmare, in temeiul dispozitiilor prevazute de art. 297 din Codul de procedura civila, tribunalul a admis apelul formulate de apelanta C.V., a desfiintat sentinta civila apelata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta. Apelul fiind admis pentru motivul aratat, tribunalul a considerat ca nu se mai impune analizarea si a celorlalte critici aduse sentintei apelate, intrucat cu ocazia rejudecarii cauza va fi analizata sub toate aspectele, urmand ca instanta de fond sa dea posibilitatea paratei sa formuleze cerere reconventionala si sa administreze probele pe care le considera necesare si utile pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC M A.L.T. SRL, solicitand modificarea hotararii recurate, in sensul respingerii apelului formulat de parata C.V., ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, recurenta a sustinut ca hotararea este pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art.92 alin.3 Cod de procedura civila, conform art.304 pct.9 Cod de procedura civila.
In considerentele deciziei pronuntate, instanta de apel retine ca „parata nu a avut cunostinta de existenta dosarului [...], intrucat nu s-a facut dovada faptului ca I.E. ar fi fost imputernicita de parata C.V. sa primeasca corespondenta si nici dovada ca citatiile trimise pentru parata au ajuns la aceasta".
Aceasta concluzie, care reprezinta intreaga motivare a solutiei pronuntate, este rezultatul gresitei interpretari a dispozitiilor art.92 alin.3 Cod de procedura civila.
Art.92 alin.3 Cod de procedura civila prevede ca „daca cel citat nu se gaseste la domiciliu, agentul va inmana citatia (...) oricarei alte persoane care locuieste cu dansul sau care, in mod obisnuit, primeste corespondenta".
Interpretarea gramaticala a acestor prevederi legale conduce la concluzia ca citatia se inmaneaza oricarei persoane care locuieste cu dansul sau care in mod obisnuit primeste corespondenta, nefiind necesara existenta unei imputerniciri exprese pentru primirea citatiei.
Utilizarea pronumelui nehotarat „oricarei" care determina substantivul „persoane" exclude existenta unei imputerniciri, de vreme ce inmanarea citatiei se poate face oricarei persoane care locuieste cu partea sau care primeste in mod obisnuit corespondenta, in cazul in care legiuitorul ar fi avut in vedere o anumita persoana, respectiv o persoana imputernicita, ar fi folosit evident pronumele hotarat „persoanei care este imputernicita sa primeasca corespondenta", individualizand astfel aceasta persoana dintr-o multime determinata.
De asemenea, utilizarea locutiunii adverbiale „in mod obisnuit" exclude existenta unei imputerniciri, de vreme ce obisnuinta presupune repetarea frecventa a aceleiasi operatiuni, nicidecum executarea unei obligatii decurgand dintr-un contract de mandat.
Interpretarea logica a art. 92 alin. 3 Cod procedura civila conduce la concluzia ca trebuie facuta distinctia intre primirea citatiei de catre persoana care se afla intamplator si ocazional la domiciliul partii careia i se comunica actul de procedura respectiv si primirea citatiei de catre persoana care se afla in mod frecvent la domiciliul acesteia, fie locuind cu aceasta, fie primind corespondenta acesteia.
Avand in vedere ca scopul acestor dispozitii este acela de a incunostinta partile despre existenta dosarului si a termenului de judecata, in doctrina s-a apreciat ca procedura este legal indeplinita in cazul in care citatia este inmanata persoanei care se afla in mod repetat la domiciliul partii in lipsa acesteia.
Or, interpretarea instantei ar conduce la concluzia ca singura modalitate in care ar fi posibila indeplinirea procedurii ar fi aceea in care inmanarea citatiei se face personal celui citat, de vreme ce oricand acesta ar putea invoca lipsa unei imputerniciri exprese a persoanei care locuieste cu dansul sau care ii primeste obisnuit corespondenta.
Totodata, dispozitiile art. 92 alin. 3 Cod procedura civila instituie prezumtia legala ca citatia primita de alte persoane decat partea a ajuns la cunostinta acesteia, insusi scopul textului legal fiind acela de a crea conditiile pentru indeplinirea procedurii de citare chiar in lipsa partii de la domiciliu.
In acest context, interpretarea instantei, in sensul ca ar fi necesara dovada faptului ca „citatiile trimise pentru parata au ajuns la aceasta" este contrara acestor dispozitii legale, de vreme ce legiuitorul a prezumat ca simpla primire a citatiilor de catre persoanele prevazute expres la art. 92 alin.3 Cod procedura civila si intocmirea procesului-verbal de agentul procedural echivaleaza cu incunostintarea partilor despre citatia respectiva.
Este adevarat ca prezumtia instituita este relativa, insa sarcina rasturnarii acestei prezumtii revine exclusiv persoanei care contesta primirea actului de procedura comunicat, respectiv apelantei-parate, simpla invocare a neprimirii citatiei neputand conduce la constatarea nulitatii procedurii de citare.
Or, apelanta-parata s-a limitat sa arate faptul ca nu ar fi primit citatiile, desi aceasta locuia efectiv la adresa la care a fost citata.
Intrucat citatia pentru termenul din data de 12.04.2007 este semnata de I.E., care lucra in casa paratei ca menajera, detinand aceasta calitate timp de peste 10 ani, lucru care presupunea prezenta zilnica si continua a acesteia la domiciliul paratei, coroborat cu faptul ca aceasta primea corespondenta, este evident ca aceasta este persoana care atat locuia cu partea, cat si ii primea in mod obisnuit corespondenta.
Astfel, intrucat la momentul comunicarii citatiei la domiciliu nu se afla decat menajera apelantei-parate, in mod firesc si legal agentul procedural a inmanat citatia acesteia, identificand persoana si incheind in acest sens un proces-verbal.
In aceste conditii, aprecierea legalitatii indeplinirii procedurii de citare prin conditionarea de existenta unei imputerniciri speciale pentru persoana care a semnat si prin conditionarea de dovada primirii efective a citatiei de apelanta-parata reprezinta o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, art.92 alin.3 Cod procedura civila prevazand dimpotriva posibilitatea inmanarii citatiei „oricarei persoane" care indeplineste una din cele doua conditii - sa locuiasca cu partea sau sa ii primeasca in mod obisnuit corespondenta.
In calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizand criticile de recurs, constata ca acestea sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Pe tot parcursul procesului, intimata parata C.V. a sustinut ca nu a primit citatiile, desi aceasta locuia efectiv la adresa la care a fost citata, anterior si la termenul la care s-a pronuntat incheierea de admitere in principiu asupra cotelor de contributie a sotilor, fiind lipsita astfel de posibilitatea de a invoca si dovedi o cota majoritara, aceasta situatie fiind determinata de parat, care i-ar fi ascuns citatiile.
In mod concret, intimata a sustinut ca procesele verbale de indeplinire a procedurii de citare pentru termenele anterioare si la cel la care s-a pronuntat incheierea de admitere in principiu nu au fost semnate de catre aceasta, nu i-au fost inmanate acesteia, contestand semnatura menajerei de pe procesul verbal de indeplinire a procedurii de citare pentru termenul din data de 22.02.2007, pozitie de la care a revenit, recunoscand, in cele din urma, ca a fost semnat de numita I.E., continuand insa sa sustina ca nu i-a fost inmanat de catre aceasta.
Prin decizia civila nr. 1178/10.11.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, s-a admis recursul si s-a casat decizia tribunalului pentru a se verifica veridicitatea afirmatiilor paratei, prin administrarea de probatorii in sensul stabilirii situatiei de fapt constand in instiintarea acesteia de proces.
In rejudecare, in aplicarea art. 315 Cod procedura civila, numita I.E. a fost audiata de tribunal care a retinut din declaratia acesteia ca a lucrat in casa familiei C. aproximativ 10 ani, ocupandu-se de copilul acestora si ca mai primea de la factorul postal procese verbale privind amenzi de circulatie, respectiv ca nu a primit niciodata citatii astfel cum i-au fost prezentate citatiile de la filele 50 – 51 din dosarul de fond. Aceasta a mai declarat ca semnaturile de pe citatiile prezentate nu ii apartin si ca la data de primire a acestor citatii nu mai lucra la familia C..
Fata de pozitia paratei de recunoastere a primirii citatiei ce a fost inaintata pe numele sau pentru termenul din data de 15.03.2007, de catre I.E., prin raportare la decizia sus indicata, aceasta parte mai avea de valorificat posibilitatea ce i-a fost oferita de a dovedi faptul ca menajera nu i-a inmanat citatia astfel primita. De asemenea, intimata parata avea a dovedi ca nici citatia inaintata de instanta pentru data la care s-a pronuntat incheierea de admitere in principiu nu a intrat in posesia sa, nestiind astfel de proces.
Instanta de apel a apreciat ca parata nu a avut cunostinta de existenta dosarului, aceasta concluzie fiind dedusa din faptul ca, desi nu se contesta primirea citatiei de catre menajera, pentru a fi legal citata, trebuia facuta dovada ca aceasta a fost imputernicita de parata sa primeasca corespondenta si respectiv ca citatiile trimise pentru parata au ajuns la aceasta.
Curtea constata incidenta art.92 alin.3 Cod procedura civila potrivit cu care: „Daca cel citat nu se gaseste la domiciliu sau daca, in cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul in care locuieste, agentul va inmana citatia, in primul caz, unei persoane din familie, sau, in lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dansul, sau care, in mod obisnuit, primeste corespondenta, iar, in celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce in mod obisnuit il inlocuieste”.
Cum parata nu s-a aflat la domiciliu la data primirii citatiei, urmeaza a se stabili daca primirea citatiei de catre menajera reprezinta un act procedural neafectat de vreun viciu pentru a se considera ca citarea persoanei in cauza a fost legala.
Textul legal sus indicat instituie o prezumtie relativa in sensul ca daca citatia este primita de o persoana care locuieste cu partea sau care in mod obisnuit primeste corespondenta, se considera legal citata persoana la care face referire citatia.
In cauza de fata menajera, potrivit declaratiei acesteia, a ajutat paratii in gospodarie timp de 10 ani, ceea ce presupune o anumita frecventa in domiciliul acestora. Intr-adevar, aceasta a aratat ca la data citatiei nu mai lucra in casa paratilor, fara sa se faca vreo dovada in acest sens si fara sa se justifice cel putin prezenta in domiciliul paratilor la acea data, in cazul in care asa ar fi stat lucrurile in sensul ca nu mai lucra in domiciliul acestora ca in anii trecuti. Mai mult, chiar aceasta menajera, potrivit declaratiei sale retinute in considerentele deciziei instantei devolutive a mai primit procese verbale de amenzi, ceea ce presupune un mandat tacit al paratilor in a primi corespondenta acestora.
Textul de lege nu face nici o referire la existenta unei anume imputerniciri care ar fi trebuit sa o aiba persoana care primeste corespondenta, fiind suficient in acceptiunea legiuitorului ca aceasta sa locuiasca cu partea sau sa primeasca in mod obisnuit corespondenta, ceea ce presupune acordarea unei increderi persoanei care se afla in mod frecvent in locuinta partii, demna de a-i permite sa primeasca asemenea acte, incredere care este lasata in primul rand la latitudinea partii care accepta o asemenea persoana in proxima sa intimitate, fie ca este vorba de spatiu de locuit, fie ca este vorba de corespondenta, ambele aspecte comportand o anumita vulnerabilitate care cer seriozitate si incredere reciproca intre cel care domiciliaza la respectiva adresa si persoana care locuieste, in mod obisnuit, in mod frecvent cu aceasta, sau care doar primeste corespondenta acesteia.
Or, menajera paratilor, care a acordat ajutor in casa paratilor vreme de 10 ani nu poate fi considerata o persoana care nu are o frecventa in domiciliul acestora, respectiv ca nu ar „locui” cu acestia, in intelesul textului de lege. Mai mult, toata aceasta perioada justifica increderea paratilor si in primirea corespondentei, dovada ca aceasta a mai primit si alte asemenea acte de corespondenta in alte imprejurari, ceea ce permite Curtii sa considere ca aceasta in mod obisnuit primeste corespondenta paratilor, in intelesul textului de lege.
De vreme ce legiuitorul s-a referit la „orice alte persoane”, rezulta ca nu se cere existenta unei relatii de rudenie sau afinitate, persoana trebuind sa indeplineasca doar una dintre cele doua conditii, respectiv sa locuiasca cu partea care primeste citatia ori sa primeasca in mod obisnuit corespondenta. Din cele analizate mai sus, in cauza de fata, menajera indeplineste chiar ambele conditii, din nicio proba aflata la dosarul cauzei nerezultand contrariul.
Daca legiuitorul ar fi impus conditia existentei unei anume imputerniciri exprese ar fi expus-o in mod concret, nimic neimpiedicandu-l; insa acesta a inscris alte conditii, tocmai in considerarea increderii acordate de cel care domiciliaza la respectiva adresa persoanei la care face referire textul de drept, negasind necesar a apela la alte incorsetari juridice formale. In cazul in care legiuitorul ar fi avut in vedere o persoana imputernicita, ar fi prevazut: „persoanei care este imputernicita sa primeasca corespondenta", individualizand astfel aceasta persoana dintr-o multime determinata.
Avand in vedere ca scopul acestor dispozitii este acela de a incunostinta partile despre existenta dosarului si a termenului de judecata, in doctrina s-a apreciat ca procedura este legal indeplinita in cazul in care citatia este inmanata persoanei care se afla in mod repetat la domiciliul partii in lipsa acesteia.
Or, interpretarea instantei ar conduce la concluzia ca singura modalitate in care ar fi posibila indeplinirea procedurii ar fi aceea in care inmanarea citatiei se face personal celui citat, de vreme ce oricand acesta ar putea invoca lipsa unei imputerniciri exprese a persoanei care locuieste cu aceasta sau care ii primeste obisnuit corespondenta.
Asa cum s-a aratat mai sus, dispozitiile art. 92 alin. 3 Cod procedura civila instituie prezumtia legala ca citatia primita de alte persoane decat partea a ajuns la cunostinta acesteia, scopul textului legal fiind acela de a crea conditiile pentru indeplinirea procedurii de citare chiar in lipsa partii de la domiciliu, legiuitorul prezumand ca simpla primire a citatiilor de catre persoanele prevazute expres la art. 92 alin. 3 Cod procedura civila si intocmirea procesului-verbal de agentul procedural echivaleaza cu incunostintarea partilor despre citatia respectiva.
Ca urmare, partea care invoca neinmanarea acestor citatii primite de catre persoana la care face referire acest text de drept trebuie sa dovedeasca acest fapt.
In speta, sarcina rasturnarii acestei prezumtii revine exclusiv paratei care contesta primirea actului de procedura comunicat, simpla invocare a neprimirii citatiei neputand conduce la constatarea nulitatii procedurii de citare.
Or, parata s-a limitat sa arate faptul ca nu a primit citatiile, desi aceasta locuia efectiv la adresa la care a fost citata, fara a proba acest fapt, astfel cum obliga art. 1169 Cod civil, posibilitate oferita prin chiar decizia de casare nr. 1178/10.11.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Intimata parata a sustinut ca nu se poate considera ca menajera a locuit cu acesta, nici in fapt, nici in drept, intrucat nu a avut raporturi locative cu aceasta. Curtea nu poate valida aceasta sustinere de vreme ce textul nu cere demonstrarea existentei unor asemenea raporturi locative, ci doar locuirea, chiar si fara vreun titlu si pentru o perioada determinata a unei persoane cu cel care domiciliaza la acea adresa careia i se trimite o citatie.
Mai mult, faptul ca menajera si-a arogat calitatea de ruda nu are vreo relevanta, important fiind calitatea in sine a acestei persoane si nu cea pe care aceasta si-o declina.
Intimata parata a sustinut ca respectiva citatie nu i-a fost inmanata, incercand sa demonstreze coniventa paratului cu aceasta menajera. Or, de vreme ce menajera se afla inca in domiciliul paratei la data la care s-a inaintat respectiva citatie aceasta se bucura de increderea sa.
Ca urmare, fata de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea constata ca intimata parata nu a reusit sa dovedeasca nelegala sa citare pentru termenul de judecata din data de 15.03.2010.
Totodata, Curtea are in vedere ca parata a fost citata pentru termenul la care a fost pronuntata incheierea de admitere in principiu, dovada de indeplinire a procedurii fiind returnata la dosar cu mentiunea afisat.
Or, si pentru aceasta data, potrivit art. 92 alin. 4 Cod procedura civila, Curtea va aprecia procedura legal indeplinita cu parata, dovada de citare aflata la fila 58 dosar fond indeplinind toate conditiile de valabilitate prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.100 alin. 3 Cod de procedura civila, aceasta parte nerasturnand prezumtia legalei sale citari prin nicio proba, sarcina ce ii incumba, potrivit art. 1169 Cod civil.
In consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa decizia civila recurata si va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta – Tribunalul Bucuresti, urmand a se raspunde celorlalte critici care vizeaza fondul pricinii.