Cauza recursului consta deci in nelegalitatea hotararii care se ataca si trebuie sa imbrace una din formele prevazute de articolul 304 Cod Procedura Civila, in caz contrar fiind incidente dispozitiile articolului 306 Cod Procedura Civila privind nulitatea recursului.
Simpla nemultumire a partii de hotararea pronuntata nu este suficienta, dupa cum nu este suficienta nici afirmatia generala ca hotararea atacata este nelegala sau reluarea in cuprinsul motivelor de recurs a motivelor de fapt si de drept invocate in actiune, recurentul fiind obligat sa isi sprijine recursul pe cel putin unul din motivele prevazute limitativ de lege.
Domeniu – drept procesual civil
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.965/330/2012 – DECIZIA CIVILA NR.44/14.01.2013)
Prin actiunea inregistrata la data de 02.04.2012, sub nr.965/330/2012, pe rolul Judecatoriei Urziceni, reclamanta SC „SMC P.C.” SA (fosta SC S. SA) a chemat in judecata pe parata SC „T.T.P.C.” SRL, solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate inexistenta debitului reclamantei in valoare de 71.750 RON si 19.210 euro.
Motivandu-si actiunea, reclamanta a sustinut ca la data de 12.09.2008 a incheiat cu SC S.G.P. SRL (fosta SC S.I. SRL) un contract de cesiune de autovehicule, prin care a transferat acestei societati dreptul de proprietate asupra tuturor vehiculelor ce faceau obiect al contractului de cesiune.
La data de 03.10.2010, SC S.G.P. SRL, in calitate de proprietar, a incheiat cu parata contractul de inchiriere nr.142/03.10.2010, prin care i-a dat acesteia in folosinta mai multe autovehicule, parata asumandu-si, in schimb, obligatia de a achita contravaloarea taxelor de drum, documentelor legale, amenzilor rutiere sau de alta natura aferente exploatarii bunurilor.
Urmare a utilizarii de catre parata a autovehiculelor mai sus mentionate au fost emise pe numele reclamantei, in calitate de proprietar al vehiculelor, mai multe procese - verbale de contraventie, situatie in care reclamanta a fost nevoita sa formuleze prezenta actiune, prin care solicita instantei sa constate ca sumele mentionate in aceste procese – verbale sunt datorate, in realitate, de catre parata care a utilizat, in fapt, autovehiculele.
In finalul actiunii, reclamanta a aratat ca parata isi recunoaste debitul si ca se obliga sa preia datoria reclamantei aferenta autovehiculelor utilizate, astfel cum rezulta din conventia incheiata intre parti la data de 09.03.2012.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art.111 Cod de procedura civila si art.1350 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.653/26.04.2012, Judecatoria Urziceni a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata din oficiu, si, pe cale de consecinta, a respins actiunea reclamantei, ca inadmisibila.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.111 Cod de procedura civila, actiunea in constatare are un caracter subsidiar fata de cererea in realizare, textul mai sus mentionat prevazand expres ca „partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului”.
In cauza dedusa judecatii de reclamanta, instanta a constatat ca reclamanta avea la indemana, conform dispozitiilor OG nr.2/2001, posibilitatea formularii unor plangeri contraventionale impotriva proceselor – verbale mentionate in actiune, precum si o actiune in raspundere contractuala indreptata impotriva paratei, prin care sa solicite acesteia restituirea debitului, situatie in care actiunea se impune a fi respinsa ca inadmisibila.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de apel a sustinut ca actiunea adresata primei instante avea caracterul unei actiuni in constatare negative si era admisibila conform dispozitiilor art.111 Cod de procedura civila.
Prin decizia civila nr.70 A/04.10.2012, Tribunalul Ialomita a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile art.111 Cod de procedura civila si a retinut caracterul subsidiar al actiunii in raport de alte actiuni in realizare cum ar fi plangerea contraventionala sau o actiune intemeiata pe raspunderea contractuala.
S-a constatat ca, desi prin motivele de apel apelanta reclamanta arata ca actiunea ar fi admisibila deoarece este o actiune in constatare negativa, prin care se solicita instantei constatarea inexistentei unui drept al paratei fata de reclamanta, din formularea cererii de chemare in judecata se constata ca obiectul vizeaza constatarea inexistentei debitului datorat de catre reclamanta statului, ca venit la bugetul de stat si nu paratei, astfel ca si dreptul corelativ nu apartine paratei.
Si impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs au fost reluate motivele de fapt ale cererii de chemare in judecata, sustinandu-se in continuare inexistenta debitului reclamantei, astfel cum acesta rezulta din procesele - verbale depuse la dosar si s-a sustinut admisibilitatea actiunii in raport de dispozitiile art.111 Cod de procedura civila, aratandu-se ca aceasta are ca obiect constatarea inexistentei unui drept al paratei fata de reclamanta.
Conform articolului 299 si urmatoarele Cod Procedura Civila recursul este o cale extraordinara de atac ce poate fi exercitata numai pentru motive de nelegalitate a hotararii, deoarece partile au avut la dispozitie o judecata in fond in fata primei instante si o rejudecare a fondului (atat in fapt cat si in drept) in apel.
Cauza recursului consta deci in nelegalitatea hotararii care se ataca si trebuie sa imbrace una din formele prevazute de articolul 304 Cod Procedura Civila, in caz contrar fiind incidente dispozitiile articolului 306 Cod Procedura Civila privind nulitatea recursului.
Simpla nemultumire a partii de hotararea pronuntata nu este suficienta, dupa cum nu este suficienta nici afirmatia generala ca hotararea atacata este nelegala sau reluarea in cuprinsul motivelor de recurs a motivelor de fapt si de drept invocate in actiune, recurentul fiind obligat sa isi sprijine recursul pe cel putin unul din motivele prevazute limitativ de lege.
Motivele de recurs formulate de recurenta SC SMC P.C. SA, prin care se reiau practic motivele de fapt din actiunea principala, sustinandu-se temeinicia pe fond a actiunii, nu se incadreaza in motivele de nelegalitate prevazute expres si limitativ de lege, motiv pentru care nu vor fi analizate de instanta de recurs.
Singura critica de nelegalitate a hotararii recurate este cea privind modul in care instanta anterioara a interpretat si aplicat dispozitiile art. 111 Cod Procedura Civila, atunci cand a apreciat asupra inadmisibilitatii actiunii si este nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 111 Cod Procedura Civila, partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.
Per a contrario o cerere in constatare nu poate fi primita de instanta, cand are ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unei situatii de fapt si nici atunci cand partea are la indemana calea actiunii in realizarea dreptului.
Prin cererea de chemare in judecata, recurenta reclamanta a solicitat instantei sa constate inexistenta unui debit al sau fata de bugetul statului, sustinand ca acest debit apartine de fapt intimatei parate.
Debitul invocat in actiune rezulta din procesele verbale de contraventie depuse la dosar, care nu au fost atacate in instanta in termenul prevazut de lege, situatie in care, in mod corect instantele anterioare au apreciat ca cererea este inadmisibila, deoarece partea a avut la indemana calea actiunii in realizare, respectiv, plangerea impotriva proceselor verbale.
In sustinerea admisibilitatii actiunii, recurenta reclamanta a invocat si o conventie incheiata cu intimata parata, prin care aceasta din urma recunostea faptul ca debitul ii apartine.
Un astfel de inscris nu dovedeste insa admisibilitatea actiunii ci, dimpotriva, caracterul subsidiar al acesteia in raport cu o alta actiune in realizare pe care recurenta o are la dispozitie, respectiv actiunea in raspundere civila contractuala impotriva paratei.
Nu in ultimul rand, instanta a retinut corect ca cererea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept poate fi formulata legal doar in contradictoriu cu partea al carui drept se invoca/contesta, iar din probele administrate in cauza rezulta ca dreptul de creanta a carui inexistenta se sustine de reclamanta prin actiune nu apartine paratei ci statului.
Apreciind ca solutia pronuntata de instantele anterioare s-a intemeiat pe o interpretare si aplicare corecta a dispozitiilor art. 111 Cod Procedura Civila, Curtea va dispune, in baza art.312 Cod Procedura Civila, respingerea recursului ca nefondat.