Partile nu au la indemana calea de atac a apelului sau a recursului pentru a putea obtine recalcularea taxei judiciare de timbru stabilita de o instanta de judecata investita de acestea cu o cerere supusa platii acestor taxe, dreptul lor de acces la instanta fiind ocrotit prin stabilirea printr-o lege speciala – Legea nr. 146/1997 – a posibilitatii de a supune cenzurii unei alte instante, modul de stabilire al taxei datorate.
In plus, determinarea si achitarea taxelor judiciare de timbru nici nu constituie obiect al judecatii in prima instanta, respectiv, in apel, si, prin urmare, cercetarea legalitatii si temeiniciei hotararii in cadrul controlului judiciar nu ar putea avea exclusiv un asemenea obiect. Atributia instantei de judecata de a percepe taxele datorate conform legii pentru initierea procesului este una administrativ-fiscala, delegata prin dispozitii legale de colectorul efectiv al acestora, beneficiare fiind, in principal, la acest moment, bugetele locale.
Domeniu – drept procesual civil
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.1385/3/2011 – DECIZIA CIVILA NR.69 A/14.03.2013)
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 07.01.2011, pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 1385/3/2011, reclamantul N.D., in contradictoriu cu paratul S.R., prin M.F.P., a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa oblige paratul sa ii plateasca despagubiri aferente perioadei 05.01.2008-05.01.2011, pentru lipsa de folosinta si impiedicarea de a face acte de dispozitie prin acte autentice asupra terenului in suprafata de 2.127 m.p., situat in B., str. D. nr. 22, sectorul 3, proprietatea sa, la valoarea rezultata din expertiza ce va fi dispusa, aratand ca acest teren i-a fost recunoscut ca proprietate a sa urmare deciziei civile nr. 351/13.09.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in dosarul nr. 4911/3/2005, ramasa definitiva si irevocabila la data de 3.04.2007 prin decizia civila nr. 2908 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In dovedirea cererii, s-au depus la dosar inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 846 din 11.04.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a fost admisa exceptia de netimbrare si a fost anulata, ca netimbrata, cererea de chemare in judecata formulata de reclamant.
Astfel, in sedinta publica de la data de 11.04.2012, tribunalul a invocat exceptia insuficientei timbrari a actiunii, asupra careia a retinut ca, in sedinta publica de la data de 21.09.2011, tribunalul a stabilit cuantumul taxei de timbru datorata la suma de 35.511 lei si timbru judiciar de 5 lei, iar impotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, respinsa ca neintemeiata, in mod irevocabil, conform incheierii de sedinta de la data de 25.11.2011.
Prin incheierea din Camera de Consiliu de la data de 14.12.2011, tribunalul a solutionat cererea de ajutor public judiciar formulata de reclamant, in sensul ca a dispus admiterea in parte a cererii si a dispus scutirea petentului de plata sumei de 8040 lei din cuantumul total al taxei de timbru de 35.511 lei si a esalonat plata diferentei de 27.441 lei pe o perioada de 48 de luni, cuantumul unei rate lunare fiind de 571,68 lei, punandu-i in vedere reclamantului sa faca dovada achitarii primei rate in valoare de 571,68 lei la urmatorul termen de judecata, sub sanctiunea anularii cererii de chemare in judecata ca netimbrata.
Cererea de reexaminare a formulata impotriva acestei incheieri a fost respinsa ca neintemeiata prin incheierea irevocabila pronuntata la data de 24.02.2012.
Asa fiind, retinand ca reclamantul nu s-a conformat obligatiei stabilita in sarcina sa de face dovada achitarii primei rate in valoare de 571,68 lei din taxa de timbru astfel cum a fost esalonata, vazand si dispozitiile art.20 alin. 1, 3 din Legea nr.146/1997, potrivit carora taxele judiciare de timbru se platesc anticipat sau pana la primul termen de judecata, neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit sanctionandu-se cu anularea cererii, Tribunalul a admis exceptia insuficientei timbrari si a anulat cererea.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul.
In motivarea cererii de apel apelantul a sustinut ca taxa de timbru in cuantum de 35.511 lei reprezinta o ingradire a accesului sau la justitie, fata de dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei si de jurisprudenta CEDO.
Arata apelantul ca prezenta actiune in pretentii izvoraste din impiedicarea de catre parat a intabularii terenului retrocedat prin revendicare, proces in care a beneficiat de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997, intabularea fiind continuarea fireasca si finalitatea actului de justitie.
Mai sustine apelantul ca obiectul cauzei consta intr-un prejudiciu divizibil, cuantificat cu o suma lunara ca echivalent al chiriei, situatie in care actiunea putea fi admisa cel putin in parte, in limita taxei judiciare de timbru de 8040 lei considerata platita prin ajutorul publica acordat.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Apelantul a depus la dosar inscrisuri.
Examinand sentinta apelata si actele dosarului in raport de motivele de apel invocate si de prevederile legale incidente, Curtea constata ca apelul este nefondat, pentru considerentele expuse in continuare.
Printr-o jurisprudenta constanta, Curtea Constitutionala a statuat in sensul ca dispozitiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu aduc atingere liberului acces la justitie consacrat de normele constitutionale, fiind analizata si jurisprudenta CEDO in aceasta materie.
De altfel, Curtea trebuie sa remarce ca apelantul reitereaza acest aspect prin motivele de apel in conditiile in care in faza fondului a invocat si exceptia de neconstitutionalitate cu acest obiect, respinsa prin Decizia nr.341/10.04.2012 a Curtii Constitutionale, decizie definitiva si general obligatorie.
Legea taxelor judiciare de timbru prevede expres regula platii anticipate a taxelor, stabilind totodata ca “daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata”, sanctiunea incidenta in cazul nerespectarii obligatiei pana la termenul stabilit fiind „anularea actiunii sau a cererii” (art. 20 alin.1-2). Partea nemultumita de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru are la indemana procedura instituita de art. 18 din acelasi act normativ. Potrivit acestui text legal, „impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate” (alin.2), iar “Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila” (alin.3).
Legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, astfel cum rezulta din art. 126 alin. 2 din Constitutie. Or, nu se poate ignora imprejurarea ca impotriva oricarei hotarari judecatoresti se pot exercita caile de atac prevazute de lege si ca normele care reglementeaza caile de atac sunt dispozitii imperative, de la care nu se poate deroga.
Rezulta deci din analiza acestor texte legale ca partile nu au la indemana calea de atac a apelului sau a recursului pentru a putea obtine recalcularea taxei judiciare de timbru stabilita de o instanta de judecata investita de acestea cu o cerere supusa platii acestor taxe, dreptul lor de acces la instanta fiind ocrotit prin stabilirea printr-o lege speciala – Legea nr.146/1997 – a posibilitatii de a supune cenzurii unei alte instante, modul de stabilire al taxei datorate.
In plus, determinarea si achitarea taxelor judiciare de timbru nici nu constituie obiect al judecatii in prima instanta, respectiv, in apel, si, prin urmare, cercetarea legalitatii si temeiniciei hotararii in cadrul controlului judiciar nu ar putea avea exclusiv un asemenea obiect. Atributia instantei de judecata de a percepe taxele datorate conform legii pentru initierea procesului este una administrativ-fiscala, delegata prin dispozitii legale de colectorul efectiv al acestora, beneficiare fiind, in principal, la acest moment, bugetele locale.
Pe de alta parte, instanta de control judiciar are oricum obligatia de a verifica, din oficiu, daca la instanta inferioara s-au perceput taxele legal datorate. Astfel, potrivit art. 20 alin.5 din Legea nr. 146/1997, „in situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca in fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu.”
In caz contrar, daca taxele percepute au avut un cuantum superior celui legal, diferenta incasata in plus se poate restitui la cererea partii interesate, conform procedurilor legale.
Nu vor fi primite asadar criticile apelantului referitoare la modalitatea de stabilire a timbrajului in conditiile sus-mentionate, urmand ca analiza legalitatii deciziei sa fie subsumata exclusiv chestiunii modului de solutionare a exceptiei netimbrarii cererii de apel, prin prisma motivelor invocate.
Curtea va inlatura in acest context si sustinerile apelantului referitoare la incidenta in speta a scutirilor prev. de art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, avand in vedere ca scutirile de taxe judiciare de timbru aferente actiunilor si cererilor in justitie reprezinta situatii de exceptie, de stricta interpretare, si care se aplica numai in ceea ce priveste obiectul scutit.
In ceea ce priveste critica admiterii exceptiei de netimbrare (a insuficientei timbrari) prin raportare la obiectului divizibil al cererii, respectiv, prin raportare la imprejurarea admiterii unei scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pana la suma de 8040 lei, Curtea o constata neintemeiata avand in vedere ca reclamantul a sesizat instanta de judecata printr-o actiune cu un singur capat de cerere, evaluabil in bani, si care nu a fost modificat in cursul judecatii, ulterior unei taxari corespunzatoare, astfel incat aceasta actiune sa poata fi solutionata in limitele in care taxa de timbru s-a considerat achitata (prin acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii).
Intrucat, cu prilejul dezbaterilor in apel, apelantul-reclamant a invocat prin aparator jurisprudenta CEDO obligatorie in materia analizata, facand referire expresa la hotararea pronuntata in cauza Iorga impotriva Romaniei, Curtea constata ca atat in cauza invocata, cat si in cauze similare (Weissman c. Romaniei, Nemeti c. Romaniei ) Curtea Europeana a retinut ca nu existau dispozitii nationale care sa asigure accesul la justitie, sub aspectul asistentei judiciare in forma scutirii ori reducerii de la plata taxei judiciare de timbru. Or, prezentul litigiu a fost dedus judecatii in conditiile adoptarii O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, prin care s-a instituit un mecanism coerent pentru ca accesul la justitie sa nu fie obstructionat de plata unei taxe de timbru, iar examinarea cerintei existentei scopului legitim in limitarea dreptului de acces la un tribunal, precum si a existentei unui grad rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat, nu poate fi facuta decat prin raportare la legea interna actuala.
Instanta de apel a constatat astfel ca reclamantul a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxelor de timbru, cerere admisa in parte prin incheierea din 14.12.2011, incheiere impotriva careia a formulat si o cerere de reexaminare, respinsa ca neintemeiata, irevocabil, prin incheierea din data de 24.02.2012 – neputandu-se retine, in aceasta situatie, existenta vreunei incalcari a dispozitiilor art. 6 par.1 CEDO, prin prisma jurisprudentei mai sus evocate.
Curtea constata totodata ca inscrisurile depuse in apel privesc aspecte legate de fondul pretentiilor deduse judecatii, nefiind relevante in privinta nerespectarii obligatiei de plata a taxei de timbru datorate, in ratele si cuantumul stabilit pentru fiecare de instanta.
In consecinta, Curtea, retinand prin prisma criticilor formulate in cauza, legalitatea sentintei atacate, in temeiul art. 296 Cod de procedura civila, va respinge apelul formulat de apelant ca fiind nefondat.