Plangere intemeiata pe dispozitiile art.2781 Cod procedura penala. Competenta dupa calitatea persoanei. Exercitarea atributiilor de serviciu de catre procuror si, respectiv, medicul psihiatru.
Imprejurarea ca intimatul procuror a functionat o perioada ca „delegat” la Parchetul General nu-i confera calitatea de procuror la aceasta unitate de parchet in sensul legii procesuale, pentru a atrage competenta instantei supreme, in conditiile in care nu rezulta ca la data presupusei savarsiri a faptei, exercita functia de procuror in cadrul Parchetului General, in sensul art.29 pct.1 lit. e) Cod procedura penala, ori ca ar avea gradul aferent unei astfel de functii.
Plangerea este nefondata cata vreme nu evidentiaza desfasurarea de catre procuror, distinct de actele de urmarire specifice functiei, orientate spre infaptuirea justitiei, si a unor acte contrare atributiilor sale de serviciu, de natura a se circumscrie sferei ilicitului penal.
Aceeasi solutie se aplica si in cazul intimatei – medic psihiatru a carei raspundere penala nu poate fi angajata pentru prescrierea unui tratament medicamentos petentului, mentionat in inscrisurile medicale intocmite.
- Art.2781 Cod procedura penala
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA
SENTINTA PENALA NR.76 din 20.02.2012)
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
La data de 07.12.2011, a fost inregistrata pe rolul acestei instante, sub numarul 10445/2/2011 (4003/2011), plangerea formulata de petentul C I A impotriva rezolutiei nr. 963/P/2011 din data de 04.10.2011 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica, in conformitate cu dispozitiile art. 2781 C.p.p.
In motivarea plangerii, petentul a aratat, in esenta, ca solutia de neincepere a urmaririi penale este netemeinica, deoarece pozitia sa procesuala in cauza penala in care a fost condamnat a fost determinata de afirmatiile intimatului M N, comisar sef in cadrul IGPMB, in sensul ca va fi „ajutat” de procurorul R B sa primeasca o pedeapsa mai redusa daca recunoaste comiterea faptei. Totodata, petentul a invocat supunerea sa la amenintari si administrarea de sedative in scopul de a se obtine probe si, finalmente, o solutie de condamnare.
Pe de alta parte, petentul a aratat ca procurorul nu i-a asigurat asistenta juridica inainte de a-i lua prima declaratie, iar intimata M A – medic la Spitalul Penitenciar Jilava, i-a administrat sedative pentru o afectiune psihologica, sub efectul carora a fost expertizat medico-legal.
Curtea a dispus atasarea dosarului de urmarire penala nr. 963/P/2011, in care s-a pronuntat rezolutia atacata prin plangerea dedusa judecatii, precum si a rezolutiei nr. 2689/II-2/2011 a procurorului ierarhic superior.
La solicitarea petentului C I A, a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
La data de 10.08.2011, petentul C I A a formulat plangere penala impotriva magistratului B R – procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, a numitului M N – comisar sef in cadrul IGPR – Serviciul Omoruri si a numitei M A – medic in cadrul Spitalului Penitenciar Jilava, pentru savarsirea faptelor prevazute de art. 246, 247, 248, 249, 250, 263, 264, 265, 266, 267, 2671 C.p. In cuprinsul plangerii, petentul a descris, in esenta, o pretinsa indeplinire defectuoasa a indatoririlor de serviciu de catre organele de urmarire penala (procuror si comisar sef) ce au instrumentat dosarul nr. 733/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, precum si de catre medicul psihiatru din cadrul Spitalului Penitenciar Jilava, unitate in care petentul a fost internat in vederea expertizarii psihiatrice.
Prin rezolutia nr. 963/P/2011 din data de 04.10.2011 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica, s-a dispus, in conformitate cu dispozitiile art. 228 alin. 4 C.p.p. si art. 10 lit. a C.p.p., neinceperea urmaririi penale fata de B R – procuror delegat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, M N – comisar sef in cadrul IGPR – Serviciul Omoruri si M A – medic in cadrul Spitalului Penitenciar Jilava pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 246, 247, 248, 249, 250, 263, 264, 265, 266, 267, 2671 C.p.
In esenta, s-a retinut ca intimatii si-au exercitat in mod corect atributiile de serviciu cu ocazia instrumentarii cauzei penale nr. 733/P/2010, actele de cercetare si solutia dispusa fiind rezultatul analizei temeinice a probelor aflate la dosar si a textelor legale aplicabile. Or, activitatile desfasurate de catre magistrati in vederea infaptuirii actului de justitie, in limitele legii si regulamentelor, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plangeri penale, ci doar prin promovarea cailor de atac prevazute de legislatia in vigoare.
Impotriva acestei rezolutii, petentul C I A a formulat plangere in conditiile prevazute de art. 275-278 C.p.p., prin rezolutia nr. 2689/II/2/2011 din data de 07.11.2011 dispunandu-se respingerea plangerii ca neintemeiata.
Prezenta plangere adresata instantei de judecata a fost formulata in termen legal, conform dispozitiilor art. 2781 alin. 1 C.p.p., insa din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca ea este nefondata.
Petentul C I A a fost condamnat prin sentinta penala nr. 764/08.10.2010 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, definitiva la data de 15.02.2011, la o pedeapsa rezultanta de 23 de ani inchisoare pentru comiterea infractiunilor de omor deosebit de grav si talharie. In faza de urmarire penala a cauzei, o parte a actelor procesuale au fost efectuate de catre magistratul-procuror R B din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Totodata, fata de dispozitiile art. 117 alin. 1 C.p.p., s-a dispus si efectuat o expertiza medico-legala psihiatrica asupra inculpatului C I A care, in vederea expertizarii, a fost internat in intervalul 26.03.2010-09.04.2010 in Spitalul Penitenciar Jilava, unde activa si intimata M A.
Desi pe parcursul solutionarii cauzei penale in care a avut calitatea de inculpat, pozitia procesuala a petentului C I A a fost in mod constant aceea de recunoastere a savarsirii faptei, plangerea de fata reflecta o atitudine contrara si tinde la a explica pozitia sa initiala prin prisma unor pretinse indemnuri sau promisiuni neadevarate facute de organul de cercetare penala ori a incalcarii dreptului sau la aparare in faza de urmarire penala.
Ansamblul acestor sustineri reprezinta insa critici aduse legalitatii unor acte de urmarire penala ori procedurii parcurse in vederea efectuarii expertizei psihiatrice, fara a evidentia, concomitent, si elemente care sa contureze obiectiv minime indicii de indeplinire defectuoasa, cu rea-credinta, a atributiilor de serviciu de catre intimatii mentionati.
Pretinsa lipsire a petentului C I A de asistenta juridica anterior luarii primei declaratii constituie, in esenta sa, un aspect de legalitate a actelor de urmarire penala, cenzurabil exclusiv din perspectiva dispozitiilor art. 197 C.p.p. si doar in fata instantelor investite cu solutionarea fondului cauzei. Prin urmare, aceasta chestiune se impunea a fi valorificata doar pe parcursul solutionarii fondului ori a cailor de atac, fiind intrinsec legata de modul de aplicare a legii in acea cauza.
Simpla alegatie a petentului nu justifica reexaminarea legalitatii sentintei definitive de condamnare in procedura prevazuta de art. 2781 C.p.p., deoarece un atare procedeu ar repune in discutie autoritatea de lucru judecat a hotararii definitive si ar excede competentelor instantei in aceasta procedura.
Din perspectiva acestor considerente, Curtea concluzioneaza ca plangerea petentului nu evidentiaza desfasurarea de catre magistratul-procuror R B, distinct de actele de urmarire specifice functiei, orientate spre infaptuirea justitiei, si a unor acte contrare atributiilor sale de serviciu, de natura a se circumscrie sferei ilicitului penal.
In privinta intimatului M N, acuzatia adusa de catre petent (in sensul influentarii declaratiilor sale prin indemnuri ori promisiuni) este neplauzibila, data fiind pozitia procesuala sincera adoptata de catre C I nu doar in faza de urmarire penala, ci si pe parcursul judecatii, in sedinta publica. O atare acuzatie este si vadit lipsita de suport, in conditiile in care ansamblul actelor cauzei evidentiaza desfasurarea urmaririi penale cu respectarea stricta a legii, neexistand vreun minim indiciu de incercare a influentarii declaratiilor petentului, in orice fel.
In ceea ce o priveste pe intimata-medic M A, prescrierea unui tratament medicamentos reprezinta una dintre modalitatile firesti de exercitare a profesiei de medic psihiatru. In conditiile particulare ale spetei, Curtea constata ca tratamentul contestat de catre petent i-a fost prescris acestuia pe parcursul internarii sale in Spitalul Penitenciar Jilava in vederea expertizarii psihiatrice, iar optiunea medicului in acest sens nu reliefeaza minime indicii de comitere a vreunei fapte ilicite.
Tratamentul prescris petentului se regaseste mentionat in inscrisurile medicale intocmite, documentatia medicala fiind, la randul sau, avuta in vedere de catre comisia de expertiza psihiatrica. In acest context, este eronata aprecierea petentului in sensul ca tratamentul prescris ar reprezenta expresia luarii masurii de siguranta prevazute de art. 113 C.p., decizia medicului-intimat de a prescrie petentului o anumita medicatie reflectand doar exercitarea fireasca a indatoririlor de medic si respectarea dreptului la asistenta medicala recunoscut persoanelor private de libertate.
Neefectuarea unor eventuale confruntari intre intimati, asa cum a sustinut oral petentul, nu releva nici ea lipsa de temeinicie a solutiei dispuse de catre procuror, cat timp inscrisurile administrate in faza actelor premergatoare au fost prin ele insele edificatoare sub aspectul incidentei unui impediment la punerea in miscare a actiunii penale, respectiv cel prevazut de art. 10 lit. a C.p.p.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzioneaza ca solutia de neurmarire dispusa de catre procuror este legala sub toate aspectele, iar plangerea formulata de catre petent este neintemeiata.
Prin urmare, in baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p., va respinge, ca nefondata, plangerea formulata de petentul C I A impotriva rezolutiei nr. 963/P/2011 din data de 04.10.2011 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica si a rezolutiei nr. 2689/II/2/2011 din data de 07.11.2011 a procurorului sef al aceleiasi sectii.
Va mentine rezolutiile atacate.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga petentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.