Litigii cu profesionisti. In ceea ce priveste cererile formulate in temeiul art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, transferul de competenta referitor la solutionarea lor in favoarea instantei de judecata nu schimba caracterul si natura necontencioasa a procedurii jurisdictionale instituite de Legea nr. 26/1990 si de Legea nr. 31/1990. In aceste conditii raman aplicabile dispozitiile art. 336 alin. 2 C.pr.civ., potrivit carora termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
- O.U.G. nr. 116/2009, art. 71,
- Cod procedura civila, art. 49-56, art. 331-339.
- Domeniu: Litigii cu profesionisti.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 2174 din 16.11.2012)
I. Prin Incheierea nr. 128 din 23.05.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 14613/3/2012, au fost admise cererea de interventie formulata de intervenientul E.C. si cererea de interventie accesorie formulata de intervenientul C.S., a fost respinsa cererea de depunere si mentionare acte formulata de petenta S.C. M CF S.A. privind Hotararea AGA nr. 2 din 13.04.2012.
II. Impotriva acestei incheieri, a declarat recurs petenta S.C. M CF S.A., la data de 29.06.2012.
Prin Decizia civila nr. 1835/03.10.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila, a fost anulat recursul ca netimbrat.
Impotriva acestei decizii, recurenta a formulat contestatie in anulare.
Prin Decizia civila nr. 2034/02.11.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila, a fost admisa contestatia in anulare, a fost anulata decizia nr. 1835/03.10.2012 si s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
III. Asupra exceptiei tardivitatii declararii recursului, Curtea retine urmatoarele:
Prin intrarea in vigoare a dispozitiilor OUG nr. 116/2009, competenta de solutionare a cererilor de inregistrare in registrul comertului si, dupa caz, a altor cereri aflate in competenta de solutionare a judecatorului delegat au fost transferate pe o perioada limitata directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal si/sau persoanei sau persoanelor desemnate de catre directorul general al ONRC.
In legatura cu acest aspect, cu prilejul analizarii constitutionalitatii art. 6 din Legea nr. 26/1990, Curtea Constitutionala a statuat ca atributiile judecatorului delegat au fost preluate de directorul oficiului registrului comertului, respectiv instanta, fara ca institutia judecatorului delegat sa fi fost, expres sau implicit, desfiintata (Deciziile nr. 861/2010, nr. 1274/2010). S-a precizat ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului sunt in vigoare, fiind doar suspendata aplicarea lor in ceea ce priveste competentele judecatorului delegat.
Or, in conditiile recunoasterii suspendarii temporare a aplicarii dispozitiilor legale privind competenta judecatorului delegat, raman lipsite temporar de efecte si prevederile referitoare la actele emise de acesta si calea de atac de urmat.
In cazul cererilor in legatura cu care la dosar s-au depus cereri de interventie, dispozitiile art. 71 din OUG nr. 116/2009 au prevazut competenta instantei, care se va pronunta in dosar printr-o hotarare, atacabila cu recurs, fara a exista o precizare expresa cu privire la termenul de recurs, ca in cazul art. 4 privind cererile de fuziune sau divizare, care face o trimitere expresa la procedura necontencioasa, sau ca in cazul caii de atac a plangerii impotriva rezolutiei judecatorului delegat.
Acest transfer temporar de competenta nu a putut schimba insa caracterul si natura necontencioasa a procedurii jurisdictionale instituite de Legea nr. 26/1990 si de Legea nr. 31/1990, completata cu normele de drept comun cuprinse in art. 331-339 C.pr.civ., care se intregesc cu dispozitiile privind procedura contencioasa, in masura in care nu sunt contrare naturii necontencioase a cauzei, potrivit art. 338 C.pr.civ. Desi trimiterea expresa la aceste norme generale se regaseste in cazul altor categorii de cereri, trasaturile procedurii gratioase se regasesc si in privinta acestor cereri aflate anterior in competenta judecatorului delegat, confirmand principiul simetriei formelor.
De altfel, dispozitiile art. 335 C.pr.civ. nu exclud, de principiu, posibilitatea interventiei unor persoane interesate, concluzia rezultand din chiar formularea legiuitorului, dar cererea acestora nu poate fi incadrata la dispozitiile art. 49 C.pr.civ. deoarece realizarea unui drept propriu este incompatibila cu specificul procedurii. Interventia tertilor in procedura necontencioasa este doar o modalitate de sesizare a instantei cu privire la deficientele cererii principale, care poate uneori determina instanta sa constate ca aceasta a devenit contencioasa si sa indrepte partile spre procedura de drept comun.
Instituirea acestei reguli speciale nu transforma, insa, procedura de solutionare a cererii intr-una contencioasa, deoarece, in ciuda aparitiei unor parti cu interese contradictorii (contencios subiectiv), obiectul cauzei pastreaza caracterul necontencios decurgand din faptul ca instanta nu va transa cu putere de lucru judecat asupra litigiului de fond dintre parti, ci doar va analiza daca cererea si actele ce o insotesc indeplinesc cerintele legale necesare pentru efectuarea cuvenitelor mentiuni.
Trimiterea la dispozitiile art. 49 - 56 C.pr.civ. inserata in alin. 2 din art. 71 din OUG nr. 116/2009, cu privire la solutionarea cererilor de inregistrare si a cererilor de interventie, a avut tocmai scopul de a inlatura in mod expres caracterul inadmisibil „de plano” al cererilor de interventie, in raport de obiectul cererilor adresate de petenti, si de a inlatura rezervele manifestate anterior de practica sub acest aspect.
Formularea cererilor de interventie ramane singura cale care permite tertilor interesati, de buna-credinta, sa intervina in aceasta procedura, pentru a evidentia nerespectarea unor cerinte legale, fara sa se blocheze accesul petentului la analizarea cererii in limitele conferite controlului de legalitate realizat prin raportare la caracterul necontencios al procedurii.
In conditiile mentinerii caracterului necontencios al unei asemenea cauze, raman incidente normele de drept comun cuprinse in art. 331-339 C.pr.civ. cu privire la procedura necontencioasa.
Pe cale de consecinta, sunt aplicabile dispozitiile art. 336 alin.2 C.pr.civ., potrivit carora termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
In speta, astfel cum rezulta din practicaua hotararii atacate, petenta a fost reprezentata de avocat la termenul din 23.05.2012, cand a pus concluzii asupra cererii formulate.
Ca urmare, termenul de recurs de 15 zile prevazut de art. 301 C.pr.civ. a inceput sa curga de la pronuntarea hotararii, iar nu de la comunicare, intrucat norma speciala de procedura necontencioasa este derogatorie.
Petenta a formulat la data de 29.06.2012 (data postei) recursul impotriva hotararii pronuntate la 23.05.2012.
In consecinta, constatand ca recursul a fost formulat cu depasirea termenului prevazut de lege, avand in vedere si dispozitiile art. 101 alin.1 si 103 alin.1 C.pr.civ., Curtea a admis exceptia si a respins recursul ca tardiv declarat, in temeiul art. 312 C.pr.civ.