Regia autonoma nu este proprietara bunurilor din patrimoniul sau, in conditiile in care, la data infiintarii recurentei reclamante, imobilul in litigiu fusese predat spre folosinta autoarei paratei, astfel ca nu mai putea fi transmis in patrimoniul recurentei reclamante. Dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, art. 5 alin. 1 din Legea 15/1990 a fost interpretat in mod constant in sensul ca se refera la bunurile cu privire la care regia are un titlu de proprietate, iar nu la bunurile din domeniul public pe care le are in administrare.
- Art. 5 alin. 1 din Legea 15/1990
Domeniu proprietate privata
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - Sectia a IV-a Civila,
decizia civila nr. 920 R din 10 mai 2012)
Examinand decizia recurata prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constata ca recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele:
In raport cu obiectul cererii deduse judecatii, recurenta reclamanta trebuia sa faca dovada in cauza ca are calitatea de proprietar asupra imobilului (constructia - pavilion camin de nefamilisti si terenul aferent acesteia de teren de 400,75 mp).
In mod corect a retinut instanta de apel ca recurenta reclamanta nu a facut aceasta dovada, avand in vedere ca nu detine un certificat de atestare a dreptului de proprietate cu privire la teren sau alt titlu care sa justifice dreptul de proprietate.
Astfel, recurenta reclamanta RATB a fost infiintata in baza Legii 15/1990, prin reorganizarea Intreprinderii de Transport a Municipiului Bucuresti.
Prin Decretul nr. 143/23.04.1971 privind exproprierea si trecerea in proprietatea statului a unor imobile, suprafata de teren de 45750 mp a fost trecuta in proprietatea statului si in administrarea Municipiului Bucuresti, in scopul construirii unei statii de intretinere si de parcare pentru autobuzele Intreprinderii de Transport a Municipiului Bucuresti.
Prin Decizia nr. a Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, in baza Decretului nr. 143/1971 s-a dispus dotarea Intreprinderii de Transport a Municipiului Bucuresti cu terenul in suprafata de 45750 mp, proprietatea statului.
Prin Protocolul incheiat la 25.07.1990, Intreprinderea de Transport a Municipiului Bucuresti a predat spre folosinta exclusiva ETCTx, (devenita ulterior, ulterior Intreprinderea Getax Bucuresti si care apoi s-a divizat, fiind infiintata intimata parata SC Taxi Service Titan SA) caminul de nefamilisti de la _ unde se desfasoara activitatile proprii ale autobazei de taximetre.
Ulterior, prin decizia nr. a Primariei Municipiului Bucuresti, s-a infiintat recurenta reclamanta RATB, in baza Legii 15/1990, prin reorganizarea Intreprinderii de Transport a Municipiului Bucuresti.
Potrivit celor retinute de instanta de apel, constructia "pavilion camin de nefamilisti" in suprafata construita la sol de 403 mp si teren aferent 773 mp, se afla pe terenul initial de 45 750 mp expropriat prin Decretul nr. 143/1971, respectiv pe suprafata de teren de 15.467 mp preluata si administrata de SC Taxi Service _ SA, conform raportului de expertiza efectuat in cauza.
Criticile formulate de recurenta in sensul ca in mod gresit instanta de apel a retinut ca prin Protocolul incheiat la 25.07.1990 a fost transmisa spre folosinta o alta constructie, cu numar de inventar 0672, iar nu constructia revendicata, cu numar de inventar 0673, nu pot fi primite in recurs, deoarece vizeaza aspecte care tin de interpretarea probatoriului efectuat in cauza, deci de temeinicia hotararii recurate.
Situatia de fapt retinuta de instanta de apel nu mai poate fi schimbata in recurs, fata de actuala configurare a art. 304 C.pr.civ., care permite reformarea unei hotarari in recurs numai pentru motive de nelegalitate limitativ prevazute de textul legal enuntat.
In raport cu situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta de instanta de apel, Curtea constata ca la data la care a fost infiintata recurenta reclamanta RATB, constructia camin de nefamilisti fusese deja data in folosinta ETCTx, autoarea intimatei parate, astfel ca recurenta reclamanta nu mai putea pretinde existenta dreptului de administrare cu privire la aceasta .
In aceste conditii, criticile din recurs formulate de recurenta reclamanta prin raportare la dreptul de administrare prevazut de Legea 213/1998 si art. 135 alin. 5 din Constitutie nu se mai impun a fi analizate.
Oricum, ceea ce este esential in cauza este faptul ca litigiul de fata este referitor la dreptul de proprietate, iar nu la dreptul de administrare, recurenta reclamanta sustinand prin cererea de chemare in judecata ca are calitatea de proprietar asupra imobilului in litigiu.
In raport cu obiectul cererii de chemare in judecata si retinand ca imobilul se afla in proprietatea statului, recurenta reclamanta nejustificand calitatea de proprietar cu privire la acesta, in mod corect instanta de apel a respins actiunea in revendicare, astfel cum a fost formulata.
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea 15/1990, potrivit cu care "regia este proprietara bunurilor din patrimoniul sau", acestea nu sunt incidente in cauza in conditiile in care, la data infiintarii recurentei reclamante, imobilul in litigiu fusese predat spre folosinta autoarei paratei, astfel ca nu mai putea fi transmis in patrimoniul recurentei reclamante.
In orice caz, trebuie subliniat ca dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, textul legal mentionat mai sus a fost interpretat in mod constant in sensul ca se refera la bunurile cu privire la care regia are un titlu de proprietate, iar nu la bunurile din domeniul public pe care le are in administrare.
Or, in cauza recurenta reclamanta nu detine un titlu de proprietate care sa justifice calitatea de proprietar asupra imobilului in litigiu.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, constatand legalitatea deciziei recurate in raport cu criticile formulate, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Vazand si disp. art. 377alin. 2 pct. 4 Cod procedura civila,