Societate de asigurari in procesul penal. Calitate.
Constituire de parte civila in procesul penal
Societatea de asigurare are calitatea de asigurator de raspundere civila numai pentru opozabilitatea hotararii in cazul prejudicierii unor terte persoane prin accidente de circulatie in care au fost implicate autovehicule asigurate prin efectul legii.
Art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 16 din Codul de procedura penala
In procesul penal, raspunderea pentru producerea accidentului revine inculpatului, parte principala in proces, astfel ca, dispozitiile art. 54 din Legea nr.136/1995, avand aplicabilitate limitata in actiunea introductiva din procesul civil, nu ar putea sa fie extinsa, prin analogie, la actiunea civila din cadrul procesului penal, asa incat, nu dau posibilitate de obligare directa a asiguratorului la plata de despagubiri.
In materia raspunderii juridice civile a asiguratorului, in cadrul procesului penal, ca urmare a asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se observa ca drepturile si obligatiile fiecarei parti implicate intr-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.
Corelativ, in raport cu dispozitiile de ansamblu ale Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata si completata, asigurarea de raspundere civila auto este un contract fortat, prin care asiguratorul se obliga ca, in schimbul primelor de asigurare ce le incaseaza, sa acorde despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii ar trebui sa raspunda fata de terte persoane pagubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integritatii corporale sau vietii unor terte persoane.
De regula, in materia asigurarii de raspundere civila auto, raspunderea asiguratorului fata de persoana prejudiciata este o raspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare. Este, deci, o raspundere directa, decurgand din achiesarea asiguratorului la riscurile conduitei asiguratului.
De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de tertul victima a accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici alaturi de acesta, ci isi indeplineste obligatia proprie, asumata prin contractul de asigurare, el suportand, in mod efectiv si definitiv, intregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA
DECIZIA NR. 526 din 12.03.2012)
Prin sentinta penala nr. 224/13.12.2011 pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele, in dosarul nr. 3198/329/2011, s-a dispus, in baza art. 14 Cod procedura penala combinat cu art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, raportat la art. 49 si 54 din Legea nr. 136/1995, admiterea, in parte, a actiunii civile formulata de partea civila B.M., si, in consecinta, a obligat pe asiguratorul SC EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE SA, la plata catre aceasta a sumei de 14025 lei, cu titlu de despagubiri materiale si a sumei de 75 000 lei, cu titlu de daune morale (corespunzator culpei de 75% a inculpatului C.F.).
In baza art. 14 Cod procedura penala combinat cu art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, raportat la art. 49 si 54 din Legea nr. 136/1995 si art. 313 alin. 1 din O.U.G. nr. 72/2006, a admis actiunea civila formulata de partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Teleorman si, in consecinta, a obligat asiguratorul SC EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE SA la plata catre aceasta a sumei de 212,17 lei (corespunzator culpei de 75% a inculpatului) si a majorarilor de intarziere calculate de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la achitarea sumei.
A luat act ca Spitalul Judetean de Urgenta Alexandria nu s-a constituit parte civila.
S-a respins cererea partii civile B.M. de obligare a asiguratorului SC EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE SA la plata cheltuielilor judiciare pe care pretinde ca le-a efectuat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Turnu Magurele nr. 1791/P/2009 din 01.06.2011, inculpatul C.F., a fost trimis in judecata in stare de libertate pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 178 alin. 3 Cod penal, art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a retinut ca, in ziua de 06.12.2009, lucratorii de politie din cadrul politiei municipiului Turnu Magurele au fost sesizati prin serviciul de urgenta "112" despre faptul ca, in jurul orelor 19,00-20,00, pe DN 52, in directia comunei F. - mun. Turnu Magurele, circula in zigzag un autoturism marca straina, cu nr. de inmatriculare ...., al carui conducator auto se afla sub influenta bauturilor alcoolice, deranjand pe ceilalti participanti la trafic.
La aceeasi data, in jurul orelor 19.59, organele de politie au fost sesizate, prin acelasi serviciul de urgenta, ca, pe DJ 546, pe raza comunei L. judetul Teleorman, s-a produs un accident de circulatie soldat cu victime omenesti.
In urma cercetarilor efectuate, a rezultat ca inculpatul C.F. locuieste impreuna cu concubina sa V.V., in municipiul Alexandria, judetul Teleorman, ca nu poseda permis de conducere auto si ca detine in proprietate autoturismul marca " Mercedes Benz C180".
In dimineata zilei de 06.12.2009, inculpatul a plecat din municipiul Alexandria, impreuna cu numitul I.A., prietenul sau, spre comuna S., judetul Teleorman, cu autoturismul proprietatea inculpatului. La volan s-a aflat I.A. pentru ca inculpatul nu poseda permis de conducere.
Inculpatul a servit masa si a consumat bauturi alcoolice (coniac si tuica) iar, in jurul orelor 11,00 -12,00, a plecat din satul N. spre comuna S. V., judetul Teleorman, cu acelasi autoturism, condus tot de catre I.A.
Cand au ajuns in aceasta localitate, inculpatul a mers la bar si a consumat din nou bauturi alcoolice (bere) iar, in jurul orelor 16,30, cei doi au plecat spre municipiul Alexandria.
In jurul orelor 17,30-18,00, cand au ajuns in Alexandria, I.A. a parcat autoturismul in fata blocului unde locuieste inculpatul, dupa care cei doi s-au despartit, I.A. plecand spre casa iar inculpatul a urcat in apartamentul sau.
Cand inculpatul a ajuns in locuinta, intre aceasta si concubina sa, martora V.V., au avut loc discutii contradictorii.
Enervat de aceste discutii, inculpatul a devenit furios si, dupa ce a consumat mai multe pahare de vin, s-a urcat la volanul autoturismului sau, parcat in fata blocului, plecand in directia comunei S. V.
Pentru ca autoturismul condus de inculpat se deplasa in apropierea comunei F., in zigzag si deranja in mod vadit pe ceilalti participanti la trafic, martorul M.D. (care se deplasa cu autoturismul sau) a apelat serviciul de urgenta "112".
In baza sesizarii martorului, lucratorii biroului rutier din cadrul politiei mun. Turnu Magurele s-au deplasat la intrarea in mun. Turnu Magurele, pentru a opri in trafic autoturismul condus de inculpat.
In timp ce se afla in punctul statia "PETROM", politistii, care erau echipati cu elemente reflectorizante, au observat autoturismul condus de inculpat, care se deplasa sinuos si cu viteza excesiva. Desi au efectuat semnalul regulamentar de oprire cu bastonul reflectorizant, inculpatul a refuzat sa opreasca, continuandu-si drumul spre centrul orasului.
Politistii au trecut la urmarirea autoturismului, dar inculpatul a trecut prin intersectia strada G-ral Praporgescu si Sf. Vineri pe culoarea rosie a semaforului, apoi si-a continuat deplasarea in directia comunei L., judetul Teleorman.
In timp ce rula pe DJ 546, din cauza vitezei inferioare cu care se putea deplasa autoturismul politiei, in raport cu viteza excesiva cu care se deplasa autoturismul condus de inculpat, politistii l-au pierdut pe acesta din raza vizuala.
Ajungand in comuna L, judetul Teleorman, la km. 7+800m, in dreptul locuintei numitului I.I., inculpatul l-a acrosat cu partea dreapta fata a autoturismului pe numitul B.E.D., care se deplasa pe jos, pe marginea din dreapta a soselei in aceiasi directie de mers a autoturismului.
In urma producerii impactului, B.E.D., in varsta de 21 de ani, a fost proiectat pe parbrizul autoturismului de unde a fost apoi aruncat puternic pe o ulita laterala, la o distanta de aproximativ 20 m fata de locul accidentului, suferind grave leziuni traumatice.
Fara ca macar sa reduca viteza de deplasare, inculpatul a parasit locul accidentului, continuandu-si drumul in directia comunei S. V.
Cand a ajuns in apropierea primariei S. V., inculpatul a produs un alt accident, in sensul ca a intrat in coliziune cu autoturismul marca Dacia Logan, ce era stationat regulamentar pe partea dreapta a drumului, pe directia de deplasare a autoturismului condus de inculpat, orientat cu partea din fata catre satul O. si avand luminile de pozitie aprinse.
Urmare a impactului produs, autoturismul marca Dacia Logan s-a rasturnat in santul soselei, suferind avarii in proportie de 80%.
In scurt timp, la fata locului au sosit si politistii care urmarisera autoturismul inculpatului si care au inceput efectuarea cercetarilor.
Fiind invitat la sediul politiei pentru efectuarea cercetarilor, inculpatul a refuzat, si pentru ca s-a impotrivit, politistii au procedat la incatusarea acestuia, inculpatul fiind condus dupa aceea la sediul politiei.
In urma accidentului care s-a produs pe raza comunei L., judetul Teleorman, victima B.E.D. a fost transportata cu ambulanta la Spitalul Judetean de Urgenta Alexandria, unde a decedat la ora 23,10.
Conform raportului de expertiza medico-legal de necropsie nr. 335/A/2801/2009 din 12.05.2010 al S.M.L. Teleorman, moartea lui B.E.D. a fost violenta si a fost cauzata de o hemoragie interna consecutiva unui traumatism toraco - abdominal al rupturii de organe interne; leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur - proiectare, posibil in conditiile unui accident rutier.
Dupa producerea celor doua accidente rutiere inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest in prezenta martorilor asistenti, constatandu-se ca aparatul a indicat o concentratie de 0,96mg/l alcool pur in aerul respirat.
Inculpatul a fost condus apoi la Spitalul Municipal Turnu Magurele, unde i-au fost recoltate probe biologice de sange, in vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiza nr. 1044/V/18.12.2009, a reiesit ca inculpatul a avut o alcoolemie de 1,25 g‰ - proba I si de 1,10 g‰ - proba a II-a.
In cauza, a fost intocmit un raport de expertiza tehnica judiciara in care s-a concluzionat ca accidentul de circulatie s-a produs pe fondul circulatiei la lumina farurilor, in conditii de vizibilitate redusa pe timp de noapte si posibil pe ceata, iar principalele cauze care au concurat la producerea accidentului au fost:
- lipsa experientei si a practicii in conducerea auto a inculpatului C.F. conducand autoturismului dupa ce a consumat bauturi alcoolice, dar si conducerea autoturismului cu viteza mare (cel putin 70 km/h dupa estimari), in conditii de circulatie pe timp de noapte si ceata;
- deplasarea pe timp de noapte a victimei B.E.D., pe partea carosabila a drumului.
Starea de pericol a fost creata, pe de o parte, de conducatorul auto, inculpatul C.F. in momentul in care a urcat la volanul autoturismului fara a avea permis de conducere si, implicit, experienta si practica in conducerea autovehiculelor, dar mai ales fiind faptul ca era in stare avansata de ebrietate si a condus cu viteza neadaptata conditiilor de drum, iar pe de alta parte, de pietonul-victima B.E.D., prin faptul ca s-a deplasat pe partea dreapta a carosabilului drumului, in conditii de circulatie pe timp de noapte, cu toate ca drumul era prevazut cu trotuare si cu acostamente.
Expertul a retinut ca inculpatul a incalcat prevederile art. 20 alin. 1, 49 alin. 1, art. 77 alin. 1, 86 alin. 1, 87 alin. 1 si 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 iar victima B.E.D. a incalcat prevederile art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 166 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
S-a stabilit ca faptele retinute in sarcina inculpatului intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 178 alin. 3 Cod penal, art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
In cursul urmaririi penale, B.M., tatal victimei, a declarat ca se constituie parte civila cu suma de 25.000 lei, daune materiale si a solicitat si daune morale, fara a le preciza cuantumul.
In faza de judecata, partea civila B.M. a declarat ca se constituie parte civila cu suma de 20.000 lei, reprezentand cheltuielile pe care le-a facut cu inmormantarea fiului sau si pomenirile pana la doi ani si cu suma de 150.000 lei, reprezentand daune morale pentru suferinta ce i-a fost cauzata.
A precizat ca inculpatul i-a dat suma de 4.000 lei, dupa decesul fiului sau, dar aceasta suma nu se include in suma de 20.000 lei cu care s-a constituit parte civila.
Spitalul Judetean de Urgenta Alexandria, prin adresa nr. 6515/07.09.2011 a declarat ca nu se constituie parte civila.
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta, la data de 28 iulie 2011, Serviciul Judetean de Ambulanta Teleorman a declarat ca se constituie parte civila cu suma 282,90 lei, cu titlu de despagubiri civile, reprezentand cheltuielile de transport sanitar cu victima accidentului de circulatie, plus majorarile de intarziere aferente debitului, calculate de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si pana la achitarea integrala.
A fost introdusa in cauza, in calitate de asigurator, S.C. "EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE" S.A., autoturismul condus de inculpat fiind asigurat la data producerii accidentului de circulatie.
Inculpatul C.F. a declarat ca recunoaste fapta retinuta in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei si a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, pe care si le insuseste.
A fost de acord sa despagubeasca pe partea civila in masura in care aceasta isi va dovedi pretentiile. A precizat ca a despagubit pe partea civila cu suma de 6300 lei, conform inscrisurilor depuse in cursul urmaririi penale.
Astfel, a aratat ca a platit partii civile suma de 3000 lei in ziua de 7 decembrie 2009; pe 9 decembrie 2009 i-a achitat suma de 1000 lei iar, ulterior, concubina sa, V.V., i-a mai achitat partii civile suma de 1000 lei si tot el a achizitionat, cu suma de 1300 lei, monumentul funerar (crucea) ce a fost dusa la domiciliul partii civile.
Prin sentinta penala nr. 187/25.10.2011 a Judecatoriei Turnu Magurele, in baza art. 178 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala si art. 74 lit. a si b Cod penal, combinat cu art. 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.F., la pedeapsa de 3(trei) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
In baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala si art. 74 lit. a si b Cod penal, combinat cu art. 76 lit. e Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 7(sapte) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere.
In baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala si art. 74 lit. a si b Cod penal, combinat cu art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 1(un) an si 2(doua) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului.
In baza art. 33 lit. a Cod penal combinat cu art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani inchisoare.
In baza art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, ca pedeapsa accesorie.
In baza art. 86/1 Cod penal a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
In baza art. 86/2 Cod penal a stabilit termen de incercare de 5 (cinci) ani.
In baza art. 86/3 Cod penal a obligat pe inculpatul C.F. sa se supuna, pe toata durata termenului de incercare de 5 (cinci) ani, urmatoarelor masuri de supraveghere: a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor sau la judecatorul desemnat cu supravegherea lui; b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; c) sa comunice si sa justifice schimbarea dreptului de munca (atunci cand va exista aceasta situatie); d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii.
In baza art. 320/1 alin. 5 Cod procedura penala a disjuns latura civila si a fixat termen de judecata pentru solutionarea acesteia la data de 15 noiembrie 2011.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei (200 lei in cursul urmaririi penale si 500 lei in faza de judecata) reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala onorariul av. oficiu in suma de 50 lei, a ramas in sarcina statului.
Actiunea civila a fost inregistrata la aceeasi instanta, sub nr. 3198/329/2011, la data de 25 octombrie 2011.
Pentru dovedirea actiunii civile, partea civila B.M. a solicitat audierea martorilor D.M., B.F. si R.F.
Analizand materialul probator administrat in cauza, respectiv declaratiile martorilor D.M., B.F. si R.F., declaratiile partii civile si ale inculpatului, coroborate si cu inscrisurile depuse la dosar de inculpat, in cursul urmaririi penale, instanta a apreciat ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, instituita prin art. 998 si 999 Cod civil, respectiv existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia (culpa) inculpatului, asa cum s-a retinut in actul de sesizare a instantei si in sentinta penala nr. 187/25.10.2011, pe baza probelor pe care inculpatul a declarat ca si le insuseste.
Cat priveste despagubirile materiale solicitate, in cuantum de 20.000 lei, reprezentate de cheltuielile cu inmormantarea victimei si pomenirile ulterioare, pana la doi ani, organizate conform obiceiurilor crestinesti, instanta a apreciat ca partea civila a facut dovada prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului.
Astfel, depozitiile martorilor D.M., B.F. si R.F. atesta faptul ca partea civila a respectat obiceiurile crestinesti si a organizat, dupa inhumarea victimei, pomenirile acesteia si, ulterior, pomenirile pana la un an si jumatate.
Martorii au detaliat ca la inmormantarea fiului partii civile au participat foarte multe persoane, unele dintre ele venite si din strainatate, si ca la masa de pomenire de dupa inmormantare, ce a fost organizata la caminul cultural, s-a mancat in doua schimburi.
Ulterior, s-au organizat pomeniri la o saptamana, la 6 saptamani, la 3 luni, la 9 luni, la un an si la un an si jumatate, iar la pomenirile de 6 saptamani si de un an, la care au participat in jur de 40 de persoane (la fiecare dintre pomeniri), conform obiceiurilor, pe langa masa organizata, partea civila a dat de pomana si haine noi ca si colaci.
Din depozitiile acelorasi martori, instanta a retinut ca partea civila a cheltuit pentru organizarea inmormantarii si a pomenirilor fiului sau, B.E.D., suma de 25.000 lei, in care s-a inclus si ajutorul primit de la inculpat, asa cum a declarat martorul R.F., in valoare de 6.300 lei (conform inscrisurilor depuse la dosar de inculpat si recunoscute de partea civila in fata instantei).
La repararea prejudiciului cauzat partii civile si neacoperit de inculpat, in suma de 18.700, instanta a tinut seama de faptul ca si victima, B.E.D., ca participant la traficul rutier in calitate de pieton, a avut o culpa concurenta, in sensul ca a circulat pe partea dreapta a drumului public, noaptea si echipat necorespunzator, in timp ce, adiacent drumului, existau trotuare si acostamente, asa cum s-a retinut in raportul de expertiza judiciara efectuat in cursul urmaririi penale si cum a retinut si instanta in sentinta penala nr. 187/25 octombrie 2011.
Instanta a apreciat ca inculpatul a avut o culpa de 75% la producerea accidentului, iar victima de 25%, motiv pentru care asiguratorul SC "EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE" SA, obligat sa acorde, in baza contractului de asigurare, despagubiri pentru prejudiciul de care inculpatul, ca persoana asigurata, raspunde fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, va fi raspunzator numai pentru partea din prejudiciu care este imputabila inculpatului.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate de partea civila B.M. in suma de 150.000 lei, cuantificarea unui asemenea prejudiciu nu se poate realiza in mod matematic, instantei revenindu-i sarcina de a stabili o valoare a despagubirilor care sa compenseze suferinta produsa de pierderea fiului sau.
La stabilirea cuantumului despagubirilor ce urmeaza a fi acordate cu acest titlu, instanta a avut in vedere suferinta cauzata partii civile ca urmare a pierderii intempestive a victimei, in varsta de doar 21 de ani, de intensitatea legaturii afective dintre partea civila si defunct, dedusa atat prin raportare la gradul de rudenie, dar si prin faptul ca partea civila si sotia acesteia se bazau pe ajutorul fiului lor, ce locuia cu ei si care urma sa-i ajute in caz de nevoie si la batranete, asa cum a declarat martorul R.F..
Evaluarea baneasca a suferintei psihice provocate de decesul unor persoane apropiate nu poate fi decat una subiectiva, intemeiata, in principal, pe considerente de echitate, si are menirea de a avea un caracter reparator si nu represiv.
Instanta a apreciat ca suma de 100 000 lei este de natura sa compenseze suferinta cauzata partii civile, asiguratorul fiind raspunzator numai pentru partea din prejudiciu care este imputabila inculpatului, de 75 %.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs asiguratorul S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A., criticand, in esenta, cuantumul despagubirilor materiale si morale acordate partii civile, nedovedite, in totalitate, cu acte justificative, fapt ce conduce la imbogatirea fara just temei a partii civile, avand in vedere si culpa comuna a victimei, in producerea accidentului si solicitand reducerea, corespunzatoare, a daunelor.
S-a mai aratat ca, instanta de fond, trebuia sa oblige inculpatul la plata acestor sume si sa constate ca, hotararea urmeaza sa-i fie opozabila asiguratorului.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala, Curtea constata recursul ca fondat, in considerarea urmatoarelor argumente:
In mod corect, instanta de fond a stabilit situatia de fapt, in urma coroborarii intregului material probatoriu administrat in faza de urmarire penala.
Astfel, accidentul rutier produs in seara zilei de 06.12.2009, pe raza comunei L., judetul Teleorman, in urma caruia a rezultat decesul victimei B.E.D., s-a produs in urmatoarele imprejurari:
Inculpatul C.F., in calitate de conducator auto, a condus cu o viteza peste limita legala, un autovehicul pe drumurile publice, fara a poseda permis de conducere si avand o imbibatie alcoolica mai mare de 0,80 g/l si a parasit locul accidentului, fara incuviintarea organelor de politie, eveniment rutier in urma caruia a decedat pietonul B.E.D.
Acesta din urma a circulat pe partea dreapta a drumului public, in timpul noptii si neechipat corespunzator, in timp ce, adiacent drumului public, existau, atat trotuare, cat si acostamente.
Avand in vedere imprejurarile retinute, Curtea constata ca, in mod temeinic, la repararea prejudiciului de ordin patrimonial cauzat partii civile si neacoperit de inculpat, in cuantum de 18.700 lei, instanta de fond a tinut seama de faptul ca si victima, B.E.D., ca participant la traficul rutier in calitate de pieton, a avut o culpa concurenta, in sensul ca a circulat pe partea dreapta a drumului public, noaptea si echipat necorespunzator, in timp ce, adiacent drumului, existau trotuare si acostamente, asa cum s-a retinut in raportul de expertiza judiciara efectuat in cursul urmaririi penale si cum a retinut si instanta de fond in considerentele sentintei penale nr. 187/25 octombrie 2011.
Instanta de fond a apreciat, corect, ca inculpatul a avut o culpa de 75% la producerea accidentului, iar victima de 25%, in functie de dispozitiile legale incalcate de fiecare dintre participantii la traficul rutier.
Cuantumul prejudiciului material a fost stabilit de instanta de fond in urma coroborarii depozitiilor martorilor D.M., B.F. si R.F., audiati in dovedirea laturii civile a cauzei.
La aprecierea cuantumului despagubirilor de ordin nepatrimonial, instanta de fond a avut in vedere suferinta cauzata partii civile, urmare a pierderii intempestive a victimei - fiul sau - , in varsta de doar 21 de ani, intensitatea legaturii afective dintre partea civila si defunct, dedusa, evident, in mod primordial, prin raportare la gradul de rudenie.
Asa fiind, Curtea constata ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de dispozitiile art. 998 si urm. din Codul civil, iar cuantumul despagubirilor civile acordate a fost, in mod corect, stabilit.
Curtea apreciaza ca recursul declarat in cauza este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
Societatea de asigurare are calitatea de asigurator de raspundere civila numai pentru opozabilitatea hotararii in cazul prejudicierii unor terte persoane prin accidente de circulatie in care au fost implicate autovehicule asigurate prin efectul legii.
Curtea retine ca, in procesul penal, raspunderea pentru producerea accidentului revine inculpatului, parte principala in proces, astfel ca, dispozitiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, avand aplicabilitate limitata in actiunea introductiva din procesul civil, nu ar putea sa fie extinsa, prin analogie, la actiunea civila din cadrul procesului penal, asa incat, nu dau posibilitate de obligare directa a asiguratorului la plata de despagubiri.
In materia raspunderii juridice civile a asiguratorului, in cadrul procesului penal, ca urmare a asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se observa ca drepturile si obligatiile fiecarei parti implicate intr-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.
Corelativ, trebuie retinut ca, in raport cu dispozitiile de ansamblu ale Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata si completata, asigurarea de raspundere civila auto este un contract fortat, prin care asiguratorul se obliga ca, in schimbul primelor de asigurare ce le incaseaza, sa acorde despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii ar trebui sa raspunda fata de terte persoane pagubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integritatii corporale sau vietii unor terte persoane.
De regula, in materia asigurarii de raspundere civila auto, raspunderea asiguratorului fata de persoana prejudiciata este o raspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare. Este, deci, o raspundere directa, decurgand din achiesarea asiguratorului la riscurile conduitei asiguratului.
De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de tertul victima a accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici alaturi de acesta, ci isi indeplineste obligatia proprie, asumata prin contractul de asigurare, el suportand, in mod efectiv si definitiv, intregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.
In indeplinirea atributiilor ce-i revin in cadrul legal instituit prin art. 4142 din Codul de procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, a adoptat decizia nr. I din 28 martie 2005, prin care, a admis recursul declarat in interesul legii de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind, in aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, ca "societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila."
In motivarea acestei solutii, s-a relevat ca, in redactarea de atunci, prin art. 18 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 se prevedea ca "persoanele fizice sau juridice care au in proprietate autovehicule supuse inmatricularii in Romania, precum si tramvaie sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei, si sa mentina valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare", iar potrivit art. 481 alin. 2 din aceeasi lege "contractul de asigurare atesta existenta asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule".
S-a subliniat ca aceste dispozitii legale, menite sa asigure posibilitatea desdaunarii victimelor accidentelor de circulatie, au impus obligativitatea incheierii si mentinerii valabilitatii contractelor de asigurare, in scopul eliberarii persoanelor fizice si juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au in proprietate.
Detaliindu-se, s-a mai argumentat ca, potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei".
Concluzionandu-se, s-a invederat ca, din coroborarea acestei reglementari cu dispozitiile art. 54 alin. 4 din aceeasi lege, potrivit carora "in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, asiguratii sunt obligati sa se apere in proces", iar "citarea in proces a asiguratorului este obligatorie", rezulta neindoielnica vointa a legiuitorului de a limita pozitia procesuala a societatii de asigurare la calitatea sa de "asigurator", care ii ofera suficiente posibilitati de aparare atat in nume propriu, cat si prin subrogare in drepturile asiguratului.
Tot in acest sens, s-a subliniat ca, din nicio prevedere a legii mentionate nu rezulta ca societatea de asigurare ar avea o alta calitate procesuala decat aceea de "asigurator", asa cum este denumita repetat in cuprinsul legii, dupa cum nici dispozitiile din Codul de procedura penala, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun sa se considere ca, in asemenea situatii, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabila civilmente sau de garant, cat timp nici o prevedere legala nu ingaduie o astfel de interpretare.
S-a mentionat, in aceasta privinta, ca, precizarea din art. 24 alin. 3 din Codul de procedura penala, in sensul ca "persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente", impune coroborarea ei obligatorie, cu dispozitiile art. 1000 alin. 1 si 3 din Codul civil, in care este reglementata o atare raspundere.
S-a scos in evidenta ca natura juridica a obligatiei pe care si-o asuma societatea de asigurare prin incheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferita de raspunderea pentru fapta altuia, reglementata in art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum si de raspunderea comitentilor, pentru prejudiciul cauzat de prepusii lor, ce este reglementata in alin. 3 al aceluiasi articol.
S-a apreciat, pe de alta parte, ca nu se poate considera ca raspunderea civila a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat ar fi reglementata prin dispozitie speciala a legii civile deoarece, asa cum s-a mai aratat, prin Legea nr. 136/1995 s-a prevazut obligativitatea citarii societatii de asigurare in calitate de "asigurator de raspundere civila", fara a se face trimitere la vreo dispozitie care sa permita sa i se atribuie calitatea de parte responsabila civilmente sau de "garant".
Ca urmare, s-a ajuns la concluzia ca, din analiza dispozitiilor legale si a principiilor de drept la care s-a facut referire rezulta ca, in cazul producerii unui accident de circulatie, prin care s-a cauzat un prejudiciu pentru care era incheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a produs efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
In lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciaza ca, in mod nelegal, instanta de fond a procedat la obligarea, in mod direct, a asiguratorului, la plata de despagubiri civile, in conditiile in care se impunea obligarea inculpatului la plata acestor despagubiri, conform art. 346 alin. 1 din Codul de procedura penala raportat la art. 14 alin. 3 lit. b si alin. 5 din Codul de procedura penala.
Fata de considerentele expuse anterior, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de recurentul-asigurator S.C."EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE" S.A. impotriva sentintei penale nr. 224/13.12.2011 a Judecatoriei Turnu Magurele.
Va casa, in parte, sentinta penala recurata si rejudecand, in fond:
Va inlatura obligarea asiguratorului S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. la plata despagubirilor civile catre partile civile B.M. si Serviciul Judetean de Ambulanta Teleorman.
Va obliga inculpatul C.F. la 14.025 lei despagubiri materiale si 75.000 lei daune morale catre partea civila B.M. si la 212,17 lei plus majorarile de intarziere calculate de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la achitarea sumei, catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Teleorman.
Va constata ca hotararea este opozabila asiguratorului S.C. "EUROINS ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE" S.A..
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale.
In baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
Avand in vedere solutia pronuntata in cauza, in temeiul dispozitiilor art. 193 alin. 6 din Codul de procedura penala prin raportare la art. 274 din Codul de procedura penala, Curtea va respinge, ca neintemeiata, cererea formulata de partea civila B.M. de acordare a cheltuielilor judiciare in recurs.