Salarizare.
Functionar public. Spor de dificultate inclus in salariu prin dispozitia primarului. Legalitatea includerii sporului in salariul in conditiile recunoasterii lui prin hotarare judecatoreasca in baza unor dispozitii legale abrogate ulterior ramanerii irevocabile a hotararii.
- art.13 din Legea nr.138/1999
- art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.701/20.02.2012)
Deliberand asupra recursurilor de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.328/20.04.2011 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia CMASCAF in dosarul nr.929/87/2011, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului Teleorman in contradictoriu cu paratii Primarul Comunei Bragadiru si P. G. si s-a dispus anularea partiala a Dispozitiei nr.266/02.07.2010 emisa de paratul Primarul Comunei Bragadiru in partea privitoare la sporul de dispozitiv de 25% din salariul de baza cuvenit paratului P. G.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin dispozitia nr.266/02.07.2010 emisa de paratul - Primarul comunei Bragadiru s-a dispus diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariului paratului P. G., functionar public de executie - muncitor necalificat I , gradatia 2, pe perioada 03 iulie - 31 decembrie 2010.
In componenta salariului de baza inainte de diminuare a fost avut in vedere si sporul de dispozitiv in procent de 25%.
Dispozitia nr.266/02.07.2010 contestata in cauza a fost apreciata ca fiind nelegala sub aspectul acordarii sporului de dispozitiv intrucat:
Indemnizatia de dispozitiv reglementata de dispozitiile art.13 din Legea nr.138/1999 este instituita ca un spor salarial specific personalului militar si salariatilor civili din institutiile publice ale apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, or paratul P. G. este angajat in aparatul propriu al primariei, iar nu angajat al institutiilor precitate.
Fiind supuse interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie dispozitiile art.13 si art.47 din Legea nr.138/1999, prin Decizia nr.37/14.12.2009 s-a statuat ca, indemnizatia de dispozitiv de 25% lunar din salariul de baza, se acorda personalului din cadrul Ministerului Administratiei si Finantelor si institutiilor din subordinea sa, precum si personalului serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale si prefecturilor care au beneficiat de acest spor si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne, ipoteza care nu se regaseste in cauza de fata.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor Anexei nr.II/14 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice se invedereaza ca, aceste prevederi vizeaza personalul care prin prisma competentelor conferite desfasoara activitati de importanta nationala, si nu, orice categorie de personal din sectorul bugetar.
Nu poate fi retinuta nici apararea in sensul ca, sporul de dispozitiv de 25% lunar din salariul de baza a fost acordat in baza sentintei civile nr.2059/30.04.2008 care a dispus si pentru viitor intrucat prin adoptarea Legii nr.330/2009 personalul platit din fonduri publice, ca in cauza de fata, respectivul spor nu se mai regaseste printre acelea care se includ in salariul de baza.
Prin urmare, in conditiile in care ulterior pronuntarii hotararii nr.2059/30.04.2008 nu mai exista temei legal pentru sporul in discutie, sentinta nu mai poate produce efecte pentru prestatii succesive intrucat dispunerea pentru viitor trebuie sa fie circumscrisa noii reglementari in materie salariala.
In raport de cele expuse, Tribunalul a admis actiunea, iar in baza art.18 din Legea nr.554/2004 a anulat partial dispozitia nr.266/02.07.2010 emisa de Primarul comunei Bragadiru in privinta sporului de dispozitiv de 25% din salariul de baza.
Impotriva acestei sentinte in termen legal au declarat recurs paratii Primarul comunei Bragadiru si P. G. solicitand modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii ca nefondata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, intemeiate in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurentii au aratat ca temeiurile dispozitiei nr.266/2010 sunt reprezentate de Legea nr.118/2010 si Legea nr.215/2001, iar din considerentele sentintei nr.181/09.03.2011 rezulta ca instanta de fond a solutionat litigiul in baza prevederilor Legii nr.330/2009, Legii nr.138/1999 si ale Ordinului M.A.I. nr.496/2003 si nu a prevederilor Legii nr.118/2010, care a constituit temeiul de drept al actului administrativ, incalcand astfel dispozitiile art.129 alin.6 Cod procedura civila, cu privire la limitele investirii.
Prin dispozitia nr.255 din 02.07.2010, atacata de Prefectul Judetului Teleorman, Primarul comunei Bragadiru nu a pus in aplicare prevederile Legii nr. 330/2009, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.1/2010, Legea nr.138/1999 si Ordinul nr.496/2003 al M.A.I., ci a diminuat salariul de baza cu 25 %, conform prevederilor Legii nr.118/2010.
Astfel, dispozitia anulata partial de instanta de fond, diminueaza salariul de baza, nu il stabileste in structura prevazuta de art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, dispozitia de reincadrare nr.12/04.01.2010, prin care s-a stabilit salariul de baza al paratei concomitent cu includerea sporului de dispozitiv de 25% in acesta, fiind in vigoare, intrucat nu a fost atacata si desfiintata in justitie pentru nelegalitate.
De asemenea, instanta de fond in mod nelegal face trimitere la acte normative care nu au incidenta in speta, intemeindu-si solutia in baza Legii nr.330/2009 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.1/2010, care in prezent sunt abrogate, a Legii nr.138/1999, si a Ordinului M.A.I. nr.496/2003, acte normative care nu au reprezentat temeiuri legale care sa fi fost avute in vedere la data emiterii actului administrativ.
Prin urmare, recurentii-parati considera ca instanta de fond nu putea analiza legalitatea si cu atat mai mult sa anuleze dispozitia nr.266/02.07.2010, subsecventa, in raport de Legea nr.330/2009, Legea nr.138/1999 si Ordinul M.A.I. nr.496/2003, din moment ce dispozitia initiala de reincadrare este in vigoare, producandu-si efecte.
Recurentii mai sustin ca instanta de fond in mod eronat a retinut ca actiunea reclamantului este admisibila si in consecinta a anulat partial dispozitia Primarului comunei Bragadiru nr.255/02.07.2010, referitor la indemnizatia de dispozitiv, in pofida faptului ca Legea salarizarii unitare precizeaza ca salarizarea se va face cu mentinerea veniturilor avute la 31 decembrie 2009, nesocotind norme de drept substantial, respectiv prevederile art.7 alin.2 si art.3 lit.c din Legea nr.330/2009.
De asemenea, nelegalitatea si netemeinicia sentintei recurate rezulta si din faptul ca nu s-a tinut cont de efectele valabile ale Dispozitiei nr.266 din 02 iulie 2010, care a fost emisa cu luarea in considerare a unei sentinte judecatoresti irevocabile.
In mod gresit instanta si-a fundamentat solutia de admitere a actiunii, atata timp cat Legea salarizarii unitare mentioneaza la art.7 alin.(2) faptul ca salariile avute in decembrie 2009, nu se vor diminua la reincadrarea de la 1 ianuarie 2010 .
Sub acest aspect, Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr.1415/2009, referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii - cadru privind salarizarea unitara a personalului bugetar platit din fonduri publice, a statuat principiul potrivit caruia in intervalul 2010 - 2015 perioada de aplicare etapizata a Legii Cadru nr.330/2009, nici un angajat sa nu cunoasca, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiaza potrivit reglementarilor in vigoare.
Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca notiunea de salariu brut include, potrivit art.155 din Codul muncii, atat salariile de baza, soldele pentru personalul militar si indemnizatiile lunare de incadrare, dupa caz, cat si sporurile sau alte adaosuri aflate deja in plata.
Recurentii considera solutia pronuntata de prima instanta contrara legii, jurisprudentei si doctrinei de specialitate, potrivit carora pe calea anularii unui act administrativ sa se invoce motive de fond care sa repuna in discutie o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat, prin care se tinde la stabilirea unei alte situatii de fapt sau la o incadrare juridica diferita a raportului de drept dedus judecatii.
Mentioneaza ca intrucat a beneficiat in decembrie 2009 de sporul de dispozitiv de 25 % din salariul de incadrare stabilit irevocabil, iar prevederile art.12 alin.(3), art.22 si art.30 alin.(5) lit.a din Legea nr.330/2009 dispun imperativ acordarea acestuia, Primarul, in calitate de autoritate executiva si de ordonator principal de credite, s-a conformat normelor legale imperative, cat si obligatiei de executare a dispozitivului hotararii judecatoresti, care constituie titlu executoriu, prin plata acestui drept salarial, incepand cu ianuarie 2010, data reincadrarii.
Recurentii invedereaza ca prezinta relevanta juridica art.3 lit.c din Legea nr.330/2009, care stabileste principiul luarii in considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor si altor drepturi de natura salariala recunoscute sau stabilite pana la data intrarii in vigoare a legii, prin hotarari judecatoresti, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, sau in indemnizatia lunara de incadrare.
Prevederea legala citata, impune interpretarea potrivit careia la reincadrarea personalului bugetar, sporurile si alte drepturi de natura salariala stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.330/2009, sa fie luate in considerare, respectiv incluse in salariul de baza .
Ori, din considerentele sentintei recurate, reiese ca instanta de fond a ignorat sa dea eficienta acestor dispozitii legale imperative mai sus aratate, limitandu-se la o analiza sumara si confuza a Legii nr.330/2009, pronuntand o solutie ilegala.
Cum sporul de dispozitiv a fost prevazut si pentru personalul din administratia publica locala, enumerat in Notele de la Anexa nr.I/3 si Anexa 1/4 la Legea nr.330/2009, recurentii apreciaza ca in mod corect si legal Primarul comunei Bragadiru, ca ordonator principal de credite, a inclus in salariul de baza acest spor inca de la reincadrare prin dispozitia nr.12/04.01.2010, in executarea hotararii judecatoresti irevocabile, respectiv sentinta civila nr.2059/30.04.2008, care obliga la plata acestuia si in continuare, act administrativ care nu a fost atacat in justitie pentru nelegalitate.
Recurentii precizeaza ca potrivit Legii nr.330/2009, in cazul administratiei publice locale - personalul contractual salarizat conform Anexei 1/3 si Anexei 1/4 si - functionarii publici salarizati conform Anexelor III/2 si III/3 in salariul de incadrare de la 01.01.2010, se vor include: sporul de vechime in munca, sporul de dispozitiv si altele.
Cum sporul de dispozitiv nu excede prevederilor Legii nr.330/2009, ci insasi aceasta lege il recunoaste prin enumerarea din cadrul notelor de la anexe, la reincadrarea din 01.01.2010, in salariul de baza s-a inclus si sporul de dispozitiv, cu atat mai mult cu cat acesta a fost stabilit prin hotarare judecatoreasca irevocabila.
Mai mult, Legea nr.330/2009 in prezent abrogata, contine prevederi cu privire la stabilirea si plata tuturor sporurilor si altor drepturi salariale aflate legal in plata la 31 decembrie 2009 si nu contine nici o reglementare cu privire la interzicerea acordarii sporului de dispozitiv stabilit prin hotarari judecatoresti irevocabile care au caracter obligatoriu.
Recurentii considera ca este imperios necesar ca interpretarea si aplicarea Legii nr.330/2009 si a Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.1/2010 sa se faca in conformitate cu principiul interpretarii in favoarea salariatului. Mentioneaza ca art.50 lit. b din Legea nr.330/2009, anuleaza expres numai sporul de mobilitate, nu si sporul de dispozitiv .
De asemenea, opineaza ca decizia nr.37/14.12.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea unitara de catre instantele judecatoresti a dispozitiilor art.13 raportat la art.47 din Legea nr.138/1999, nu poate cenzura hotararile judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate pana la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial, o solutie contrara conducand la incalcarea principiului neretroactivitatii, consacrat prin art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei. Arata ca deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, trebuie sa respecte principiul neretroactivitatii, prevederile Constitutiei Romaniei, precum si legislatia C.E.D.O.
Prin adresa nr.4494/13.12.2011 depusa la dosar la data de 20.12.2011, recurentul-parat Primarul comunei Bragadiru a declarat ca renunta la judecarea recursului formulat impotriva sentintei civile nr.328/2011.
Fata de cele retinute, in temeiul art.246 Cod procedura civila, Curtea va lua act de manifestarea de vointa exprimata de recurentul Primarul comunei Bragadiru in sensul renuntarii la judecata cererii de recurs formulata impotriva sentintei civile nr.328/2011.
In ceea ce priveste recursul declarat de paratul P. G., analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata in raport de motivele de recurs formulate si din oficiu, in limitele prevazute de art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Criticile intemeiate pe motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila nu sunt fondate, avand in vedere ca in mod corect prima instanta a dat eficienta dispozitiilor din Legea nr.330/2009 in privinta nelegalitatii includerii in cadrul salariului de baza a sporului de dispozitiv de 25 % in privinta beneficiarului dispozitiei de reincadrare emisa in temeiul acestor dispozitii legale.
Astfel, Curtea constata ca dispozitia atacata in prezenta cauza nu respecta principiul ierarhiei actelor normative, in sensul de a se conforma dispozitiilor avand o forta juridica superioara acesteia, respectiv dispozitiilor legii de salarizare in vigoare la data emiterii actului.
Prin dispozitia contestata a fost stabilit salariul de baza lunar brut, avandu-se in vedere inclusiv sporul de dispozitiv, considerandu-se ca acesta a fost deja inclus prin dispozitia de reincadrare aplicabila de la 01.01.2010 in temeiul dispozitiilor art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, precum si al sentintei irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a se plati acest spor pana la incetarea calitatii de functionar public a beneficiarului in cauza.
Mai mult, se constata ca acest spor urmeaza a fi recunoscut ulterior pronuntarii deciziei in interesul legii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din anul 2009, exclusiv personalului care a beneficiat si anterior de Legea nr.138/1999, respectiv sporul de dispozitiv, iar nu si altor categorii de bugetari, inclusiv in cazul recurentului-parat, angajat in cadrul aparatului de specialitate al primarului, avand statut de functionar public.
Imprejurarea ca acesta din urma beneficiaza de o sentinta irevocabila prin care s-a statuat ca urmeaza a beneficia si pe viitor de dispozitiile art.13 din Legea nr.138/1999 si de acest spor, pana la incetarea calitatii de functionar public, nu poate contraveni noilor dispozitii legale in materie de salarizare, acestea fiind exclusiv atributul constitutional al legiuitorului care poate stabili cuantumul salariului de care va benefica pentru viitor un functionar public, sentinta in cauza avand ca temei dispozitiile legale abrogate ulterior ramanerii irevocabile.
In acest context, Curtea apreciaza ca singurul drept castigat cu autoritate de lucru judecat de catre beneficiarul dispozitiei nr.266/02.07.2010 este dreptul de a beneficia pana la data pronuntarii sentintei de acest spor de dispozitiv, cel mult pana la modificarea dispozitiilor legale privind salarizarea, acest spor fiind inclus in salariul de baza sau in indemnizatiile lunare ale personalului bugetar care potrivit legii avea dreptul sa beneficieze de acest spor, iar nu si pentru personalul caruia i-ar fost recunoscut acest drept in temeiul dispozitiilor art.13 din Legea nr.138/1999, abrogata la data emiterii dispozitiei atacate.
Imprejurarea ca potrivit Legii nr.330/2009 salariile pentru anul 2010 au fost stabilite in functie de sumele aflate in plata in luna decembrie 2009, nu poate confirma legalitatea actului administrativ atacat, avand in vedere ca de acest spor de dispozitiv nu putea beneficia recurentul - parat P. G., stabilirea salariului efectuandu-se in temeiul dispozitiilor legale, iar nu in temeiul unei practici administrative a recurentului Primarul comunei Bragadiru, interpretarea continutului deciziei nr.1415/2009 a Curtii Constitutionale a Romaniei in sensul dorit de catre recurentul-parat neputand fi retinuta, avandu-se in vedere necesitatea respectarii principiului legalitatii.
Mai mult, Curtea constata ca prin neacordarea acestui spor nu se incalca prevederile art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care obliga statele parti sa adopte masuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, nefiind in prezenta unui "bun" in sensul Conventiei care, fara a se limita la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes cu valoare patrimoniala.
De asemenea, nu se poate vorbi nici de existenta unei "sperante legitime" a recurentului-parat P. G. in sensul avut in vedere in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia s-a retinut ca atunci cand interesul patrimonial apartine categoriei juridice "creanta" nu poate fi considerat valoare patrimoniala si implicit "speranta legitima", decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu o dispozitie legala, sau daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale.
Actul normativ care reglementeaza acordarea sporului de dispozitiv este Legea nr.138/1999, modificata si completata, insa nu mai poate constitui temei legal pentru acordarea indemnizatiei de dispozitiv salariatilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului sau din cadrul serviciilor publice de interes local aflate sub autoritatea consiliului local, intrucat potrivit deciziei nr.37/2009 pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, acest act normativ reglementeaza salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, ori nu se poate retine ca primaria poate fi considerata o institutie dintre cele la care face referire Legea nr.138/1999.
Pe de alta parte, recurentul-parat nu a facut dovada existentei unei practici unitare si constante in privinta mentinerii sporului de dispozitiv si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.330/2009, pentru categoriile de personal carora nu le erau anterior aplicabile potrivit deciziei nr.37/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si dispozitiile art.13 din Legea nr.138/1999, astfel incat, in prezent nu poate invoca nici existenta unei sperante legitime in acest sens, nefiind incalcat, prin urmare, principiul securitatii raporturilor juridice invocat prin motivele de recurs.
Astfel, Curtea retine ca in mod corect prima instanta a dat eficienta deciziei nr.37/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand in vedere ca aceasta a produs efecte pentru viitor in privinta modului in care urma a fi stabilit cuantumului salariului de baza brut lunar al recurentului - parat ulterior publicarii acesteia in Monitorul Oficial fiind pronuntata in interesul legii, respectiv fiind interpretat modul in care urma a se aplica dispozitiile art.13 din Legea nr.138/1999, nefiind incalcat principiul neretroactivitatii legii civile prevazut de art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei.
Pentru considerentele expuse, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul formulat de recurentul - parat P. G., ca nefondat.
1