Principiul instituit prin art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 este cel al restituirii in natura a imobilelor ce fac obiectul sau de reglementare.
In cazul imobilelor detinute de o societate comerciala devin incidente prevederile art. 21 din lege, care la randul sau instituie principiul restituirii in natura (alin.1 ), si in cazul in care statul este actionar minoritar al societatii detinatoare (alin. 2) doar daca valoarea actiunilor este mai mare sau egala cu valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituie in natura este ceruta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.2199/2/2010 (nr. vechi 399/2010) – DECIZIA CIVILA NR.711/A/26.09.2011)
La data de 26 iulie 2001, reclamantii T.A. si T.A. au formulat contestatie in baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat anularea deciziei nr. 31 din 29 iunie 2001 emisa de parata SC I. SA prin care le-a fost respinsa notificarea avand ca obiect restituirea in natura a imobilului situat in Bucuresti, C. V. nr. 166 – 168, sector 1, compus din constructie si teren, urmand ca instanta sa oblige parata la restituirea in natura a imobilului – constructie si terenul aferent care a apartinut autorului lor T.H. pe care-l mostenesc conform certificatului de mostenitor nr. 145 din 24 iunie 2006 eliberat de B.N.P. „M.E.”, imobilul fiind nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950.
La data de 11 septembrie 2001, parata SC I. SA a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat respingerea contestatiei, constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 145 din 24 iunie 1996, cu motivarea ca parata este integral privatizata si nu subdobanditor de buna credinta, care are o cauza pe rolul instantei de contencios administrativ – Curtea de Apel Bucuresti, dosarul nr. 1314/2000 prin care contestatorii au solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria B nr. 0048 din 06 octombrie 1999 pentru terenul aferent al imobilului, iar in acest dosar, ca si in dosarul de revendicare nr. 2467/2001 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III a Civila, s-au efectuat doua rapoarte de expertiza tehnica prin care s-a constatat ca imobilul in cauza nu este identic cu cel detinut de SC I. SA.
S-a mai aratat ca in realitate autorul T.H. care a decedat la data de 28 octombrie 1964, a avut trei fii, or pe certificatul de mostenitor nr. 145 din 24 iunie 1996 apare ca unic mostenitor doar T.D., nu si ceilalti doi fii ai sai, A. si G., existand notificare formulata si de catre numitii M.T.O.J.L., S.L.T., C.M.A.T., M.M.E.T. – care sustin, de asemenea ca si ei, alaturi de contestatori, sunt mostenitori legali, astfel ca certificatul de mostenitor nr. 145/1996 este nul absolut.
Prin sentinta civila nr. 824 din 13 octombrie 2003, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV a Civila, in dosarul nr. 5735/2001, s-a respins contestatia formulata de reclamantii T.A. si T.A., constatandu-se ca nu exista identitate intre imobilul revendicat si cel detinut de parata in Calea Victoriei nr. 166 – 168, sector 1, astfel cum rezulta din toate rapoartele de expertiza tehnica efectuate de expertii O.G., M.V. si D.S. efectuate in dosarul nr. 1314/2000 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia Contencios Administrativ, nr. 5627/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III a Civila, retinandu-se ca imobilul revendicat deja a fost restituit reclamantilor prin sentinta civila nr. 9550 din 11 iunie 1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti (cladirea B cu terenul aferent).
Iar in cauza, nu s-a solicitat administrarea unei noi expertize tehnice.
Prin aceeasi sentinta, s-a respins ca nefondata si cererea reconventionala a paratei SC I. SA, care nu a mai staruit in solutionarea ei.
Impotriva acestei sentinte, au declarat apel reclamantii T.A. si T.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei in parte, in sensul admiterii contestatiei si restituirea imobilului.
In motivarea apelului s-a aratat ca solutia privind contestatia reclamantilor este eronata, fiind bazata pe concluziile din rapoartele de expertiza administrare in alte dosare avand alt obiect decat cele prezent, si nu pe probele administrate in cauza pendinte, incalcandu-se astfel, principiul nemijlocirii.
Or, s-a aratat clar ca imobilul, proprietatea autorului T.H. a fost compus din constructii – corp A si B si teren aferent de 1.217 mp. potrivit contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 8651/1931 la Tribunalul Ilfov – procesul – verbal de Carte funciara nr. 1657/1940, preluat de stat prin nationalizare.
Corpul A de cladire s-a demolat, iar terenul ramas viran in suprafata de 530 mp. din Calea Victoriei nr. 166 – 168 a fost restituit reclamantilor prin sentinta civila nr. 7397 din 05 iunie 1997 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti – irevocabila prin neapelare.
Obiectul notificarii il constituie restul imobilului de la aceeasi adresa reprezentand corp B si terenul aferent de pana la cel care a existat in totalitate in Calea Victoriei nr. 166 – 168 (1.217 mp.), respectiv care a fost restituit reclamantilor prin sentinta civila nr. 9550 din 11 iunie 1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, dar care nu s-a executat efectiv, intrucat nu era proprietar C.G.M.B. – paratul chemat in judecata in acea cauza, ci SC I. SA, motiv pentru care a formulat apoi, notificare in temeiul Legii nr. 10/2001 catre unitatea detinatoare, parata in cauza.
Iar imobilul revendicat este cel detinut de catre parata, in contra sustinerilor acesteia si a concluziilor eronate din expertizele tehnice depuse de parata la dosar, imobilul fiind mentionat si in certificatul de atestare a dreptului de proprietate al paratei, seria B nr. 0048 din 06 octombrie 1999 emis de C.M.B. in favoarea SC I. SA, pentru terenul din C. V. nr. 166 – 168 si pentru care, s-a statuat prin sentinta civila nr. 9550/1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, ca preluarea la stat s-a facut nelegal, reclamantii ramanand proprietarii imobilului.
Intimata – parata SC I. SA a depus intampine la dosar prin care a solicitat respingerea apelului, solutia primei instante avand in vedere cele trei rapoarte de expertiza administrate in cauza, necombatute de catre apelantii – contestatori, prin administrarea unei expertize tehnice in cauza, ei solicitand administrarea doar de inscrisuri si interogatorii.
La data de 20 februarie 2004, s-a depus o cerere de interventie in interes propriu de catre T.S.L., T.T., T.M.M.E., T.C.M.A. – sustinand ca au dosar pe rol – nr. 3401/2003 la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III a Civila, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 145 din 24 iunie 1996 a B.N.P. „M.E.” – aratand ca si ei au notificare pentru acelasi imobil in cauza.
Prin incheierea de sedinta din 20 februarie 2004 pronuntara de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III a Civila, in dosarul nr. 3679/2003, s-a respins, ca inadmisibila in apel cererea de interventie in interes propriu formulata de persoanele fizice sus-mentionate, constatand opunerea partilor in proces, judecarea cauzei fiind totodata suspendata conform art. 244 pct. 1 Cod de procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a dosarului Curtii de Apel Bucuresti nr. 3401/2003, sus-mentionat.
La data de 10 martie 2008, cauza a fost repusa pe rol, dupa depunerea la dosar a sentintei civile nr. 5809 din 29 septembrie 2003, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 2986/2002 – definitiva si irevocabila, prin respingerea apelului si a recursului – prin care s-a respins ca neintemeiata actiunea titularilor cererii de interventie sus-mentionati in cauza, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 145 din 24 iunie 1996, retinandu-se ca sus-numitii nu au facut acte de acceptare a mostenirii defunctului T.H., si cei doi fii, T.A. si T.G., care au parasit tara, anterior decesului tatalui lor si au renuntat la cetatenia romana.
In sprijinul apelului s-au incuviintat probele cu inscrisuri si expertize tehnice in specialitatea topografie si constructii – in cauza – avand ca obiect identificarea imobilului revendicat cu cel detinut de catre intimata SC I. SA care nu a solicitat noi probe, iar instanta i-a pus in vedere sa depuna la dosar inscrisuri privind componenta actionarilor societatii, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2010).
SC I. SA a comunicat valoarea de inregistrare a activului patrimonial al imobilului din Calea Victoriei nr. 168, - 1.240 lei/ron pentru cladire si 3.095 lei /ron pentru teren, a depus procesul – verbal nr. 10799 din 03 aprilie 2001 din Registrul Roman al Actionarilor SA si o lista de actionari persoane fizice.
Raportul de expertiza topografica efectuat de catre expertul B.C. (filele 104 – 109 dosar apel) cu schitele anexa, concluzioneaza ca imobilul in litigiu, in prezent se afla pe str. C. V. nr. 168, sector 1, Bucuresti, fiind ocupat de catre intimata SC I. SA, suprafata totala a terenului masurat si ocupat de intimata la numarul postal 168 este de 1.061,04 mp., pe care se afla o cladire pe o suprafata de 278,13 mp., forma cladirii fiind cea descrisa in raportul de expertiza efectuat anterior si anexat prezentului raport de expertiza din dosarul nr. 1314/2000 al Curtii de Apel Bucuresti (Sectia de Contencios Administrativ - nota red.).
Terenul revendicat de catre reclamanti este in suprafata de 724,73 mp. – anexa 4 si care se regaseste in perimetrul terenului de mai sus si respectiv in actele de proprietate ale reclamantilor, urmand ca intimata sa ramana cu suprafata de 336,31 mp. preluat conform Deciziei nr. 665/1982 de la fosta I.C. F. nr. 4 – partial afectata de sistematizarea B-dul-ui D. (anexa 1).
Raportul de expertiza tehnica in constructii efectuat de expertul Banica Neculai (filele 124 – 140 dosar apel) cu schitele anexe si imagine foto, concluzioneaza ca – imobilul constructie revendicat din str. Calea Victoriei nr. 166 – 168 – actual nr. 168, este ocupat de intimata si este cel prevazut in actele de proprietate ale apelantilor – reclamanti „corpul din fund”, mentionat in actul de Carte funciara din 1940, inscris pe numele T. H., iar in schita plan din 1930, corpul din fund corespundea corpului C – devenit ulterior B, identic ca forma in plan cu sediul actual al SC I. SA, cu o „curte de lumina” pe schite (anexa 1) care se regaseste si la actualul imobil – constructie, existand identitate a suprafetelor construite desfasurate, astfel cum a fost preluat de SC I. SA prin Decizia nr. 665/1982 (fosta IPIPS) si in certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria B, nr. 0048/1999.
S-a precizat ca imobilul – constructie este acelasi cu cel descris in schita imobil la 01 februarie 1930 – anexa 1 la raportul de expertiza si in actul de expertiza efectuat in 1931 ca urmare a contractarii unui credit ipotecar de catre T.H., fiind consultate titlurile vechi de la dosar, planurile topografice din 1955, 1967 si 1998 ale P.M.B., planul cadastral din 1940, extrasele de Carte funciara nr. 1657/1940, actele de vanzare – cumparare si de imprumutare din 1931, acte de transmitere in administrare catre IPIPS – actuala SC I. SA, adrese privind sistematizarea zonei care a impus demolarea unor constructii – in speta fostele corpuri A si B, ramanand corpul C, imobilul revendicat – corpul din spate avand subsol, parter, un etaj si mansarda, care avea destinatia de locuinta.
Apelantii – contestatori au depus la dosar, copie avand viza „Arhivele Nationale” nr. 470375 din 17 februarie 2000 de pe actul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 23190 din 22 iulie 1927 la Tribunalul Ilfov – Sectia Notariat prin care Banca Agricola a vandut imobilul din Calea Victoriei nr. 166 – 168, stapanit in temeiul Ordonantei de adjudecare transcrisa sub nr. 2081/1927, si a proceselor – verbale de punere in posesie din 08 si 20 aprilie 1927 – fost nr. 180 si 182 – catre cumparatorul I.S., copie, cu viza „Arhivele Nationale” nr. 403 din 28 februarie 2000, de pe Actul de expertiza efectuat pentru acelasi imobil pentru pretuire in vederea asigurarii unui imprumut – fiind descris ca teren de 1.400 mp. si trei corpuri de cladire – A, B si C – corpul C fiind o cladire relativ noua din caramida, cu subsol, doua etaje si mansarda locuibila – cu schitele anexa – filele 114 – 120.
Partile prin avocati au invederat instantei la termenul din 13 octombrie 2008, ca nu au de formulat obiectiuni la expertizele tehnice efectuate in cauza.
Prin decizia civila nr. 728/A din 20 octombrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, in dosarul nr. 14987/2/2003 (in format vechi 3679/2003), s-a admis apelul reclamantilor T.A. si T.A., a fost schimbata in parte sentinta civila nr. 824 din 13 octombrie 2003, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV a Civila, in sensul ca s-a anulat decizia nr. 31 din 29 iunie 2001 emisa de parata SC I. SA si s-a dispus restituirea in natura a imobilului situat in proprietate la adresa din Bucuresti, C. V. nr. 168, sector 1, compus din teren in suprafata de 530 mp., aferent constructiei identificate prin raportul de expertiza tehnica constructii, realizat de expertul Banica Neculai, si constructia mentionata – fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei si luandu-se act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea de Apel a avut in vedere inscrisurile administrate in cauza si expertizele tehnice efectuate in apel, constatand incidenta art. 21 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001 si facand aplicarea principiului restituirii in natura, retinand totodata ca prin sentinta civila nr. 9550/1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti – definitiva si irevocabila –s-a admis actiunea in revendicare a imobilului – corp B si teren in suprafata de 687 mp. in C. V. nr. 166 – 168, sector 1 – dar pronuntata in contradictoriu cu C.G.M.B. (care nu avea imobilul in proprietate – nota red.).
Curtea a retinut ca terenul aferent cladirii astfel cum a fost identificat de expertul B.C. este de 530 mp., neputand fi luata in considerare cererea reclamantilor formulata la data de 16 octombrie 2008 de a li se restitui suprafata de 1.400 mp., pronuntarea respectand limitele sesizarii instantei si prevederile art. 132 Cod de procedura civila.
Impotriva acestei decizii, au formulat recurs, atat reclamantii, cat si parata SC I. SA, in esenta, reclamantii sustinand ca s-a facut o aplicare gresita a prevederilor art. 132 alin. 2 pct. 2 li art. 294 Cod de procedura civila, si a principiului disponibilitatii, intrucat in toate cererile formulate, s-a solicitat restituirea terenului aferent constructiei, fara a se mentiona suprafata, ce urma a fi stabilita cu exactitate din probele administrate, respectiv expertizele tehnice de specialitate – solicitandu-se restituirea terenului identificat in suprafata de 1.061 mp. in principal, sau, in subsidiar de 830 mp., fie 725 mp., fie 687 mp. – iar parata SC I. SA solicitand mentinerea sentintei ca fiind temeinica si legala, in mod gresit fiind schimbata in apel, invocand principiile ocrotirii bunei credinte si aparentei de drept recunoscute de Legea nr. 10/2001 care prevad ca actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in procesul de privatizare, legale, sunt valabile, fiind efectuate sub autoritatea unui act legislativ, invocand si principiul error communis facit ius, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria B, nr. 044 din 06 octombrie 1999 emis de Consiliul General al Municipiului Bucuresti in favoarea sa, fiind perfect legal, cu respectarea HG nr. 834/1991.
Prin decizia civila nr. 8140 din 09 octombrie 2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, in dosarul nr. 14987/2/2003, s-a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantii T.A. si T.A., s-a admis recursul declarat de parata SC I. SA impotriva deciziei civile nr. 874/A din 20 octombrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie pe care au casat-o, cauza fiind trimisa spre rejudecare, aceleiasi instante, de apel.
Pentru a respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanti, s-a facut aplicarea art. 301 Cod de procedura civila, constatandu-se ca decizia din apel s-a comunicat la 03 noiembrie 2008, iar reclamantii au declarat recurs la 21 noiembrie 2008, desi termenul de 15 zile de la comunicare era implinit inca din data de 19 noiembrie 2008.
Pentru a admite recursul paratei, in decizia de casare s-au retinut urmatoarele:
Aspectele la care recurenta a facut referire coincid cu motivele respingerii notificarii nr. 36J din 02 mai 2001 formulate de reclamanti in baza Legii nr. 10/2001 prin dispozitia nr. 31 din 29 iunie 2001, contestata in cauza, respectiv lipsa identitatii dintre imobilul a carui restituire in natura s-a solicitat si cel care figureaza in patrimoniul recurentei – parate si efectul dobandirii de catre parata a dreptului de proprietate asupra imobilului din C. V. nr. 168, prin certificatul de atestare a dreptului seria B nr. 0048 din 06 octombrie 1999 emis in baza HG nr. 834/1991.
Aceste aspecte ar fi trebuit sa fie dezlegate de instanta de apel prin hotararea pronuntata, in conditiile in care prima instanta a respins contestatia, mentinand in totalitate dispozitia administrativa atacata, inclusiv din perspectiva motivelor care au condus la adoptarea sa.
S-a observat ca aceste aspecte sunt esentiale solutionarii cauzei, interesand atat determinarea calitatii recurentei – parate de unitate detinatoare, cat si natura masurilor reparatorii cuvenite reclamantilor.
Considerentele deciziei de apel sunt insuficiente pentru a permis controlul judiciar asupra legalitatii modului in care instanta a dezlegat aspectele de fapt si de drept cu a caror evaluare fusese investita, impunand trimiterea cauzei la instanta de apel pentru stabilirea neechivoca a situatiei de fapt.
Astfel, cu privire la identitatea de imobile, s-a retinut doar ca „cei doi experti numiti de instanta de apel au individualizat terenul si au constatat ca imobilul solicitat in ansamblul sau a apartinut autorului apelantilor si imobilul ocupat de intimata si cel prevazut in actele doveditoare ale proprietatii sunt similare, existand identitate”.
Pe langa contradictia logica vadita constand in echivalarea identitatii cu similaritatea, s-a observat ca s-a procedat la o simpla redare a concluziilor expertilor specialitatea constructii, respectiv topografie, fara stabilirea situatiei de fapt concrete, fara a se arata in ce consta identitatea ori similaritatea mentionata si fara nicio referire la celelalte mijloace de proba administrate.
Or, s-au relevat mai multe contradictii in ceea ce priveste identitatea imobilului in litigiu, legate, in primul rand, chiar de adresa postala.
Imobilul ca a reprezentat proprietatea autorului reclamantilor, T.H., a purtat inca din anul 1931 adresa Calea Victoriei nr. 166 – 168, adresa ce exista si astazi, distinct de adresa Calea Victoriei nr. 168 (conform planului topografic din 1998 intocmit de Primaria Municipiului Bucuresti, la care a facut referire expertul in constructii B.N. – pct. B.6, fila 127 dosar apel, nu si expertul in specialitatea topografie, conform raportului de la filele 118 – 120 dosar apel).
In cauza, s-au cerut relatii de la instituia specializata, respectiv Serviciul Nomenclatura Urbana din cadrul Directiei, Patrimoniu, Evidenta Proprietatii, Cadastru a Primariei Municipiului Bucuresti, exclusiv pentru str. I. C F. (fila 12 dosar fond), nu si pentru C.V.
Astfel, nu a rezultat cu certitudine ca fostul nr. 166 – 168 corespunde actualului nr. 168 pe Calea Victoriei, in conditiile in care ar continua sa existe vechiul numar postal.
Chiar daca s-ar socoti ca nr. 166 – 168 a fost mentionat in planul topografic doar ca urmare a sentintei civile nr. 9550/1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, prin care s-a restituit reclamantilor teren si constructie la adresa respectiva, fara ca adresa postala sa fie neaparat corecta din punct de vedere topografic, nu a fost clar motivul pentru care la adresa este inscris teren liber, in loc de teren ocupat de un corp de constructie.
De pe alta parte, imobilul detinut de catre parata a fost situat pe str. I. C. F. nr. 4, strada ce a existat pana in anul 1988 (conform adresei de la fila 12 dosar fond). Abia de la un moment dat, aceasta adresa postala a fost completata cu Calea Victoriei nr. 168 (in 1982, parata a preluat imobilul de la adresa I.C. F. nr. 4), ceea ce ar putea insemna si faptul ca este vorba despre un alt imobil, decat cel care a purtat permanent acelasi numar, 166 – 168.
S-a observat, de asemenea, ca situatia juridica a imobilului este neclara, observandu-se contradictii intre adresele emise de aceeasi institutie: astfel, in adresa din 26 iunie 2000 (fila 10 dosar fond) s-a mentionat ca, urmare a demolarii unor corpuri de cladire la adresa din C. V.nr. 166 – 168, terenul a fost preluat de catre A.D.P., in schimb, in adresa din 01 august 2000 (fila 11 dosar fond), s-a mentionat ca un corp de cladire de la adresa a fost transferat in 1952 la M.F., iar in anul 1982, a trecut in administrarea paratei, fara vreo referire la Administratia Domeniul Public sau la alti detinatori succesivi ai imobilului.
In ceea ce priveste structura imobilului din C.V. nr. 166 – 168, s-a atasat raportul de expertiza topografica depus in apel (filele 18 – 120) actul de expertiza intocmit la cererea Societatii Creditului Funciar Urban din Bucuresti in anul 1930, vizand acest imobil care, la acea data, era proprietatea celui de la care autorul reclamantilor a cumparat in 1931 (cu toate ca expertul a aratat ca a studiat si actul de expertiza vizand imobilul la nivelul anului 1931, dupa cumpararea lui de catre T.H.).
Din actul datat 1930 a rezultat ca proprietarul I.S. detinea trei corpuri de cladire (chiar patru, corpului A adaugandu-i-se mentiunea unui A bis), in timp ce autorul reclamantilor a fost inscris in Cartea funciara la nivelul anului 1940 cu doua corpuri de cladire (fila 9 dosar fond).
Existenta la adresa din C.V.nr. 166 – 168 a trei sau chiar patru corpuri de cladire este mentionata in continuare in planurile topografice si cadastrale din 1940, 1955 si 1967 (fila 127 dosar apel), ceea ce ar putea insemna ca autorul reclamantilor nu a dobandit dreptul asupra tuturor corpurilor de cladire, cu consecinte asupra identitatii dintre imobilul proprietatea reclamantilor si cel detinut de parata.
In raport de cele expuse, s-a constatat ca situatia de fapt nu este cu certitudine stabilita, ceea ce face imposibila exercitarea controlului judiciar asupra aspectelor de drept, fiind incidente dispozitiile art. 314 Cod de procedura civila, pe temeiul carora s-a impus casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de apel, ocazie cu care s-a procedat la completarea probatoriilor in sensul celor anterior aratate si, eventual, la efectuarea unei noi expertize tehnice topografice, care sa aiba in vedere si planul topografic din 1998 intocmit de Primaria Municipiului Bucuresti.
In masura in care s-a stabilit, prin prisma celor aratate anterior, identitatea dintre imobilul ce a reprezentat proprietatea reclamantilor si cel detinut de parata, cu ocazia rejudecarii, s-a cercetat si incidenta in cauza a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Recurenta – parata a facut referire la certificatul de atestare a dreptului sau de proprietate asupra terenului seria B nr. 0048 din 06 octombrie 1999 emis de Consiliul General al Municipiului Bucuresti care ar impiedica restituirea in natura catre reclamanti a imobilului in litigiu, in aplicarea art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Norma invocata nu este incidenta in cauza, deoarece inscrisul invocat de catre recurenta nu materializeaza un act juridic de instrainare, in termenii art. 45 alin. 2.
De asemenea, nu s-a facut dovada vreunei instrainari de imobile in cadrul operatiunilor de privatizare, acestea vizand exclusiv actiuni, ce constituite bunuri mobile incorporale, fara legatura cu dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile inscrise in capitalul social al societatii comerciale.
Cu toate acestea, nu s-a putut ignora ca finalitatea invocarii acestui motiv de recurs a fost aceea a imposibilitatii restituirii in natura a imobilului evidentiat in patrimoniul societatii comerciale, ceea ce a obligat instanta la aplicarea dispozitiilor legale corespunzatoare acestei imprejurari.
Dispozitiile art. 21 si 29 se preocupa de situatiile in care o societate comerciala are calitatea de unitate detinatoare a imobilului, constatandu-se ca, desi prin decizia administrativa nr. 31 din 29 iunie 2001, s-a aratat ca societatea parata este privatizata integral, instanta de apel a retinut in considerente incidenta art. 21, care reglementeaza ipoteza detinerii imobilului de catre o societatea comerciala la care statul este inca actionat sau asociat, fara vreo motivare a acestei constatari si fara vreo trimitere la probatoriul administrat.
Interesul incadrarii in una sau alta dintre ipotezele mentionate este acela al stabilirii masurilor reparatorii cuvenite persoanei indreptatite: astfel, in cazurile reglementate de art. 21, se aplica regula restituirii in natura, in timp ce, in cazurile din art. 29, cu conditia intrunirii cerintelor anume prevazute, se acorda masuri reparatorii in echivalent.
Din inscrisurile depuse la dosar, a rezultat ca in anul 1998, cu ocazia privatizarii societatii parate, Fondul Proprietatea Statului a vandut societatii D.I.I.R. SRL 46,71% din actiunile societatii parate (filele 56 – 58 doar fond), insa la data de 15 ianuarie 2001, asadar cu o luna inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, Fondul Proprietatea Statului detinea inca 15,19% din actiuni, societatea D.I.I.R. SRL detinand 59,21%, diferenta de 25,59% fiind detinuta de alti actionari (fila 55 dosar fond).
Ca atare, este corecta trimiterea la art. 21 alin. 2 care reglementeaza ipoteza detinerii imobilului de catre o societate comerciala la care statul este actionar sau asociat minoritar, insa restituirea in natura este conditionata de o valoare mai mare sau egala a actiunilor sau partilor sociale detinute fata de valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta, in caz contrar, fiind incidente art. 29.
S-a constatat, in cauza, ca nu s-a efectuat o cercetare comparativa a valorilor aratate, in sensul daca valoarea celor 41.312 actiuni este mai mare sau egala cu valoarea imobilului.
In acest context, s-a constatat ca se impune completarea probatoriului pe acest aspect, eventual prin efectuarea unei expertize tehnice, cu scopul de a se determina natura masurilor reparatorii cuvenite reclamantilor pentru imobilul in litigiu.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, dosarul nr. 2199/2/2010.
La data de 26 aprilie 2010, T.M.T., T.M.M.E., T.C.M.A. au formulat o cerere de interventie accesorie prin care au aratat ca inteleg sa sustina aparerea apelantilor – reclamanti T.A. si T. A., justificand interes propriu, intrucat si ei au formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001 pentru imobil, dar si in sprijinul apelantilor, ca cerere accesorie, intrucat daca imobilul va fi restituit in natura catre apelanti, petentii au speranta ca le va fi recunoscuta partea care le revine din imobil, pentru ca sunt rude cu apelantii – anexand, inscrisuri – chiar daca le-a fost respinsa actiunea in anularea certificatului de mostenitor nr. 145 din 24 iunie 1996 intocmit de pe urma autorului T.H. (in mod irevocabil).
Prin incheierea de sedinta pronuntata la data de 07 iunie 2010, s-a respins cererea de interventie, ca inadmisibila, dupa calificarea prealabila intr-o cerere de interventie in interes propriu, in raport de continutul ei, intrucat se invoca un drept propriu in baza Legii nr. 10/2001 asupra imobilului, avand in vedere si lipsa de acord a partilor in primirea spre solutionare a cererii in apel, potrivit art. 49 si 50 Cod de procedura civila.
Avand in vedere considerentele deciziei de casare potrivit art. 315 Cod de procedura civila, s-a procedat la suplimentarea probatoriului in rejudecarea apelului, pentru clarificarea identitatii imobilului din Calea Victoriei revendicat cu cel ce a apartinut autorului reclamantilor, a numerelor postale 166 – 168, respectiv 168, distinct de fosta str. I. C. F. si a imobilelor din zona, iar cu privire la constructie, daca cea revendicata din cele circa patru care au existat, este cea detinuta de SC I. SA, avand in vedere inclusiv structura acesteia.
La solicitarea instantei, intimata SC I. SA a comunicat valoarea inregistrata contabila a imobilului revendicat, teren si cladire, care la nivelul anului 2001 era in total de 4.335 lei, iar valoarea celor 41.312 actiuni detinute de A.V.A.S. la SC I. SA era de 103.280 lei si care este si in prezent, valoarea actuala a imobilului inregistrata fiind stabilita la 1.203.666 lei prin reevaluarile efectuate in mod succesiv in anii 2006 si 2009.
Curtea a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice in specialitatea contabilitate, avand ca obiect stabilirea – daca valoarea celor 41.312 actiuni detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la SC I. SA este mai mare sau egala cu valoarea imobilului revendicat, in baza intregii documentatii puse la dispozitie de unitatea detinatoare – spre a se verifica aplicabilitatea in speta a prevederilor art. 21 sau art. 29 din Legea nr. 10/2001.
S-au efectuat adrese la Primaria Municipiului Bucuresti – Directia Generala de Dezvoltare, Investitii si Planificare Urbana, Directia Generala de Impozite si Taxe Locale sector 1 Bucuresti care a comunicat la dosar (filele 52 – 53 vol. I) ca SC I. SA figureaza impusa cu imobil, cladire si teren intravilan de 741,87 mp. in Calea Victoriei nr. 168, iar pentru imobilul situat in Calea Victoriei nr. 166 – 168 – astfel cum a solicitat instanta – nu figureaza nicio persoana fizica sau juridica in prezent, anexand in mod corespunzator documentele corespunzatoare, articole, dispozitii ale Primariei Municipiului Bucuresti, declaratii, procese – verbale, sentinta civila nr. 7397 din 05 iunie 1997 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria B nr. 0048 din 06 octombrie 1999 a Consiliului Municipiului Bucuresti pentru SC I. SA, in C.V. nr. 166 – 168, sector 1 (teren in suprafata de 25.647,88 mp.).
S-a solicitat expertului tehnic B.C. sa efectueze un supliment de expertiza topografica la expertiza deja efectuata in cauza, spre a se avea in vedere si planul topografic din 1998 intocmit de Primaria Municipiului Bucuresti (plan avut in vedere la expertiza in constructii efectuata de expertul tehnic B.N.) – astfel cum s-a dispus prin decizia de casare.
In suplimentul de expertiza efectuat de expertul tehnic B.C. s-a aratat ca exista identitate intre imobilul detinut de SC I. SA si imobilul proprietatea autorului contestatorilor, mentinandu-si practic constatarile si concluziile din raportul de expertiza efectuat anterior in cauza si cu precizarea ca planul la care face referire expertul B.N. a fost eliberat de Primaria Municipiului Bucuresti in anul 1998, plan pe care si el l-a anexat la raportul de expertiza depus la data de 06 octombrie 2008.
Curtea a efectuat adrese si la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti pentru a ne comunica la dosar extrase de Carte funciara pentru imobilele situate in Bucuresti, C.V. nr. 166 – 168, C.V. nr. 168, si str. I. C. F. nr. 4, sector 1, cu copiile certificate ale inscrisurilor anexate cererilor de intabulare a dreptului de proprietate pentru aceste imobile.
Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti a comunicat aceste relatii, extras de Carte funciara pentru C.V. nr. 168, teren de 741,87 mp. si constructie formata din demisol, parter, doua etaje si mansarda in beneficiul SC I. SA, potrivit incheierii nr. 2160/2000 avand la baza certificat de atestare nr. 0048/1990 emis de Primaria Municipiului Bucuresti, deciziile nr. 1144 din 03 decembrie 1990 a Primariei Municipiului Bucuresti si decizia nr. 665 din 15 aprilie 1982 a Primariei Municipiului Bucuresti – avand pentru aceeasi adresa, notat litigiul pendinte (filele 120, 147 – 154 vol. I) – cu schitele, structura constructiei aferente, etc. – dar si un „Certificat” emis de Primaria Municipiului Bucuresti – Departamentul Patrimoniu Imobiliar – Directia Evidenta Proprietate – Serviciul Nomenclatura Urbana nr. 34969/10469 din 07 februarie 2000 prin care se arata (file 153 vol. I) ca „urmare a cererii adresate de SC I. SA, se certifica faptul ca „Imobilul ce face obiectul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria B nr. 0048 din 06 octombrie 1999 de Consiliul Municipiului Bucuresti, poarta numarul 168 pe Calea Victoriei, sectorul 1, Bucuresti” – certificatul servind la „identificarea imobilului”.
Distinct – s-au obtinut si extrase de Carte funciara pentru imobilul din fostul I. C. F. nr. 4, actual Constantin Daniel nr. 4, avand alte persoane intabulate, drepturile de proprietate asupra acestor imobile, fara legatura cu C.V. (avand anexate cererile si documentatia aferenta acestor intabulari).
Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti a comunicat si extrase de Carte funciara pentru imobilele intabulate de persoane fizice si persoane juridice, din C. V. nr. 166, sector 1, potrivit documentatiei din baza de date a Oficiului – bloc, spatii comerciale etc. – distincte de imobilul in litigiu.
Avand in vedere rectificarea operata la cererea SC I. SA la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti din 2000 cu privire la imobilul in litigiu, cu numar initial C. V. nr. 166 – 168, cu numar corect C. V. nr. 168, sector 1, Bucuresti, la data de 14 martie 2011 reclamantii au depus o „cerere precizatoare” (fila 241 vol. I) prin care solicita obligarea intimatei SC I. SA la restituirea in natura a imobilului fost proprietatea autorului T.H., compus din constructie si terenul aferent de la actuala adresa din Calea Victoriei nr. 168 (fosta C.V. nr. 166 – 168).
Pentru a obtine cu maxima certitudine in cauza, identificarea imobilului, avandu-se in vedere si relatiile sosite la dosar privind situatia juridica, inclusiv extrasele de Carte funciara de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti cu documentatia ampla anexata, inclusiv pentru imobilele invecinate (plus schite, planuri), Curtea a dispus din oficiu, dupa punerea in discutia partilor, efectuarea a doua noi expertize tehnice – in constructii si in specialitatea topografie cu obiective clare, privind identificarea imobilului in litigiu – constructie (inclusiv structura sa) si terenului aferent in raport de titlul de proprietate al autorului si imobilul detinut de SC I. SA, si clarificarea in zona, fata de imobilele invecinate – inclusiv I. C. F. nr. 4, actual C. D. nr. 4 si fata de alte imobile din C.V. in zona – dispunandu-se si ca cei doi experti sa conlucreze pentru a raspunde cat mai exact, obiectivelor stabilite de instanta.
S-au depus toate rapoartele de expertiza tehnica care s-au incuviintat ca probe, in rejudecarea apelului, la dosar.
1. Astfel, raportul de expertiza tehnica in specialitatea contabila efectuata de expertul B.V. a determinat cele doua valori la data de 14 februarie 2001 (data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001), in sensul ca valoarea actiunilor Autoritatilor pentru Valorificarea Activelor Statului – 41312 – era de 1.032.800.000 lei, iar valoarea patrimoniala a imobilului in litigiu la aceeasi data era de 32.803.000 lei (teren) plus 2.149.000 lei (constructia – sediul birouri);
- astfel ca valoarea actiunilor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului era mai mare ca valoarea imobilului revendicat (exprimat in lei/rol) 1.032.800 mii lei raportat la 5.432 mii lei (valori utilizand leul greu – vechi) – filele 87 – 92 vol. I.
La solicitarea expertilor tehnici in specialitatea topografie si constructii, privind si istoricul numarului postal al imobilului, pentru o identificare corecta a acestuia si definitivarea expertizelor, Primaria Municipiului Bucuresti – Directia Patrimoniu – Serviciul Cadastru a comunicat aceste relatii – distinct pentru imobilele din Calea Victoriei nr. 166 – 168, nr. 168 si I. C. F. nr. 4, sector 1, Bucuresti – filele 299 – 302 vol. II.
2. Raportul de expertiza tehnica in specialitatea topografie efectuat de expertul tehnic judiciar P.R.C. (filele 311 – 317 vol. II) depus la dosar, a constatat si concluzionat, la obiectivul fixat privind identificarea cu exactitate a imobilului revendicat, ca terenul aferent cladirii care a apartinut autorului reclamantilor potrivit vechiului Titlu de proprietate este, in dimensiunile actuale de 724,73 mp., aflat in C.V. nr. 166 – 168 in anii 1931 – 1950, in prezent aflat in proprietatea SC I. SA din C.V. nr. 168 potrivit certificatului de atestare, fiind mentionat in toate planurile si schitele existente, inclusiv in vechiul titlu de proprietate, figurand aceeasi constructie existenta si azi, care a constituit un element esential de identificare, prin forma si amplasament, pentru intregul imobil revendicat.
Acest teren s-a delimitat exact cu dimensiunile si vecinatatile in schita anexa – fila 317 vol. II dosar nr. 2199/2/2010, precizandu-se ca el nu este afectat de elemente de sistematizare sau retele edilitare publice, altele decat cele care deservesc cladirea.
S-a precizat ca SC I. SA, la aceeasi adresa detine in plus, o suprafata de teren de 17,14 mp., cat si restul terenului (din certificatul de atestare) pana la limita cu B-dul D. si care a apartinut fostelor imobile din str. I. C. F. nr. 4 si 6.
3. Raportul de expertiza tehnica in specialitatea constructii efectuat si depus la dosar de catre expertul tehnic judiciar H. E., a constatat ca imobilul revendicat este in str. C. V. nr. 168, sector 1, este detinut de SC I.SA (birouri) si corespunde actului de expertiza nr. 01465 din 01 februarie 1930 cu „Fisa bunului imobil din C.V. nr. 168, sector 1” si cu Corpul C care este una si aceeasi cladire de birouri existenta in curtea imobilului din C. V. nr. 168, avand acelasi regim de inaltime – subsol, demisol, parter, doua etaje si mansarda in suprafata construita de – 285 mp. conform actului de expertiza din 1930 (274,87 mp. conform fisei bunului), avand acelasi sistem constructiv: pereti din zidarie de caramida masiva, invelitoare din tabla (filele 320 – 349 vol. II).
S-a precizat de catre expert ca celelalte doua cladiri ce apar mentionate in „actul de expertiza din 1930” si Adresa nr. CD/16511 din 26 iunie 2000 a Primariei Municipiului Bucuresti – Administratia Fondului Imobiliar, rezulta ca au fost demolate, fiind intr-o stare avansata de degradare.
Din analiza tuturor actelor prezentate, s-a concluzionat ca imobilul revendicat sus-mentionat este cel care a facut obiectul contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 19684/1931, transcris sub nr. 8651/1931 a Tribunalului Ilfov, incheiat de autorul reclamantilor.
Analizand intregul probatoriu administrat in cauza, inclusiv in rejudecare, Curtea constata ca apelul – reclamantilor T.A. si T.A. este fondat, urmand a fi admis potrivit art. 296 Cod de procedura civila, potrivit considerentelor ce urmeaza:
Curtea a constatat ca principiul instituit prin art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 este cel al restituirii in natura a imobilelor ce fac obiectul sau de reglementare, in care se situeaza si imobilul in litigiu.
In speta – in apel, in rejudecare – s-a identificat imobilul in litigiu din C.V. nr. 168, sector 1, Bucuresti, detinut de catre unitatea SC I. SA (cu titlu de sediu, birouri – cladirea, cu terenul aferent) ca fiind corpul de cladire cu terenul aferent ce a facut obiectul contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 19684/1931 transcris sub nr. 8651/1931 a Tribunalului Ilfov, incheiat de autorul reclamantilor – T.H. – constructia avand aceeasi structura de zidarie, de compunere si inaltime cu cea de astazi – subsol, demisol, parter, doua etaje, mansarda – astfel cum se precizeaza pe larg in expertiza tehnica in constructii efectuata, in rejudecarea apelului – ca si in prima expertiza in constructii efectuata in cauza.
Terenul aferent s-a identificat cu exactitate, chiar avand in vedere situarea cladirii revendicate, in suprafata de 724,73 mp., in expertiza tehnica in specialitatea topografie, efectuata in apel, in rejudecare, raportat si la celelalte imobile din zonele invecinate si de istoricul postal in timp, al acestora.
Reclamantii si-au dovedit legitimarea procesuala activa, cu certificatul de mostenitor depus in cauza, de pe urma autorului lor – fost proprietar – T.H.
Imobilul revendicat, pentru care reclamantii au formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001, a fost preluat in mod abuziv la stat, potrivit Decretului de nationalizare nr. 92/1950, asadar face obiectul de reglementare al acestei legi speciale (art. 1 (lit. a)).
Potrivit expertizei tehnice contabile administrate, s-a constatat ca valoarea imobilului de 5.432 mii lei este mai mica decat valoarea celor 41.312 actiuni detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (de stat) in patrimoniul SC I. SA – de 1.032.800 mii lei – raportat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 – 14 februarie 2001, dar si in prezent.
In cazul imobilelor detinute de o societate comerciala – astfel cum este cazul imobilului in litigiu – devin incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul restituirii in natura (alin. 1), si in cazul in care statul este actionar minoritar al societatii detinatoare (alin. 2), doar daca valoarea actiunilor este mai mare sau egala cu valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta.
Rezulta – fata de valorile statuate prin expertiza tehnica contabila administrata in cauza – ca prevederile art. 21 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea in natura sunt pe deplin aplicabile.
Avand in vedere aceste considerente, potrivit art. 296 Cod de procedura civila, Curtea – in rejudecare – a admis apelul, a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca a admis contestatia precizata, a anulat decizia nr. 31/2001 emisa de parata SC I. SA, a dispus restituirea in natura catre reclamanti a imobilului din C.V. nr. 168, sector 1, Bucuresti, constructie si teren aferent, astfel cum a fost identificat prin rapoartele de expertiza topografica si in specialitatea constructii, de catre cei doi experti tehnici judiciari H.E. si P.R. pe care instanta le va omologa – aflat in detinerea SC I. SA cu destinatia sediu – birouri.
A mentinut dispozitia din sentinta privind respingerea cererii reconventionale formulata de SC I. SA.
2