Putere de lucru judecat. Analiza pe cale incidentala a calificarii naturii actului juridic dedus judecatii. Efecte.
Judecatorul fondului a retinut insa corect pe cale incidentala puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.1070/10.09.2007 a Tribunalului Bucuresti in privinta problemei de drept a calificarii naturii juridice a actului semnat de parti la data de 30.04.2003, rezolvata tot pe cale incidentala in dosarul nr.14000/3/2007, act in privinta caruia s-a stabilit ca reprezinta un antecontract de vanzare - cumparare a imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1. Aceasta calificare a naturii juridice a actului incheiat de parti a constituit situatia premisa de la care pornind, au fost analizate pretentiile si apararile partilor, si care a indus solutia adoptata in dosarul nr.14000/3/2007.
Aceasta statuare in drept a instantelor judecatoresti realizata in dosarul nr.14000/3/2007 asupra naturii juridice a actului in discutie este prezumata a exprima adevarul si nu mai poate fi contrazisa printr-o alta hotarare judecatoreasca, neputandu-se retine ca argument faptul ca doar dispozitivul unei hotarari judecatoresti se bucura de putere de lucru judecat.
In mod evident, cum s-a aratat, calificarea naturii juridice a actului din 30.04.2003 ca fiind un antecontract de vanzare - cumparare incheiat de parti, a constituit elementul fundamental al litigiului nr.14000/3/2007 de la care pornind au fost stabilite obligatiile ce reveneau partilor si a fost analizata conduita acestora, aspecte ce au condus in mod hotarator la adoptarea solutiei transpusa in dispozitivul hotararilor pronuntate, putandu-se afirma, deci, ca acele considerente explica dispozitivul, bucurandu-se in aceeasi masura ca si acesta de putere de lucru judecat, ele explicand si inducand in mod evident solutia adoptata in acea cauza.
b) Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare. Suplinirea consimtamantului vanzatorului in fata instantei judecatoresti. Art.5 alin.2 din Titlul X al legii nr.247/2005, art.1073 - 1077 Cod civil.
Simpla acceptare a promisiunii de vanzare, dublata sau nu de o obligatie corelativa de cumparare, nu este suficienta pentru a fi in prezenta unei vanzari, insa beneficiatul promisiunii - in cazul promisiunii unilaterale - sau promitentul cumparator care si-a executat sau este gata sa-si execute obligatiile - in cazul promisiunii bilaterale - este in drept sa ceara instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare in cazul in care promitentul vanzator refuza culpabil sa-si mai execute obligatia "de a vinde" asumata. Aceasta hotarare este menita sa suplineasca consimtamantul la vanzare al promitentului - vanzator care, desi s-a obligat sa-si dea voluntar si singur acest consimtamant, s-a razgandit si refuza culpabil sa-si mai indeplineasca obligatia de a vinde, fiind nevoie de interventia instantei a carei prezenta si interventie in raporturile dintre parti altfel nu s-ar justifica daca am fi in prezenta consimtamantului partilor de a vinde, respectiv cumpara, dupa cum eronat sustine apelanta cand invoca lipsa consimtamantului partilor la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, pentru a sustine nelegalitatea solutiei primei instante.
Tocmai lipsa consimtamantului la vanzare al promitentei - vanzatoare (apelanta) din aceasta cauza, pe care in mod culpabil nu a mai vrut sa si-l exprime, desi se obligase fata de reclamant in mod ferm in acest sens a generat prezentul litigiu si a facut posibila pronuntarea hotararii de prima instanta care si-a justificat in mod corect solutia pe temeiul de drept dat de art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 si pe principiul executarii in natura a obligatiilor consacrat prin dispozitiile art.1073 si 1077 Cod civil.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.12617/3/2004 - DECIZIA CIVILA NR.856/A/15.12.2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 22.01.2004, reclamantul M.M.G. a chemat in judecata pe paratii M.L. si M.F., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratelor la incheierea unui contract de vanzare cumparare, avand ca obiect imobilul situat in Bucuresti, sector 1, str. Herastrau nr. 14, in termenii conveniti prin antecontractul incheiat la data de 30.04.2003 si in situatia in care in termen de 10 zile de la ramanerea definitiva a hotararii paratele nu procedeaza la incheierea contractului, in conditiile aratate la pct. 1, sa fie obligate acestea la plata unor daune moratorii in cuantum de 0,2% din valoarea imobilului pe zi de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca in perioada martie-aprilie 2003 a convenit cu ambele parate, in calitate de coproprietare ale imobilului situat in Bucuresti, sector 1, str. Herastrau nr.14, vanzarea acestuia pentru un pret de 350.000 de dolari americani.
In vederea incheierii contractului de vanzare in forma autentica au stabilit sa se intalneasca la sediul N.P. Z.A, reclamantul, in calitate de cumparator, si ambele parate, M.L. si M.F., in calitate de vanzatoare, fapt care s-a si petrecut, la data de 09.04.2003.
Analizand documentele prezentate in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare, au constatat impreuna cu notarul public ca in cuprinsul partii I a Extrasului de carte funciara nr. 28.673, nr. cadastral 12.826 prezentat de parate si datat 09.04.2003, la rubrica Observatii era trecuta mentiunea "pentru demisol nu s-au prezentat acte de proprietate".
Reclamantul a aratat ca a atras atentia paratelor asupra respectivei mentiuni si au cazut de acord ca, data fiind valoarea deosebita a imobilului - 350.000 de dolari americani - sa amane perfectarea actelor, pana in momentul in care se va lamuri proprietatea asupra demisolului imobilului, vanzatoarele angajandu-se sa intreprinda toate eforturile pentru rezolvarea cat mai rapida a acestei chestiuni.
In acest sens, au convenit sa incheie un antecontract de vanzare-cumparare, pentru a fi siguri ca tranzactia se va realiza, in conditiile stabilite de comun acord.
Respectivul antecontract a fost incheiat la data de 30.04.2003 in forma scrisa, fiind semnat de reclamant pe de o parte si de parata M.L. in nume propriu si in calitate de mandatar al paratei M.F., deoarece aceasta din urma datorita varstei nu s-a putut deplasa, pe de alta parte, precum si de un numar de trei martori.
Antecontractul continea, printre altele, obligatia partilor de a incheia actele notariale de vanzare-cumparare cu privire la imobilul dupa clarificarea situatiei juridice a demisolului de catre vanzatori, la un pret ferm de 350.000 de dolari din care fusesera platiti 9.000 USD cu titlu de avans.
De altfel, pentru a intari si clarifica prevederile contractuale, promitenta - vanzatoare a adaugat ca post-scriptum mentiunea "ii asigur pe cumparatori ca decizia mea de vanzare ramane ferma".
La data de 01.09.2003, reclamantul s-a intalnit din nou cu ambele proprietare - M.L. si M.F.- la sediul N.P.T. pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica, insa si de aceasta data extrasul CF prezentat cuprindea aceeasi mentiune la rubrica Observatii din partea I si anume "pentru demisol nu s-au prezentat acte de proprietate".
In aceste conditii ambele proprietare, M.L. si M.F., au solicitat sa intocmeasca actele de vanzare-cumparare pentru parter si etaj, pentru care reclamantul sa plateasca 250.000 de dolari, urmand ca dupa clarificarea situatiei demisolului sa intocmeasca si actele de vanzare-cumparare pentru acesta, iar reclamantul sa achite diferenta pana la pretul total al imobilului de 350.000 de dolari, respectiv 91.000 de dolari. Totodata s-a solicitat de catre vanzatoare ca in actul de vanzare-cumparare pentru etaj si parter sa se stipuleze dreptul lor asupra demisolului, la care sa aiba drept de acces separat.
Deoarece formalitatile de cadastru nu erau indeplinite, imobilul nefiind dezmembrat in doua corpuri din punct de vedere cadastral, contractul in forma solicitata de vanzatoare nu a putut fi incheiat la acea data. Din aceasta cauza au cazut de acord ca vanzarea sa aiba loc asa cum au stabilit initial, dupa clarificarea situatiei juridice a demisolului de catre vanzatori.
Ulterior acestei date, pentru a-i fi analizata o cerere de credit formulata in vederea obtinerii unei parti din suma necesara cumpararii respectivului imobil, antecontractul incheiat a fost inaintat, impreuna cu alte documente la B.R.D.
Ca urmare a cererii de credit formulate o comisie de specialisti evaluatori ai BRD s-a deplasat pentru a evalua imobilul din strada Herastrau nr.1. Cu aceasta ocazie au inspectat atat interiorul, cat si exteriorul imobilului, realizand si fotografii, pentru toate acestea avand acordul ambilor proprietari, M.L. si M.F., amandoua cunoscand scopul pentru care se realiza respectiva evaluare si anume aprobarea cererii de credit in vederea cumpararii imobilului, fapt care atesta ca ambele proprietare erau de acord cu vanzarea, precum si faptul ca fiica M.L. a actionat ca si mandatar al mamei, M.F., la semnarea antecontractului.
La inceputul anului 2004, a luat legatura telefonic cu vanzatoarele, care i-au comunicat ca situatia juridica a demisolului a fost clarificata, ca a doua zi - 07.01.2004 - urmeaza sa intre in posesia extrasului CF rectificat, dar ca nu mai doresc sa vanda imobilul la pretul inscris in antecontract, de 350.000 de dolari americani, ci la un pret de 330.000 de euro, respectiv de 422.000 de dolari la paritatea din momentul respectiv.
Ca urmare a acestei situatii, le-a notificat ambelor parate ca si-au asumat prin contract obligatia de incheia contractul de vanzare-cumparare asupra imobilului din str. Herastrau nr.14, pentru suma de 350.000 de dolari americani.
Raspunsul paratei M.L. a fost ca "imi este frica sa perfectez cu dvs. vanzarea imobilului (...), avand in vedere ca desi pentru vanzarea acestui imobil am completat de trei ori trei dosare (...), in ziua vanzarii dvs. ati schimbat intelegerea...".
Parata M.F. i-a comunicat, in urma notificarii adresate ca "avand in vedere ca fiica mea a pregatit de trei ori dosarul cu actele necesare in vederea perfectarii vanzarii cu dvs., iar dvs. ne-ati ignorat, va mai notific prin prezenta ca nu sunt de acord cu aceasta vanzare, iar conventia pe care ati incheiat-o cu fiica mea in data de 30.04.2003 nu ma obliga in niciun fel, eu nefiind parte la aceasta".
Avand in vedere ca actul autentic de vanzare-cumparare nu a fost incheiat de fiecare data din culpa vanzatorilor, deoarece, asa cum a aratat situatia demisolului nu fusese clarificata, este clar ca raspunsul paratelor este un refuz de a-si indeplini obligatia asumata prin contract.
In ceea ce priveste antecontractul incheiat, acesta a fost semnat de reclamant si de parata M.L., atat in nume propriu, cat si ca mandatar al mamei sale M.F., in temeiul unui contract de mandat tacit, ceea ce face ca si aceasta din urma sa aiba calitatea de parte a antecontractului.
Faptul ca fiica , M.L., a actionat si ca mandatar al mamei sale, M.F., in temeiul unui mandat tacit, este dovedit prin atitudinea acesteia din urma: anterior semnarii antecontractului s-a prezentat impreuna cu fiica sa M.L. in data de 9.04.2003 la sediul notarului public pentru incheierea actului autentic de vanzare-cumparare, ceea ce denota ca avea cunostinta pe deplin de toti termenii tranzactiei; dupa semnarea antecontractului, la 30.04.2003, a permis evaluarea imobilului de catre angajatii BRD, in vederea analizarii cererii de credit facuta de catre reclamant pentru a cumpara imobilul din str.Herastrau nr.14, aparand chiar in fotografiile imobilului realizate de angajatii BRD cu acea ocazie; s-a deplasat dupa semnarea antecontractului la sediul notarului public in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica la data de 1.09.2003.
De altfel, faptul ca M.L. a actionat atat in nume propriu, cat si ca mandatar al mamei sale este cunoscut si de martorii care au asistat la incheierea antecontractului si la remiterea sumei de 9.000 de dolari cu titlu de avans din pretul ce urma a fi platit.
Chiar in situatia in care s-ar invoca faptul ca fiica, M.L., ar fi actionat peste limitele mandatului primit de la mama sa, M.F., aceasta din urma prin intregul sau comportament a aratat ca a ratificat actele incheiate de aceasta.
Astfel, avand in vedere ca exista un antecontract valabil incheiat, prin care promitentii-vanzatori s-au obligat sa incheie un contract de vanzare-cumparare avand ca obiect un imobil situat in Bucuresti, str. Herastrau nr. 14; promitentii-vanzatori au fost notificati punandu-li-se in vedere sa isi execute obligatiile la care s-au angajat si sa se prezinte in vederea incheierii contractului; promitentii-vanzatori refuza incheierea contractului si implicit a obligatiilor asumate prin contract; situatia de fata indeplineste toate conditiile legale, in vederea pronuntarii unei hotarari judecatoresti care sa oblige la incheierea contractului, iar in cazul in care, in termen de 10 zile de la ramanerea definitiva a hotararii, se refuza aceasta, sa oblige pe parati la plata unor daune moratorii, in cuantum de 0,2% pe zi de intarziere.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 969, art. 1073, art. 1077, art. 1532 si urm. C.civ.; art.109 C.proc.civ.
La data de 10.03.2004, reclamantul a depus la dosar cerere de intregire a cererii de chemare in judecata, solicitand instantei, in subsidiar, respectiv in situatia in care, datorita imprejurarilor intervenite pana la pronuntarea hotararii judecatoresti, nu ar mai fi posibila obligarea paratelor la incheierea contractului de vanzare-cumpatate privind imobilul in litigiu, sa se dispuna obligarea paratelor la repararea prejudiciului pe care i l-au produs prin fapta lor culpabila de a nu respecta prevederile la care s-au obligat prin contract, motiv pentru care a solicitat obligarea paratelor sa-i restituie sumele platite cu titlu de avans din pretul stabilit in antecontract si alte sume platite in vederea executarii antecontractului, reprezentand din punct de vedere al prejudiciului suferit "lucrum cessans" si obligarea paratelor la plata sumei de 70.000 dolari SUA cu titlu de beneficiu nerealizat "damnum emergens".
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 132 Cod procedura civila, art. 969 si art. 1073 C.civ.
Prin sentinta civila nr. 6281/08.09.2004, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectie Civila, in temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedura civila, avand in vedere valoarea imobilului in litigiu.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. 2275/2004 (numar in format unic 12617/3/2004), la data de 27.09.2004.
La data de 28.10.2004, reclamantul a formulat, in temeiul dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila, cerere de suspendare a acestei cauze, motivat de faptul ca dezlegarea acesteia depinde de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul altei judecati.
Astfel, Judecatoria sectorului I a fost investita cu solutionarea cererii de anulare a contractului de vanzare cu privire la imobilul din str. Herastrau nr.14, incheiat intre paratele M.L. si M.F. si numitii P.D. si M., constituindu-se pe rolul acestei instante dosarul nr.5638/2004.
Respectiva cauza a fost solutionata prin sentinta 7813/18.10.2004, dispunandu-se anularea respectivului contract de vanzare-cumparare incheiat intre parate si sotii Popa, hotararea nefiind inca redactata.
Prin incheierea de sedinta din data de 28.10.2004, tribunalul a dispus suspendarea judecarii cauzei, pana cand hotararea pronuntata in dosarul nr. 5638/2004 ramane irevocabila.
Masura suspendarii judecarii cauzei a fost justificata de tribunal prin aceea ca obiectul prezentei judecati consta in pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligate paratele la incheierea unui contract de vanzare-cumparare avand ca obiect imobilul din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1, bun cu privire la care paratele au incheiat un contract de vanzare-cumparare cu numitul P.D., autentificat sub nr.208/22.04.2004, prin care au instrainat dreptul de proprietate in favoarea acestei persoane. Acest contract, ca si cel autentificat sub nr.1091/11.12.2003, a fost contestat de reclamant in cadrul unei actiuni distincte inregistrate pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti sub nr.5638/2004, cerandu-se anularea acestora. In acest context, este evident ca dezlegarea pricinii de fata atarna de existenta drepturilor ce fac obiectul acelei judecati.
Masura suspendarii a fost mentinuta si prin incheierile de sedinta din data de 09.11.2006 si din data de 03.04.2008.
La data de 30.08.2010, reclamantul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, fixandu-se termen de judecata la data de 20.10.2010.
Cauza a fost repusa pe rol la termenul de judecata din 10.12.2010, constatandu-se ca dosarul nr.5638/2004 al Judecatoriei sectorului 1 a fost solutionat irevocabil prin decizia nr.3580/8.06.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si, la acelasi termen de judecata, in temeiul art.243 pct.1 Cod de procedura civila, instanta a constatat calitatea de mostenitor de pe urma defunctei parate M.F. a paratei M.L., ca urmare a survenirii decesului celei dintai la 10.07.2010, pentru acest motiv cauza fiind continuata a fi judecata doar cu parata M.L..
La solicitarea instantei de a-si lamuri si preciza solicitarile, reclamantul a formulat la 10.12.2010 o precizare adusa cererii initiale (fila 67 dosar fond) prin care a aratat ca solicita, in principal, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare avand ca obiect imobilul promis spre vanzare de parate prin antecontractul incheiat la 30.04.2003, iar in secundar, daca se va respinge capatul principal, obligarea paratelor la plata unei sume echivalente in lei a 70.000 USD cu titlu de daune interese - beneficiu nerealizat, justificat prin antecontractul semnat de reclamant cu numitul Barba Valentin, autentificat sub nr.70/3.02.2004 de BNP D.S.
Ulterior, din ratiuni de timbraj, reclamantul a depus un inscris la dosar (fila 73 dosar fond) prin care preciza ca solicitarea principala a cererii ramane neschimbata, in timp ce cu titlu subsidiar, pentru cazul respingerii solicitarii principale, sa fie obligate paratele la restituirea sumei de 9.000 USD platita cu titlu de avans din pretul stabilit prin antecontract, in timp ce solicitarea de a fi obligate paratele la plata beneficiului nerealizat in cuantum de 70.000 USD a solicitat sa fie anulata ca netimbrata.
Prin incheierea din 11.02.2011, prima instanta a pus in discutia partilor exceptia de netimbrare a capatului de cerere referitor la acordarea beneficiului nerealizat in cuantum de 70.000 USD si a anulat acest capat de cerere ca netimbrat.
Intrucat reclamantul nu a facut nici dovada achitarii taxei de timbru datorata pentru cererea de obligare a paratei la restituirea avansului de 9000 USD, prima instanta a anulat si acest capat de cerere ca netimbrat.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat ca este intemeiat cel dintai capat al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost ea precizata si ca se impune constatarea intervenirii vanzarii-cumpararii imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1, compus din teren in suprafata de 211,92 m.p. si constructia alcatuita din parter, etaj si demisol, conform antecontractului incheiat la 30.04.2003, la pretul de 350.000 USD din care s-au achitat 9.000 USD cu titlu de avans, iar restul pretului de 341.000 USD fiind consemnati la CEC prin recipisa de consemnare nr.276/7570/1/20.02.2011 la dispozitia paratei M.L., prezenta hotarare urmand sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
S-a avut in vedere pentru aceasta natura juridica a conventiei incheiat intre parti la 30.04.2003, care constituie un antecontract de vanzare-cumparare cu privire la imobil situat in Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1, compus din teren in suprafata de 211,92 m.p. si constructia alcatuita din parter, etaj si demisol, astfel cum s-a retinut, cu putere de lucru judecat, si prin sentinta civila nr.1070/10.09.2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila data in dosarul nr.14000/3/2007, ramasa definitiva si irevocabila, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.208/22.01.2004 de B.N.P. M. si M. tocmai in considerarea faptului ca s-a retinut ca paratele M.L. si M.F. au vandut acelasi imobil unui tert dupa ce anterior il promisesera spre vanzare reclamantului prin incheierea antecontractului de vanzare-cumparare semnat la 30.04.2003, cand s-a platit si avansul de 9000 USD din pretul total stabilit de 350.000 USD.
Prin aceeasi hotarare s-a aratat ca numita M.F. are si ea calitatea de parte a antecontractului, incumbandu-i toate drepturile si obligatiile prevazute de acesta, prin atitudinea si comportamentul sau ea demonstrand ca a ratificat actele facute de fiica sa.
Separat de aceasta, prima instanta a mai retinut ca, desi au incheiat acest antecontract de vanzare-cumparare cu reclamantul, paratele nu s-au mai prezentat la notariat pentru a incheia contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, desi situatia juridica a demisolului - pentru care nu aveau acte de proprietate - a fost lamurita prin pronuntarea in acest sens a sentintei civile nr.5360/22.09.2003 prin care s-a constatat ca cele doua parate sunt proprietare ale demisolului situat in Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1, invocand in apararea lor o serie de motive nefondate.
Nerespectarea culpabila a obligatiilor asumate prin antecontract de catre promitentele vanzatoare atrage sanctiunea raspunderii contractuale pentru neexecutare, creditorul obligatiei nerespectate fiind indreptatit la a obtine repararea in natura a prejudiciului suferit in lumina principiului executarii in natura a obligatiilor regasit in cuprinsul dispozitiilor art.1073 si 1077 Cod civil si particularizat prin dispozitiile art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005 pentru cazul antecontractelor avand ca obiect terenuri cu sau fara constructii.
Prima instanta a mai constatat ca antecontractul de vanzare-cumparare intervenit intre parti indeplineste cerintele generale de valabilitate a actelor juridice prevazute de art.948 Cod civil, partile avand capacitatea deplina de a contracta si exprimand un consimtamant neafectat de vicii, promitentele vanzatoare fiind titularele dreptului de proprietate asupra imobilului cu privire la care s-a incheiat promisiunea bilaterala. Pretul din contract este unul sincer si serios, aceasta prin raportare si la pretul mentionat in celelalte conventii incheiate de vanzatoare, constatandu-se ca reclamantul a facut dovada consemnarii integrale a diferentei de pret, separat de plata avansului, astfel ca pretul total al imobilului a fost achitat.
In temeiul art.274 Cod de procedura civila, parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu de avocat, mai putin a celor de taxa de timbru si timbre judiciare care sunt corespunzatoare celor de autentificare a actului, pe care reclamantul oricum le-ar fi suportat in temeiul dispozitiilor art.1305 Cod civil.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata care l-a motivat printr-un memoriu separat depus la dosar la 22.11.2011.
In motivarea apelului declarat, apelanta parata a sustinut ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica intrucat:
1) instanta de fond a incalcat principiul contradictorialitatii si dreptului la aparare prin aceea ca a retinut puterea lucrului judecat a sentintei civile nr.1070/2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr.14000/3/2007, definitiva si irevocabila, cu referire la determinarea naturii juridice a conventiei semnata de parti la 30.04.2003, desi nu a invocat nici reclamantul si nici instanta, din oficiu, aceasta exceptie, pentru a fi pusa in discutia partilor in vederea asigurarii respectarii principiului contradictorialitatii si dreptului la aparare.
In plus, prima instanta a nesocotit nelegal faptul ca partea din hotarare care intra in puterea lucrului judecat este dispozitivul, el fiind cel ce cuprinde solutia si care se executa.
2) instanta nu a analizat o parte din apararile apelantei parate prin care aceasta a invocat inexistenta antecontractului, lipsa consimtamantului, scopul intimatului reclamant, lipsa contraprestatiei acestuia.
- declaratia data de apelanta la 30.04.2003 poate fi calificata cel mult o promisiune unilaterala de vanzare, astfel ca refuzul expres al promitentei vanzatoare de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului poate da nastere doar la daune-interese, instanta neavand indrituirea de a suplini acordul de vointa al partilor.
Argumentandu-si opinia, apelanta a evocat continutul art.1585 din Codul civil francez care reglementeaza promisiunea unilaterala si faptul ca prin simpla acceptare a acesteia de catre beneficiar, vanzarea se considera ca a fost incheiata. De asemenea, a redat opinia profesorului Fr.Deak care a sustinut ca solutia din art.1585 al Codului civil francez nu a fost transpusa si in Codul civil roman, de inspiratie franceza.
De asemenea si in aceeasi ordine de idei, a sustinut ca eventuala acceptare a beneficiarului promisiunii nu este suficienta pentru a fi in prezenta unei vanzari, intrucat nu exista un consimtamant in acest sens, nici instanta neputand suplini lipsa de consimtamant a partilor. Lipsind consimtamantul translativ de proprietate, nu este posibila pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de vanzare-cumparare, textul art.5 din titlul X din Legea nr.247/2005 vizand o cu totul alta situatie, aceea a preexistentei unui antecontract in care partile si-au dat consimtamantul pentru vanzare, singurul impediment in transmiterea proprietatii fiind lipsa formei solemne.
Acordul de vointa este intotdeauna necesar la incheierea oricarui contract civil, cu exceptiile prevazute de lege - exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
- lipsa consimtamantului. Prin declaratia data, nici una din partile litigante nu si-a dat consimtamantul la transmiterea dreptului de proprietate, iar instanta nu poate suplini acest consimtamant, intrucat ar echivala cu o incalcare a art.1 Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, a art.481 Cod civil si a principiului egalitatii juridice a partilor, fiind esential a se analiza vointa interna a apelantei, singura generatoare de obligatii si functie de care se poate determina natura actului incheiat.
Declaratia data de M.L. nu reprezinta expresia acordului de vointa pentru realizarea vanzarii imobilului.
- scopul intimatului reclamant. Pornind de la antecontractul de vanzare-cumparare incheiat de reclamant la 3.02.2004 cu numitul B.V., apelanta a sustinut ca, in realitate, raporturile dintre parti sunt cele de intermediere imobiliara, cauza determinanta a reclamantului la primirea promisiunii nefiind aceea de a dobandi dreptul de proprietate imobiliara, ci de a intermedia o vanzare-cumparare, acest aspect transpare chiar si din declaratia data de M.L. la 30.04.2003.
Din acest motiv, reclamantul nu s-a obligat sa cumpere imobilul, el fiind si actionand ca un simplu intermediar.
- lipsa contraprestatiei reclamantului. Apelanta sustine in cadrul acestei critici ca intimatul reclamant nu si-a executat obligatia de plata a pretului, intrucat consemnarea pretului la dispozitia paratei, dupa 8 ani, nu poate echivala cu executarea unei obligatii in mod valid. Suma consemnata nu reprezinta azi mai mult de un sfert din valoarea imobilului, pentru parata reprezentand un pret derizoriu, ce afecteaza echilibrul contractual ce trebuie sa existe intre obligatiile asumate de partile unui contract. Apelanta a mai aratat ca, pastrand hotararea de prima instanta, s-ar ajunge la validarea unui pret neserios in contract, aspect ce contravenea dispozitiilor art.1303 Cod civil, ca ea nu a intentionat sa faca o liberalitate si ca reclamantul nu consemnase restul de pret la dispozitia sa la momentul introducerii actiunii.
In drept, apelanta parata a indicat art.1 din Protocolul nr.1 aditional la C.E.D.O., art.6 din C.E.D.O., art.481 Cod civil.
La 6.12.2011, intimatul reclamant a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
- prima instanta nu a incalcat principiul contradictorialitatii si dreptului la aparare atunci cand a retinut puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.1070/2007 a Tribunalului Bucuresti cu referire la calificarea naturii juridice a actului semnat la 30.04.2003, dat fiind ca ea nu era tinuta sa invoce o exceptie a puterii de lucru judecat a acestei hotarari. Principiul contradictorialitatii si dreptul la aparare al paratei au fost respectate prin aceea ca instanta a analizat problema naturii juridice a inscrisului din 30.04.2003 dupa ce a pus acest aspect in discutia partilor. Considerentele unei hotarari, reprezentand explicitarea solutiei din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul si intra deopotriva in autoritatea de lucru judecat.
- gresit se arata ca instanta de fond nu ar fi analizat o parte a apararilor paratei. Cu privire la natura juridica a conventiei din 30.04.2003, prima instanta a retinut ca apararile paratelor sunt nefondate, fata de retinerea cu putere de lucru judecat printr-o alta hotarare judecatoreasca a naturii acestuia de antecontract de vanzare-cumparare. Cu referire la consimtamantul valabil al partilor exprimat in vederea vanzarii cumpararii, in cuprinsul antecontractului incheiat este mentionata atat intentia lor ferma de a contracta, obiectul contractului, suma primita cu titlu de avans, restul de pret ce urmeaza a fi platit, ca si momentul la care urma sa aiba loc semnarea actului in forma autentica.
Nu poate fi vorba despre obligarea paratei la efectuarea unei liberalitati in privinta imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1, in conditiile in care reclamantul a facut dovada platii integrale a pretului acestuia convenit de parti prin antecontractul de vanzare-cumparare din 30.04.2003.
In sedinta publica din 13.12.2011, apelanta parata a depus la dosar un extras de carte funciara pentru informare cu privire la imobilul din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1, facand astfel dovada imprejurarii ca nu mai detine in patrimoniu dreptul de proprietate cu privire la acest imobil, despre care a afirmat ca a facut obiectul unei executari silite imobiliare, fiind adjudecat in favoarea creditorului P.D.
S-a invocat, in legatura cu acest aspect, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive in cererea de chemare in judecata, aparare pe care insa instanta a calificat-o ca fiind una de fond si pe care urmeaza sa o trateze in cadrul analizei pe fond a apelului declarat de aceasta parte.
De asemenea, Curtea noteaza primirea la dosar, din partea aceleiasi parti, in intervalul de timp intre dezbaterile in fond si pronuntarea asupra cauzei, a copiei actului de adjudecare din 24.10.2011 emis de B.E.J. C.B.M in dosarul de executare nr.1272/2011 si a declaratiei data de M.L., ce a fost autentificata sub nr.266/18.05.2011 la B.N.P. R.F.C. ce reprezinta titlul executoriu care a stat la baza urmaririi silite imobiliare.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate, Curtea apreciaza ca apelul declarat este nefondat, el urmand a fi respins in considerarea urmatoarelor argumente:
Critica de incalcare de catre prima instanta a principiului contradictorialitatii si dreptului la aparare prin retinerea puterii de lucru judecat a sentintei civile nr.1070/10.09.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila in dosarul nr.14000/3/2007, ramasa definitiva si irevocabila, cu referire la calificarea naturii juridice a actului juridic din 30.04.2003, in mod evident, nu poate fi retinuta.
In esenta, obiectiile apelantei ce sustin aceasta critica fata de modalitatea procedurala in care prima instanta s-a raportat la elementele dezlegate cu putere de lucru judecat in cuprinsul hotararii amintite, au constat in neinvocarea din oficiu de catre instanta a exceptiei puterii de lucru judecat a acestei hotarari judecatoresti si gresita retinere a puterii de lucru judecat a unei alte parti decat dispozitivul respectivei hotarari.
Or, Curtea observa ca prima instanta a retinut doar pe cale incidentala puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.1070/10.09.2007 a Tribunalului Bucuresti, recunoscand si valorificand aspectul pozitiv decurgand din rezolvarea definitiva si irevocabila intre aceleasi parti a problemei de drept a calificarii naturii juridice a actului incheiat intre ele la 30.04.2003, ce a facut obiectul dezbaterii intre parti si cercetarii judecatoresti si in litigiul anterior ce a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.208/22.01.2004 de BNP M. si M. si care a fost finalizat prin pronuntarea deciziei nr.3580/08.06.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Hotararile judecatoresti ce au fost pronuntate in acel litigiu au fost administrate ca probe in dosarul de fata, erau cunoscute partilor, iar legatura de determinare intre aspectele prezentei judecati si cele ce au format obiectul dosarului nr.14000/3/2007 au fost preconizate chiar prin masura suspendarii judecatii acestei cauze dispuse de instanta de fond in temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila, la termenul de judecata din 28.10.2004, pana la finalizarea irevocabila a respectivului litigiu.
Prin urmare, apelanta - parata nu are nicio indreptatire de a se plange de incalcarea dreptului sau la aparare ori de incalcarea principiului contradictorialitatii atata timp cat a avut deplin posibilitatea cunoasterii probelor cauzei, formularii de aparari, administrarii de probe contrarii in fata primei instante si cat timp invocarea de catre parti ori de instanta a exceptiei puterii de lucru judecat in temeiul art.166 Cod procedura civila, ca exceptie de fond, peremptorie si absoluta, are loc atunci cand retinerea exceptiei impiedica cercetarea pe fond a cauzei tocmai intrucat anterior, printr-o hotarare definitiva si irevocabila aceeasi actiune, avand acelasi obiect si aceeasi cauza a fost judecata intre aceleasi parti.
Or, prima instanta nu ar fi putut invoca exceptia puterii de lucru judecat a sentintei civile nr.1070/10.09.2007 a Tribunalului Bucuresti, care a rezolvat intre aceleasi parti un litigiu avand un alt obiect si o alta cauza decat cele ale prezentei pricini.
Judecatorul fondului a retinut insa corect pe cale incidentala puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.1070/10.09.2007 a Tribunalului Bucuresti in privinta problemei de drept a calificarii naturii juridice a actului semnat de parti la data de 30.04.2003, rezolvata tot pe cale incidentala in dosarul nr.14000/3/2007, act in privinta caruia s-a stabilit ca reprezinta un antecontract de vanzare - cumparare a imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1. Aceasta calificare a naturii juridice a actului incheiat de parti a constituit situatia premisa de la care pornind, au fost analizate pretentiile si apararile partilor, si care a indus solutia adoptata in dosarul nr.14000/3/2007.
Aceasta statuare in drept a instantelor judecatoresti realizata in dosarul nr.14000/3/2007 asupra naturii juridice a actului in discutie este prezumata a exprima adevarul si nu mai poate fi contrazisa printr-o alta hotarare judecatoreasca, neputandu-se retine ca argument faptul ca doar dispozitivul unei hotarari judecatoresti se bucura de putere de lucru judecat.
In mod evident, cum s-a aratat, calificarea naturii juridice a actului din 30.04.2003 ca fiind un antecontract de vanzare - cumparare incheiat de parti, a constituit elementul fundamental al litigiului nr.14000/3/2007 de la care pornind au fost stabilite obligatiile ce reveneau partilor si a fost analizata conduita acestora, aspecte ce au condus in mod hotarator la adoptarea solutiei transpusa in dispozitivul hotararilor pronuntate, putandu-se afirma, deci, ca acele considerente explica dispozitivul, bucurandu-se in aceeasi masura ca si acesta de putere de lucru judecat, ele explicand si inducand in mod evident solutia adoptata in acea cauza.
Argumentele pentru care instanta de apel a gasit drept nefondata cea dintai critica a apelului, expuse in cele de mai sus, lipsesc de eficienta cea de-a doua critica a apelului, prin care apelanta s-a plans de faptul neanalizarii de catre prima instanta a unei parti a apararilor sale prin care a invocat inexistenta unui antecontract intre parti, lipsa consimtamantului acestora la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, scopul intimatului - reclamant ori lipsa contraprestatiei acestuia.
Astfel, stabilind, de principiu, ca in mod corect prima instanta s-a raportat la problema de drept dezlegata irevocabil prin hotararile judecatoresti ce au fost pronuntate in dosarul nr.14000/3/2007 al Tribunalului Bucuresti, privitoare la determinarea naturii juridice a actului intervenit intre parti la 30.04.2003 ca fiind un antecontract de vanzare - cumparare, retinand ca acest aspect a fost rezolvat cu putere de lucru judecat prin litigiul transat intre parti anterior, judecatorului fondului nu-i poate fi reprosata necercetarea celorlalte aparari ale paratei prin care aceasta parte tindea la stabilirea altei situatii si la demonstrarea altei naturi juridice a actului respectiv, o astfel de analiza nemaifiind necesara.
Separat de aceasta, Curtea apreciaza ca nici unul din argumentele apelantei prin care aceasta a sustinut natura juridica de promisiune unilaterala de vanzare a "declaratiei" datata 30.04.2003 nu este pertinent si nu ar putea fi avut in vedere in solutionarea prezentei cauze.
Simpla lectura a inscrisului olograf semnat de apelanta si trei martori la 30.04.2003 fac indiscutabila calificarea actului juridic incheiat intre parti la acea data ca fiind un veritabil antecontract de vanzare - cumparare a imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1 in intelesul de promisiune bilaterala de vanzare - cumparare. Chiar daca inscrisul nu are continutul standard al unei astfel de conventii si nu vorbeste expres si clar despre obligatiile asumate de fiecare din partile acestuia, punand mai degraba accentul pe obligatiile asumate de promitenta - vanzatoare, el constituie in egala masura o dovada si a obligatiilor corelative asumate si in parte executate, chiar la data conventiei (plata arvunei sau avansului) de numitul M.M. - "cumparator" potrivit acestui inscris si despre care se arata ca a platit suma de "9000 USD reprezentand avansul pentru cumpararea imobilului situat in str.Herastrau nr.12", pretul vanzarii fiind de 350.000 USD. Acelasi inscris consemneaza ca actele notariale se vor face cand vanzatoarea va clarifica situatia juridica a demisolului, la semnarea actelor urmand sa se plateasca si restul sumei de 341.000 USD, cum si cand se va restitui avansul platit cumparatorului, in cazul razgandirii acestuia, si contine la final angajamentul ferm al promitentei vanzatoare dat "cumparatorilor" ca decizia sa de vanzare ramane ferma.
Asadar, chiar mai mult decat o promisiune unilaterala de vanzare - cum sustine apelanta ca ar trebui calificat actul datat 30.04.2003 - care si ea constituie tot un contract (act juridic bilateral) spre deosebire de oferta de a contracta care aceasta este un act juridic unilateral, inscrisul din 30.04.2003 probeaza asumarea obligatiei apelantei M.L., in calitate de proprietar al imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1, de a vinde numitului M.M. acest imobil, pentru pretul stabilit de 350.000 UDS, la data clarificarii situatiei juridice a demisolului si, totodata, asumarea obligatiei numitului M.M. de a cumpara acest bun, pentru care a si platit 9.000 USD cu titlu de avans din pretul total agreat. M.M. nu numai ca a acceptat oferta ferma de vanzare facuta de apelanta - parata prin acest act, dar a si platit un avans, ca garantie a mentinerii obligatiei sale de a cumpara imobilul, nementionata expres, dar indubitabil dedusa din celelalte cauze ale conventiei, partile reglementand intre ele doar consecintele agreate pentru cazul razgandirii cumparatorului. Desigur, "razgandirea cumparatorului" nu ar putea fi discutata decat in legatura cu obligatiile sau hotararea specifica a acestuia , de "a cumpara", pe care, eventual nu ar mai vrea sa si-o mentina.
Analiza pe care apelanta o face in legatura cu continutul art.1585 din Codul civil francez, care nu a fost transpus in Codul civil roman este nerelevanta sub aspectul calificarii naturii juridice de promisiune unilaterala sau promisiune bilaterala a actului juridic analizat, si intr-un caz si in celalalt solutia din dreptul civil roman fiind aceeasi, in sensul nasterii in patrimoniul autorului promisiunii unilaterale/autorilor promisiunii bilaterale a obligatiei de a vinde, respectiv de a incheia in viitor contractul de vanzare - cumparare, obligatie distincta si care nu se confunda cu obligatiile specifice ce revin vanzatorului si cumparatorului care incheie insusi contractul de vanzare - cumparare.
De altfel, motivul pentru care apelanta insista in calificarea ca promisiune unilaterala de vanzare a actului din 30.04.2003, anume ca in cazul refuzului expres al promitentei - vanzatoare de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului, beneficiarul promisiunii nu ar fi indreptatit decat sa ceara si sa obtina daune-interese, nu constituie decat o eroare juridica. In realitate, si in cazul promisiunii unilaterale care constituie tot un antecontract, beneficiarul promisiunii acceptate poate cere incheierea contractului in cazul refuzului culpabil al promitentului de a mai vinde daca urmareste executarea in natura a obligatiei, singura diferenta fata de cazul promisiunii bilaterale fiind aceea ca, in aceasta din urma situatie, oricare dintre parti poate cere incheierea contractului in cazul incalcarii culpabile a obligatiilor celeilalte parti.
Desigur, simpla acceptare a promisiunii de vanzare, dublata sau nu de o obligatie corelativa de cumparare, nu este suficienta pentru a fi in prezenta unei vanzari, insa beneficiatul promisiunii - in cazul promisiunii unilaterale - sau promitentul cumparator care si-a executat sau este gata sa-si execute obligatiile - in cazul promisiunii bilaterale - este in drept sa ceara instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare in cazul in care promitentul vanzator refuza culpabil sa-si mai execute obligatia "de a vinde" asumata. Aceasta hotarare este menita sa suplineasca consimtamantul la vanzare al promitentului - vanzator care, desi s-a obligat sa-si dea voluntar si singur acest consimtamant, s-a razgandit si refuza culpabil sa-si mai indeplineasca obligatia de a vinde, fiind nevoie de interventia instantei a carei prezenta si interventie in raporturile dintre parti altfel nu s-ar justifica daca am fi in prezenta consimtamantului partilor de a vinde, respectiv cumpara, dupa cum eronat sustine apelanta cand invoca lipsa consimtamantului partilor la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, pentru a sustine nelegalitatea solutiei primei instante.
Tocmai lipsa consimtamantului la vanzare al promitentei - vanzatoare (apelanta) din aceasta cauza, pe care in mod culpabil nu a mai vrut sa si-l exprime, desi se obligase fata de reclamant in mod ferm in acest sens a generat prezentul litigiu si a facut posibila pronuntarea hotararii de prima instanta care si-a justificat in mod corect solutia pe temeiul de drept dat de art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 si pe principiul executarii in natura a obligatiilor consacrat prin dispozitiile art.1073 si 1077 Cod civil.
In mod eronat si sfidand evidenta, sustine apelanta ca temeiul de drept al art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 ar viza alta ipoteza decat cea a prezentei cauzei, si anume cazul cand prin antecontract partile si-au dat consimtamantul pentru vanzare, singurul impediment in transmiterea proprietatii fiind lipsa formei solemne, atata timp cat textul legal in discutie vorbeste de cazul cand "una din parti refuza ulterior sa incheie contractul".
Curtea mai observa ca, pronuntand hotararea sa, prima instanta a acordat o atentie deosebita inclusiv verificarii indeplinirii conditiilor generale de valabilitate ale oricarui act juridic cerute de dispozitiile art.948 Cod civil, dar si a celor speciale din materia contractului de vanzare-cumparare, astfel ca observatia apelantei asupra necesitatii verificarii indeplinirii cerintelor art.948 Cod civil este nejustificata.
Nu pot fi retinute nici sustinerile apelantei prin care incearca sa demonstreze ca scopul urmarit de intimatul reclamant in raporturile juridice stabilite cu aceasta pe baza actului din 30.04.2003 ar fi fost cel de intermediere imobiliara, acesta constituind - in opinia sa - motivul pentru care reclamantul nu s-a obligat sa cumpere imobilul oferit spre vanzare. Este de observat ca argumentele apelantei se sprijina pe actele juridice realizate de reclamant - antecontractul de vanzare-cumparare incheiat cu B.V. si autentificat sub nr.70/3.02.2004 de B.N.P. D.S. - si care sunt mult ulterioare antecontractului de vanzare-cumparare incheiat de ei la 30.04.2003, neputand demonstra intentia si scopul promitentului - cumparator de la aceasta data, ca si pe o redare eronata si interpretare trunchiata a clauzei finale a acestui antecontract prin care se sustine de catre apelanta ca, pentru cazul razgandirii cumparatorului s-ar fi stipulat ca restituirea sumei de 9000 USD avans va avea loc dupa ce reclamantul va vinde imobilul.
Sfidand din nou evidenta dar, de data aceasta si logica, apelanta reda eronat continutul clauzei finale a antecontractului incheiat cu reclamantul la 30.04.2003 care spune, in realitate, "ca in cazul in care cumparatorul (si nu beneficiarul) se razgandeste, ma oblig (apelanta) sa restitui cei 9000 USD reprezentand avansul in momentul in care voi vinde (apelanta) imobilul altui cumparator", printr-o astfel de clauza neputand fi autorizat reclamantul sa vanda imobilul altui cumparator, cum pretinde apelanta (nici n-ar fi putut-o face de vreme ce nu devenise proprietar al acestuia, ba chiar se razgandise si nici nu mai dorea acest bun), in vederea restituirii unui avans pe care nici nu il datora, ci era in drept, eventual, sa ceara restituirea lui.
Cat priveste obiectia apelantei parate in privinta pretului imobilului, despre care sustine ca este la nivelul unui sfert din valoarea acestuia, fiind pus de reclamant la dispozitia ei abia dupa 8 ani, Curtea ii reaminteste acesteia ca acest pret de 350.000 USD este cel agreat de ea cu reclamantul si acceptat prin conventia incheiata la 30.04.2003, iar pentru faptul punerii lui cu intarziere la dispozitia sa este singura vinovata. Aceasta intrucat, astfel cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat in dosarul nr.14000/3/2007 al Tribunalului Bucuresti, solutionat irevocabil prin decizia nr.3580/8.06.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu rea credinta, in coniventa cu numitii P.D. si P.M. apelanta a actionat in scopul fraudarii drepturilor si intereselor reclamantului deoarece, contrar obligatiilor asumate fata de acesta prin antecontractul de vanzare-cumparare incheiat la 30.04.2003, dupa clarificarea situatiei juridice a demisolului imobilului, a refuzat sa-l mai vanda reclamantului la pretul convenit de 350.000 USD, instrainand bunul numitilor P. si promovand o actiune in rezolutiunea contractului incheiat la 30.04.2003 pentru motivul fals al neexecutarii obligatiei promitentului cumparator de plata a pretului, actiune ce i-a fost respinsa in toate fazele procesuale de judecata ale dosarului inregistrat pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti sub nr.31082/299/2005 (filele 79-100).
Prin toate aceste actiuni ale sale in care, cu rea credinta a adoptat o conduita contrara obligatiilor pe care singura si le-a asumat prin conventia din 30.04.2003, apelanta a urmarit impiedicarea realizarii drepturilor reclamantului si zadarnicirea eforturilor depuse de acesta in acest scop, ajungandu-se ca prezenta judecata inceputa la 22.01.2004 sa fie finalizata definitiv abia la finele anului 2011, ca urmare a necesitatii suspendarii sale in scopul desfiintarii actelor frauduloase incheiate de apelanta, astfel ca ea nu se poate plange de consecintele propriilor fapte ilicite.
Nu prezinta relevanta aspectul ca restul de pret nu fusese consemnat de reclamant, la dispozitia sa, la data introducerii actiunii - care a coincis cu ziua in care ea a instrainat bunul unui tert in scopul fraudarii drepturilor promitentului-cumparator - de vreme ce o astfel de dovada exista la data pronuntarii hotararii de prima instanta.
Desigur, pretul convenit si achitat integral de catre intimatul-reclamant, de 350.000 USD nu este nicidecum unul derizoriu.
Cat priveste imprejurarea noua relevata in apel de catre apelanta pe calea invocarii exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive in cererea de chemare in judecata decurgand din faptul pierderii de catre aceasta a dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu in urma unei proceduri executionale silite, aparare pe care Curtea o va analiza ca motiv de ordine publica privitor la neintrunirea conditiilor cerute a fi indeplinite in cadrul unei actiuni similare celei din prezenta cauza, se retin urmatoarele:
Actiunea in nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.208/22.01.2004 autentificat de B.N.P. F.M. promovata si castigata irevocabil de reclamantul din aceasta cauza, a fost finalizata la data de 8.06.2010 prin pronuntarea deciziei nr.3580/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie data in dosarul nr.14000/3/2007.
Abia dupa solutionarea actiunii de fata in prima instanta, fapt petrecut la 22.04.2011, apelanta parata se decide sa reglementeze raporturile juridice cu numitii P.D. si P.M., dand o declaratie autentificata sub nr.266/18.05.2011 la B.N.P. R.F.C. prin care se obliga ferm si irevocabil fata de acestia ca in 5 zile calendaristice de la autentificare sa-i despagubeasca prin restituirea pretului platit in temeiul contractului desfiintat, actualizat cu indicele de inflatie, dobanda legala, spezele contractului de vanzare-cumparare si cheltuielile ocazionate de solutionarea litigiului pentru asigurarea unei reparatii integrale a prejudiciului cauzat, evaluat total la suma de 1.110.000 lei.
Folosindu-se de aceasta declaratie, prin care apelanta a constituit doar un titlu de creanta in favoarea numitilor P., ea neavand nici o intentie in plata creantei recunoscute, desi la dispozitia ei reclamantul consemnase suma de 341.000 USD inca din 10.02.2011, conform recipisei aflata in dosarul de fond la fila 150 , s-a procedat la executarea silita a creantei prin urmarirea silita imobiliara a imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1 ce a fost, desigur, adjudecat pe seama creditorului P.D., casatorit cu P.M., in contul creantei sale astfel constituite, la aceste inscrisuri, fapte si acte juridice facand referire apelanta atunci cand si-a invocat lipsa calitatii de titular al dreptului de proprietate al imobilului aflat in litigiu.
Curtea nu va primi aceasta aparare in care nu vede un argument de infirmare a solutiei primei instante si nu va da curs consecintelor prefigurate de apelanta si complicii sai.
In acest sens, Curtea are in vedere cu intaietate anterioritatea hotararii de prima instanta fata de actele noi de care se prevaleaza apelanta, la data pronuntarii sentintei apelate - 22.04.2011- aceasta fiind titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din Bucuresti, str.Herastrau nr.14, sector 1. Aceasta sentinta, chiar nedefinitiva fiind, constituie o hotarare judecatoreasca valabila, ce si-a produs efectele translative asupra dreptului de proprietate din patrimoniul paratei in patrimoniul reclamantului cu referire la imobilul in litigiu, la data pronuntarii sale .
Nu trebuie confundat caracterul executoriu al unei hotarari judecatoresti - care tine de posibilitatea de a obtine realizarea pe cale silita a drepturilor, indeplinirii obligatiilor ori luarea masurilor la care se refera - cu efectele pe care aceasta le produce in planul raporturilor juridice la care se refera dispozitiile sale.
Nu inseamna ca pana la dobandirea, potrivit legii, a caracterului sau executoriu, hotararea judecatoreasca pronuntata nu si-a produs efectele, ca poate fi ignorata sau ca partile acesteia sunt in drept sa ii nesocoteasca continutul si sa-si ordoneze conduitele ca si cand aceasta nu ar exista.
Prin urmare, actele si faptele juridice savarsite de apelanta si numitii P.D. si M., de natura sa produca consecinte in privinta proprietatii imobilului din str.Herastrau nr.14, fiind ulterioare hotararii de prima instanta ce-si produsese efectele translative in privinta dreptului de proprietate asupra aceluiasi imobil din patrimoniul paratei in cel al reclamantului, sunt lipsite de orice eficienta si consecinte, neputand constitui argumente de schimbare a hotararii apelate.
Dar consecintele acestor acte si fapte juridice nu ar putea fi recunoscute nu doar ca urmare a ulterioritatii datei producerii lor fata de hotararea analizata, ci mai ales intrucat ele au la baza si sunt o prelungire a coniventei si intentiei frauduloase a acestor persoane care au fost deja sanctionate in dosarul nr.14000/3/2007al Tribunalului Bucuresti prin constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.208/22.01.2004 prin care s-a retinut ca si-au vandut intre ele imobilul in cauza, actionand in frauda drepturilor reclamantului.
Inscrisurile noi administrate in apel nu demonstreaza altceva decat ca pentru a doua oara apelanta - impotriva careia se pronuntase hotararea atacata de ea si prin efectul careia, cum s-a aratat, a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului litigios in patrimoniul reclamantului - impreuna cu numitii P.D. si M. - impotriva carora se pronuntase irevocabil o solutie de constatare a nulitatii contractului prin care cumparasera imobilul din str.Herastrau nr.14, sector 1 de la apelanta, pentru motivul fraudarii drepturilor reclamantului, pe care le-au cunoscut, dupa cum au cunoscut din acel litigiu si intentiile reclamantului de castigare a imobilului concretizate prin promovarea prezentului litigiu (partile folosindu-se ca probe de actele procedurale savarsite de ele in celelalte proceduri judiciare derulate) - au incercat sa-si vanda, respectiv cumpere acelasi imobil, imbracand de data aceasta conventia lor in haina unei vanzari silite, dandu-i o aparenta de legalitate si obiectivitate.
Atitudinea apelantei parate este cu atat mai condamnabila cu cat, desi imprejurarea noua pe care a invocat-o la ultimul termen de judecata se consumase si ii era cunoscuta la data formularii motivelor de apel (22.11.2011), ea a omis sa o faca cunoscuta in cuprinsul acestora, speculand elementul surpriza pentru intimatul reclamant si punerea sa intr-o pozitie de a nu-si face apararile in mod corespunzator.
Curtea constata ca atat declaratia apelantei autentificata sub nr.266/18.05.2011, cat si actul de adjudecare din 24.10.2011 reprezinta elemente ale aceleiasi constructii juridice a acelorasi autori care anterior a imbracat forma juridica a actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.208/22.01.2004, act desfiintat ca fiind fraudulos, iar prin repetarea aceleiasi constructii juridice, disimulata in forma unei vanzari silite, autorii acesteia nu fac decat sa dovedeasca persistenta intentiei lor frauduloase si sfidarea autoritatii judiciare care a stabilit anterior caracterul ilicit al operatiunii lor.
In considerarea tuturor acestor argumente, apreciind ca legala si temeinica sentinta apelata, neinvocandu-se motive care sa demonstreze gresita stabilire a situatiei de fapt a cauzei ori gresita aplicare a legii, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat.
In temeiul dispozitiilor art.274 Cod de procedura civila, la solicitarea intimatului parat, Curtea o va obliga pe apelanta sa plateasca acestuia cheltuielile de judecata in apel in cuantum de 7440 lei constand in onorariu de avocat, cheltuieli dovedite ca efectuate cu inscrisurile aflate la filele 31 si 37 dosar apel.