Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Acordul Adunarii Creditorilor nu reprezinta o conditie prealabila pentru ca judecatorul sindic sa dispuna intrarea in faliment in cazul in care debitorul nu respecta planul de reorganizare. Decizie nr. 434 din data de 17.02.2012
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Acordul Adunarii Creditorilor nu reprezinta o conditie prealabila pentru ca judecatorul sindic sa dispuna intrarea in faliment in cazul in care debitorul nu respecta planul de reorganizare.

- Legea nr.85/2006, art.105.

Potrivit art.105 alin.1 din Legea 85/2006, in situatia in care debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special, pot solicita oricand judecatorul sindic sa aprobe intrarea in faliment, in conditiile art.107 si urmatoarele.
Din interpretarea acestui text de lege nu rezulta faptul ca este necesara, obligatoriu, aprobarea Adunarii creditorilor in vederea intrarii in faliment in cazul in care cererea este formulata de catre administratorul judiciar.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr.434 din 17.02.2012)

Prin sentinta comerciala nr.1713/08.03.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a fost respinsa contestatia formulata de debitoarea SC E.C.I. SRL in ceea ce priveste creanta cu care creditoarea SC G.P.H. SA a fost inscrisa in tabelul preliminar de creante; a fost admisa contestatia formulata de debitoare in ceea ce priveste creanta cu care creditoarea U.P. AG a fost inscrisa in tabelul preliminar de creante, inlaturand din tabelul contestat creanta de 7.503,41 Euro pretinsa de creditoare, reprezentand prime de asigurare si dobanzi de referinta aferente.
Prin sentinta comerciala nr.7115/11.10.2011 pronuntata de aceeasi instanta in acelasi dosar, a fost admisa propunerea administratorului judiciar AEG C. IPURL privind intrarea in faliment, in procedura generala a debitoarei SC E.C.I. SRL.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul-sindic a retinut, in esenta, faptul ca debitoarea nu a respectat programul de plata cuprins in planul de reorganizare pe care l-a elaborat in colaborare cu administratorul judiciar, nefacand nicio plata catre creditorii participanti la procedura timp de aproape 1 an de la confirmarea planului, desi scadentele de plata lunare stabilite prin program s-au implinit.
Impotriva ambelor sentinte formuleaza recurs debitoarea.
Referitor la recursul declarat impotriva sentintei comerciale nr.1713/08.03.2011, Curtea, din oficiu, a invocat exceptia tardivitatii declararii recursului, exceptie pe care urmeaza sa o admita avand in vedere ca sentinta atacata a fost publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr.4413/13.04.2011, data de la care recurenta avea dreptul de a declara recurs in termen de 7 zile conform art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Avand in vedere ca recursul a fost declarat la dat de 05.10.2011, cu depasirea evidenta a termenului de 7 zile prevazut de lege, in temeiul art.301 Cod procedura civila raportat la art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006, Curtea urmeaza sa respinga ca tardiv recursul formulat impotriva sentintei comerciale nr.1713/08.03.2011.
Referitor la recursul declarat impotriva sentintei comerciale nr.7115 din 11.10.2011, recurenta considera ca solutia instantei de fond privind intrarea in faliment a debitoarei este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
1. Administratorul judiciar a solicitat intrarea in faliment a debitoarei, fara a avea acordul Adunarii Generale a Creditorilor.
2. La dosarul cauzei existau 3 contestatii formulate la tabelul preliminar de creante care nu au fost solutionate pana la data intrarii in faliment.
3. La data de 10.10.2011 a depus administratorului judiciar un raport privind situatia financiara a societatii prin care s-a aratat ca datorita situatiei economice globale nu a avut incasari si nu a putut finaliza organizarea unor evenimente artistice, insa exista posibilitatea remedierii acestei situatii pe viitor, astfel incat sa fie mentinut planul de organizare.
Recurenta nu a administrat probe noi.
Analizand actele dosarului, motivele de recurs invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.105 alin.1 din Legea nr.85/2006 in situatia in care debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special, pot solicita oricand judecatorului-sindic sa aprobe intrarea in faliment, in conditiile art.107 si urmatoarele.
Din interpretarea acestui text de lege nu rezulta faptul ca este necesara, obligatoriu, aprobarea Adunarii Generale a Creditorilor in vederea intrarii in faliment, astfel cum sustine recurenta.
Intrarea in faliment este aprobata de catre judecatorul-sindic, la cererea oricarei persoane enumerate la art.105 alin.1 care pot solicita acest lucru in orice moment ulterior aprobarii planului de reorganizare daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii duce la pierderea averii debitoarei.
In speta administratorul judiciar a constatat, in urma rapoartelor intocmite, faptul ca debitoarea nu a respectat planul de reorganizare in sensul ca nu a efectuat nicio plata astfel cum s-a angajat.
Convocarea adunarii generale a creditorilor este dispusa doar in scopul prezentarii masurilor luate de catre debitor si/sau administratorul judiciar pe parcursul derularii planului de reorganizare, pentru discutarea efectelor acestor masuri si eventual pentru propunerea altora, la cererea comitetului creditorilor (art.106 din Legea nr.85/2006).
Existenta unor contestatii nesolutionate pana al data intrarii in faliment, nu este de natura sa impiedice masura dispusa, sustinerile recurentei fiind lipsite de relevanta in aceasta faza a procedurii insolventei.
Atata vreme cat planul de reorganizare nu a fost respectat de catre debitoare in sensul ca nu a respectat niciunul din termenele de plata prevazute, este obligatia administratorului judiciar sa sesizeze judecatorul-sindic cu o cerere de intrare in faliment, fara a avea aprobarea Adunarii Generale a Creditorilor, indiferent de cauzele obiective invederate catre debitoare.
Fata de cele retinute mai sus, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.

1


Sursa: Portal.just.ro