Cerere de revizuire intemeiata pe art.322 pct.6 Cod Proc.Civ., in ipoteza apararii cu viclenie a incapabilului. Viclenia. Conditii.
Cod Proc.Civ., art.322 pct.6
Apararea cu viclenie la care se refera art.322 pct.6 Cod Proc.Civ. trebuie sa provina de la cei insarcinati sa apere pe revizuient si sa constea in manopere dolozive care au determinat, in mod evident, pierderea procesului. Rezulta ca trebuie dovedit, dincolo de orice dubiu si mai presus de indicii sau suspiciuni, existenta unor manopere dolozive care sa fi dus la pierderea procesului.
Viclenia, ca si notiune juridica, presupune existenta intentiei frauduloase a unei persoane, de a cauza altcuiva un prejudiciu, prin actiunile sau inactiunile savarsite de aceasta persoana, in scopul de a obtine un folos nemeritat.
In speta, la momentul incuviintarii probelor, revizuientul avea numit curator o persoana cu privire la care nu se cunosteau imprejurarile in care acesta a incheiat contractul de asistenta juridica, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant nefiind solutionata. Rezulta ca nu a fost facuta dovada existentei unei colaborari, in scopul fraudarii intereselor revizuientului, intre curatorul interzisului, avocatul care l-a reprezentat si intimatul Z.M.C., aceasta dovada trebuind a fi facuta, pentru a indeplini cerintele "vicleniei", in mod cert si dincolo de indoiala. Simplele prezumtii sau supozitii nu pot sta la baza concluziei ca s-a dovedit viclenia.
Or, cat timp se retine ca nu se elucidase cine il angajase pe avocatul G.V. si ca existau indicii in sensul ca fusese angajat de sotia interzisului si nu de catre curatorul numit, rezulta ca nu s-a dovedit cu certitudine ca ar fi fost angajat in cauza de catre curator.
Aspectul nesolutionarii problemei calitatii de reprezentant de catre instanta, ca urmare a renuntarii (la invocarea exceptiei) de catre parat si intervenienta, nu duce la dovedirea fraudei, cat timp reprezinta o imprejurare de fapt, de forta unui indiciu, care in lipsa coroborarii cu alte probe concludente si pertinente, ramane nesustinuta in ansamblul probatoriului administrat. Un astfel de indiciu nu este suficient pentru a duce la concluzia relei-credinte, care trebuie dovedita dincolo de orice dubiu. Orice imprejurare de fapt susceptibila de dubla interpretare (ca fiind de buna sau de rea-credinta) impiedica crearea certitudinii vicleniei; viclenia trebuie dovedita prin aspecte de fapt univoce (susceptibile de o unica interpretare, si anume in sensul existentei relei credinte). (decizia civila nr. 34R din data de 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea formulata la 27.11.2008 si inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, revizuientul Z.T., prin reprezentant legal Z.D.A., in contradictoriu cu intimatii Z.M.C., Z.E. si B.V., a solicitat tribunalului ca prin decizia ce o va pronunta sa caseze decizia civila nr.1607/17.09.2003 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila, cu consecinta schimbarii in parte a hotararii atacate, cu obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, revizuientul a invocat doua motive de revizuire, cele prevazute de art. 322 pct. 6 si 2 Cod Proc.Civ.
S-a sustinut ca interzisul Z.T. nu a fost aparat si a fost reprezentat cu viclenie in sens contrar drepturilor si intereselor interzisului. O parte din procesul de partaj, acesta a fost reprezentat de alta parte din dosar, intimatul Z.M.C., iar la constatarea conflictului de interese a fost numit un curator, in persoana d-nei B.V., vecina cu partea adversa si cunoscuta de acesta. Acest curator a fost prezent la un singur termen de judecata, ratiunea pentru care acesta s-a prezentat in fata instantei nefiind aceea de a-l apara pe revizuient, ci de a termen in cunostinta pentru a nu mai fi procedura viciata cu revizuientul. Pe parcursul intregului proces, reprezentantul intervenientului nu a ridicat nicio exceptie, obiectie la raportul de expertiza, acceptand prin tacere sustinerile intimatului Z.M.C., cu privire la cota de contributie a intimatei Z.E. la dobandirea imobilului apt. nr. 4 din Str. Povernei nr...., sector 1 Bucuresti.
Se arata ca in lipsa unei aparari efective si calificata, interzisul nu a putut sa isi majoreze cota succesorala si in orice caz prin obiectiunile la raportul de expertiza se puteau obtine valori mai mari ale imobilelor din masa succesorala si in acest fel, fie sulta care i-ar fi revenit interzisului ar fi fost mai mare, fie i-ar fi fost atribuite ambele imobile.
Cu privire la al doilea motiv al cererii de revizuire, s-a sustinut ca prin respingerea cererii de dobandire a dreptului de proprietate prin uzucapiune ca inadmisibila, cu motivare ca este o cerere noua in apel, tribunalul nu s-a pronuntat pe aceasta cerere, fiind astfel incident motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct.2 Cod Proc.Civ.
Revizuientul a aratat ca, intrucat Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti nu a intrat in cercetarea fondului, tribunalul a evocat fondul pentru prima oara, astfel incat cererea sa formulata in acest stadiu era admisibila, cu consecinta ca aceasta trebuia cercetata in fond sau cel mult trebuia disjunsa ca urmare a formularii tardive, dupa prima zi de infatisare.
Prin decizia civila nr. 1307A/08.03.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a Civila, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei B.V.; a fost respinsa cererea de revizuire formulata in contradictoriu cu intimata B.V. ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a fost admisa cererea de revizuire formulata de revizuientul Z.T., prin reprezentant legal Z.D.A. in contradictoriu cu intimatul Z.C.M.; a fost anulata decizia civila nr. 1607A/17.09.2003 a Tribunalului Bucuresti Sectia a III-a civila si s-a acordat termen pentru judecarea apelului la 26.04.2010, cu citarea partilor.
In motivarea deciziei, s-au retinut urmatoarele:
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei B.V., invocata din oficiu, tribunalul a retinut ca, in cadrul cererii de revizuire, au calitate procesuala pasiva acele persoane care au avut calitate de parte in cadrul procesual al cauzei finalizate prin hotararea supusa revizuirii. Asa fiind, in cererea de fata au calitate procesuala pasiva numai intimatii Z.M.C. si Z.E. (decedata pana la solutionarea cererii de revizuire), persoanele in contradictoriu cu care s-a pronuntat decizia a carui revizuire se cere. Cum B.V. a participat la procedura solutionarii apelului in calitatea sa de curator al revizuientului, ea nu a avut calitatea de parte si prin urmare, nu are nici calitate procesuala pasiva in cererea de revizuire.
Pe fondul cererii de revizuire, s-a retinut ca aceasta este intemeiata pentru considerentele ce urmeaza.
In conformitate cu dispozitiile art. 322 pct. 6 Cod Proc.Civ., se poate cere revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel atunci cand incapabilii sau cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa ii apere.
In cauza se constata ca revizuientul a fost pus sub interdictie prin sentinta civila nr. 929/12.09.2000 a Tribunalului Bucuresti Sectia a III-a civila, sentinta schimbata in parte prin admiterea apelului prin decizia civila nr. 70 A/14.02.2001 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III- a civila. Cererea de punere sub interdictie a fost formulata de intimatul din cauza de fata, prin mandatar S.P.
Asadar, la momentul pronuntarii sentintei civile nr.20778/ 14.11.2000 prin care s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de revizuient, acesta din urma era lipsit de capacitate de exercitiu.
Impotriva sentintei mentionate au declarat apel paratul Z.M.C. si intervenienta Z.E. Ulterior s-a inaintat si apelul declarat de Z.T.
La termenul din 4.04.2001 apelantul Z.M.C. solicita tribunalului numirea unui curator special pentru intimatul reclamant Z.T., propunand in acest sens pe d-na B.V. si aratand ca prin decizia civila nr. 70 A/ 14.02.2001 apelantul reclamant a fost pus sub interdictie. Ca urmare a solicitarii apelantului parat, in temeiul dispozitiilor art. 44 Cod Proc.Civ., B.V. este numita de tribunal curatorul special al apelantului-reclamant. La termenul de judecata din 16.05.2001 pentru revizuient raspunde curatorul special B.V. precum si d-nul avocat G.V., la dosar fiind depusa imputernicire avocatiala.
Ca prim aspect in cadrul analizei cererii de revizuire, s-a constatat ca, desi la momentul emiterii imputernicirii-16.05.2001, revizuientul era pus sub interdictie, pentru client imputernicirea nu era semnata de curatorul special, desi acesta era numit de tribunal inca din data de 4.04.2001.
La acelasi termen, se proroga discutarea calitatii de reprezentant a avocatului G.V., data fiind punerea sub interdictie a reclamantului. La urmatoarele termene de judecata, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant invocata in cauza nu este solutionata, pe revizuient asistandu-l acelasi avocat, desi din actele dosarului nu rezulta cu cine a fost incheiat contractul de asistenta juridica in baza caruia s-a emis imputernicirea avocatiala de asistare si reprezentarea a revizuientului.
Prin dispozitia nr.2238/20.12.2001 este instituita tutela revizuientului, tutore fiind numit intimatul Z.C.M. Aceasta dispozitie a fost comunicata tribunalului, care, luand act de numire ca tutore a intimatului Z.C.M., la termenul din 16.01.2002, numeste curator al revizuientului pe d-nul avocat G.V. la acelasi termen de judecata, punand in discutie probele ce urmau a fi administrate in cauza.
In cadrul revizuirii, tribunalul a remarcat imprejurarea ca la momentul incuviintarii probelor, revizuientul avea numit curator o persoana cu privire la care nu se cunosteau imprejurarile in care acesta a incheiat contractul de asistenta juridica, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant nefiind solutionata.
La termenul din 25.02.2002, pentru revizuient se prezinta avocat M.S., imputernicirea avocatiala fiind semnata in calitate de client de sotia revizuientului.
Prin dispozitia nr. 584/19.04.2002 a Primarului sectorului 1 Bucuresti B.V. este numit curator al revizuientului in cadrul dosarului nr.... al Tribunalului Bucuresti.
La 21.11.2002, sotia revizuientului, Z.D.A., solicita numirea sa in calitate de curator al revizuientului. Pana la solutionarea apelului, cererea sotiei revizuientului nu a fost solutionata de tribunal.
La termenul din 16.03.2003, la a doua strigare a cauzei, pentru revizuient raspunde curatorul B.V. La acelasi termen de judecata se constata depunerea la dosar a raportului de expertiza topografie. Nefiind formulate obiectiuni la raportul de expertiza si nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul a constatat cauza in stare de judecata.
Pentru revizuient, curatorul B.V. a aratat ca achieseaza la concluziile formulate de intimatii Z.M.C. si Z.E.
Desi nu formeaza obiectul prezentei revizuiri, tribunalul a retinut ca in cadrul solutionarii recursului declarat impotriva deciziei pronuntate in apel, fata de imprejurarea ca recursul declarat de revizuient era semnat de acesta, lipsit de capacitate de exercitiu, Curtea de apel a solicitat curatorului B.V. semnarea declaratiei de recurs. La solicitarea tribunalului curatorul special al recurentului reclamant a refuzat semnarea declaratiei de recurs, imprejurare in care instanta a luat masurile ce se impuneau in vederea numirii unui alt curator. S-a retinut ca in cuprinsul adresei comunicate Primariei sectorului 1 Bucuresti, instanta a motivat solicitarea de numire a unui alt curator tocmai prin prisma faptului ca B.V. a refuzat semnarea declaratiei de recurs.
Din situatia de fapt expusa, tribunalul a desprins urmatoarele concluzii in ceea ce priveste modul in care au fost aparate interesele revizuientului pe parcursul solutionarii apelului in care s-a pronuntat decizia a carui revizuire este solicitata in prezenta cauza.
In primul rand, pe parcursul solutionarii apelului, o relevanta deosebita au prezentat termenele la care s-au incuviintat probele, cel la care partile ar fi fost in masura sa formuleze obiectiuni la expertiza administrata in cauza si mai ales termenul la care partile au pus concluzii pe fondul cauzei.
Fata de aceste trei momente, se observa ca la termenul la care probele au fost incuviintate, revizuientul a avut numit curator pe avocatul G.V., in conditiile in care la momentul incheierii contractului de asistenta juridica pentru asistenta ce urma sa fie acordata revizuientului, acesta din urma era pus sub interdictie, iar singura persoana care ar fi putut incheia acest contract era reprezentantul legal al revizuientului la acel moment. Din actele dosarului a rezultat ca la acel moment, reprezentantul legal al revizuientului era B.V., numita curator la termenul din 4.04.2001.
Data de 11.06.2003 a fost termenul la care revizuientul ar fi putut formula obiectiuni la raportul de expertiza efectuat in cauza precum si cel la care partile au pus concluzii pe fondul cauzei, aceasta fiind apreciata de tribunal ca fiind in stare de judecata.
La acest termen, revizuientul a fost reprezentat de curatorul numit de Primaria Sectorului 1 Bucuresti, care, in cadrul concluziilor pe fondul cauzei a achiesat la concluziile partilor adverse revizuientului.
In plus, tribunalul a considerat relevanta manifestarea de vointa a curatorului B.V., care, desi exprimata in cadrul solutionarii recursului, denota atitudinea curatorului fata de interesele celui lipsit de capacitate de exercitiu.
Cu privire la acest ultim aspect, s-a remarcat faptul ca B.V., curator al recurentului-revizuient, a refuzat semnarea recursului pentru revizuient in conditiile in care partile adverse, intimatii Z.M.C. si Z.E. invocasera exceptia nulitatii recursului declarat de revizuient, tocmai pe acest considerent, al semnarii recursului de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu.
In plus, tribunalul a retinut faptul ca B.V. a fost numita curator al revizuientului la propunerea intimatului Z.M.C., partea cu interese contrarii revizuientului.
In cele din urma, s-a retinut faptul ca desi sotia revizuientului a solicitat tribunalului numirea in calitate de curator al revizuientului, cererea sa a ramas nesolutionata.
Cat priveste sustinerile intimatilor din intampinarea la cererea de revizuire, potrivit cu care caile de atac apel si recurs au fost exercitate prin curatorul sau, tribunalul a constatat ca aceste sustineri sunt contrazise de ceea ce rezulta din actele dosarului. Nici declaratia de apel si nici cea de recurs nu au fost formulate de curator, ci chiar de revizuient, care la ambele momente era lipsit de capacitate de exercitiu. Mai mult, curatorul, care ar fi trebuit sa declare calea de atac a recursului, a refuzat semnarea declaratiei de recurs, atitudinea sa fiind de natura sa il lipseasca pe revizuient de dreptul de a exercita caile de atac, in scopul apararii drepturilor sale.
Sustinerile intimatilor potrivit cu care procedurile au avut in vedere protejarea drepturilor interzisului, in sensul ca in calea de atac a apelului s-au adus critici cu privire la cotele de proprietate ce reveneau revizuientului, sunt contrazise de ceea ce s-a consemnat in actele dosarului cu privire atat la motivele de apel formulate pentru revizuient cat si cu privire la concluziile orale sustinute de curatorul revizuientului. In acest sens, tribunalul a retinut ca apelul si motivele de apel nu au provenit de la curator si mai mult, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, in apel, curatorul a aratat ca este de acord cu concluziile partilor adverse, asadar inclusiv cu privire la cotele de coproprietate ce s-ar fi cuvenit revizuientului.
Fata de cele expuse, tribunalul a conchis ca pe parcursul solutionarii apelului, revizuientul a fost aparat cu viclenie de curatorul sau B.V., atitudinea acestui curator putand fi apta sa il prejudicieze pe cel ale carui interese trebuiau aparate.
Desi in doctrina s-a exprimat punctul de vedere potrivit cu care, pentru a fi admisibila revizuirea, apararea cu viclenie trebuia sa aiba ca rezultat, in mod evident, pierderea procesului, tribunalul a aratat ca aceasta concluzie trebuie nuantata. Se retine astfel ca, pentru admisibilitatea cererii de revizuire, nu este necesar sa se dovedeasca faptul ca, daca ar fi fost aparat corespunzator, rezultatul procedurii ar fi fost categoric unul in favoarea sa. Revizuientul are doar sarcina probei apararii cu viclenie si a aptitudinii acestei aparari de a-l prejudicia, iar nu si a legaturii de cauzalitate intre apararea cu viclenie si rezultatul concret al procesului.
Mai ales in cadrul cererilor avand ca obiect partaj, consecintele negative pot rezulta nu numai din respingerea cererii, ci si din stabilirea unui nivel inferior al valorii bunurilor supuse partajului, din modalitatea de partajare pentru care s-a optat in functie criteriile de atribuire avute in vedere la realizarea partajului, din cuantumul ridicat sau dimpotriva scazut al sultelor stabilite.
Admiterea cererii de revizuire pentru acest motiv, al apararii cu viclenie, nu are automat semnificatia castigarii cauzei in care a fost pronuntata hotararea retractata, ci are semnificatia acordarii posibilitatii rejudecarii acelei cauze, procedura in care incapabilul sa fie reprezentat si aparat corespunzator cu interesele sale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, nepronuntarea asupra unui capat de cerere, tribunalul a constatat ca fata de dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod Proc.Civ., acest motiv nu este intemeiat.
In acest sens, cererea formulata de apelantul-reclamant, prin care invoca dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, a fost solutionata de tribunal prin respingerea acesteia ca inadmisibila.
Motivul prevazut de art. 322 pct. 2 Cod Proc.Civ., reprezentat de nepronuntarea asupra unui lucru cerut, ar fi fost intemeiat numai in situatia in care solutia pe acest capat de cerere ar fi lipsit cu desavarsire, situatie ce nu se verifica in cauza de fata. Pentru a aprecia ca o instanta s-a pronuntat lucrul cerut nu este necesar ca acea cerere sa primeasca o solutie pe fondul dreptului de dus judecatii, ea putand fi solutionata si prin prisma regulilor procedurale care impiedica analiza fondului pretentiei. Aceasta este situatia si in cauza de fata. Apreciind ca cererea apelantului reclamant este o cerere noua in apel, tribunalul a respins-o ca inadmisibila, facand astfel aplicarea dispozitiilor art. 294 Cod Proc.Civ.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 06.07.2010 intimatul Z.M.C., solicitand modificarea in totalitate a hotararii atacate, in sensul respingerii ca neintemeiata a cererii de revizuire promovata de revizuientul-intimat, prin tutore Z.D.A.
In motivarea cererii de recurs, se arata ca, in raport de prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ, instanta de apel a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal, data cu aplicarea gresita a legii.
Astfel, prin hotararea atacata, instanta a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 322 pct. 6, respectiv incapabilul Z.T. a fost aparat cu viclenie de catre curatorul sau, B.V. Pentru a constata acest lucru, instanta a avut in vedere in principal anumite momente procesuale - etapa propunerii probelor, momentul eventualelor obiectiuni la raportul de expertiza intocmit si etapa concluziilor pe fond -, dar si atitudinea curatorului B.V.
Prin promovarea prezentului recurs, solicita modificarea in totalitate a hotararii atacate, avand in vedere ca retinerea intentiei curatorului de a-l apara cu viclenie pe interzisul Z.T., este de natura a cauza grave prejudicii la momentul rejudecarii apelului, ca urmare a admiterii cererii de revizuire.
Fata de aceasta concluzie a instantei, apreciaza ca hotararea este nelegala, intrucat s-a interpretat in mod gresit textul legal prevazut de art. 322 pct. 6 C.pr.civ., teza a 2 a. Astfel, desi uzual, prin viclenie se intelege siretenie, falsitate, ipocrizie, in drept viclenia presupune intreprinderea de acte frauduloase cu intentia de a - facilita obtinerea unui beneficiu nemeritat ori ilegal de catre o persoana si, implicit, de a o vatama patrimonial pe alta. Or, in cauza, nu s-a dovedit aceasta intentie, si cu atat mai mult, nu s-au dovedit actele frauduloase care s-ar fi intreprins in sustinerea acestei intentii, prejudiciul pe care revizuientul considera ca l-a suferit prin neincluderea in mostenire si a cotei aferente intervenientei B.Z., existand doar in mod ipotetic, prin neacceptarea de catre acesta a faptului ca respectiva cerere de uzucapiune era inadmisibila si neintemeiata. Apararea cu viclenie presupune cu obligativitate existenta dolului, care in speta de fata nu a existat si nu a fost dovedit.
Desi instanta de apel a indicat elementele care au condus la aceasta concluzie, recurentul apreciaza ca niciunul dintre acestea nu conduc spre dovedirea dolului. O concluzie in sensul apararii cu viclenie este de natura a pune sub semnul intrebarii orice demers efectuat de catre recurentui-parat, intrucat "viclenia" curatorului B.V. a fost apreciata prin raportarea la relatia cu Z.M.C.
Tribunalul a constatat ca la momentul la care s-au incuviintat probele, interzisul avea numit curator special chiar pe avocatul sau, G.V., desi inca nu se elucidase cine il angajase pe acesta din urma. Desi este adevarat ca acesta a fost angajat de catre sotia interzisului si nu de catre curatorul numit la data de 4.04.2001, respectiv B.V., aceasta nu constituie o dovada a vicleniei.
Un prim aspect il reprezinta faptul ca nu era obligatorie angajarea unui avocat, iar sotia interzisului putea sa angajeze un avocat pentru sotul sau, curatorul nefiind singura persoana care putea face acest lucru. Desi nu reprezinta un lucru obisnuit, totusi o anumita persoana, cunoscuta sau nu de beneficiarul asistentei juridice, poate angaja un avocat pentru a presta serviciile sale catre o terta persoana.
Este adevarat ca s-a ridicat o asemenea exceptie, a lipsei calitatii de reprezentant, dar in conditiile in care nu s-a mai insistat in sustinerea ei, ba dimpotriva, paratul Z.M.C. si intervenienta B.Z. au propus numirea acestuia drept curator, in mod tacit au renuntat la a mai sustine aceasta exceptie.
Chiar daca nu s-ar primi o astfel de interpretare si s-ar constata ca intr-adevar, curator a fost numit o persoana a carei calitate de reprezentant nu a fost clarificata, aceasta nu reprezinta dovada dolului in aparare, ci o greseala savarsita de instanta care in baza rolului activ trebuia sa clarifice in mod expres exceptia invocata la termenul anterior. Faptul ca aparatorii partilor adverse nu au mai insistat in sustinerea exceptiei prin reiterarea acesteia poate fi interpretata ca o renuntare. In aceste conditii, singura care mai putea invoca aceasta exceptie era instanta, care din oficiu, putea sa actioneze in acest sens sau oricum, trebuia sa lamureasca situatia.
Fata de cele de mai sus, se arata ca instanta de apel a retinut in mod gresit ca s-a dovedit viclenia curatorului B.V., deoarece in fapt s-a intamplat doar ca cel care a fost numit curator sa fie retinut ca reprezentant al acestuia desi nu se stia cu exactitate cine l-a angajat. Dar aceasta reprezinta o greseala a instantei de judecata si pentru acest motiv nu se poate admite revizuirea, intrucat prin aceasta cale de atac nu se pot indrepta erori de judecata.
Considera astfel ca instanta a interpretat in mod gresit art. 322 pct. 6 C.p.c, incertitudinea cu privire la calitatea de reprezentant a avocatului G.V. neputand fi imputata curatorului B.V. si ca atare, nu se poate retine apararea cu viclenie la termenul la care s-au propus probele. In plus, probele propuse de catre curatorul special au fost chiar probele care trebuiau solicitate. De asemenea, apreciaza, ca fata de aceasta motivare a instantei de apel, ratiunea pentru care s-a admis revizuirea, strict prin raportare la acest moment procesual, se datoreaza de fapt greselii de judecata comise de instanta anterioara, iar nu dolului in aparare.
In motivarea hotararii apar si referiri la cererea formulata de catre sotia interzisului de a fi numita curator si care nu a fost niciodata solutionata. Desi este adevarat acest lucru, in cadrul apararilor formulate a precizat si faptul ca la acel moment sotia interzisului era chiar ea pusa sub interdictie, avand numit un curator. Ulterior s-a modificat hotararea judecatoreasca prin care d-na Z.D.A. fusese pusa sub interdictie, constatandu-se ca de fapt, prezinta tulburare de personalitate de tip mixt, neimpunandu-se punerea sub interdictie.
Instanta revine asupra acestei cereri nerezolvate de instanta de judecata, in paralel cu precizarea faptului ca actualul curator, d-na B.V., a fost numita curator la propunerea partii cu interese contrarii. Considera recurentul ca cele doua aspecte nu constituie o proba a vicleniei curatorului, pe de o parte pentru ca nu este un tertip al acestuia ca instanta de judecata nu a solutionat cererea, iar pe de alta parte pentru ca doar o persoana cunoscuta putea raspunde mai bine nevoilor interzisului.
Faptul ca persoana numita curator a fost cunoscuta recurentului nu reprezinta un motiv de indoiala asupra probitatii cu care si-au efectuat insarcinarile. Este un lucru normal ca aceste persoane sa faca parte din cercul de cunoscuti ai interzisului sau al membrilor familiei acestuia, intrucat doar astfel de persoane ar fi determinate sa aiba grija de interesele acestuia. Nu exista o lista la dispozitia instantelor sau a Primariei pe care sa figureze oameni dispusi sa fie numiti curatori ai unor straini. De altfel, doar in conditiile in care aceste persoane ar fi apropiati ai interzisului sau ai familiei acestuia se realizeaza protejarea intereselor acestora, legaturile de afinitate, de prietenie determinand un interes real pentru bunastarea interzisului, spre deosebire de un strain care nu ar avea nicio legatura emotionala cu niciunul dintre cei implicati, fiind deci mai expus tentatiei de a frauda sau neglija interesele interzisului.
In plus, toti cei numiti curatori au fost verificati si acceptati de Primaria Sectorului 1, de catre instantele de judecata, iar acuzele privind partinirea curatorului au fost ridicate doar de d-na Z.D.A., care in mod sistematic concedia si acuza de aceeasi partinire si proprii avocati angajati.
De altfel, actualul tutore prezinta o luciditate indoielnica si o obsesie pentru recuperarea mostenirii. Astfel, aceasta a investit toata energia in vederea atingerii acestui scop, ignorandu-si familia, propriul fiu, pe care l-a neglijat intr-o asemenea masura incat unchii acestuia au declansat procese de punere sub interdictie a numitei Z.A., plasament minor, decadere din drepturile parintesti, internare intr-un centru medical. Astfel, in dosarul nr.... al Tribunalului Bucuresti, sectia a III a Civila, s-a dezbatut cererea de punere sub interdictie a actualului tutore al interzisului. Din sentinta civila nr. 147R din 18.02.2005 reiese comportamentul indoielnic rational al numitei Z.A., care, dupa cum afirma chiar fratii ei, din anul 2002 unica ei preocupare este obtinerea mostenirii sotului sau, simtindu-se persecutata si acuzandu-i pe toti ca urmaresc sa ii fure mostenirea sotului. De asemenea, contesta curatorul si tutorele sotului sau, considerandu-se "victima unei conspiratii de familie si a sistemului juridic". Dupa cum rezulta din aceeasi hotarare, la dosar s-a depus o expertiza medico-legala psihiatrica, prin care s-a apreciat ca Z.A. sufera de psihoza discordanta cu evolutie cronica, instituindu-se chiar curatela. In cauza s-au efectuat mai multe expertize, instanta superioara oprindu-se la cea care a concluzionat ca Z.A. prezinta tulburare de personalitate de tip mixt, motiv pentru care a respins cererea de punere sub interdictie.
Prin hotararea irevocabila pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr...., in data de 22.06.2006, actualul tutore a fost decazuta din drepturile parintesti, copilul sau urmand sa fie crescut de fratele ei. Mai departe, in anul 2007, in 11.06.2007, in dosarul nr...., Tribunalul Bucuresti a pronuntat o hotarare prin care a incetat masura de siguranta a internarii intr-un centru medical, dispusa fata de aceeasi Z.A.
Toate aceste procese vizeaza comportamentul actualului tutore, care nu poate fi ignorat in conturarea motivatiei si aprecierilor subiective ale acesteia si care trebuia avut in vedere de instanta de apel la momentul pronuntarii hotararii.
Desi toate cele de mai sus nu pot schimba faptul ca instanta de judecata nu a solutionat in vreun fel cererea acesteia de numire drept curator, considera ca ar fi trebuit sa li se acorde o mai mare importanta la aprecierea finala, prin raportare la motivele care au condus la indicarea drept curator a d-nei B.V., chiar daca era o vecina a partii cu interese contrare. Crede ca pentru instanta de apel a prezentat o mai mare importanta faptul ca d-na B.V. a fost propusa de catre adversarul interzisului, decat imprejurarile care o excludeau pe sotia acestuia. Chiar si la acest moment, cand Primaria Sectorului 1 a fost pusa in situatia fara iesire de a o numi pe aceasta drept tutore, fata de imposibilitatea recurentului de a mai continua aceasta sarcina, in mod evident s-a optat pentru o persoana apropiata interzisului, in considerarea faptului ca doar o astfel de persoana ar putea prezenta un mai mare interes in a gestiona cu buna-credinta interesele interzisului, desi in mod evident, cele expuse mai sus ridica serioase semne de intrebare cu privire la comportamentul rational al actualului tutore.
Cei numiti curatori au fost pusi in situatia de a se descurca cu dificultatile financiare ale interzisului, ale carui venituri nu puteau acoperi onorariile avocatiale. In plus, daca ar fi fost angajati avocati, avand in vedere obiectiunile formulate in mod constant de catre sotia interzisului cu privire la cei numiti curatori, de asemenea, se ridicau suspiciuni referitoare la protejarea intereselor acestuia.
Afirmatia revizuientului ca B.V. nu a aparat interesele interzisului, preluata de instanta de apel prin admiterea cererii de revizuire, este neadevarata, fiind contrazisa de incheierile aflate la dosar, de cererile formulata in apararea acestuia, asa cum a apreciat necesar. Faptul ca nu are cunostinte juridice nu constituie un impediment in sustinerea cauzei interzisului, cu atat mai mult cu cat nu este obligatorie asistenta judiciara, iar disponibilitatile financiare nu permiteau angajarea unui avocat, a carui probitate ar fi fost oricum pusa la indoiala de catre sotia interzisului.
Celelalte doua momente importante pe care instanta de apel le-a avut in vedere cand a apreciat asupra apararii cu viclenie le reprezinta etapa obiectiunilor la expertiza efectuata in dosar si etapa concluziilor pe fond. Instanta a retinut ca argument faptul ca nu s-au formulat obiectiuni si achiesarea curatorului la concluziile partii adverse, inclusiv cotele de mostenire. Instanta a apreciat ca aceasta atitudine reprezinta indicii ale apararii cu viclenie, desi nu se poate retine o astfel de interpretare.
Un prim aspect il reprezinta faptul ca un proces de indiviziune nu presupune ab initio un conflict insurmontabil intre parti. Din actele dosarului rezulta faptul ca dosarul de succesiune - deschis la initiativa revizuientului - a fost suspendat din cauza faptului ca au fost atasate inscrisuri din care rezulta ca Z.T. suferea de o boala psihica, iar mandatarul acestuia, P.G., a refuzat sa se prezinte impreuna cu el la IML, in vederea efectuarii expertizei psihiatrice.
Un alt aspect il reprezinta faptul ca litigiul a fost deferit instantelor de judecata de catre interzis, nu de catre recurent.
De asemenea, dupa efectuarea expertizei, nu este obligatorie formularea unor obiectiuni, iar in conditiile in care loturile propuse de expert asigurau impartirea in mod echitabil, criteriile de atribuire avute in vedere de instanta au respectat cerintele legii si aspectele concrete ale spetei (interzisului i-a revenit imobilul ce a constituit domiciliul sau de-a lungul vietii sale, iar recurentului o parte din casa pe care mama sa o achizitionase in timpul casatoriei cu defunctul, cu plata unei sulte corespunzatoare catre interzis), nici nu se vede ratiunea pentru care s-ar fi formulat obiectiuni. In practica exista numeroase procese in care nu se formuleaza obiectiuni la rapoartele de expertiza intrucat acestea sunt convenabile partilor in litigiu, fara ca astfel sa existe suspiciuni de aparare cu viclenie.
Iar faptul ca s-a achiesat la sustinerile partii adverse nu reprezinta un indiciu al apararii cu viclenie, acest lucru putand fi determinat de nestiinta partii in abordarea limbajului specific, coroborat cu aprecierea personala a acestuia ca rezolvarea litigiului in aceasta maniera este una care corespunde intereselor interzisului. Nu poate fi neglijat faptul ca la acel moment, cei doi mostenitori se aflau la limita subzistentei - dovedita cu acte -, iar modalitatea respectiva de sistare a indiviziunii era salvatoare pentru ambele parti. In plus, fata de faptul ca cererea de uzucapiune introdusa de interzis a fost respinsa de instanta, curatorul nici nu mai avea alte mijloace pentru a maximiza lotul interzisului.
Fata de toate cele de mai sus, considera ca instanta a apreciat in mod gresit asupra elementelor care au condus-o la concluzia unei aparari cu viclenie. Apreciaza ca intentia legiuitorului a fost aceea ca apararea cu viclenie sa rezulte din probe solide, care nu lasa nicio indoiala asupra acestui aspect, avand in vedere implicatiile unei asemenea concluzii.
Raportat la probele infatisate de revizuient, precum si fata de actele dosarului, considera ca nu se poate retine apararea cu viclenie, instanta interpretand in mod gresit legea, respectiv art. 322 pct.6 din C.pr.civ., pronuntand deci o hotarare nelegala, care se impune a fi modificata in totalitate.
Instanta a mai tinut cont la pronuntarea hotararii inclusiv de imprejurarea ca nici apelul, nici recursul nu au fost declarate de catre curatorul interzisului. Considera ca aceste imprejurari nu pot constitui veritabile dovezi ale vicleniei, intrucat, pe de o parte, la momentul declararii apelului interzisul nu avea numit un curator sau tutore, iar pe de alta parte, calea de atac a recursului nu este obligatoriu a fi exercitata si vizeaza doar elemente de nelegalitate a hotararii atacate.
Modalitatea de iesire din indiviziune era corecta si echitabila pentru ambele parti, curatorul (sau orice alta parte dintr-un proces) neavand obligatia de a declara cai de atac doar pentru motivul ca acestea sunt prevazute de lege. Aceasta cu atat mai mult cu cat recursul are in vedere doar incalcarea legii, iar nu netemeinicia hotararii. Reitereaza aceeasi critica privind raportarea nelegala a instantei de apel la aspecte straine de cadrul procesual, care vizeaza exclusiv revizuirea unei hotarari pronuntate in etapa apelului.
Este evidenta raportarea instantei de apel la acest element exterior intrucat apreciaza ca "mai mult, curatorul care ar fi trebuit sa declare calea de atac a recursului, a refuzat semnarea declaratiei de recurs, atitudinea sa fiind de natura sa il lipseasca pe revizuient de dreptul de a exercita caile de atac, in scopul apararii drepturilor sale".
Asupra imprejurarii nesemnarii recursului, se arata ca d-na B.V. avea obligatia de a lua cea mai buna decizie pentru interzis, iar felul in care se solutionase litigiul nu era deloc in defavoarea acestuia, astfel incat nu se impunea atacarea hotararii, asa cum a retinut instanta de apel.
Desi teoretic caile de atac au fost declarate de interzis, este evident ca din cauza problemelor acestuia, nu era capabil de a formula o astfel de cerere. Cea care a intocmit cererile a fost in realitate sotia acestuia, nemultumita de solutia pronuntata, care a fost in mod constant urmarita de gandul ca sotului sau i s-a produs o nedreptate. Astfel, singura persoana care a considerat ca nu s-a ajuns la o solutie echitabila este actualul tutore, curatorul interzisului apreciind ca nu se impune atacarea hotararii.
Considera astfel, ca tribunalul a interpretat gresit imprejurarile care ar constitui dovezi ale apararii cu viclenie, statuand in acest sens, desi din probe nu se contureaza dolul curatorului in apararea interzisului, astfel incat se ajunge la interpretarea gresita a termenului de "viclenie" avut in vedere de legiuitor.
De asemenea, la aprecierea finala asupra admiterii cererii de revizuire, instanta de apel, desi a precizat ca "nu formeaza obiectul prezentei revizuiri", a fost influentata si de aspecte care nu au niciun fel de legatura cu prezentul litigiu, fiind nelegala raportarea la acestea.
Astfel, instanta de apel insista asupra faptului ca d-na B.V. a refuzat sa semneze declaratia de recurs formulata de interzis. Acest incident a fost determinat de limitele mandatului curatorului, care era numit doar pentru etapa apelului. In incheierea de la termenul din data de 6.01.2005 apare foarte dar motivul care a condus ia acest refuz, instanta luand masura de a emite adresa catre Primaria Sectorului 1 in vederea numirii unui curator special pentru etapa recursului. Astfel fiind, motivul pentru care s-a revenit cu adresa catre Primarie a fost cel al depasirii limitelor mandatului curatorului, iar nu refuzul acestuia de a semna.
Instanta de apel a precizat in hotarare ca fata de refuzul curatorului de a semna, instanta "a luat masurile care se impuneau pentru numirea unui nou curator". Desi a precizat atat prin intampinare, cat si prin concluziile finale, care au fost motivele refuzului si revenirii catre primarie, precum si faptul ca d-na B.V. a fost inlocuita intocmai pentru a inlatura orice suspiciune, tribunalul nu a tinut cont de aceste lamuriri.
Desi sotia revizuientului a depus cerere pentru numirea sa drept curator al sotului sau, i s-ar fi refuzat cererea, deoarece ea insasi avea numit un curator in urma unui proces de punere sub interdictie, astfel ca a fost numit curator d-na S.M.R., care a semnat cererea de recurs formulata de interzis, solicitand admiterea astfel cum a fost formulat, asa cum reiese si din incheierea din data de 30.06.2005.
Considera ca instanta de apel a retinut gresit aceasta imprejurare, conducand la pronuntarea unei hotarari nelegale, intrucat prin aceasta interpretare gresita a faptelor s-a ajuns la o interpretare gresita a legii, respectiv a sintagmei "aparare cu viclenie".
In plus, considera ca in mod evident instanta de apel a analizat notiunea de "aparare cu viclenie" prin prisma acestei imprejurari, intrucat in hotarare se retin urmatoarele: "tribunalul considera relevanta manifestarea de vointa a curatorului BV, care desi exprimata in cadrul solutionarii recursului, denota atitudinea curatorului fata de interesele celui lipsit de capacitate de exercitiu".
In mod nelegal instanta de apel a avut in vedere la pronuntarea hotararii si imprejurari care exced cadrului procesual dedus judecatii, avand ca urmare pronuntarea unei hotarari judecatoresti nelegale, concluzia tribunalului ca interzisul a fost aparat cu viclenie avand la baza nu numai retinerea gresita a refuzului, dar si elemente straine de hotararea atacata prin revizuire-respectiv decizia civila nr. 1607 A/17.09.2003 a Tribunalului Bucuresti Sectia a III a Civila.
Apreciaza ca, din probele infatisate si pe care instanta le-a analizat, nu reiese dovada actelor frauduloase, reaua-intentie a curatorului in apararea intereselor interzisului.
Cu atat mai mult, instanta a admis in mod gresit revizuirea, intrucat partea nu a pierdut procesul. Este adevarat ca textele de lege care reglementeaza revizuirea nu precizeaza nimic cu privire la acest aspect. Este o directie corecta si logica, intrucat in procesele de indiviziune se urmareste, conform legii, stabilirea unor loturi egale, in cazul in care cotele de mostenire ale partilor sunt egale. Astfel fiind, nu se putea prejudicia interzisul, cererea de uzucapiune fiind respinsa in mod corect de instanta. Este foarte important sa se stabileasca si legatura de cauzalitate intre apararea cu viclenie si rezultatul procesului, intrucat doar astfel se justifica rejudecarea unei cauze. Simpla imprejurare ca partea a fost aparata cu viclenie nu poate conduce in mod automat la pierderea procesului si apreciaza recurentul ca scopul revizuirii este acela de a se indrepta omisiuni si greseli fundamentale inserate in aparare.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 si urmatoarele Cod Proc.Civ.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, precum si a apararilor formulate de intimati, fata de probele administrate in fata instantei de fond, Curtea retine urmatoarele:
In primul rand, Curtea va stabili care sunt conditiile prevazute de lege pentru admiterea unei cereri de revizuire intemeiate pe dispozitiile art. 322 pct.6 din Codul de procedura civila.
Revizuirea a fost intemeiata pe cazul prevazut de art. 322 pct.6 din Codul de procedura civila, respectiv pe ipoteza persoanei lipsite de capacitate de exercitiu care nu a fost aparata deloc sau a fost aparata cu viclenie.
Fata de admiterea cererii de revizuire prin retinerea unei aparari cu viclenie, si fata de limitele de judecata in recurs impuse de motivele de recurs, analiza instantei de recurs se va opri asupra conditiilor apararii cu viclenie.
Astfel, apararea cu viclenie trebuie sa provina de la cei insarcinati sa apere pe revizuient si sa constea in manopere dolozive care au determinat, in mod evident, pierderea procesului. Rezulta ca trebuie dovedit, dincolo de orice dubiu si mai presus de indicii sau suspiciuni, existenta unor manopere dolozive care sa fi dus la pierderea procesului.
Un prim motiv de recurs priveste interpretarea in mod gresit a textului legal prevazut de art. 322 pct. 6 C.pr.civ., teza a 2 a, in sensul retinerii existentei in cauza a vicleniei.
Curtea constata ca viclenia, ca si notiune juridica, presupune existenta intentiei frauduloase a unei persoane, de a cauza altcuiva un prejudiciu, prin actiunile sau inactiunile savarsite de aceasta persoana, in scopul de a obtine un folos nemeritat. Pentru solutionarea acestui motiv de recurs, se impune reluarea situatiei de fapt, astfel cum a fost stabilita de instanta de apel.
Astfel, revizuientul Z.T. a fost pus sub interdictie intre momentul formularii de catre acesta a unei cereri de partaj si momentul pronuntarii sentintei de partaj; la momentul pronuntarii sentintei prin care s-a respins cererea de chemare in judecata, avand ca obiect partaj, formulata de revizuient, acesta din urma era lipsit de capacitate de exercitiu. Impotriva sentintei de solutionare a partajului au declarat apel paratul Z.M.C. si intervenienta Z.E., iar ulterior, s-a inaintat si apelul declarat de Z.T., care era lipsit de capacitate de exercitiu.
La termenul din 4.04.2001, apelantul Z.M.C. a solicitat tribunalului numirea unui curator special pentru intimatul reclamant Z.T., propunand in acest sens pe dna B.V.; in temeiul dispozitiilor art. 44 c.pr.civ., B.V. este numita de tribunal curatorul special al apelantului-reclamant.
La termenul de judecata din 16.05.2001, pentru revizuient a raspuns curatorul special B.V., precum si d-nul avocat G.V., la dosar fiind depusa imputernicire avocatiala, care nu era semnata de curatorul special, desi acesta era numit de tribunal inca din data de 4.04.2001.
La acelasi termen, se proroga discutarea calitatii de reprezentant a avocatului GV, data fiind punerea sub interdictie a reclamantului. La urmatoarele termene de judecata, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant invocata in cauza nu este solutionata, pe revizuient asistandu-l acelasi avocat.
Prin dispozitia nr. 2238 /20.12.2001 este instituita tutela revizuientului, tutore fiind numit intimatul Z.M.C. Aceasta dispozitie a fost comunicata tribunalului, care, luand act de numire ca tutore a intimatului Z.M.C., la termenul din 16.01.2002, numeste curator al revizuientului pe d-nul avocat G.V., la acelasi termen de judecata, punand in discutie probele ce urmau a fi administrate in cauza.
La termenul din 25.02.2002, pentru revizuient s-a prezentat avocat M.S., imputernicirea avocatiala fiind semnata in calitate de client de sotia revizuientului.
Prin dispozitia nr. 584/19.04.2002 a Primarului sectorului 1 Bucuresti, B.V. este numita curator al revizuientului in cadrul dosarului nr. ... al Tribunalului Bucuresti.
La 21.11.2002, sotia revizuientului, Z.D.A. a solicitat numirea sa in calitate de curator al revizuientului. Pana la solutionarea apelului, cererea sotiei revizuientului nu a fost solutionata de tribunal.
La termenul din 16.03.2003, la a doua strigare a cauzei, pentru revizuient a raspuns curatorul B.V. La acelasi termen de judecata s-a constatat depunerea la dosar a raportului de expertiza topografie. Nefiind formulate obiectiuni la raportul de expertiza si nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul a constatat cauza in stare de judecata. Pentru revizuient, curatorul B.V. a aratat ca achieseaza la concluziile formulate de intimatii Z.M.C. si Z.E.
Astfel, prin recurs se invoca, apararea cu viclenie a revizuientului, in sensul ca, prin manopere frauduloase, curatorul desemnat BV a prejudiciat pe revizuient.
Cum in mod corect a aratat recurentul, un prim argument in cadrul considerentelor instantei de apel, pentru retinerea vicleniei curatorului B.V., a fost apreciat prin raportare la relatia cu Z.M.C.
Curtea constata ca recurentul Z.M.C. a adus la cunostinta instantei de apel investite cu solutionarea partajului imprejurarea de fapt a punerii sub interdictie a revizuientului la termenul din 04.40.2001; ulterior, cand a fost numit tutore, a adus la cunostinta instantei necesitatea desemnarii unui curator. Or, aceasta pozitie procesuala, consemnata in incheierile de sedinta, nu este de natura sa duca la concluzia unei atitudini frauduloase in raport de incapabil.
Aspectele legate de persoana aparatorului G.V. nu pot reprezenta argumente in sensul dovedirii fraudei comise de curatorul B.V., cat timp nu s-a dovedit existenta unei legaturi intre faptele acesteia si cele ale avocatului.
Chiar tribunalul a retinut ca imputernicirea nu era semnata de curatorul special, desi acesta era numit de tribunal inca din data de 4.04.2001, iar din actele dosarului nu rezulta cu cine a fost incheiat contractul de asistenta juridica in baza caruia s-a emis imputernicirea avocatiala de asistare si reprezentare a revizuientului.
Tribunalul a mai remarcat imprejurarea ca, la momentul incuviintarii probelor, revizuientul avea numit curator o persoana cu privire la care nu se cunosteau imprejurarile in care acesta a incheiat contractul de asistenta juridica, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant nefiind solutionata.
Rezulta ca nu a fost facuta dovada existentei unei colaborari, in scopul fraudarii intereselor revizuientului, intre curatorul B.V., avocatul G.V. si intimatul Z.M.C., aceasta dovada trebuind a fi facuta, pentru a indeplini cerintele "vicleniei", in mod cert si dincolo de indoiala. Simplele prezumtii sau supozitii nu pot sta la baza concluziei ca s-a dovedit viclenia.
Astfel, cat timp se retine ca nu se elucidase cine il angajase pe avocatul G.V. si ca existau indicii in sensul ca fusese angajat de sotia interzisului si nu de catre curatorul numit la data de 4.04.2001 (B.V.), rezulta ca nu s-a dovedit cu certitudine ca ar fi fost angajat in cauza de catre curator.
Curtea mai retine apoi ca in cauza nu era obligatorie angajarea unui avocat, iar sotia interzisului putea sa angajeze un avocat pentru sotul sau, curatorul nefiind singura persoana care putea face acest lucru.
Aspectul nesolutionarii problemei calitatii de reprezentant de catre instanta, ca urmare a renuntarii (la invocarea exceptiei) de catre paratul Z.M.C. si intervenienta Z.E., nu duce la dovedirea fraudei, cat timp reprezinta o imprejurare de fapt, de forta unui indiciu, care in lipsa coroborarii cu alte probe concludente si pertinente, ramane nesustinuta in ansamblul probatoriului administrat.
Curtea mai retine ca imprejurarea de fapt ca cel care a fost numit curator sa fie retinut ca reprezentant al incapabilului, desi nu se stia cu exactitate cine l-a angajat, ar putea reprezenta in egala masura o greseala a instantei de judecata, care in sine nu poate sustine acuzatia de viclenie adusa partilor adverse. In mod evident, pentru acest motiv nu se poate admite revizuirea, intrucat prin aceasta cale de atac nu se pot indrepta erori de judecata.
Cum in mod corect a invocat recurentul, incertitudinea cu privire la calitatea de reprezentant a avocatului G.V. nu poate fi imputata curatorului B.V. si ca atare, nu se poate retine apararea cu viclenie la termenul la care s-au propus probele.
In ceea ce priveste motivul de recurs legat de faptul ca, in motivarea hotararii, apar si referiri la cererea formulata de catre sotia interzisului de a fi numita curator si care nu a fost niciodata solutionata, Curtea retine ca, pe de o parte, nesolutionarea unei cereri de catre instanta cumuleaza culpa deopotriva a instantei cu cea a partilor interesante in solutionarea, intr-un anumite sens (admitere sau respingere), a acestei cereri.
Dar, din culpa nereiterarii cererii de catre partile adverse celei puse sub interdictie, nu se poate deduce, ca unica si suficienta baza de pornire, intentia de fraudare a intereselor incapabilului prin mentinerea unui alt curator.
Asa cum s-a mentionat mai sus, un astfel de indiciu nu este suficient pentru a duce la concluzia relei-credinte, care trebuie dovedita dincolo de orice dubiu. Orice imprejurare de fapt susceptibila de dubla interpretare (ca fiind de buna sau de rea-credinta) impiedica crearea certitudinii vicleniei; viclenia trebuie dovedita prin aspecte de fapt univoce (susceptibile de o unica interpretare, si anume in sensul existentei relei credinte).
Apoi, Curtea mai retine ca este normal ca persoanele desemnate ca si curatori sa faca parte din cercul de cunoscuti ai interzisului sau al membrilor familiei acestuia, intrucat doar astfel de persoane ar fi determinate sa aiba grija de interesele acestuia. Nu exista o lista la dispozitia instantelor sau a Primariei pe care sa figureze oameni dispusi sa fie numiti curatori ai unor straini. De altfel, doar in conditiile in care aceste persoane ar fi apropiati ai interzisului sau ai familiei acestuia se realizeaza protejarea intereselor acestora, legaturile de afinitate, de prietenie determinand un interes real pentru bunastarea interzisului, spre deosebire de un strain care nu ar avea nicio legatura emotionala cu niciunul dintre cei implicati, fiind deci mai expus tentatiei de a frauda sau neglija interesele interzisului.
Or, este adevarat ca exista posibilitatea unei lipse de obiectivitate a acestor persoane in administrarea intereselor incapabilului, dar in niciun caz aceasta nu se prezuma, ci trebuie dovedita; cu atat mai mult, "viclenia" necesita o dovada certa; or, simpla relatie de rudenie sau imprejurarea ca acest curator cunoaste rudele interzisului nu este suficienta.
Pe de alta parte, Curtea mai retine, sub aspectul utilitatii cererii sotiei interzisului de a fi numita curator al acestuia, si aspectele legate de probitatea sa. Astfel, la momentul formularii cererii, sotia interzisului era chiar ea pusa sub interdictie, avand numit un curator. Ulterior, s-a modificat hotararea judecatoreasca prin care d-na Z.A. fusese pusa sub interdictie, constatandu-se ca de fapt, prezinta tulburare de personalitate de tip mixt, neimpunandu-se punerea sub interdictie.
Din continutul sentintei civile nr.147 R din 18.02.2005 si din expertiza medico-legala psihiatrica efectuata in acea cauza, reiese ca Z.A. sufera de psihoza discordanta cu evolutie cronica, instituindu-se chiar curatela. In cauza s-au efectuat mai multe expertize, instanta superioara oprindu-se la cea care a concluzionat ca Z.A. prezinta tulburare de personalitate de tip mixt, motiv pentru care a respins cererea de punere sub interdictie.
In plus, prin hotararea irevocabila pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in data de 22.06.2006, actualul tutore a fost decazuta din drepturile parintesti, copilul sau urmand sa fie crescut de fratele ei. Mai departe, in anul 2007, in 11.06.2007, Tribunalul Bucuresti a pronuntat o hotarare prin care a incetat masura de siguranta a internarii intr-un centru medical, dispusa fata de aceeasi ZA.
Toate aceste procese vizeaza comportamentul acesteia, care nu poate fi ignorat, sub aspectul relevantei cererii sale de a fi desemnata ca si tutore al sotului interzis.
In ceea ce priveste motivul de recurs legat de gresita considerare de catre instanta de apel a faptului ca neformularea de obiectiuni si achiesarea curatorului la concluziile partii adverse, inclusiv la cotele de mostenire, sunt indicii ale apararii cu viclenie, Curtea constata, de asemenea, ca este fondat.
Astfel, Curtea retine ca, in sine, actele procesuale ale neformularii de obiectiuni la raportul de expertiza si de achiesare la concluziile partii adverse nu sunt suficiente pentru a se deduce existenta relei-credinte sub forma vicleniei din partea curatorului.
Fiind acte care pot fi supuse unei duble interpretari (pot fi considerate atat acte neutre, de administrare a intereselor incapabilului, cat si acte in defavoarea incapabilului), prin ele insele nu pot transa problema in sensul ca s-a dovedit viclenia, fiind indicii care trebuiau coroborate cu un fapt ce dovedeste prin el insusi existenta relei-credinte.
Or, se constata ca la baza motivarii deciziei instantei de apel se afla aspectul legat de refuzul curatorului BV de a semna declaratia de recurs formulata de interzis.
Desi instanta de apel a retinut ca reprezinta un aspect care depaseste limitele revizuirii, ulterior retine ca s-a refuzat semnarea declaratiei de recurs de catre curator, cel care ar fi trebuit sa declare calea de atac a recursului, atitudine de natura sa il lipseasca pe revizuient de dreptul de a exercita caile de atac, in scopul apararii drepturilor sale.
Aceasta imprejurare de fapt nu poate sta la baza retinerii relei-credinte a curatorului, cat timp reprezinta o atitudine procesuala manifestata dupa pronuntarea deciziei a carei revizuire se solicita. Odata inlaturata ca si componenta a comportamentului relevant al curatorului ce poate fi avut in vedere la analiza relei credinte ca motiv de revizuire, restul imprejurarilor de fapt nu sunt suficiente (asa cum s-a mentionat mai sus) pentru a se retine viclenia.
Sub aspectul conditiei ca manoperele dolozive sa duca la pierderea procesului, Curtea retine ca nu s-a dovedit legatura de cauzalitate intre pretinsa aparare cu viclenie si rezultatul procesului, care in sine nu rezulta ca este prejudiciabil pentru revizuient, pentru a echivala cu o pierdere a procesului.
Astfel, Curtea a constatat ca nu erau indeplinite conditiile prevazute de art. 322 pct. 6 din Codul de procedura civila, motiv pentru care, in temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a modificat in tot decizia recurata, in sensul ca a respins cererea de revizuire ca neintemeiata.