Imposibilitatea instantei de drept comun de a obliga Statul Roman prin Ministerul Finantelor la plata compensatiei stabilite prin hotararea de aplicare a Legilor nr.9/1998, 290/2003 si 393/2006 in conditiile in care ANPR dispune revocarea hotararii emise in temeiul legii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.13982/3/2010 - DECIZIA CIVILA NR.8 A/11.01.2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a III-a Civila la data de 18.03.2010, sub nr. 13982/3/2010, reclamantul P.D. a chemat in judecata pe paratul S.R., prin M.F.P., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna ca acesta din urma sa fie obligat la plata sumei de 845.387,00 lei reprezentand contravaloarea compensatiei banesti stabilite prin Hotararea nr.321/13.02.2009 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de aplicare a Legii nr.9/1998, a Legii nr.290/2003 si a Legii nr.393/2006 si de asemenea, obligarea acestuia la plata despagubirilor si a reactualizarii sumei la valoarea actualizata in raport cu rata inflatiei,de la data emiterii Hotararii si pana in prezent.
In motivarea cererii sale reclamantul sustine ca, in fapt, a actionat in baza notificarii formulate sub nr.790772 din 9.03.2009 prin parcurgerea procedurilor Hotararii nr.321/13.02.2009 care stabileste ca valoare a acestor despagubiri suma de 845.747,00 lei (RON).
Arata reclamantul ca, desi a trecut mai mult de un an de zile de la emiterea hotararii, timp in care acesta a depus toate documentele prevazute de lege si numeroase solicitari pentru executarea acestei hotarari, nici pana in prezent A.N.R.P. nu s-a conformat obligatiilor legale.
Din aceasta cauza se simte obligat sa cheme in judecata, in solidar, A.N.R.P. si S.R. - M.F.P., pentru ca justitia sa hotarasca.
La data de 24.04.2010 paratul ANPR a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii.
In motivarea cererii, a aratat ca A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 este organul de specialitate al administratiei publice centrale, ierarhic superior comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti de aplicare a Legii nr.290/2003. Acest fapt rezulta din prevederile art.17 din H.G. nr.57/2008 privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1120/2006.
Daca petentul a formulat contestatie impotriva hotararii, nemultumit de rezolutia cererii sale sau daca a depus cerere de plata a despagubirilor stabilite prin hotarare si avand in vedere ca plata despagubirilor se face de la bugetul de stat, A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 are obligatia de a verifica legalitatea fiecarei hotarari emise de comisiile judetene sau a municipiului Bucuresti.
Astfel, conform art.17 lit.h din H.G.57/2008, privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, "in situatia in care constata incalcarea prevederilor Legii nr.290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a normelor metodologice adoptate in aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise in aplicarea acestei legi de catre comisiile judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003. (...)." Actele administrative la care face referire acest text de lege sunt Hotararile, de admitere sau respingere a cererilor formulate in baza Legii nr.290/2003 emise de Comisiile Judetene sau a municipiului Bucuresti. Comisiile nu emit si alte acte in aplicarea Legii 290/2003.
Mai mult, din acest text de lege rezulta ca, hotararile emise de catre Comisiile pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezinta un act insusit si opozabil ANRP Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003. Dimpotriva A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 are atributii de verificare si control cu privire la aceste hotarari.
In speta in cauza, din analiza actelor depuse la dosarul format la Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, s-a constatat ca Hotararea nr.321/2009 a fost emisa fara a fi respectate prevederile Legii nr.290/2003, deoarece nu s-a facut dovada refugiului autorului pentru momentul 1944.
Astfel, se poate aprecia ca dupa momentul intoarcerii in Basarabia autorul s-a putut bucura de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat despagubiri, avand posibilitatea sa dispuna de acestea in orice fel. In ceea ce priveste posibilitatea refugiului autorului din momentul 1944, acesta nu este dovedit. De altfel, atat reclamantul cat si martorii sustin ca autorul P.I. s-a refugiat in anul 1940.
In concluzie, Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a emis Hotararea nr.321/2009, fara a respecta prevederile Legi nr.290/2003.
Prin sentinta civila nr.720 din 4.05.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantul P.D., in contradictoriu cu A.N.R.P. si S.R. prin M.F.P.; a obligat parata A.N.R.P. catre reclamantul P.D. la plata sumei de 845.387 lei, reactualizata cu indicele de inflatie de la data emiterii hotararii nr.321/13.02.2009 si pana la data formularii actiunii (18.03.2010); a respins cererea formulata in contradictoriu cu S.R. ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a retinut ca prin hotararea nr.321/13.02.2009 a Comisiei Municipale Bucuresti de aplicare a Legii nr.9/1998, a Legii nr.290/2003 si a Legii nr.393/2006, s-a aprobat cererea formulata de reclamant, inregistrata sub nr.15045/297/19.08.2003 si s-a propus acordarea compensatiilor banesti pentru bunurile de care a fost deposedat P.I. in B.. Valoarea compensatiilor a fost stabilita la suma de 890.801,91 lei iar valoarea totala a compensatilor ce se pot acorda efectiv este de 845.747 lei.
Desi reclamantul a formulat cerere pentru plata efectiva a sumei de bani, in scris, la parata A.R.P., la data de 9.03.2009, de la acea data si pana in prezent nu s-a dispus plata nici unei sume de bani catre reclamant.
Insa pe parcursul derularii acestui dosar, parata A.N.P.R. a emis o decizie nr.657/09.04.2010, prin care a dispus reanalizarea, in vederea revocarii, a actelor emise de Comisia Municipiului Bucuresti a hotararii nr.321/13.02.2009.
Intrucat de la data emiterii hotararii si pana la formularea prezentei cereri de chemare in judecata parata A.N.P.R. nu a analizat hotararea emisa de Comisia Municipiului Bucuresti, tribunalul a retinut ca emiterea deciziei de reanalizare in vederea revocarii hotararii a fost emisa de parata pro cauza, tocmai pentru impiedicarea reclamantului sa isi valorifice drepturile stabilite in favoarea sa.
Or, potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003, "Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz, sau a hotararii prevazute la art. 8 alin. 4 sau 6, respectiv la art. 9; plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. 1".
De asemenea, potrivit art. 11 din Legea 290/2003, plata despagubirilor se dispune de catre A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Intrucat de la data comunicarii hotararii si de la formularea de catre reclamant a cererii de plata a sumelor de bani a trecut mai bine de 1 an, fara ca parata A.N.P.R. sa procedeze la plata vreunei sume de bani catre reclamant, si mai mult vazand ca reclamantul a formulat cerere de chemare in judecata acesta a emis decizia nr.657/9.04.2010, tribunalul a admis cererea reclamantului, retinand refuzul nejustificat al paratei la plata drepturilor ce se cuvin acestuia. De asemenea, avand in vedere ca plata nu a fost efectuata in termenul maxim de 1 an (2 ani doar cand plata se efectueaza in rate), tribunalul a obligat parata A.N.P.R. la plata sumei ce se a actualizeaza cu indicele de inflatie de la data pronuntarii hotararii si pana la formularea cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste cerere formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul S.R., tribunalul a respins cererea de obligare a acestuia la plata sumelor de bani ca neintemeiata, intrucat potrivit art. 11 din Legea 290/2003, plata despagubirilor se dispune de catre A.N.P.R.
Impotriva acestei sentinte civile la data de 8.07.2010 a declarat recurs (calificat ulterior ca fiind apel) apelanta-parata A.N.R.P., cerere care a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familiei, la data de 21.07.2010.
Prin motivele de apel formulate apelanta-parata solicita admiterea si rejudecand cauza in fond, respingerea actiunea formulata impotriva A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, aratand urmatoarele:
Instanta de fond a admis actiunea intimatului P.D. considerand ca Decizia nr.657/09.04.2009 prin care ANRP Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 a solicitat revocarea Hotararii nr.321/2009 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pe numele intimatului, a fost emisa pentru a impiedica intimatul sa-si valorifice drepturile stabilite in favoarea sa.
Conform art.13 din Legea nr.290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca, "Criteriile de evaluare si modalitatile concrete de stabilire a cuantumului despagubirilor sau de acordare a compensatiilor pentru terenurile agricole si intravilane, precum si pentru constructii si recolte, procedurile de lucru ale comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr.290/2003 si ale A.N.R.P. Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, gestionarea fondurilor destinate despagubirilor, precum si modalitatile de efectuare a platilor vor fi stabilite prin norme metodologice elaborate de A.N.R.P. si aprobate prin hotarare a Guvernului."
Astfel, odata cu emiterea HG nr.1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, la art.17 au fost stabilite atributiile A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.
Desi A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a oferit tuturor comisiilor din tara indrumari metodologice in vederea solutionarii dosarelor, erau in crestere cazurile cand se descopereau hotarari emise fara respectarea prevederilor legale.
De aceea prin adresa nr.911 din 06.09.2006 Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a solicitat tuturor comisiilor constituite in cadrul Institutiilor Prefectului din intreaga tara, ca toate hotararile adoptate - de admitere sau de respingere - sa fie insotite, in mod obligatoriu, de "Referatul de specialitate". Se solicita comisiilor ca in acest document sa se regaseasca informatii cu privire la actele cu care petentii fac dovada refugiului autorilor, a filiatiei fata de acestia si dovada proprietatii bunurilor pentru care se solicita despagubiri si sa se justifice modul de solutionare a cererii.
Deoarece s-a constatat ca, la nivelul intregii tari, sunt numeroase hotarari emise pe baza Legii nr.290/2003 care nu respecta prevederile legale, iar solicitarile adresate Institutiilor Prefectului din intreaga tara de reanalizare a acestora s-au dovedit ineficiente, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a propus modificarea prevederilor art.17 din HG nr.1120/2006.
In consecinta, in data de 30.01.2008, Guvernul Romaniei a emis H.G. nr.57, privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Astfel, conform art.17 alin.(4) lit.h din H.G. nr.57/2008, "in situatia in care constata incalcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a normelor metodologice adoptate in aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise in aplicarea acestei legi de catre comisiile judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003. In baza raporturilor administrative ierarhice, vicepresedintele poate solicita comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 revocarea actelor administrative emise, in situatia in care constata incalcarea prevederilor legale in vigoare." Actele administrative la care face referire acest text de lege sunt Hotararile, de admitere sau respingere a cererilor formulate in baza Legii nr.290/2003, emise de Comisiile Judetene sau a municipiului Bucuresti. Comisiile nu emit si alte acte in aplicarea Legii nr.290/2003.
Mai mult, din acest text de lege rezulta ca, hotararile emise de catre comisiile pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezinta un act insusit si opozabil A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003. Dimpotriva A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 are atributii de verificare si control cu privire la aceste hotarari.
In speta in cauza, ca urmare a cererii nr.15045/297/19.08.2003 depusa de intimatul P.D. Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti a emis pe numele acesteia Hotararea nr.321/13.02.2009. Prin Hotararea nr.321/2009 s-a stabilit cu titlu de despagubire suma de 890.801,91 lei compensatii banesti pentru bunurile autorului P.I. din localitatea S. - judet O., abandonate si sechestrate ca urmare a refugiului.
Insa, din analiza actelor depuse la dosarul format la Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, s-a constatat ca Hotararea nr.321/2009 a fost emisa fara a fi respectate prevederile Legii nr.290/2003, deoarece nu s-a facut dovada refugiului autorului pentru momentul 1944.
A.N.R.P. Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a ajuns la aceasta concluzie din urmatoarele motive:
Pentru a beneficia de masurile reparatorii, conform art.2 alin.(1) din H.G. nr.1120/2006, "(...) persoanele indreptatite trebuie sa faca dovada ca au avut in proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea masurilor reparatorii" .
Pentru dovada refugiului intimatul P.D. a depus la dosar un "Bilet de evacuare" emis de Prefectura Iasi, pe numele autorului P.I. din comuna R. - judet O., eliberat in data de 16.07.1940, in care se mentioneaza ca "se evacueaza si calatoreste din Iasi cu destinatia Bucuresti".
De asemenea martorii G.S. si P.N. sustin ca autorul P.I., impreuna cu familia sa, "a fost refugiat din T. in Romania in anul 1940". Un alt martor, P.I., sustine ca il cunoaste pe intimatul P.D. si stie ca, "impreuna cu familia a fost refugiat din S. - Basarabia in Romania, in anul 1940".
Dar, la dosar se regaseste un "Certificat" cu nr. 02609 din 09.01.1943, eliberat de Ministerul Justitiei, ca urmare a cererii autorului P.I. prin care acesta solicita redobandirea numelui si in care se mentioneaza ca autorul este domiciliat in comuna R. - judet O..
A.N.R.P. Serviciul de Aplicare a Legii nr.290/2003, face cateva precizari privind perioada de referinta, din anii 1940 si 1944, in cadrul careia se poate considera faptul ca o persoana s-a refugiat in Romania, si poate beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr.290/2003.
Pe 23 august 1939 Uniunea Sovietica si Germania au semnat un tratat de neagresiune, intitulat ulterior Pactul Ribbentrop-Molotov. Tratatul a fost insotit de un act aditional secret prin care Uniunea Sovietica si Germania isi asumau dreptul de a decide soarta Finlandei, Poloniei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei si Romaniei.
La 26 iunie 1940 a adresat Romaniei, Ultimatumul, prin care cerea guvernului tarii sa cedeze Basarabia si partea de nord a Bucovinei si retragerea armatei si autoritatilor romane din aceste teritorii. Deoarece situatia politica si militara din acel moment nu era favorabila Romaniei, regele Carol al II-lea a acceptat conditiile Ultimatumului pe 27 iunie 1940. Pe 3 iulie 1940 noua frontiera pe raul Prut a fost inchisa, iar pe 28 iulie 1940, armata rosie a ocupat Bucovina de Nord.
Astfel, apreciaza apelanta-parata ca la aceste date refugiul cetatenilor romani s-a incheiat.
Pe 22 iunie 1941 Romania a intrat in razboi, alaturi de Germania, impotriva U.R.S.S., iar pe 5 iulie 1941 toate teritoriile cedate ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, au fost eliberate. In aceste conditii toate institutiile evacuate s-au intors la locurile lor iar cetatenii evacuati au revenit la casele lor.
- Pentru anul 1944, pot beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr.290/2003, persoanele care s-au refugiat in Romania in perioada cuprinsa intre lunile martie-august.
Pe 22 martie 1944, se publica comunicatul Apararii Pasive, prin care se indemna populatia sa ceara de la autoritati buletine de evacuare. In aceea perioada trupele rusesti, in ofensiva lor, au ajuns la Nistru. Deoarece in luna august Armata Rosie ocupa Basarabia, Bucovina si Tinutul Herta, apelanta considera ca este momentul incheierii refugiului.
Asadar, conform "Certificatului" cu nr. 02609 din 9.01.1943, eliberat de Ministerul Justitiei, rezulta ca, autorul P.I. s-a intors in Basarabia, dupa eliberarea acesteia in 1941.
Astfel, se poate aprecia ca dupa momentul intoarcerii in Basarabia autorul s-a putut bucura de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat despagubiri, avand posibilitatea sa dispuna de acestea in orice fel.
In ceea ce priveste posibilitatea refugiului autorului din momentul 1944, acesta nu este dovedit. De altfel, asa cum am aratat, atat intimatul cat si martorii sustin ca autorul P.I. s-a refugiat in anul 1940.
In concluzie, Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a emis Hotararea nr.321/2009, fara a respecta prevederile Legii nr.290/2003.
Avand in vedere ca: - Legea nr.290/2003 urmareste acordarea unor masuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia; - fondurile alocate pentru plata despagubirilor provin de la bugetul de stat; - dispunerea platii in baza unei hotarari ilegale ar prejudicia bugetul de stat,
In conformitate cu prevederile art.17 lit.h din H.G. nr.57/2008, privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul A.N.R.P. a emis Decizia nr.657/2010 prin care a solicitat Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti revocarea Hotararii nr.321/2009.
La data de 28.09.2010, prin serviciul registratura, intimatul-reclamant P.D., depune intampinare, solicitand respingerea apelului formulat de A.N.R.P., Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, si aratand, in esenta, ca cererea reclamantului a fost inregistrata pe rol cu mult inainte de emiterea Deciziei nr.657 la care apelanta face referire si ca aceasta din urma nu a studiat cu atentie dosarul de despagubiri din care rezulta dreptul sau la acordarea acestora.
Se mai arata pe aceasta cale ca apelanta ignora hotararea instantei din 04.05.2010 care este clara, justa si fara echivoc, tribunalul admitand cererea reclamantului P.D. ca urmare a retinerii refuzului nejustificat al paratei A.N.R.P la plata drepturilor ce i se cuvin acestuia .
Intimatul a depus la dosar inscrisuri.
Examinand sentinta apelata si actele dosarului in raport de motivele de apel formulate si de prevederile legale incidente in cauza, Curtea constata ca apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Reclamantul a investit prima instanta cu o cerere in pretentii, solicitand obligarea paratilor la plata sumei de 845.387,00 lei reprezentand contravaloarea compensatiei banesti stabilite prin Hotararea nr.321/13.02.2009 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de aplicare a Legii nr.9/1998, a Legii nr.290/2003 si a Legii nr.393/2006 si de asemenea, obligarea acestuia la plata despagubirilor si a reactualizarii sumei la valoarea actualizata in raport cu rata inflatiei,de la data emiterii Hotararii si pana in prezent.
Prin sentinta apelata s-a stabilit corect ca raportul juridic dedus judecatii deriva din procedura de stabilire si plata a despagubirilor reglementata de Legea nr.290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 - act normativ avut in vedere si la stabilirea corecta a cadrului procesual -, reclamantul invocand pe aceasta cale dreptul sau la despagubiri si refuzul de plata a acestora in termenul legal de catre autoritatile competente.
Din aceasta perspectiva (singura fata de care poate fi retinuta si admisibilitatea unui atare demers judiciar fundamentat pe un refuz de plata al unor drepturi banesti stabilite pe baza legii speciale), Curtea retine ca prin Hotararea nr.321/13.02.2009 a Comisiei Municipale Bucuresti de aplicare a Legii nr.9/1998, a Legii nr.290/2003 si a Legii nr.393/2006, s-a aprobat cererea formulata de intimatul-reclamant si s-a stabilit cu titlu de despagubire suma de 890.801,91 lei compensatii banesti pentru bunurile autorului P.I. din localitatea S. - judet O., abandonate si sechestrate ca urmare a refugiului.
Insa, din analiza actelor depuse la dosarul format la Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, apelanta-parata, in exercitarea atributiilor ce ii revin in procedura speciala de acordare a despagubirilor, a apreciat ca Hotararea nr. 321/2009 a fost emisa fara a fi respectate prevederile Legii nr. 290/2003, deoarece nu s-a facut dovada refugiului autorului pentru momentul 1944 si, prin urmare, nu poate beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 290/2003.
Curtea constata ca, in conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, "criteriile de evaluare si modalitatile concrete de stabilire a cuantumului despagubirilor sau de acordare a compensatiilor pentru terenurile agricole si intravilane, precum si pentru constructii si recolte, procedurile de lucru ale comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 si ale A.N.R.P. Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, gestionarea fondurilor destinate despagubirilor, precum si modalitatile de efectuare a platilor vor fi stabilite prin norme metodologice elaborate de A.N.R.P. si aprobate prin hotarare a Guvernului."
Conform art. 17 alin.4 lit. h din H.G. nr. 57/2008, "in situatia in care constata incalcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a normelor metodologice adoptate in aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise in aplicarea acestei legi de catre comisiile judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. In baza raporturilor administrative ierarhice, vicepresedintele poate solicita comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, in situatia in care constata incalcarea prevederilor legale in vigoare."
Trebuie remarcat ca nu intereseaza in cadrul analizei temeiniciei pretentiilor deduse judecatii aspectele legate de indeplinirea sau nu de catre intimatul-reclamant a criteriilor legale pentru acordarea despagubirilor, acestea neputand face obiectul examinarii de catre instanta de drept comun, avand in vedere existenta unei proceduri administrativ-jurisdictionale instituita in acest scop prin legea speciala, a carei legalitate nu face obiectul controlului judiciar in speta.
Ceea ce se pune in discutie este caracterul cert al creantei - in sensul art.379 alin.3 Cod procedura civila - fiind evident ca intimatul-reclamant nu este beneficiarul unei creante a carei existenta sa rezulte dintr-un act de creanta opozabil apelantei-parate ori care sa fie recunoscut in vreun mod de aceasta.
Dimpotriva, in cadrul procedurii administrative de stabilire si plata a despagubirilor, recurenta-parata nu intelege sa valideze suma dreptul la despagubiri stabilit prin Hotararea nr.321/2009. Rezulta deci ca reclamantul nu are un drept de creanta pe care sa-l poata valorifica prin actiunea de fata, in urma finalizarii procedurilor administrative.
Aspectele retinute de instanta de fond referitoare la Decizia nr.657/09.04.2009 prin care ANRP Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a solicitat revocarea Hotararii nr.321/2009 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pe numele intimatului, in sensul ca aceasta ar fi fost emisa pentru a impiedica intimatul sa-si valorifice drepturile stabilite in favoarea sa nu poate indreptati pe acesta din urma la promovarea unei actiuni ca aceea in speta si in niciun caz nu ar putea constitui un argument in favoarea temeiniciei pretentiilor banesti invocate. O atare imprejurare poate fi cenzurata de instanta numai pe calea contenciosului administrativ, procedura judiciara la care intimatul-reclamant putea recurge, de altfel, si pentru a ataca refuzul nejustificat al apelantei de a da curs cererii sale, contrar hotararii Comisiei Municipale Bucuresti pentru acordarea de despagubiri, dar, in conditiile mai sus-aratate, in cadrul prezentei actiuni reprezinta, fara indoiala, un impediment obiectiv pentru recunoasterea si valorificarea creantei pretinse de intimat.
In consecinta, Curtea, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, va admite apelul si va schimba sentinta apelata in sensul respingerii cererii ca fiind neintemeiata.
2