In cazurile de incetare de drept prevazute de art. 56 alin. 1 Codul Muncii intervenite anterior pronuntarii hotararii judecatoresti de anulare a deciziei de concediere, instanta de judecata nu mai poate dispune reintegrarea salariatului in postul detinut anterior concedierii.
Aceasta solutie este fireasca, intrucat in toate aceste cazuri, chiar daca salariatul nu ar fi fost concediat, relatia contractuala dintre parti ar fi incetat de drept, fara ca vreuna dintre parti sau ambele parti impreuna sa poata impiedica acest lucru.
Art. 56 alin. 1 Codul Muncii
I. Sentinta apelata:
Prin sentinta civila nr. 3319/28.08.2013, Tribunalul Tulcea, sectia civila, de contencios administrativ si fiscal, a admis in parte cererea formulata la 14.05.2013 de reclamantul TG in contradictoriu cu parata SC TP SA si a dispus anularea in parte a deciziei nr. X/25.04.2013, anume sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare in sensul ca a inlocuit sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea avertismentului scris, a obligat parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorte si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei 29.04.2013 - 21.05.2013, si a respins cererea de reintegrare a reclamantului in functia detinuta anterior ca nefondata.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut ca, in urma analizarii detaliate a imprejurarilor de fapt in care abaterea a fost comisa, a consecintelor ei si a circumstantelor personale ale contestatorului, se impune reindividualizarea sanctiunii dispuse initial si inlocuirea acesteia cu sanctiunea "avertisment scris" prevazuta de art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii.
Pe cale de consecinta, decizia nr. 167/2013 a fost anulata in parte numai sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare in sensul ca a fost inlocuita sanctiunea desfacerii contractului de munca al contestatorului cu sanctiunea "avertisment scris".
Vazand si dispozitiile art. 80 alin. 1 din Codul Muncii, intrucat concedierea a fost apreciata ca netemeinica, tribunalul a obligat intimata sa-i plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei 29.04.2013 - 21 mai 2013 (data la care a fost inregistrata la intimata comunicarea deciziei de inscriere la pensie a lui TG).
Admiterea in parte a contestatiei a fost determinata de considerarea ca nefondata a cererii de reintegrare a contestatorului in functia detinuta anterior, in conditiile in care, in prezent, acesta este pensionar.
II. Apelul:
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul TG, solicitand schimbarea acesteia in sensul obligarii paratei la reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii si obligarea paratei sa plateasca acestuia despagubirile egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la 29.04.2013 pana la reintegrarea in functie.
In motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a aratat ca tribunalul ar fi trebuit sa admita si cele doua capete de cerere mai sus mentionate, ca urmare a admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere, intrucat acesta doreste sa munceasca in continuare si nu doreste sa iasa la pensie. Se pune intrebarea cum a incetat contractul individual de munca. Daca reclamantul ar dori sa stea la pensie, ar merge la societatea intimata cu o cerere in acest sens, dar are si optiunea de a continua munca.
Prin intampinare, intimata parata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
III. Analiza apelului:
Potrivit art. 80 Codul Muncii, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului, instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere. In cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
Din analiza acestor prevederi legale rezulta ca reintegrarea salariatului concediat nelegal si/sau netemeinic nu este o consecinta esentiala a anularii deciziei de concediere, intrucat aceasta se dispune numai la cererea salariatului in cauza. In caz contrar, legea instituie un caz de incetare de drept a contractului individual de munca, la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
Acest caz de incetare de drept a contractului individual de munca, care are la baza alegerea salariatului de a nu solicita reintegrarea in postul detinut anterior, se adauga celorlalte cazuri de incetare de drept prevazute de art. 56 alin. 1 Codul Muncii, cu consecinta ca in niciunul dintre aceste cazuri, intervenite anterior pronuntarii hotararii judecatoresti de anulare a deciziei de concediere, instanta de judecata nu mai poate dispune reintegrarea salariatului in postul detinut anterior concedierii.
Aceasta solutie este fireasca, intrucat in toate aceste cazuri, chiar daca salariatul nu ar fi fost concediat, relatia contractuala dintre parti ar fi incetat de drept, fara ca vreuna dintre parti sau ambele parti impreuna sa poata impiedica acest lucru. Or, in conditiile in care contractul individual de munca ar fi incetat de drept si in lipsa concedierii nelegale si/sau neteminice, acesta nu poate sa se afle in fiinta nici dupa ce o asemenea concediere a fost anulata, in ambele cazuri concedierea neaflanu-se in fiinta la momentul actual (fie ca nu a existat niciodata, fie ca a fost anulata).
Potrivit art. 56 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, contractul de munca existent inceteaza de drept la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comuniarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare.
Din cuprinsul deciziei nr. Y/14.05.2013 a Casei Judetene de Pensii Tulcea rezulta ca apelantul, care nu a implinit varsta standard de pensionare de 65 de ani, a beneficiat in vederea deschiderii drepturilor la pensia pentru limita de varsta de reducerea cu 4 ani a varstei standard de pensionare, ca urmare a muncii prestate in grupele I si a II-a de munca.
In speta este incidenta teza finala a textului legal mai sus citat, potrivit caruia contractul individual de munca inceteaza de drept la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare.
Astfel, chiar daca nu ar fi fost concediat, reclamantul nu ar fi putut continua relatia de munca cu parata datorita incetarii de drept a contractului individual de munca, iar situatia nu poate fi diferita nici daca a fost concediat, iar decizia de concediere a fost anulata, cele doua situatii fiind similare, caracterizate de absenta unei concedieri valabile.
Prin urmare, ca urmare a anularii de catre prima instanta a deciziei de concediere, motivul incetarii contractului individual de munca este cel prevazut de art. 56 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, care a intervenit la data comunicarii deciziei de pensionare catre angajator, corect retinuta de prima instanta ca fiind 21.05.2013, astfel cum rezulta din adresa Casei Judetene de Pensii Tulcea depusa la dosarul de fond.
Rezulta astfel ca in mod legal si temeinic tribunalul a respins ca nefondata cererea de reintegrare a reclamantului in functia detinuta anterior concedierii si a acordat acestuia despagubirile prevazute de art. 80 alin. 1 Codul Muncii doar pana la 21.05.2013.
Constatand astfel ca prima instanta a facut o corecta aplicare a legii, pronuntand o hotarare legala si temeinica, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge apelul formulat in cauza ca nefondat.