Suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Revocarea in cazul -savarsirii unei infractiuni. Revocarea in cazul neexecutarii obligatiilor civile.
(Decizie nr. 902 din data de 08.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Revocarea in cazul -savarsirii unei infractiuni. Revocarea in cazul neexecutarii obligatiilor civile.
- art.83 Cod penal;
- art.84 Cod penal;
Conform art. 83 alin.1 daca in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen,instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Conform art. 83 alin.2 revocarea suspendarii pedepsei nu are loc insa, daca infractiunea savarsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare.
Art.84 ind.1 prevede ca , daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA I-A PENALA, DECIZIA PENALA NR.902/08.06.2010)
Prin sentinta penala nr.322 din data de 14.04.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala a admis sesizarea Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti si a dispus revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului M.A.I. prin sentinta penala nr. 1298/14.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II a Penala, ramasa definitiva prin neapelare la data de 28.11.2006, dispunand executarea pedepsei in regim de detentie, cu aplic. art. 71 si art. 64 alin. 1 lit. a, b si lit. c din Codul penal, dispunand deducerea perioadei arestarii din data de 15.11.2004 pana la 19.11.2004.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs condamnatul M.A.I., solicitand casarea si pe fond respingerea sesizarii Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, aratand ca instanta de fond s-a aflat intr-o eroare, caci obligatia inculpatului era una lunara aratand totodata ca din actele dosarului rezulta motivele pentru care nu s-a prezentat la organele desemnate cu supravegherea, inculpatul incercand sa se lase de droguri.
Analizand actele dosarului si sentinta recurata, atat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de drept si de fapt in conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea constata ca recursul este fondat, insa pentru alte considerente decat cele invocate de inculpat.
Prin sentinta penala nr. 1298 din data de 14.11.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II a Penala a dispus condamnarea inculpatului M.A.I. la pedeapsa rezultanta a inchisorii de 2 ani si 6 luni pentru savarsirea a 2 infractiuni de complicitate la talharie si a unei infractiuni de talharie in forma autoratului, facand aplicarea disp. art. 71 si 64 lit. a, b si c din Codul penal si dispunand conform art. 11o rap. la art. 81 din Codul penal suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani si 6 luni, pe durata caruia inculpatul urma sa se supuna masurilor prev. de art. 110 indice 1 din Codul penal, punand totodata in vedere disp. art. 83 rap. la art. 110 indice 1, potrivit carora daca nu respecta masurile de supraveghere impuse, se va dispune revocarea suspendarii si executarea pedepsei aplicate in regim de detentie.
Din actele dosarului, Curtea constata ca dupa ramanerea definitiva a sentintei de condamnare, inculpatul s-a prezentat la organul desemnat cu supravegherea sa, respectiv Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, la consilierul delegat si i s-a comunicat planul de supraveghere, respectiv toate datele la care acesta urma sa se prezinte, Curtea retinand ca dupa o perioada in care a respectat aceste masuri impuse, inculpatul nu s-a mai prezentat, revenind ulterior si absentand nejustificat din nou, conduita sa fiind una care atesta in mod evident, asa cum a retinut in mod corect si instanta de fond, ca nu a inteles nici natura masurilor de supraveghere impuse de instanta de judecata si cu atat mai putin natura, scopul si functiile pedepsei care i s-a aplicat.
Curtea retine ca singurele absente relativ justificate sunt cele din perioada 22.12-29.12.2009, perioada in care a fost internat la Spitalul Obregia, insa apreciaza ca nici acesta nu este un motiv temeinic pentru ca sa nu-si fi respectat obligatiile impuse prin sentinta de condamnare, dat fiind ca despre aceasta perioada putea si chiar trebuia sa anunte organul desemnat cu supravegherea sa, care ar fi putut stabili alte date pentru prezentare, iar in ceea ce priveste sustinerea ca a fost in provincie pentru a nu mai avea contact cu anturajul din cauza caruia a devenit dependent de droguri, Curtea constata ca nu a dovedit in nici un fel aceste deplasari si de asemenea, nu se intelege motivul pentru care nu au fost aduse la cunostinta Serviciului de probatiune. De altfel, Curtea constata ca din buletinul de analize depus in fata instantei de recurs rezulta ca si in prezent condamnatul consuma droguri de risc, nu din categoria celor care i-au creat dependenta, rezultand astfel fie ca deplasarile invocate nu si-au atins scopul, fie ca in fapt acestea nu au existat.
Curtea nu poate retine, in consecinta, ca petentul condamnat a avut cauze obiective care sa il fi impiedicat sa se prezinte pentru supraveghere insa, chiar in masura in care ar fi existat astfel de cauze, acesta le putea aduce la cunostinta instantei, prin trimiterea unor inscrisuri care sa ateste eventualele cauze de imposibilitate de prezentare, masuri de prevedere pe care condamnatul nu le-a luat.
Curtea apreciaza astfel ca in mod legal a dispus Tribunalul revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, intrucat condamnatul nu a facut nici un fel de dovada a vreunei imposibilitati obiective din cauza careia sa nu-si fi putut respecta masurile impuse de instanta, astfel incat Curtea apreciaza ca nerespectarea acestora s-a datorat relei credinte a condamnatului, aspect in raport de care s-ar impune intr-adevar revocarea suspendarii si executarea pedepsei aplicate in regim de detentie.
Curtea constata insa ca de la momentul pronuntarii hotararii de catre instanta de fond, 14.04.2010 si pana la solutionarea cauzei in recurs, s-a implinit termenul de reabilitare de drept in raport de pedeapsa aplicata de 2 ani si 6 luni inchisoare.
Astfel, sentinta prin care petentul a fost condamnat a ramas definitiva prin neapelare la data de 28.11.2006, data de la care se calculeaza si termenul de incercare de 3 ani si 6 luni stabilit de instanta, termenul de incercare fiind implinit la data de 28.05.2010, iar potrivit art. 86 din Codul penal, daca cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in baza 83 sau 84, acesta este reabilitat de drept.
Este adevarat ca sintagma folosita de legiuitor "nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in baza 83 sau 84" ar putea conduce la ideea ca s-a avut in vedere ca revocarea suspendarii sa intervina in termenul de incercare, independent de momentul ramanerii definitive a acelei hotarari care a atras revocarea, insa Curtea apreciaza ca nu aceasta este interpretarea care trebuie data textului de lege.
Potrivit art. 415 alin.1 din Codul de procedura penala, hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive, alin.2 aratand ca hotararile nedefinitive sunt executorii atunci cand legea dispune astfel, iar conform art. 416 pct.6 , hotararile primei instante raman definitive la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararilor nesupuse apelului, art. 417 prevazand ca hotararile instantei de recurs raman definitive la data pronuntarii. Or, hotararile date in materia revocarii suspendarii conditionate nu sunt executorii decat de la data ramanerii definitive, legea neprevazand in mod special altceva, potrivit art. 350 alin. 4 din Codul de procedura penala doar dispozitiile privind arestarea preventiva a inculpatului sau obligarea de a nu parasi localitatea ori tara sunt executorii, adica dispozitiile privind masurile preventive, care nu sunt incidente in cauza.
Asadar, efectele hotararilor penale se produc doar la momentul ramanerii lor definitive, atunci cand acestea devin si executorii. Astfel, desi instanta de fond a pronuntat o hotarare de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, aceasta nefiind definitiva, nu isi poate produce efectele si ca atare, nu se poate retine ca ar fi intervenit revocarea, aspect in raport de care sa se aprecieze ca nu s-ar fi implinit termenul de reabilitare de drept.
Curtea nu poate omite pe de alta parte caracterul reabilitarii de drept prevazut de legiuitor ca unul dintre efectele specifice ale unei condamnari cu suspendarea conditionata sau sub supraveghere, reabilitare care se produce ope legis la implinirea termenului de incercare daca nu a intervenit revocarea suspendarii pentru vreunul dintre motivele aratate de legiuitor, revocare care sa devina insa efectiva, prin ramanerea definitiva a hotararii de revocare, si nu doar pronuntata, cu un caracter incert deci, pana la confirmarea sau a acesteia de catre instanta de control judiciar.
In acelasi mod se procedeaza si in situatiile in care se pronunta revocarea suspendarii urmare a savarsirii unei infractiuni in termenul de incercare, respectiv revocarea isi produce efectiv efectele doar la momentul in care hotararea de condamnare pentru noua infractiune care a atras si revocarea suspendarii ramane definitiva. Daca legiuitorul ar fi avut in vedere o alta interpretare, ar fi prevazut ca revocarea suspendarii sa intervina doar prin simpla savarsire a unei noi infractiuni in termenul de incercare, ceea ce insa ar fi fost inadmisibil fata de caracterul incert al acuzatiei pana la pronuntarea in mod definitiv a unei instante de judecata asupra acelei noi infractiuni, legiuitorul adaugand la art. 86 respectiv art. 86 indice 6 din Codul penal si conditia privitoare la pronuntarea unei hotarari definitive pentru infractiunea care a atras revocarea suspendarii, prin trimiterile pe care le face la art. 83 si art. 86 indice 4 din Codul penal.
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca nu mai poate consacra caracter definitiv hotararii instantei de fond in sensul mentinerii solutiei de respingere a sesizarii Serviciului de probatiune de pe langa Tribunal, pentru ca ar insemna sa incalce dispozitiile referitoare la efectul specific al condamnarii cu suspendare sub supraveghere caci pana la acest moment, al judecarii recursului si implicit al ramanerii definitive a hotararii de revocare, a intervenit ope legis reabilitarea condamnatului, impediment peste care nu se poate trece, astfel incat Curtea apreciaza ca recursul petentului condamnat este fondat si il va admite conform art. 38515 pct. 1 lit. d Cod procedura penala, va casa in totalitate sentinta penala recurata si in fond rejudecand va respinge sesizarea Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, cheltuielile judiciare din recurs ramanand in sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.
- art.83 Cod penal;
- art.84 Cod penal;
Conform art. 83 alin.1 daca in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen,instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Conform art. 83 alin.2 revocarea suspendarii pedepsei nu are loc insa, daca infractiunea savarsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare.
Art.84 ind.1 prevede ca , daca pana la expirarea termenului de incercare condamnatul nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cand cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a indeplini acele obligatii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA I-A PENALA, DECIZIA PENALA NR.902/08.06.2010)
Prin sentinta penala nr.322 din data de 14.04.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala a admis sesizarea Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti si a dispus revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani si 6 luni inchisoare aplicata inculpatului M.A.I. prin sentinta penala nr. 1298/14.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II a Penala, ramasa definitiva prin neapelare la data de 28.11.2006, dispunand executarea pedepsei in regim de detentie, cu aplic. art. 71 si art. 64 alin. 1 lit. a, b si lit. c din Codul penal, dispunand deducerea perioadei arestarii din data de 15.11.2004 pana la 19.11.2004.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs condamnatul M.A.I., solicitand casarea si pe fond respingerea sesizarii Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, aratand ca instanta de fond s-a aflat intr-o eroare, caci obligatia inculpatului era una lunara aratand totodata ca din actele dosarului rezulta motivele pentru care nu s-a prezentat la organele desemnate cu supravegherea, inculpatul incercand sa se lase de droguri.
Analizand actele dosarului si sentinta recurata, atat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de drept si de fapt in conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea constata ca recursul este fondat, insa pentru alte considerente decat cele invocate de inculpat.
Prin sentinta penala nr. 1298 din data de 14.11.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II a Penala a dispus condamnarea inculpatului M.A.I. la pedeapsa rezultanta a inchisorii de 2 ani si 6 luni pentru savarsirea a 2 infractiuni de complicitate la talharie si a unei infractiuni de talharie in forma autoratului, facand aplicarea disp. art. 71 si 64 lit. a, b si c din Codul penal si dispunand conform art. 11o rap. la art. 81 din Codul penal suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani si 6 luni, pe durata caruia inculpatul urma sa se supuna masurilor prev. de art. 110 indice 1 din Codul penal, punand totodata in vedere disp. art. 83 rap. la art. 110 indice 1, potrivit carora daca nu respecta masurile de supraveghere impuse, se va dispune revocarea suspendarii si executarea pedepsei aplicate in regim de detentie.
Din actele dosarului, Curtea constata ca dupa ramanerea definitiva a sentintei de condamnare, inculpatul s-a prezentat la organul desemnat cu supravegherea sa, respectiv Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, la consilierul delegat si i s-a comunicat planul de supraveghere, respectiv toate datele la care acesta urma sa se prezinte, Curtea retinand ca dupa o perioada in care a respectat aceste masuri impuse, inculpatul nu s-a mai prezentat, revenind ulterior si absentand nejustificat din nou, conduita sa fiind una care atesta in mod evident, asa cum a retinut in mod corect si instanta de fond, ca nu a inteles nici natura masurilor de supraveghere impuse de instanta de judecata si cu atat mai putin natura, scopul si functiile pedepsei care i s-a aplicat.
Curtea retine ca singurele absente relativ justificate sunt cele din perioada 22.12-29.12.2009, perioada in care a fost internat la Spitalul Obregia, insa apreciaza ca nici acesta nu este un motiv temeinic pentru ca sa nu-si fi respectat obligatiile impuse prin sentinta de condamnare, dat fiind ca despre aceasta perioada putea si chiar trebuia sa anunte organul desemnat cu supravegherea sa, care ar fi putut stabili alte date pentru prezentare, iar in ceea ce priveste sustinerea ca a fost in provincie pentru a nu mai avea contact cu anturajul din cauza caruia a devenit dependent de droguri, Curtea constata ca nu a dovedit in nici un fel aceste deplasari si de asemenea, nu se intelege motivul pentru care nu au fost aduse la cunostinta Serviciului de probatiune. De altfel, Curtea constata ca din buletinul de analize depus in fata instantei de recurs rezulta ca si in prezent condamnatul consuma droguri de risc, nu din categoria celor care i-au creat dependenta, rezultand astfel fie ca deplasarile invocate nu si-au atins scopul, fie ca in fapt acestea nu au existat.
Curtea nu poate retine, in consecinta, ca petentul condamnat a avut cauze obiective care sa il fi impiedicat sa se prezinte pentru supraveghere insa, chiar in masura in care ar fi existat astfel de cauze, acesta le putea aduce la cunostinta instantei, prin trimiterea unor inscrisuri care sa ateste eventualele cauze de imposibilitate de prezentare, masuri de prevedere pe care condamnatul nu le-a luat.
Curtea apreciaza astfel ca in mod legal a dispus Tribunalul revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, intrucat condamnatul nu a facut nici un fel de dovada a vreunei imposibilitati obiective din cauza careia sa nu-si fi putut respecta masurile impuse de instanta, astfel incat Curtea apreciaza ca nerespectarea acestora s-a datorat relei credinte a condamnatului, aspect in raport de care s-ar impune intr-adevar revocarea suspendarii si executarea pedepsei aplicate in regim de detentie.
Curtea constata insa ca de la momentul pronuntarii hotararii de catre instanta de fond, 14.04.2010 si pana la solutionarea cauzei in recurs, s-a implinit termenul de reabilitare de drept in raport de pedeapsa aplicata de 2 ani si 6 luni inchisoare.
Astfel, sentinta prin care petentul a fost condamnat a ramas definitiva prin neapelare la data de 28.11.2006, data de la care se calculeaza si termenul de incercare de 3 ani si 6 luni stabilit de instanta, termenul de incercare fiind implinit la data de 28.05.2010, iar potrivit art. 86 din Codul penal, daca cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in baza 83 sau 84, acesta este reabilitat de drept.
Este adevarat ca sintagma folosita de legiuitor "nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in baza 83 sau 84" ar putea conduce la ideea ca s-a avut in vedere ca revocarea suspendarii sa intervina in termenul de incercare, independent de momentul ramanerii definitive a acelei hotarari care a atras revocarea, insa Curtea apreciaza ca nu aceasta este interpretarea care trebuie data textului de lege.
Potrivit art. 415 alin.1 din Codul de procedura penala, hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive, alin.2 aratand ca hotararile nedefinitive sunt executorii atunci cand legea dispune astfel, iar conform art. 416 pct.6 , hotararile primei instante raman definitive la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararilor nesupuse apelului, art. 417 prevazand ca hotararile instantei de recurs raman definitive la data pronuntarii. Or, hotararile date in materia revocarii suspendarii conditionate nu sunt executorii decat de la data ramanerii definitive, legea neprevazand in mod special altceva, potrivit art. 350 alin. 4 din Codul de procedura penala doar dispozitiile privind arestarea preventiva a inculpatului sau obligarea de a nu parasi localitatea ori tara sunt executorii, adica dispozitiile privind masurile preventive, care nu sunt incidente in cauza.
Asadar, efectele hotararilor penale se produc doar la momentul ramanerii lor definitive, atunci cand acestea devin si executorii. Astfel, desi instanta de fond a pronuntat o hotarare de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, aceasta nefiind definitiva, nu isi poate produce efectele si ca atare, nu se poate retine ca ar fi intervenit revocarea, aspect in raport de care sa se aprecieze ca nu s-ar fi implinit termenul de reabilitare de drept.
Curtea nu poate omite pe de alta parte caracterul reabilitarii de drept prevazut de legiuitor ca unul dintre efectele specifice ale unei condamnari cu suspendarea conditionata sau sub supraveghere, reabilitare care se produce ope legis la implinirea termenului de incercare daca nu a intervenit revocarea suspendarii pentru vreunul dintre motivele aratate de legiuitor, revocare care sa devina insa efectiva, prin ramanerea definitiva a hotararii de revocare, si nu doar pronuntata, cu un caracter incert deci, pana la confirmarea sau a acesteia de catre instanta de control judiciar.
In acelasi mod se procedeaza si in situatiile in care se pronunta revocarea suspendarii urmare a savarsirii unei infractiuni in termenul de incercare, respectiv revocarea isi produce efectiv efectele doar la momentul in care hotararea de condamnare pentru noua infractiune care a atras si revocarea suspendarii ramane definitiva. Daca legiuitorul ar fi avut in vedere o alta interpretare, ar fi prevazut ca revocarea suspendarii sa intervina doar prin simpla savarsire a unei noi infractiuni in termenul de incercare, ceea ce insa ar fi fost inadmisibil fata de caracterul incert al acuzatiei pana la pronuntarea in mod definitiv a unei instante de judecata asupra acelei noi infractiuni, legiuitorul adaugand la art. 86 respectiv art. 86 indice 6 din Codul penal si conditia privitoare la pronuntarea unei hotarari definitive pentru infractiunea care a atras revocarea suspendarii, prin trimiterile pe care le face la art. 83 si art. 86 indice 4 din Codul penal.
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca nu mai poate consacra caracter definitiv hotararii instantei de fond in sensul mentinerii solutiei de respingere a sesizarii Serviciului de probatiune de pe langa Tribunal, pentru ca ar insemna sa incalce dispozitiile referitoare la efectul specific al condamnarii cu suspendare sub supraveghere caci pana la acest moment, al judecarii recursului si implicit al ramanerii definitive a hotararii de revocare, a intervenit ope legis reabilitarea condamnatului, impediment peste care nu se poate trece, astfel incat Curtea apreciaza ca recursul petentului condamnat este fondat si il va admite conform art. 38515 pct. 1 lit. d Cod procedura penala, va casa in totalitate sentinta penala recurata si in fond rejudecand va respinge sesizarea Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, cheltuielile judiciare din recurs ramanand in sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spețe Suspendare a executarii
Concursul de infrac?iuni .Anularea suspendarii executarii pedepsei. Contopirea pedepselor. - Sentinta penala nr. 404 din data de 21.06.2012Revocarea suspendarii executarii pedepsei in cazul neexecutarii obligatiilor civile .stabilite prin hotararea de condamnare - Sentinta penala nr. 167 din data de 08.09.2010
Revocarea suspendarii sub supraveghere - Sentinta penala nr. 30 din data de 25.02.2009
Atata timp cat inculpatii au fost obligati in solidar la despagubirea partii civile, iar banii obtinuti de inculpati din vanzarea bunurilor sustrase servesc la despagubirea acesteia nu se poate dispune si confiscarea acestora - cu atat mai mult in solida - Decizie nr. 551/R din data de 24.07.2013
Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii din cauza nerespectarii masurilor de supraveghere impuse de art. 863 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969. - Decizie nr. 369 din data de 16.06.2014
Suspendarea executarii actului administrativ - Decizie de imputare. Neindeplinirea cerintelor art.14 din Legea nr.554/2004. - Decizie nr. 7466 din data de 10.07.2013
Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu privire la punerea in executare a unei hotarari judecatoresti executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnica a executarii unui act administrativ. - Decizie nr. 3282 din data de 03.04.2013
Anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Tehnica de contopire. - Decizie nr. 511 din data de 09.04.2012
Dispozitie emisa de Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului Hunedoara prin care s-a dispus suspendarea acordarii drepturilor banesti. Conditii indeplinite pentru suspendarea executarii actului administr... - Decizie nr. 1737 din data de 28.03.2012
Cerere de suspendare a executarii actului administrativ. Procedura de solutionare a cererii. - Decizie nr. 2290 din data de 17.11.2010
Suspendarea executarii actului administrativ. Conditii. - Decizie nr. 501 din data de 23.04.2008
Suspendarea efectelor executorii ale actului administrativ pana la solutionarea actiunii - Decizie nr. 2003 din data de 03.10.2005
Domeniul achizitiilor publice. - Decizie nr. 1840 din data de 05.09.2005
Creanta apartinand AVAS. Cerere de suspendare a executarii. Instanta competenta. - Decizie nr. 591 din data de 15.10.2004
Intrerupere executare pedeapsa - Sentinta penala nr. 802 din data de 14.04.2010
Intrerupere executare pedeapsa - Sentinta penala nr. 546 din data de 10.03.2010
Revocare suspendare executare sub supraveghere - Sentinta penala nr. 1187 din data de 09.06.2010
Anulare suspendare executare sub supraveghere - Sentinta penala nr. 786 din data de 14.04.2010
Suspendarea executarii pe cale de ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 728 din data de 24.03.2010
Suspendare executare act administrativ. Neindeplinirea unei conditii esentiale prevazute de lege pentru a se dispune suspendarea; efecte. - Decizie nr. 284 din data de 26.03.2009