Intrerupere termen de prescriptie extinctiva. Stergerea efectului intreruptiv de prescriptie in cazul desfiintarii hotararii judecatoresti ce se invoca, in caile de atac
Decretul nr. 167/1958, art. 1, art. 3, art. 7 alin. 1, art. 16 alin. 2
Intre data sesizarii instantei si data ramanerii definitive (irevocabile) a hotararii judecatoresti, intreruperea prescriptiei este numai provizorie si conditionata de ramanerea definitiva a hotararii. Cursul prescriptiei dreptului la actiune ar fi fost intrerupt daca sentinta comerciala invocata de reclamanta nu ar fi fost ulterior infirmata prin cerea in anulare.
( Curtea de Apel Bucuresti - sectia a V-a comerciala, decizia comerciala nr. 29/ 21 ianuarie 2010)
Prin sentinta comerciala nr.7651/19.05.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr. 40297/3/2008, a fost admisa exceptia prescriptiei extinctive, fiind respinsa actiunea precizata, formulata de reclamanta ANAR in contradictoriu cu parata SC E SRL, ca prescrisa. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca in speta opereaza dispozitiile articolului 1 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva, ale articolului 3 alin. 1 si articolului 7 alin. 1 din acelasi decret. Urmare a adresei paratei SC E SRL, inregistrata la 05.11.2003 la reclamanta ANAR, partile au incheiat la data de 27.11.2003 un acord de esalonare a platilor pentru restanta de 40.648.091.000 ROL, reprezentand creante cedate, pe o perioada de 12 luni (decembrie 2003-decembrie 2004), platile urmand a fi facute prin livrare de materiale, utilaje si echipamente pe baza comenzilor ferme intocmite de ANAR. Pretentiile reclamantei reprezinta parte din valoarea creantelor cedate ce au facut obiectul acordului de esalonare din 27.11.2003. Astfel, chiar reclamanta a facut referire la acest acord in cuprinsul cererii de chemare in judecata si a aratat ca debitoarea nu a livrat marfuri in contul creantelor cedate. In convocarea la conciliere (fila 5), reclamanta a aratat ca prejudiciul de 15.847.286,9779 lei este format din contravaloarea creantelor cedate catre parata. In acest sens, au fost atasate cererii introductive copii ale mai multor ordine de compensare si procese verbale ale sedintelor de compensare, datand cel tarziu din 25.02.2005. Coroborand aceste inscrisuri cu prevederile art. 7 din contract, potrivit carora obligatiile prestatorului catre beneficiar incep sa curga de la data la care s-au inchis circuitele de compensare, pretentiile reclamantei se refera la creante cedate pana la data de 25.02.2005 si devenite scadente conform art.12 din contract, deci cel tarziu la 25.06.2005. De altfel, intrucat prin actul aditional nr.1/18.03.2004, s-a stabilit ca perioada de derulare a contractului este de 2 ani, s-a constatat ca la 18.03.2005 contractul a incetat, astfel ca reclamanta nu avea cum sa cedeze creante dupa aceasta data. Pentru creantele cedate ce au facut obiectul esalonarii prin acordul din 27.11.2003, prescriptia a inceput sa curga cel tarziu din luna decembrie 2004 si s-a implinit cel tarziu in luna decembrie 2007. Pentru celelalte creante cedate ulterior, pana la data de 25.02.2005, termenul de prescriptie a inceput sa curga cel tarziu de la sfarsitul lunii iunie 2005 si s-a implinit cel tarziu la sfarsitul lunii iunie 2008. Or, prezenta cerere a fost formulata la data de 27.10.2008, conform stampilei oficiului postal de pe plicul aflat la fila 168. S-a mai retinut si faptul ca in perioada cuprinsa intre 18.05.2005 - 05.10.2005 nu a existat o intrerupere cursului prescriptiei. Pretinsa suspendare a prescriptiei prin deschiderea procedurii insolventei impotriva paratei (sentinta nr.18/01.02.2007 pronuntata in dosarul nr.75/120/2006 a Tribunalului Dambovita), p o perioada de 2 luni si 24 de zile, pana la admiterea recursului prin decizia nr.468/25.04.2007 a Curtii de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de contencios administrativ, nu are nici o relevanta, intrucat chiar si cu luarea in calcul a acestui interval de timp, prezenta actiune a fost formulata tot dupa implinirea termenului de prescriptie. Prima instanta a mai retinut ca sustinerile reclamantei privind recunoasterea de catre parata a creantei deduse judecatii, prin apararile formulate in dosarele avand ca obiect actiuni introduse de ANAR, sunt nefondate. Pentru a produce efecte intreruptive, in baza articolului 16 alin. 1, lit. a din Decretul nr.167/1958, recunoasterea trebuie sa fie neindoielnica, ori parata a contestat in mod evident dreptul de creanta afirmat de reclamanta, sustinerea ca a achitat o mare parte din suma pretinsa reprezentand o aparare de fond si neputand valora recunoastere.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termenul legal si motivat, reclamanta ANAR care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in motivele de apel ca in speta cursul prescriptie de 3 ani a fost intrerupt, fiind indeplinita cerinta prevazuta de articolul 16 din Decretul 167/1058, privind existenta unei hotarari definitive, fata de sentinta comerciala din 18.05.2005, prin care s-a admis in parte cererea de emitere a unei somatii de plata, fiind somata debitoarea sa plateasca creditoarei, in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii, suma de 40.648.091.000 lei, reprezentand contravaloarea creantelor preluate in baza contractului nr. 1859/2003. Efectul intreruptiv s-a mentinut pana la data de 05.10.2005, cand s-a admis actiunea in anulare promovata de catre debitoare. S-a mai invocat ca prescriptia extinctiva a fost intrerupta prin introducerea cererii de deschidere a procedurii insolventei. Astfel, prin sentinta nr.18/01.02.2007 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a deschis procedura insolventei fata de debitoarea SC E SRL, care a suspendat curgerea oricarui termen de prescriptie incepand cu data de 01.02.2007 (data pronuntarii sentintei nr.18) si pana la data admiterii recursului declarat impotriva sentintei de deschidere a procedurii, 24.04.2007. Apelanta a mai invocat ca numeroasele recunoasteri ale creantei facute de debitoare fie prin semnarea acordului de esalonare, fie prin apararile formulate in dosarele avand ca obiect actiuni introduse de ANAR, sunt prin ele insele de natura a intrerupe cursul prescriptiei. Fata de recunoasterea debitoarei din 05.11.2003, termenul a reinceput sa curga la data de 05.10.2005, ca urmare a admiterii actiunii in anulare formulata de catre debitoare si ar fi trebuit sa se incheie la data de 05.10.2008, daca nu ar fi fost suspendat cursul prescriptie in perioada 01.02.2007 - 24.04.2007, timp de 2 luni si 24 de zile. Luand in calcul si perioada suspendarii cursului prescriptiei prin efectul deschiderii procedurii de insolventa, termenul de prescriptie se implinea la data de 29.12.2008, actiunea fiind introdusa la data de 28.10.2008.
Apelul a fost intemeiat in drept pe dispozitiile articolului 296 si articolului 297 Cod procedura civila .
In cauza, intimata parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinand apelul declarat de catre reclamanta ANAR in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozitiile articolului 294, articolului 295 Cod procedura civila, ale Decretului nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva si celelalte prevederi legale incidente in speta, Curtea a apreciat ca acesta este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente: prin hotararea atacata, instanta de fond a facut in mod corect incidente dispozitiile articolului 1, articolului 3 si ale articolului 7 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, fiind admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei, respingand actiunea acesteia ca fiind prescrisa.
Curtea a retinut ca domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive il formeaza numai acele drepturi subiective civile ale caror actiuni sunt prescriptibile extinctiv.
Potrivit dispozitiilor articolului 1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, ori potrivit articolului 3 din acelasi act normativ, termenul general de prescriptie este de 3 ani.
Conform dispozitiilor articolului 7 alin. 1 din Decretul mai sus-mentionat, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune. Pentru a stabili momentul nasterii dreptului la actiune al reclamantei apelante, se va avea in vedere ajungerea la termenul scadent a obligatiei de plata pentru fiecare creanta.
In perioada 2002- 2004, intimata a preluat creante de la apelanta, cu obligatia de a remite apelantei sumele incasate de la debitorii acesteia, dupa retinerea comisionului stabilit prin contract. In functie de data preluarii acestora de catre SC E SRL, situatia se prezinta diferit in ce priveste scadenta acestor creante. Scadenta este stabilita prin articolul 12 din contractul nr.1859/18.03.2003 pentru creantele preluate dupa data de 27.11.2003, iar pentru cele care au preluate pana la data de 27.11.2003, scadenta este prevazuta in cuprinsul acordului de esalonare semnat la data de 27.11.2003.
Pe cale de consecinta, termenul scadent pentru creantele cedate a fost de maxim 120 de zile de la cedarea creantei; pentru creanta preluata in ultima zi a anului 2004, scadenta era la sfarsitul lunii aprilie 2005, termenul de prescriptie implinindu-se la sfarsitul lunii aprilie 2008.
La data de 27.11.2003 s-a incheiat acordul de esalonare, prin care s-a stabilit reesalonarea platii pentru creantele preluate pana la aceasta data, si care prevede ca ultima scadenta luna decembrie 2004. Pentru aceste creante, termenul de prescriptie a expirat in luna decembrie 2007.
Raportat la dispozitiile articolului 7 din contractul nr.1859 din 18.03.2003, pentru creantele cedate dupa incheierea acordului de esalonare, dar pana la data de 25.02.2005, devenite scadente potrivit dispozitiilor articolului 12 din contractul nr.1859/2003, respectiv cel mai tarziu la data de 25.06.2005, termenul de prescriptie a expirat la sfarsitul lunii iunie 2008.
Pentru recuperarea creantelor vizate de acordul de esalonare incheiat la data de 27.11. 2003, prescriptia dreptului la actiune a inceput sa curga cel mai tarziu in luna decembrie 2004 si s-a implinit cel mai tarziu la sfarsitul lunii iunie 2008.
Fata de data de 28.10.2008 cand a fost introdusa cererea de chemare in judecata, rezulta ca aceasta a fost formulata dupa expirarea termenului legal de prescriptie de 3 ani, asa cum corect a retinut si instanta de fond.
Nefondate sunt si criticile apelantei in sensul ca termenul de prescriptie a fost intrerupt ca urmare a hotararii pronuntate in dosarul ce a avut ca obiect somatia de plata, motivat de faptul ca aceasta a fost desfiintata in calea de atac.
Potrivit dispozitiilor articolului 16 alin. 2 din Decretul nr.167/1958, prescriptia nu este intrerupta daca cererea de chemare in judecata sau executarea a fost respinsa, anulata sau s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Asa cum corect a retinut si prima instanta, intre data sesizarii instantei si data ramanerii definitive (irevocabile) a hotararii judecatoresti, intreruperea prescriptiei este numai provizorie si conditionata de ramanerea definitiva a hotararii. Cursul prescriptiei dreptului la actiune ar fi fost intrerupt daca sentinta comerciala din 18.05.2005 nu ar fi fost ulterior infirmata prin cerea in anulare.
Intrucat sentinta instantei de fond pronuntata in procedura somatiei de plata a fost desfiintata in calea de atac, nu mai opereaza intreruperea cursului prescriptiei.
In acelasi sens s-a pronuntat si jurisprudenta si doctrina, privind caracterul provizoriu al intreruperii prescriptiei in conditiile mai sus-mentionate.
Nefondat a fost apreciat si motivul de apel prin care s-a invocat ca prescriptia a fost suspendata ca urmare a deschiderii procedurii insolventei prin sentinta 18/01.02.2007 deoarece in calea de atac a fost desfiintata hotararea pronuntata in dosarul de insolventa. Astfel, prin decizia nr.468/25.04.2007 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, a fost desfiintata hotararea nr.18/2007, prin care s-a deschis procedura insolventei, motiv pentru care nu opereaza suspendarea cursului prescriptiei. Asa cum corect a retinut si instanta de fond, chiar si in ipoteza in care s-ar presupune ca ar fi operat suspendarea, nefiind insa cazul in speta, la data formularii prezentei cereri de chemare in judecata, dreptul material la actiune era prescris. Intrucat la calculul termenului de prescriptie se are in vedere atat termenul scurs inainte de suspendare, cat si termenul ce a curs dupa incetarea suspendarii, Curtea retine ca pana la data de 01.02.2007 (data sentintei de deschidere a procedurii insolventei) au curs 2 ani si o luna (prescriptia incepand sa curga cel mai tarziu in luna decembrie 2004), iar incetarea suspendarii a intervenit la data de 25.04.2007. De la acest ultim termen si pana la data formularii cererii de chemare in judecata la 27.10.2008, a mai curs un termen de 1 an si 6 luni.
Cele doua termene insumate depasesc termenul de 3 ani prevazut de dispozitiile articolului 3 alin. 1 din Decretul 167/1958.
Criticile apelantei in sensul ca la data de 05.11.2003 ar fi intervenit o recunoastere a debitului din partea paratei intimate, au fost apreciate ca nefondate, intrucat atat in practica judiciara cat si in doctrina s-a stabilit ca in ce priveste recunoasterea datoriei ca si caz de intrerupere a prescriptiei, aceasta trebuie sa fie voluntara, puta si simpla si neindoielnica pentru a opera intreruperea prescriptiei.
S-a apreciat ca nu rezulta ca intimata parata SC E SRL si-ar fi manifestat vointa in scris sau verbal, prin care sa ateste existenta dreptului apelantei.
In ce priveste faptul ca la data de 05.11.2003 ar fi intervenit o recunoastere a debitului din partea intimatei parate, apelanta nu face dovada acestei sustineri.
Referitor la pretinsele recunoasteri ale paratei debitoare, facute prin apararile formulate in cadrul litigiilor dintre parti, acestea nu pot fi calificate ca recunoasteri de datorii, fiind aparari de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea a apreciat ca hotararea pronuntata de catre instanta de fond este legala si temeinica, motiv pentru care in temeiul dispozitiilor articolului 296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul declarat de catre reclamanta ANAR. (E.V.)