SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI, AVAND CA OBIECT PRETENTII FORMULATE IMPOTRIVA UNEI DECIZII PRONUNTATA IN RECURS. INADMISIBILITATE.
- art.132, 159 si 299 Cod procedura civila.
Decizia nr.70/25.02.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal. Prin DECIZIA NR.206/R/COM/2013, Tribunalul B a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC A -R A SA.
A admis recursul introdus de recurenta SOCIETATEA DE A U A SA si SC A-R A SA, in contradictoriu cu intimata SC T T SRL si intervenient R.T. impotriva Sentintei nr.14681 din 21.12.2011, pronuntata de Judecatoria O, care a fost modificata, in sensul ca a fost respinsa actiunea fata de parata SOCIETATEA DE A U A SA.
Au fost mentinute celelalte dispozitii din sentinta atacata si a fost obligata intimata SC T T SRL sa plateasca recurentei SOCIETATEA A U A SA suma de 1903,2 lei cheltuieli de judecata din recurs.
Procedand la analizarea recursurilor prin prisma prevederilor art. 304 1 si 306 alin. 2 C.pr.civ. instanta a retinut ca recursul declarat de S.C. U V I G S.A. este fondat, in timp ce recursul declarat de A S.A. este nefondat.
Astfel, formularea unei cereri de chemare in judecata presupune ca si conditie prealabila existenta dreptului pretins in patrimoniul celui care are calitatea de reclamant. In masura in care anterior s-a renuntat la respectivul drept, investirea instantei nu mai este posibila.
Din copia inscrisului aflat la fila 38 dosar de fond rezulta ca la data de 22 aprilie 2009 intimata S.C. T T S.R.L. a renuntat la formularea vreunei pretentii in raport de recurenta S.C. U V I G S.A., precizand ca va solicita plata despagubirilor direct de la A S.A.
Fiind vorba despre o manifestare de vointa libera, revenirea asupra ei nu mai este posibila, astfel incat in mod gresit instanta de fond a stabilit obligatia de plata in sarcina recurentei S.C. U V I G S.A. Tocmai de aceea, in baza art. 312 alin. 1 si 3 C.pr.civ. a admis recursul declarat de aceasta si a respins cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu ea.
Referitor la recursul declarat de A S.A. s-a retinut ca potrivit art. 132 C.pr.civ. cererea de chemare in judecata nu se considera modificata in cazul in care reclamantul isi majoreaza pretentiile.
Cu prilejul acordarii cuvantului asupra fondului cauzei reprezentantul reclamantei a aratat ca solicita admiterea cererii si obligarea la plata despagubirilor conform rapoartelor de expertiza efectuate in cauza. Chiar daca nu a fost precizat in mod expres cuantumul sumelor pretinse, modalitatea de exprimare nu creeaza nici un dubiu asupra intentiei reclamantei de majorare a pretentiilor, astfel incat sustinerea recurentei nu poate fi primita.
Cat priveste obligatia reclamantei de a se adresa mai intai recurentei S.C. U V I G S.A., trebuie mentionat ca aceasta are un drept de optiune in a solicita plata despagubirilor de catre asiguratorul CASCO sau cel de raspundere civila delictuala. Din moment ce legea ii confera o asemenea optiune, cenzurarea ei de catre instanta nu este posibila, astfel incat in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. s-a respins recursul ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate, ele constau in taxa de timbru si timbru judiciar. Tinand seama ca recursul declarat de S.C. U V I G S.A. a fost admis s-a considerat ca se afla in culpa procesuala intimata, astfel incat a obligat-o la plata sumei de 1903, 2 lei cu acest titlu.
Impotriva acestei Decizii, a formulat recurs SC A - R A SA, solicitand, in principal casarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, casarea cu retinere, cu obligarea intimatilor si la plata cheltuielilor de judecata, intemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 299 si art. 304 pct. 1 si 3 Cod de procedura civila.
In motivare, recurenta a aratat ca Judecatoria Oradea a admis in prima instanta cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar si a obligat paratele la plata in favoarea reclamantului a urmatoarelor sume: 46.152.06 lei reprezentand despagubiri cu dobanzile aferente, 142.282 lei reprezentand folosul de tras calculat incepand cu data de 27.02.2011 si 135 lei/zi plus 25,38 lei/zi dobanzi incepand cu data de 31.10.2011 si pana la plata efectiva a sumei de 142.282 lei.
Sentinta Judecatoriei este executorie si atacabila cu apel in 15 zile de la comunicare. Ambele parate au formulat insa recurs asupra carora Tribunalul B s-a pronuntat prin Decizia de face obiectul prezentului recurs, fara a recalifica calea de atac formulata si fara a avea competenta in acest sens.
Avand in vedere ca Decizia Tribunalului B nu i-a fost comunicata, a formulat prezentul recurs in termen de 5 zile de la data la care a intrat in posesia ei.
Intimata SC U A SA B a depus intampinare prin care a solicitat, pe cale de exceptie, respingerea recursului ca inadmisibil, aratand ca, pe de o parte, recurenta nu a inteles sa invoce aceste neregularitati in fata Tribunalului B, iar pe de alta parte, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 17 si art. 18 indice 1 Cod de procedura civila, folosul de tras acordat de instanta de fond reprezentand o cerere accesorie cererii principale. Mai arata ca recursul este inadmisibil si fata de prevederile art. 299 Cod de procedura civila. Mai invoca in drept si prevederile art. 308 alineatul 2 Cod de procedura civila.
La termenul de judecata din data de 25.02.2014, instanta de recurs a invocat de asemenea exceptia inadmisibilitatii recursului declarat impotriva unei hotarari irevocabile.
Examinand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii recursului, invocata in cauza, instanta constata ca aceasta este intemeiata, urmand sa fie admisa, iar recursul astfel formulat sa fie respins ca inadmisibil, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 299 Cod de procedura civila, sunt suspuse recursului hotararile date fara drept de apel, cele date in apel si, in conditiile legii, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala.
Asadar, hotararile date in recurs, si care sunt astfel irevocabile, cum este si cazul de fata, nu sunt suspuse recursului.
Pe de alta parte, asa cum corect sustine intimata SC U A SA, recurenta nu a inteles sa invoce necompetenta Tribunalului B in judecarea recursului si nici recalificarea caii de atac pe care ea insasi a formulat-o, in fata Tribunalului B, nici la primul termen de judecata si nici ulterior, pana la pronuntarea Deciziei. Dimpotriva, ea insasi a promovat recurs, la fel ca si intimata din prezenta cauza, in ciuda mentiunii din cuprinsul sentintei Judecatoriei O cum ca aceasta este suspusa caii de atac a apelului. Asadar, recurenta insasi a apreciat ca sentinta pronuntata in prima instanta este suspusa numai recursului, nu si apelului.
Or, potrivit art. 159 alineatul 2 Cod de procedura civila, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de judecator la prima zi de infatisare, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului. Asadar, invocarea necompetentei la acest moment, pe calea prezentului recurs, este de asemenea inadmisibila.
In plus, instanta a constatat ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratelor la plata sumei de 46.152,06 lei, cu dobanzile aferente, precum si la plata daunelor in cuantum de 10.000 lei. Valoarea pretentiilor este sub 100.000 lei. Potrivit art. 132 Cod de procedura civila, nu constituie o modificare a cererii de chemare in judecata marirea sau micsorarea catimii obiectului cererii.
Pentru motivele aratate, recursul formulat a fost respins ca inadmisibil, constatandu-se totodata ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.