Revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.48498/3/2008 - DECIZIA CIVILA NR.1581/17.11.2009)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila la data de 17.12.2008, sub nr.48498/3/2008 revizuientii D.G. si D.G. au solicitat revizuirea deciziei civile nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr.3907/2003 in temeiul dispozitiilor art.322 pct.9 Cod procedura civila aratand ca exista o hotarare a CEDO publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I care constata o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale, iar incalcarea este cauzata de o hotarare judecatoreasca pronuntata de o instanta nationala.
Prin decizia civila nr.617 A din 30.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, ca neintemeiata, a admis cererea de revizuire, a schimbat, in parte, decizia nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in dosarul nr.3907/2003 in sensul ca, a admis apelul declarat de apelantii - reclamanti D.I. si N.R.P., a schimbat, in parte sentinta civila apelata, a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare nr.5898/15.03.1999, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantii - parati D.I. si D.M. si, respectiv de chematul in garantie M.F.P., a mentinut dispozitiile deciziei din apel privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a apelantei - parate SC "T.A." SA si celelalte dispozitii ale sentintei civile nr.4357/04.06.2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr.3512/2002; a luat act ca revizuientii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca cererea de revizuire, intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila este admisibila, iar pe fond este intemeiata.
Prin sentinta civila nr.4357/04.06.2003, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie M.F.P., a admis exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de parata SC T.A. SA si a respins capatul de cerere privind revendicarea, din actiunea principala, in raport de parata SC T.A. SA, ca fiind trecut in puterea lucrului judecat. Totodata, a admis, in parte, actiunea principala precizata, formulata de reclamanta D.I., a respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare cu plata pretului in rate nr.5898/15.03.1999, ca neintemeiata si i-a obligat pe paratii D.I. si D.M. sa lase reclamantei D.I., in deplina proprietate si linistita posesie, apartamentul compus dintr-o camera si dependinte situat la parterul imobilului din str.R., nr.41, sector 3. Prin aceeasi sentinta a fost respinsa, ca neintemeiata, actiunea conexa precizata, formulata de reclamantul N.R.P., a fost admisa cererea de chemare in garantie formulata de paratii D.I. si D.M. impotriva paratului M.F.P. si in contradictoriu cu paratul M.B. reprezentat prin P.G., fiind obligat chematul in garantie M.F.P. sa restituie celor doi parati suma de 22.038.051 lei, reprezentand pret partial achitat pana la data pronuntarii, conform contractului de vanzare-cumparare cu plata in rate nr.5898/15.03.1999.
Prin decizia civila nr.195/02.03 .2004 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei parate SC T.A. SA, ca nefondata; a fost respinsa exceptia lipsei de interes a apelului declarat de catre apelanta reclamanta D.I., ca nefondata; au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de catre apelanta reclamanta D.I., apelantul reclamant N.R.P. si apelanta parata SC T.A. SA; au fost admise apelurile declarate de apelantii parati D.I. si D.M. si de apelantul chemat in garantie M.F.P., impotriva aceleiasi sentinte; a fost schimbata, in parte, sentinta apelata, in sensul ca a fost respins capatul de cerere privind revendicarea imobilului compus dintr-o camera si dependinte, situat in B., str.R., nr.41, parter, sector 3, formulat de reclamanta D.I., in contradictoriu cu paratii D.M., D.I. si M.B. reprezentat prin P.G., ca nefondat; a fost respinsa cererea de chemare in garantie formulata de paratii D.M. si D.I., in contradictoriu cu chematii in garantie M.B. prin P.G. si M.F.P., ca nefondata; au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Prin decizia civila nr.1097/18.11.2004, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, a fost respins recursul declarat impotriva deciziei de apel de catre reclamant, ca nefondat.
Prin hotararea CEDO, din 14.02.2008, pronuntata in cauza Dumitrescu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca reclamanta, in speta, autoarea revizuientilor a fost lipsita de dreptul sau de proprietate asupra propriului sau bun, fapt combinat cu lipsa totala a despagubirii timp de peste 7 ani, ce a facut ca aceasta sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate de art. 1 din Protocolul 1.
Hotararea CEDO din 14.02.2008, dispune ca statul sa restituie reclamantilor apartamentul in suprafata de 55,20 mp., aflat la parterul casei situate in B., str.R. nr.41, care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare din data de 15.03.1999, precum si terenul aferent, in cel mult trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, si ca in lipsa acestei restituirii, Statul Roman sa plateasca reclamantilor, in acelasi termen de trei luni, suma de 50.000 Euro cu titlu de daune materiale, constatandu-se ca a existat o incalcare a art.1 din Protocolul 1 al Conventiei.
Din dispozitivul deciziei CEDO, rezulta ca obligatia principala a statului este aceea sa restituie bunul, iar aceasta reprezinta de fapt cea mai justa si echitabila modalitate de acoperire a prejudiciului produs in patrimoniul reclamantilor, prin vanzarea imobilului de catre stat, in situatia in care preluarea a fost una fara titlu valabil, (intrucat bunul nu putea fi supus vanzarii) si de inlaturare a consecintelor grave a incalcarii dreptului de proprietate.
Faptul ca statul parat a fost obligat de catre CEDO, sa plateasca reclamantilor daune materiale, s-a retinut ca aceasta obligatie are caracter subsidiar obligatiei statului parat de a restitui apartamentul vandut, iar aceasta rezulta din mentionarea expresa in dispozitivul deciziei "ca in lipsa acestei restituirii, Statul parat sa plateasca in acelasi termen de 3 luni, suma de 50.000 Euro cu titlu de daune materiale", iar acordarea acestei sume nu reprezinta in niciun caz un drept de optiune pentru statul parat, intre a restitui imobilul sau a plati daune materiale, atata timp cat bunul se afla in fiinta, se afla in posesia cumparatorilor, iar CEDO a considerat ca, prin instrainarea acestui bun catre cumparatori, s-a incalcat dreptul de proprietate al autoarei reclamantilor; cu atat mai mult se arata ca preluarea imobilului a fost una fara titlu valabil (Decretul nr.92/1950 in evidenta contradictie cu prevederile constitutionale in vigoare la acel moment, in materia apararii si garantarii dreptului de proprietate privata), si nu putea fi supus instrainarii.
De fapt dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila, reprezinta mijlocul procedural, calea extraordinara de atac pusa la indemana celor carora Curtea Europeana a Drepturilor Omului le constata incalcate drepturile, de a putea obtine, in dreptul intern, redobandirea, respectiv recunoasterea drepturilor sau a libertatilor fundamentale constate a fi incalcate.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs, in termenul prevazut de art.301 Cod procedura civila, recurentul - intimat M.B., reprezentat prin P.G. si recurentii - intimati D.I. si D.M..
Prin cererea de recurs intemeiata in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, recurentul - intimat M.B. a solicitat modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea actiunii, ca neintemeiata, aratand ca in mod gresit a fost admisa cererea de revizuire si a fost schimbata, in parte, sentinta apelata in sensul constatarii nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare nr.5898 din 15.03.1999 intrucat actul de vanzare - cumparare sus-mentionat a fost incheiat de P.M.B. prin mandatar S.C. T.A. S.A. si intimatii-parati D.I. si D.M. cu respectarea tuturor conditiilor de validitate prevazute de art.948 Cod civil, la data intocmirii actului.
Prin urmare, esential este sa se stabileasca cu precadere daca a fost respectata legea strict la momentul incheierii actului si pe cale de consecinta, daca actul de vanzare-cumparare sus-mentionat este valabil sau este nul absolut.
Cu referire la incidenta in cauza a dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila, s-a aratat ca in primul rand trebuie analizata, temeinicia cererii de revizuire in raport de prevederile art.322 pct.9 raportat la dispozitivul hotararii pronuntate de CEDO.
Au sustinut recurentii - intimati D. ca legiuitorul a creat posibilitatea revizuirii unei hotarari judecatoresti pronuntate de instantele nationale in baza unei hotarari pronuntate de o instanta internationala, in cauza de fata CEDO, daca sunt indeplinite trei conditii si anume: daca prin hotararea CEDO se constata o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale; daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si daca aceste consecinte nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
In ceea ce priveste prima conditie, dat fiind caracterul hotararii CEDO, nu se mai poate discuta asupra temeiniciei sau netemeiniciei constatarilor facute de Curte, insa trebuie analizate prevederile legale care mentioneaza consecintele grave ale incalcarii dreptului de proprietate al intimatilor.
In opinia intimatilor-reclamanti, exprimata in cererea de revizuire si insusita in mod absolut de tribunal, se apreciaza ca nu se poate vorbi de consecinte grave, intrucat simpla incalcare a unui drept este in sine grava.
Recurentii D. au aratat ca aceasta interpretare este gresita intrucat legiuitorul a avut in vedere caracterul exceptional al revizuirii ca si cale extraordinara de atac, astfel incat nu se poate revizui o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pronuntata de o instanta nationala, decat in situatia in care am fi in prezenta unor grave consecinte.
Chiar daca s-ar constata ca exista consecinte grave ale incalcarii, analizand si a treia conditie, continuta de dispozitiile art.322 pct.9, se observa ca hotararea CEDO prevede modalitatea de reparare a prejudiciului creat intimatilor-reclamanti prin incalcarea art.1 din Protocolul 1 la Conventie, incalcare constatata de Curte prin chiar obligarea Statului Roman la plata sumei de 50.000 de euro.
Cu alte cuvinte revizuirea hotararii nu este singura modalitate de remediere a consecintelor grave produse ca urmare a incalcarii dreptului de proprietate prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti de respingere a actiunii in revendicare si a constatarii nulitatii absolute a unui contract incheiat in temeiul Legii nr.112/1995.
Au mai aratat recurentii - intimati D. ca instanta europeana nu se putea abate de la jurisprudenta sa prin care a statuat ca persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna-credinta, nu trebuie sa fie aduse in situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri (Cauza Raicu contra Romaniei, Cererea no 28104/03, din 19 octombrie 2006); Curtea Europeana a Drepturilor Omului "a statuat ca diminuarea vechilor atingeri nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate (v., mutatis mutandis, Pincova et Pinc, no 36548/97, CEDH 2002-VIII, § 58)".
Un alt aspect important si care dovedeste posibilitatea inlaturarii consecintelor produse prin hotararea judecatoreasca supuse revizuirii este imprejurarea ca intimatii D., desi puteau obtine repararea prejudiciului conform dispozitiilor hotararii CEDO, au solicitat suspendarea executarii dispozitivului hotararii in ceea ce priveste despagubirile materiale (pentru suma de 50.000 de euro).
In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, recurentii - intimati D.I. si D.M., au aratat ca tribunalul nu a motivat solutia de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare, ci doar a mentionat ca prin raportare la hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului, consecintele nu ar putea fi remediate decat prin revizuirea hotararii atacate.
Recurentii - intimati au sustinut ca simpla constatare a incalcarii unui drept de proprietate, facuta printr-o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu poate duce la concluzia ca actul de vanzare - cumparare prin care s-a transferat dreptul de proprietate catre recurentii intimati este lovit de nulitate absoluta.
Pe de alta parte, recurentii au aratat ca motivarea tribunalului este contradictorie, intrucat, desi retine in considerente ( pagina 4, alineat5, partea finala) ca actiunea in revendicare devine neintemeiata, prin hotararea pronuntata, care mentine solutia instantei de fond, se admite capatul de cerere privind revendicarea.
Cu alte cuvinte, constata ca actiunea in revendicare este neintemeiata, dar admite acest capat de cerere.
Este evidenta o totala contradictie intre motivare si dispozitiv, intrucat in cazul in care s-a retinut netemeinicia actiunii in revendicare, instanta trebuia sa admita in parte apelul declarat de intimatii D. cu privire la capatul de cerere privind revendicarea; prin urmare, in cazul de fata, recurentii beneficiaza de o hotararea judecatoreasca prin care se admite atat capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute cat si cel privind revendicarea desi, instanta ce a pronuntat hotararea, concluzioneaza in motivare, ca actiunea in revendicare este neintemeiata.
Sub aspectul admiterii apelului formulat de N.R.P., s-a aratat ca solutia este gresita, intrucat in motivarea sentintei civile nr.4357/04.06.2003 pronuntata de Judecatoria Sector 3 s-a retinut ca N.R.P. nu si-a dovedit legitimarea procesuala, sustinand doar ca este nepotul lui A.G., insa acesta din urma a instrainat imobilul catre autorii intimatilor D..
Ca atare, N.R.P. nu poate justifica nici calitatea si nici interesul in apelul formulat, chestiuni neanalizate in amanunt de catre tribunal.
Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, sustinerile partilor si dispozitiile legale incidente in speta, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.322 pct.9 Cod procedura civila se poate solicita revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs, atunci cand evoca fondul, daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
In speta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat prin hotararea din 14.02.2008 in cauza Dumitrescu impotriva Romaniei (nr.1), publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.819/05.12.2008, ca autoarea intimatilor reclamanti, D.I., a fost lipsita de dreptul sau de proprietate asupra imobilului situat in B., str.R., nr.41, ca urmare a instrainarii de catre stat a apartamentului de la parterul imobilului in suprafata de 55,20 mp. si a terenului aferent acestuia, catre chiriasi; in plus, aceasta nu a fost despagubita vreme de peste 7 ani astfel ca a suportat o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art.1 din Protocolul nr.1.
Curtea apreciaza ca tribunalul a interpretat si aplicat corect dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila sub aspectul indeplinirii conditiilor de admisibilitate in sensul ca incalcarea dreptului de proprietate al intimatilor - reclamanti este consecinta deciziei a carei revizuire se solicita (decizia civila nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti) prin care a fost admis apelul declarat de apelantii - parati D.I. si D.M. si a fost schimbata sentinta civila nr.4357 din 04.06.2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in sensul respingerii actiunii in revendicare a apartamentului situat la parterul imobilului din B., str.R., nr.41, sector 3, ca aceasta incalcare continua sa produca efecte grave intrucat reclamantii se afla in aceeasi situatie ca si la data pronuntarii hotararii de condamnare a Statului Roman de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, intrucat nu au fost despagubiti si nici nu se afla in posesia apartamentului de la parterul imobilului.
Curtea apreciaza, de asemenea, ca remedierea consecintelor grave ale incalcarii art.1 din Protocolul nr.1, cu referire la dreptul de proprietate al intimatilor - reclamanti, nu se poate face decat prin revizuirea deciziei sus-mentionate, insa numai sub aspectul solutiei date actiunii in revendicare imobiliara.
Nu pot fi primite sustinerile recurentilor - intimati D. in sensul ca legea nationala prevede posibilitatea obtinerii de reparatii in echivalent banesc de catre intimatii - reclamanti de vreme ce, de la data pronuntarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, acestia nu au fost efectiv despagubiti.
In plus, Curtea retine ca in sarcina Statului Roman nu s-a stabilit o obligatie alternativa cu privire la care acesta sa aiba drept de optiune in sensul de a restitui imobilul sau de a plati despagubirile prevazute in hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului, ci o obligatie principala, aceea de restituire a bunului si doar in subsidiar, in ipoteza imposibilitatii obiective de indeplinire a obligatiei principale, (de exemplu pentru ca bunul nu mai exista la data executarii deciziei, in materialitatea sa), va putea fi executata obligatia subsidiara a platii despagubirilor acordate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea apreciaza ca revizuirea hotararii sus - mentionate, sub aspectul solutiei date actiunii in revendicare este in speta singura modalitate de remediere a consecintelor grave ale incalcarii dreptului de proprietate al intimatilor - reclamanti avand in vedere ca desi si recurentii - intimati D. se pot prevala de prevederile art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului (ca o consecinta a admiterii recursului sub aspectul solutiei date cererii de constatare a nevalabilitatii contractului de vanzare - cumparare, pentru considerentele ce vor fi expuse) legislatia nationala prevede pentru acestia modalitati efective de reparare a prejudiciului.
Nu se poate sustine ca prin revizuirea deciziei atacate, in sensul mentionat s-ar aduce atingere dreptului recurentilor D. la un proces echitabil ori principiului preeminentei dreptului, ca element de patrimoniu, intrucat solutia de admitere a actiunii in revendicare se circumscrie atat prevederilor C.E.D.O. intrucat desi vor fi lipsiti de dreptul de proprietate au posibilitatii reale si efective de recuperare a prejudiciului in vreme ce in cazul intimatilor - reclamanti s-a constatat chiar prin hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului lipsa unei modalitati susceptibile sa conduca la acordarea efectiva de despagubiri intrucat Fondul Proprietatea nu functioneaza in conditii corespunzatoare.
Cu referire la solutia data de Tribunalul Bucuresti sub aspectul cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare nr.5898/15.03.1999, Curtea retine ca nu au fost relevate motive de nulitate absoluta si ca revizuirea deciziei civile nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila nu se impune si sub acest aspect pentru remedierea consecintelor grave ale incalcarii dreptului de proprietate al intimatilor - reclamanti.
Prin urmare, Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de recurentii - intimati D. sub aspectul solutiei care vizeaza cererea de constatare a nulitatii contractului acestora de vanzare - cumparare in temeiul dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila; desi acestia pierd proprietatea asupra bunului in litigiu pot solicita despagubiri in conditiile Legii nr.10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.1/2009 in conditiile specificate pentru contractele de vanzare - cumparare valabil incheiate dar devenite caduce ca efect al admiterii actiunii in revendicare.
Ca efect al acestei solutii Curtea, apreciaza ca nu se mai impune analiza criticilor acestora intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 (cu referire la solutia constatarii nulitatii contractului de vanzare - cumparare); de asemenea nu se mai impune nici analiza criticilor privitoare la acelasi capat de cerere intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, intrucat prin modificarea deciziei recurate in sensul mentionat recurentii - intimati nu sufera nicio vatamare procesuala prin nemotivarea de catre tribunal a solutiei de constatare a nulitatii contractului de vanzare - cumparare.
Sub aspectul considerentelor expuse la fila 4 paragraful 5 din decizia recurata, Curtea retine ca desi in cuprinsul acestora s-a aratat ca in urma anularii titlului de proprietate al subdobanditorilor de la stat, aceasta devine neintemeiata, nu sunt incidente dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila intrucat decizia recurata este riguros si coerent motivata sub aspectul solutiei ce vizeaza actiunea in revendicare, iar aceasta exprimare contradictorie, izolata, nu este de natura sa conduca la dubii privind convingerea instantei care a pronuntat decizia recurata.
Este fondata critica prin care s-a sustinut ca admiterea apelului formulat de apelantul - reclamant N.R.P. a fost data cu gresita aplicare a legii intrucat cererea conexa formulata de acesta a fost respinsa pe considerentul ca nu justifica legitimare procesuala, iar acesta nu a facut in caile de atac nici un fel de dovezi sub acest aspect, in plus hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului nu il priveste pe acesta care nu a avut o pozitie procesuala comuna cu reclamanta D.I., decedata pe parcursul solutionarii procesului.
Pentru considerentele care au fost deja expuse cu referire la solutia data cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare nr.5898/15.03.1999 urmeaza a fi admis si recursul declarat de recurentul - intimat M.B., reprezentat prin P.G..
Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica, in parte, decizia recurata in sensul ca va respinge apelul declarat de apelantii - reclamanti D.I. si N.R.P., ca nefondat; va mentine celelalte dispozitii ale deciziei recurate.