Inexistenta autoritatii de lucru judecat in divort, in situatia existentei unei hotarari judecatoresti prin care a fost respinsa ca nefondata o alta actiune de divort. Nereluarea convietuirii dupa respingerea primei actiuni de divort constituie motive de destramare a casatoriei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.3932/192/2007 - DECIZIA CIVILA NR.13/11.01.2010)
Prin cererea inregistrata la data de 27 noiembrie 2007 pe rolul Judecatoriei Bolintin Vale sub nr. 3932/192/2007, reclamantul C.I., in contradictoriu cu parata C.M., a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa declare desfacuta casatoria incheiata la data de 24 iulie 1972 si inregistrata in registrul starii civile al Primariei Floresti Stoenesti sub nr. 37, din vina ambilor soti si sa dispuna revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, acela de "Mihai".
Prin sentinta civila nr. 42 din 14 ianuarie 2009, Judecatoria Bolintin Vale a admis actiunea formulata de reclamantul C.I. in contradictoriu cu parata C.M.; a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre parti la 24 iulie 1972 si inregistrate in registrul de stare civila al Primariei Floresti Stoenesti sub nr. 37, din culpa ambelor parti si a dispus revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, acela de "M".
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit in 1972 si s-au despartit in fapt de mai mult de 20 de ani, din casatoria lor rezultand un copil, care in prezent este major.
Din depozitia martorilor audiati rezulta ca reclamantul este cel care a parasit domiciliul conjugal, acesta a plecat cu o alta femeie cu care traieste si in prezent, parata ramanand cu copilul in casa pe care au facut-o impreuna si ca niciuna dintre parti nu a mai incercat reluarea convietuirii.
Instanta a apreciat ca ambii soti se fac vinovati de deteriorarea relatiilor conjugale, intrucat au tratat cu superficialitate institutia casatoriei, fiind despartiti in fapt de circa 27 de ani, timp in care niciuna dintre parti nu a mai insistat pentru reluarea convietuirii, astfel ca in baza art. 37 Codul familiei a dispus desfacerea casatoriei din culpa ambilor soti.
Instanta a dispus revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei, acela de "Mihai".
Impotriva acestei hotarari judecatoresti la data de 11 martie 2009 a declarat apel parata C.M., care a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 14 aprilie 2009.
Prin decizia civila nr. 76 din 19 mai 2009, Tribunalul Giurgiu, in baza art. 296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta C.M..
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca apelanta a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat pentru faptul ca printr-o sentinta pronuntata in anul 1984 a fost respinsa actiunea de divort promovata de catre intimatul - reclamant, iar de la pronuntarea acelei sentinte nu au intervenit elemente noi.
Este de notorietate ca o actiune de divort respinsa nu poate constitui autoritate de lucru judecat si poate fi formulata oricand, intrucat ar insemna ca retinandu-se autoritate de lucru judecat partile ar fi obligate sa convietuiasca pentru tot restul vietii impotriva vointei lor.
Cel de al doilea motiv de apel vizand lipsa nejustificata a reclamantului la termenul de judecata din 12 noiembrie 2008, pentru care instanta trebuia sa respinga cererea ca nesustinuta, trebuia invocat de catre apelanta - parata la acel termen de judecata cand a fost prezenta.
Cu privire la aprecierea instantei ca desfacerea casatoriei se datoreaza culpei ambilor soti, instanta de fond a retinut corect ca pe parcursul casatoriei in care au fost despartiti in fapt timp de 27 de ani, niciunul dintre acestia nu a facut vreun demers pentru reluarea convietuirii.
Tribunalul a apreciat ca o asemenea casatorie consemnata doar in scris intr-un act incheiat in urma cu aproape 40 de ani nu poate avea niciun efect cat timp sotii sunt despartiti in fapt de 27 de ani, astfel ca mentinerea unei casatorii formale nu ar fi de folos niciuneia dintre parti.
Este greu de acceptat ca mentinerea casatoriei peste vointa sotului care doreste in mod expres divortul l-ar determina pe acesta sa reia o convietuire intrerupta de aproape 30 de ani.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti la data de 02 octombrie 2009 a declarat recurs parata C.M., care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, la data de 26 octombrie 2009.
A). In motivare, a aratat ca gresit instanta de judecata a respins exceptia ridicata de catre aceasta odata cu depunerea intimpinarii, la data de 27 februarie 2008, privind autoritatea lucrului judecat.
A aratat prin aceasta ca la data de 24 mai 1984 instanta de judecata investita cu o actiune similara de divort intentata de acelasi reclamant, C.I., s-a pronuntat prin sentinta civila nr. 602 in dosarul nr. 2145/1983 in sensul respingerii actiunii.
Aceasta solutie a avut la baza probele administrate in cauza la acea vreme si din care a rezultat vinovatia singulara a sotului sau, in conditiile in care acesta a parasit domiciliul conjugal impreuna cu concubina cu care se afla si in prezent.
Printre martorii audiati cu acest prilej s-a aflat insusi tatal reclamantului, bolnav grav si aflat in ingrijirea recurentei (fiul l-a parasit ca si pe ea si copii rezultati din mariajul acestora), depozitia acestuia fiind total favorabila acesteia, adica in spiritul adevarului absolut.
De la data pronuntarii sentintei de mai sus si pana in prezent nu au intervenit elemente noi in ceea ce priveste separarea partilor in fapt, recurenta continuand sa locuiasca in domiciliul comun, crescandu-si copii si ingrijind de sanatatea socrului sau (pana la decesul acestuia), singura ocupandu-se de inmormantarea acestuia si de datinile ulterioare, timp in care reclamantul si-a vazut de viata sa adultera.
B). Gresit instanta de judecata nu a dat curs solicitarilor sale de a se face in cauza aplicarea prevederilor art. 616 Cod de procedura civila in sensul respingerii actiunii reclamantului ca nesustinuta, avand in vedere ca la termenul din data de 12 noiembrie 2009 a lipsit nejustificat, prezenta fiind numai recurenta.
Asa cum a precizat, la termenul din data de 12 noiembrie 2008, reclamantul nu s-a prezentat, iar aceasta absenta nu a fost justificata nici la acel termen, nici ulterior.
Prevederile art. 616 Cod de procedura civila sunt fara echivoc, continutul exact al textului de lege fiind urmatorul: "Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta".
C). Gresit instanta de judecata s-a pronuntat in sensul desfacerii casatoriei dintre parti din vina comuna, chiar si in conditiile in care cele de mai sus nu au fost luate in considerare.
Din probele administrate in prezenta cauza nu rezulta in niciun caz vreo vinovatie care sa fie retinuta in sarcina sa, ca motiv al destramarii relatiilor dintre aceasta si intimatul reclamant.
Astfel, atat martorii propusi de recurenta parata, cat si cei propusi de intimatul reclamant au aratat ca separarea acestora in fapt s-a datorat vinovatiei acestuia care, fara nicio justificare, a parasit domiciliul conjugal, intrand in relatii adultere cu o alta femeie, impreuna cu care se afla si astazi, locuind intr-o casa dobandita impreuna. Recurenta a ramas in domiciliul comun, s-a ingrijit de casa si de copilul rezultat din casatoria acestora pana la majoratul sau, si in prezent locuind impreuna in vechea casa.
Vinovatia retinuta in sarcina sa cum ca nu a mai dorit reluarea convietuirii cu reclamantul dupa separarea in fapt si pana in prezent, pe langa faptul ca nu rezulta din probe, i se pare o utopie, in conditiile in care reclamantul a parasit-o pentru o alta femeie, abandonandu-si casnicia, familia si domiciliu.
Recurenta precizeaza ca dorinta reclamantului, rezultata din desfacerea casatoriei prin hotarare judecatoreasca, este aceea de a o da afara din casa dobandita impreuna si a o pune pe drumuri, la varsta inaintata pe care o are si in situatia disperata cauzata de nenumaratele suferinte (boli) pe care le are.
In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 299 Cod de procedura civila.
La termenul din 11 ianuarie 2010, intimatul reclamant a invocat exceptia nulitatii recursului, pe de o parte in raport de dispozitiile art. 302 Cod de procedura civila, potrivit carora recursul se declara la instanta a carei hotarare se ataca si pe de alta parte in raport de dispozitiile art. 306 alin. 3 Cod de procedura civila, aratand ca motivele de recurs reprezinta o descriere a starii de fapt, neputand fi incadrate in dispozitiile expres si limitativ prevazute de art. 304 Cod de procedura civila.
Asupra exceptiei nulitatii recursului, Curtea retine, sub un prim aspect, ca prin decizia nr. 737 din 24 iunie 2008 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial nr. 562 din 25 iulie 2008, a fost admisa o exceptie de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 302 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale in partea care prevede "sub sanctiunea nulitatii".
Avand in vedere ca art. 147 alin. 1 din Constitutie prevede ca: "Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei", aplicarea sanctiunii nulitatii ulterior acestui moment legal ar fi lipsita de temei legal.
In al doilea rand, gresita respingere a exceptiei autoritatii de lucru judecat, neaplicarea dispozitiilor art. 616 Cod procedura civila, care ar fi incidente in cauza, precum si retinerea in sarcina recurentei parate a unei obligatii derivate din calitatea de sot care in realitate nu exista constituie motive pentru care hotararea pronuntata ar fi lipsita de temei legal ori ar fi fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, astfel ca aspectele invocate se incadreaza in prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Pe cale de consecinta, Curtea urmeaza sa respinga exceptia ca nefondata.
Examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate si in conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
A). Asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, Curtea constata ca prin sentinta civila nr. 602 din 24 mai 1984 pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale in dosarul nr. 2145/1983 a fost respinsa ca nefondata o actiune de divort anterioara introdusa de reclamantul C.I. impotriva paratei C.M.. In motivarea cererii respective, reclamantul a aratat ca pana in luna februarie 1981, data cand s-au despartit definitiv in fapt, parata pleca nejustificat de acasa, provoca in fiecare zi scandal, il insulta si il reclama organelor de militie cu scopul de a-l trimite in judecata si de a fi pedepsit cu inchisoare. Instanta a retinut ca partile s-au despartit in fapt in februarie 1981 prin parasirea domiciliului conjugal de catre reclamant care a intrat in relatii de concubinaj cu femeia cu care convietuieste de cand era cu parata, precum si ca toate discutiile dintre soti se datorau faptului ca reclamantul intretine relatii intime cu o alta femeie, ca venea acasa de pe diferite santiere, provoca scandal in familie.
Prin cererea de chemare in judecata care formeaza obiectul prezentei cauze, reclamantul a aratat ca, desi la inceputul casatoriei relatiile dintre parti au decurs in conditii normale, ulterior intre acestea au aparut o serie de discutii care au degenerat in scandaluri. Pe fondul acestor discutii s-au despartit in fapt si de mai mult de 20 de ani nu mai convietuiesc impreuna.
Puterea lucrului judecat, reglementata prin art. 1201 Cod civ., are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarare judecatoreasca nu trebuie sa fie contrazisa de o alta, aceasta in scopul unei administrari uniforme a justitiei. Potrivit art. 166 Cod procedura civila, pentru a ne afla in situatia autoritatii de lucru judecat, este necesar sa existe tripla identitate de elemente cu privire la parti, obiect si cauza.
In ceea ce priveste partile, precum si obiectul, inteles ca fiind pretentia concreta a reclamantului, identitatea reiese fara dubiu din cuprinsul celor doua actiuni introduse pe rolul instantelor.
In schimb, cauza celor doua cereri, care reprezinta situatia de fapt calificata juridic, este partial diferita, intrucat de aceasta data reclamantul are in vedere si relatiile dintre soti ulterioare ramanerii irevocabile a sentintei civile nr. 602 din 24 mai 1984 pronuntate de Judecatoria Bolintin Vale in dosarul nr. 2145/1983, relatii care nu au mai facut obiectul unei judecati.
B). Este adevarat ca potrivit art. 616 Cod procedura civila: "Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta" si ca o asemenea stare de fapt s-a regasit la termenul din 12 noiembrie 2008, in cadrul judecatii care s-a desfasurat in fata Judecatoriei Bolintin Vale.
Pe de alta parte, intrucat norma legala care impune prezenta reclamantului ocroteste un interes privat, cel al sotului parat care este in masura sa mai faca astfel demersuri in vederea impacarii, aplicarea sanctiunii juridice prevazute de textul de lege citat putea fi solicitata numai la termenul la care reclamantul a lipsit.
C). Relatiile personale dintre soti constituie principalul continut al relatiilor dintre soti, carora li se subordoneaza si cele de natura patrimoniala. Numai o parte a raporturilor dintre soti sunt reglementate de Codul familiei.
In aceasta categorie intra si obligatia de coabitare, ce presupune traiul in comun al sotilor si care este de esenta casatoriei, deoarece numai astfel uniunea juridica dintre soti poate deveni si in fapt o realitate, o comunitate de viata afectiv-morala; numai astfel sotii isi pot indeplini in mod corespunzator si celelalte indatoriri, intre care cele mai importante sunt cele de asistenta afectiva si spirituala.
Daca la momentul destramarii relatiilor de familie nu se putea reprosa recurentei parate pasivitatea fata de separarea in fapt a sotilor, deplin explicabila din punct de vedere psihologic, in schimb ulterior, de vreme ce aceasta a dorit continuarea casatoriei chiar in conditiile infidelitatii sotului, ar fi trebuit sa faca demersuri in vederea reluarii convietuirii.
Pe cale de consecinta, in mod corect au retinut instantele de fond culpa recurentei parate constand in neexecutarea acestei obligatii pozitive.
Fata de aceste considerente, retinand legalitatea hotararii atacate, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
De asemenea, in temeiul art. 315, 298 si 274 Cod procedura civila, Curtea va obliga recurenta, care se afla in culpa procesuala, sa plateasca intimatului cheltuieli de judecata in suma de 150 lei, reprezentand onorariu avocat ales, redus conform art. 274 pct. 3 Cod de procedura civila in raport de complexitatea cauzei si de volumul de munca al avocatului.