Recunoasterea perioadelor lucrate in grupa I de munca. Regim probator. Calitate procesuala Decizie nr. 4820R din data de 26.06.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Recunoasterea perioadelor lucrate in grupa I de munca. Regim probator. Calitate procesuala
Prin clauzele inserate in contractul de vanzare-cumparare societatea ce a devenit ulterior asociat la SC "DC" SRL, s-a obligat sa preia, sa pastreze si sa gestioneze arhiva societatii dizolvate si radiate, precum si sa achite toate obligatiile nascute cu privire la patrimoniul societatii. Asa fiind, intimatii-reclamanti sunt indreptatiti sa beneficieze de protectia drepturilor lor decurgand din munca, potrivit art.169 din Codul muncii, intrucat transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile, date fiind clauzele contractului de vanzare-cumparare mentionat mai sus, echivaleaza cu un transfer al unei parti a societatii. La cererea salariatului, angajatorul este obligat sa completeze mentiunile din carnetul de munca al salariatului, chiar si cu privire la perioade anterioare angajarii salariatului in acea unitate, pe baza inscrisurilor prezentate de salariat. Recurenta a fost convocata de catre expertul desemnat sa intocmeasca raportul de expertiza, astfel incat nimic nu impiedica recurenta sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza intocmit in cauza in ipoteza in care acestea ar fi existat.
Decizia civila nr. 4820R din 26 Iunie 2009
Prin sentinta civila nr.2918 din data de 03.12.2008, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, astfel cum a fost indreptata prin incheierea din data de 18.03.2009, data in Camera de Consiliu, au fost respinse, ca nefondate, exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratei SC DC SRL si I.T.M. T, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii CL, s.a. in contradictoriu cu parata SC DC SRL si Inspectoratul Teritorial de Munca si s-a constatat ca activitatea desfasurata de reclamanti pe perioadele mai jos mentionate, pentru fiecare in parte, in cadrul paratei, indeplineste conditii de incadrare in gupa a I-a de munca.
Prin aceeasi sentinta a fost obligata parata sa efectueze mentiunea dispusa in carnetele de munca ale fiecarui reclamant si a fost obligata parata sa plateasca reclamantilor contravaloarea onorariului expert.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, potrivit prevederilor art.137 C.pr.civ., sunt neintemeiate exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratelor invocate prin intampinare. S-a apreciat ca, reclamantii si-au desfasurat activitatea la fostul SC T SA, conform adeverintelor si cartilor de munca, societate supusa procedurii lichidarii judiciare si al carui patrimoniu a fost preluat prin asociatul unic SC V SA, de catre parata SC DC SRL, care detine si arhiva fostei societatii unde reclamantii au desfasurat activitate.
S-a mai retinut si faptul ca in cauza parata I.T.M., nu a depus la dosar nici un act care ar atesta faptul ca parata SC DC SRL, ar fi autorizata, conform dispozitiilor art.3 alin.1 din Legea nr.130/1999, de a pastra si completa carnetele de munca ale angajatilor sai si ca atare, pentru aceste considerente si avand in vedere si cele susmentionate, instanta in baza art.137 C.pr.civ., a constatat neintemeiate exceptiile invocate de parati privind lipsa calitatii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, s-a constatat ca in conformitate cu mentiunile inserate in adeverintele eliberate reclamantilor si cele din carnetele de munca, pana la 01.04.1992, acestia au beneficiat de grupa a I-a de munca avandu-se in vedere prevederile Ordinului nr.50/1990, ulterior au fost trecuti in grupa a Il-a de munca invocandu-se dispozitiile art.3 din Ordinul nr.1566/03.07.1995 al M.M.P.S.
Potrivit mentiunilor invederate in raportul de expertiza intocmit in cauza, activitatea desfasurata de reclamanti priveste aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, astfel ca trecerea la grupa a Il-a de munca nu se justifica legal. S-a retinut ca in carnetele de munca ale reclamantilor este evidentiata nici o modificare referitoare la incadrarile salariale si a locului de munca incepand cu luna iunie 1992, in carnetele de munca de asemenea nu este nici o mentiune referitoare la schimbarea locului de munca sau a grupei de munca, expertul constatand ca nu exista nici o recorelare intre adeverintele emise reclamantilor in vederea pensionarii si statele de plata a salariilor.
In considerarea celor susmentionate expertul a concluzionat faptul ca activitate desfasurata de reclamanti privind perioadele in care au lucrat fiecare, indeplineste conditii privind incadrarea in grupa I-a de munca.
Impotriva acestei hotarari, a formulat recurs, in termenul legal, parata SC DC SRL, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului recurenta a aratat ca expertiza nu a fost efectuata la sediul S.C. DC S.R.L., astfel ca expertul nu a consultat documentele din arhiva S.C.T S.A. societate unde au fost angajati reclamantii.
De asemenea expertiza nu a fost comunicata paratei care avea dreptul de a formula obiectiuni la raportul de expertiza intocmit de expert.
S-a mai aratat ca expertul trebuia sa constate ca locurile de munca de la S.C.T S.A. au fost incadrate unele in grupa I, altele in grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995, iar afirmatia expertului ca "activitatea desfasurata de reclamanti priveste aceleasi conditii ca si personalul de la ingrasaminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, nu este reala, intrucat reclamantii nu au lucrat la aceste instalatii asa cum rezulta din inscrisurile in carnetele de munca si nu se regasesc in statele de plata a salariilor de la aceste instalatii.
Conditiile de munca difera de la o instalatie de acid sulfuric, de exemplu, fata de o instalatie de producere utilitati sau un birou din cadrul unui serviciu.
Expertiza trebuia sa analizeze fiecare caz in parte, sa precizeze locul de munca al fiecaruia si prevederile legale care erau incidente pentru a beneficia de grupa I de munca.
Reclamantii aveau posibilitatea sa conteste, inclusiv in instanta incadrarea in grupa a II a de munca inscrisa in carnetele de munca sau adeverinte, in timpul cat S.C.T S.A. functiona ca societate comerciala, lucru pe care nu l-au facut.
Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate si tinand seama de dispozitiile art.304/1 C.pr.civ., Curtea constata urmatoarele:
Prin clauzele inserate in contractul de vanzare-cumparare incheiat intre SC T SA si SC V SA, aceasta din urma societate, ce a devenit ulterior asociat la SC "DC" SRL, s-a obligat sa preia, sa pastreze si sa gestioneze arhiva societatii dizolvate si radiate SC T SA, precum si sa achite toate obligatiile nascute cu privire la patrimoniul societatii.
Asa fiind, intimatii-reclamanti sunt indreptatiti sa beneficieze de protectia drepturilor lor decurgand din munca, potrivit art.169 din Codul muncii, intrucat transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile, date fiind clauzele contractului de vanzare-cumparare mentionat mai sus, echivaleaza cu un transfer al unei parti a societatii.
Aceasta cu atat mai mult cu cat din dispozitiile Decretului nr.92/1976, rezulta obligatia angajatorului de a efectua toate mentiunile in carnetul de munca al salariatului, chiar si acele mentiuni care, din omisiunea altor angajatori, nu au fost efectuate. Deci, la cererea salariatului, angajatorul este obligat sa completeze mentiunile din carnetul de munca al salariatului, chiar si cu privire la perioade anterioare angajarii salariatului in acea unitate, pe baza inscrisurilor prezentate de salariat.
Obiectiunile recurentei cu privire la raportul de expertiza urmeaza a fi inlaturate, deoarece chiar daca recurenta nu a fost prezenta la termenul de judecata din data de 13.08.2008, cand s-a incuviintat efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea grupei de munca a reclamantilor, instanta de judecata avea posibilitatea incuviintarii acestui mijloc de proba, deoarece potrivit dispozitiilor art.129 C.pr.civ., judecatorii vor putea ordona administrarea probelor pe cale le considera necesare chiar daca partile se impotrivesc.
Recurenta a fost convocata de catre expertul desemnat sa intocmeasca raportul de expertiza, astfel cum rezulta din inscrisul aflat la fila 43 din dosarul de fond, astfel incat nimic nu impiedica recurenta sa formuleze obiectiuni la raportul de expertiza intocmit in cauza in ipoteza in care acestea ar fi existat.
Drept consecinta, vazand si dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.