DECIZIA COMERCIALA NR. 27 din 22 ianuarie 2009. DEFINITIVA.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
Cheltuieli de judecata. Debitorul unei obligatii care nu este lichida si platibila in bani. Lipsa punerii in intarziere. Consecinte.
Articolul 275 Cod procedura civila. Articolul 1079 Cod civil. Articolul 43 Cod comercial.
Articolul 275 Cod procedura civila prevede ca paratul care a recunoscut pretentiile reclamantului la prima zi de infatisare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata decat daca anterior sesizarii instantei a fost pus in intarziere. In materie comerciala, este de drept in intarziere doar debitorul unei obligatii lichide si platibile in bani, in cazul celorlalti debitori fiind necesara punerea in intarziere conform articolului 1079 Cod civil pentru ca acestia sa fie obligati la cheltuieli de judecata si in conditiile in care au recunoscut pretentiile reclamantului la prima zi de infatisare.
Deliberand asupra apelului de fata, a retinut si constatat ca:
Prin sentinta comerciala nr. 9579/22.09.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, a respins capetele de cerere privind obligarea paratei la incheierea contractului de inchiriere pe anul 2007 si plata daunelor cominatorii, formulate de reclamanta K. R.I. in contradictoriu cu SC T.T. SRL, ca ramase fara obiect, a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la penalitati de intarziere ca neintemeiat si a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut, in ce priveste primul capat de cerere, ca in timpul procesului partile au incheiat contractul de inchiriere pe anul 2007, acesta fiind inregistrat la A.F.P. SECTOR 1 la 11.04.2008, motiv pentru care acest capat de cerere a ramas fara obiect.
In ce priveste capatul de cerere referitor la penalitatile de intarziere, tribunalul a constatat ca, din probele administrate, nu s-a facut dovada ca societatea parata este in culpa pentru neincheierea contractului de inchiriere pe anul 2007, din corespondenta purtata de parti pana la 13.12.2007rezultand ca nu s-a pus in discutie problema incheierii in forma scrisa a unui contract pe anul 2007, problema ce se urmarea a fi reglementata vizand cuantumul chiriei.
In aceste conditii, tribunalul a apreciat neintemeiata cererea de obligare a paratei la penalitati de intarziere pentru neplata impozitului pe chirie calculat de la 1.11.2007 pana la plata efectiva si impus de A.F.P. SECTOR 1 reclamantei.
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de reclamanta, tribunalul a constatat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile articolului 274(1) Cod procedura civila.
Nu a fost primita, fata de probele administrate, aprecierea reclamantei raportata la notificarea nr. 422 din 13.12.2007, ca trecerea unui termen de 5 zile fara a fi contactata pentru perfectarea formei scrise a contractului reprezinta refuz al paratei si implicit punere in intarziere in sensul articolului 275 Cod procedura civila.
Tribunalul a apreciat ca initiativa demersurilor trebuia sa apartina reclamantei si in ceea ce priveste forma de contract pe care o propunea paratei, pentru ca in conditiile in care discutiile anterioarei datei de 13.12.2007 vizau cuantumul chiriei in anul 2007, desi locatiunea continuase in conditiile vechiului contract, se poate presupune ca pasivitatea paratei avea legatura cu acest aspect, iar semnarea unui contract pentru anul 2007 cu precizarea cuantumului chiriei deja platite ar fi constituit pentru societate o garantie a raporturilor locative.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen si motivat K. R. I., criticile vizand nelegalitatea si netemeinicia acesteia sub aspectul respingerii cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata.
In esenta, apelanta sustine ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile articolului 274 alineat 1 Cod procedura civila atunci cand a considerat ca simpla apreciere exprimata in notificarea nr.422/13.12.2007 nu poate fi retinuta ca fiind culpa societatii parate.
Instanta nu a inteles ca datorita situatiei conflictuale dintre parti nu se putea incheia un contract de inchiriere pentru o locatiune consumata decat in forma ceruta de Administratia Financiara, chiar daca partile au cazut de acord asupra incheierii contractului pentru anul 2007 intr-o alta forma.
Apelanta sustine ca a dat dovada de buna-credinta prin acordul mentinerii aceleiasi chirii pentru anul 2007, ca si cea din vechiul contract desi, in tot cursul anului 2007, a incercat renegocierea chiriei, iar parata a conditionat incheierea contractului pentru anul 2007 de mentinerea aceleiasi chirii si pentru anul 2008. In aceste conditii inchirierea contractului in forma scrisa pentru anul 2007 nu s-a reusit datorita neintelegerii asupra cuantumului chiriei.
Instanta de fond a apreciat ca termenul de 5 zile fixat in notificare nu era indestulator pentru incheierea contractului, fara a tine seama ca pana la introducerea actiunii in justitie a asteptat 34 de zile.
Precizeaza apelanta ca instanta a apreciat ca nu este dovedita culpa paratei, desi parata a tergiversat judecata cauzei.
Cat priveste indeplinirea cerintelor pentru aplicarea exceptiei prevazute de articolul 275 Cod procedura civila, privind punerea in intarziere a paratei, apelanta sustine ca potrivit articolului 43 Cod comercial, parata era de drept in intarziere, astfel ca instanta a aplicat gresit dispozitiile articolului 275 Cod procedura civila, intrucat recunoasterea pretentiilor de catre parata la prima zi de infatisare nu este de natura sa o exonereze de plata cheltuielilor.
Aprecierea instantei de fond in sensul ca nu exista culpa procesuala a paratei, nu poate fi retinuta intrucat textul de lege (articolul 274 (1) Cod procedura civila) instituie prezumtia de culpa pentru debitorul obligatiei, care daca ar fi fost indeplinita, creditorul nu ar fi fost nevoit sa suporte cheltuielile procesului.
Apelanta sustine existenta culpei procesuale a paratei si prin aceea ca si-a executat obligatiile in timpul procesului, fapt ce a creat reclamantei un prejudiciu constand in cheltuieli de judecata pe care a fost nevoita sa le suporte si care trebuie reparate potrivit articolelor 998-999 Cod civil.
Examinand apelul potrivit articolului 295 Cod procedura civila, in raport de actele cauzei, sustinerile apelantei si dispozitiile egale in materie, Curtea a constatat ca este nefondat, pentru considerentele ce vor fi aratate.
Curtea a procedat la gruparea argumentelor aduse de apelanta in sprijinul sustinerilor apelului, pentru a raspunde printr-un considerent comun raportat la obiectul caii de atac a apelului si anume acela al respingerii cererii reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Rezulta din probele administrate in cauza ca inaintea primei zile de infatisare, partile au incheiat contractul de inchiriere in forma ceruta de ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCURESTI (fila 70 dosar Judecatoria Sector 1), situatie in care reclamanta a depus la dosarul cauzei cererea precizatoare, in sensul ca actiunea sa privind obligatia de a face a ramas fara obiect (fila 69 dosar fond Judecatoria Sectorului 1), solicitand cheltuieli de judecata.
Potrivit articolului 274(1) Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Prin urmare, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala dedusa din expresia "partea care cade in pretentii".
Raportat la dispozitiile prevazute de articolul 274 (1) Cod procedura civila, se retine ca in cauza de fata parata nu a cazut in pretentii si prin urmare nu se poate discuta de o culpa procesuala care sa stea la baza restituirii catre reclamanta a cheltuielilor de judecata.
Nu se poate retine aprecierea apelantei ca fiind culpa procesuala solicitarea termenului pentru lipsa de aparare, invocarea de parata a exceptiilor in continutul intampinarii si nici apararile acesteia structurate pe lipsa vreunei propuneri din partea reclamantei in perioada 31.12.2006 - 13.12.2007 privind incheierea unui contract de inchiriere pentru anul 2007 (retroactiv), in conditia in care reclamanta insasi a sustinut in cererea de chemare in judecata (si pe tot parcursul derularii litigiului) ca in anul 2007 a operat tacita relocatiune.
Asadar, sustinerea apelantei privind intentia paratei de a nu incheia contractul de inchiriere pe anul 2007 (desi operase tacita relocatiune si se achitase chiria, fapt recunoscut de reclamanta) nu are suport nici in fapt pentru ca nu i s-a propus incheierea contractului pe anul 2007 (reclamanta fiind supusa obligatiilor prevazute de Codul Fiscal-articolul 63, articolele 81-83-) si nici in drept, deoarece au fost incidente dispozitiile articolului 1437 Cod civil si articolului 1452 Cod civil.
Prin urmare, toate argumentele apelantei aduse in sprijinul culpei procesuale a paratei pentru a se retine incidenta articolului 274(1) Cod procedura civila sunt neintemeiate.
Cat priveste aplicarea articolului 275 Cod procedura civila, este necontestat de apelanta reclamanta ca incheierea contractului pe anul 2007 in forma ceruta de ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCURESTI a avut loc pana la prima zi de infatisare, astfel incat prima teza a dispozitiei precitata este indeplinita.
In ce priveste exceptia prevazuta de articolul 275 Cod procedura civila se retine ca pentru a se aplica articolul 275 Cod procedura civila, trebuie ca paratul sa nu fi fost pus in intarziere, in mod legal, astfel incat reaua-credinta sau comportarea neglijenta a paratului sa determine pe reclamant sa apeleze la instanta de judecata.
In acest context, se retine ca in cauza, paratul nu era de drept in intarziere, in temeiul articolului 43 Cod comercial, asa cum sustine apelanta, intrucat acesta nu este debitorul unei obligatii comerciale lichide si platibile in bani.
Raportat la dispozitiile articolului 1079 Cod civil, Curtea apreciaza ca nu a operat de drept intarzierea, cata vreme nu sunt indeplinite conditiile prevazute de punctele 1-3 din dispozitia precitata, respectiv nu se afla in cazurile anume determinate de lege, nu s-a contractat expres ca va fi in intarziere la implinirea termenului, incheierea contractului de inchiriere pe anul 2007 putea oricand sa aiba loc dupa expirarea contractului la 31.12.2006, la initiativa locatorului interesat in respectarea dispozitiilor legale privind impunerea veniturilor realizate din inchiriere, neexistand un timp determinat ce debitorul a lasat sa treaca.
In ce priveste notificarea nr. 422 din 1 3.12.2007 (primul act prin care s-a solicitat paratului incheierea - retroactiva - a unui contract pe anul 2007) Curtea a apreciat ca aceasta reprezinta numai aparent punerea in intarziere in mod legal, prin notificare, trimisa prin executor judecatoresc (fila 20 dosar Judecatoria Sectorului 1).
Dincolo de faptul ca ponderea notificarii o detin punctele 2 si 3 care nu privesc obiectul "obligatiei" paratului de a incheia contract de inchiriere pentru perioada cat a operat tacita relocatiune conform articolului 1437 si articolului 1452 Cod civil, dar se retine din punctul 1 al notificarii ca de fapt reclamanta solicita paratului ca in termen de 5 zile de la primirea notificarii sa incheie contract (ca sa poata fi inregistrata fiscal), fara a atasa contractul (contract sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros comutativ), pentru ca in final, sa precizeze ca in acelasi termen sa fie contactata in vederea incheierii unui contract (in forma scrisa) pentru anul 2007", desi inchirierea a operat in baza tacitei relocatiuni".
Or, fata de aceasta "punere in intarziere", corect a apreciat instanta de fond ca trecerea termenului de 5 zile fara a fi contactata reclamanta in vederea perfectarii formei scrise a contractului, nu reprezinta un refuz al paratului si implicit o punere in intarziere in sensul cerut de articolul 275 Cod procedura civila.
Prin urmare, cata vreme nu s-a facut dovada punerii in intarziere in sensul avut in vedere de legiuitor, nu s-a dovedit reaua credinta a paratului si nici neglijenta acestuia in sensul determinarii reclamantei, ca urmare a refuzului de a incheia contractul, sa apeleze la justitie, Curtea s apreciat ca este exclusa culpa procesuala si deci instanta de fond nu putea sa-l oblige la suportarea cheltuielilor de judecata, motiv pentru care hotararea acesteia este corecta sub aspectul inlaturarii obligatiei paratului de a suporta aceste cheltuieli.
In aceste conditii, in lipsa dovezii existentei unei fapte ilicite savarsite din culpa si a legaturii de cauzalitate, se constata ca nu sunt incidente nici dispozitiile articolelor 998-999 Cod civil invocate de apelanta.
Pentru aceste motive, in temeiul articolului 296 Cod procedura civila raportat la articolul 275 Cod procedura civila, urmeaza sa respinga apelul, ca nefondat.