Raspunderea patrimoniala a salariatului.
- Conditii
Potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Angajatorul poate recupera paguba in conditiile dispozitiilor art.164 alin.2 din Codul muncii, in conditiile stipulate de Decizia nr.24/22.01.2003 a Curtii Constitutionale.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE- DECIZIA CIVILA NR.4274/R/3.11.2008)
Prin sentinta civila nr. 1894/05.03.2008 pronuntata in dosarul nr.29786/3/LM/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vlll-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte actiunea formulata de reclamantul M.F. in contradictoriu cu parata SC C. SRL si a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 4.490,30 lei retinuta din drepturile salariale ale acestuia cuvenite la lichidarea lunii august si la dobanda legala calculata la aceasta suma incepand cu 06.09.2007 si pana la data platii, respingand restul pretentiilor ca neintemeiate; a obligat parata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca reclamantul a fost angajat al SC D.C. SRL pe functia de director general. Prin decizia nr.23/05.07.2007 s-a dispus incetarea contractului de munca, urmare a desfiintarii postului de director general detinut de reclamant. La data incetarii contractului de munca al reclamantului parata datora acestuia drepturile banesti cuvenite cu titlu de salariu pentru munca prestata in lunile februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie si august 2007, precum si compensarea in bani a CO neefectuat, aferent perioadei lucrate din anul 2007.
Din dovezile depuse la dosar de catre parata, respectiv ordine de plata, state de plata, tribunalul a retinut ca reclamantului i-au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite, ramanand un rest de plata de 4490,30 lei pe care angajatorul i-a retinut cu titlu de prejudiciu si avansuri nedecontate de reclamant in baza angajamentului de plata dat de acesta la 13.12.2007.
Tribunalul a retinut ca potrivit art.164 alin.1 Codul muncii, nici o retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege iar potrivit art.164 alin.2 Codul muncii, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datorita salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Sustinerea paratei in sensul ca retinerile din salariul reclamantului au fost legale, intrucat s-au intemeiat pe acordul de plata al acestuia, avand la baza consimtamantul valabil al salariatului exprimat in angajamentul de plata, nu a fost retinuta de catre tribunal care a apreciat in raport si de decizia nr.24/22.01.2003 a Curtii Constitutionale privind art.164 Codul muncii, ca salariatul isi poate asuma un angajament de plata pentru acoperirea prejudiciului cauzat angajatorului, insa avand in vedere ca acesta nu constituie titlu executoriu, in cazul in care salariatul nu plateste de buna voie, utilitatea angajamentului se manifesta doar sub aspect probatoriu in cadrul procesului doar sub aspect probatoriu in cadrul procesului declansat de angajator pentru obligarea la plata a salariatului, ori, in speta, angajatorul nu a investit instanta cu o cerere reconventionala cu acest obiect.
Ca urmare, tribunalul a admis acest capat de cerere si a obligat intimata la plata catre contestator a sumei de 4490,30 lei, reprezentand retineri salariale din drepturile cuvenite potrivit statului de plata al lunii august 2007, cu titlu de drepturi salariale, plata compensatorie la nivelul unui salariu lunar cuvenita potrivit prevederilor art.78 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 si compensarea in bani a CO neefectuat.
In baza art.274 alin.1 Cod pr.civila, a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata,tinand cont de complexitatea cauzei si durata procesului, precum si de admiterea in parte a actiunii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat in termen legal recurenta SC D.C. SRL, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila .
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca instanta de fond a dat o interpretare eronata dispozitiilor art.164 alin.2 Codul muncii.
Ipoteza reglementata de alin.2 al art.164 Codul muncii se refera doar la situatiile in care salariatul nu acopera de buna voie dauna cauzata angajatorului, ori, in speta, prin angajamentul de plata transmis societatii intimatul-contestator si-a manifestat de buna voie acordul de vointa in vederea retinerii sumei de 4490,30 lei cu care figura in evidentele financiar-contabile ale societatii, consfintind la stingerea prejudiciului cauzat societatii angajatoare.
Sustine recurenta ca prejudiciul in cuantum de 4490,30 lei a fost constatat si prin sentinta civila nr.153/12.03.3008 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr.3384/113/2007, sentinta fiind definitiva si irevocabila.
Un alt motiv de recurs vizeaza capatul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata, recurenta apreciind ca nu se poate retine in sarcina sa vreo culpa procesuala.
In dovedirea recursului s-au depus la dosar inscrisuri: sentinta civila nr. 153/12.03.2008 a Tribunalului Braila si decizia civila nr.396/R/ 02.06.2008 a Curtii de Apel Galati.
Analizand sentinta civila atacata prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila , Curtea gaseste recursul ca fiind fondat, urmand a-l admite ca atare.
Curtea retine ca recurenta intimata a achitat fostului angajat, intimatul-contestator M.F., la incetarea raporturilor de munca, toate drepturile salariale cuvenite, compensatia potrivit art.78 din Contractul colectiv de munca pe anii 2007-2010 si compensatia in bani a CO neefectuat, mai putin suma de 4490,30 lei, reprezentand retineri din drepturile salariale cuvenite acestuia la lichidarea lunii august 2007, in contul datoriilor pe care intimatul-contestator le avea fata de recurenta. Retinerea sumei de 4490,30 lei s-a facut in baza angajamentului de plata din 13.12.2007 aflat la fila 39 dosar fond.
In mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca potrivit art.270 alin.1 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor si ca potrivit art.164 alin.2 din Codul muncii "retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Angajamentul de plata nu mai constituie titlu executoriu in actualul Cod al muncii, astfel incat in situatia in care salariatul nu plateste de buna voie, utilitatea angajamentului se manifesta doar sub aspect probatoriu in cadrul unei actiuni in raspundere patrimoniala, cum corect s-a retinut de catre instanta de fond, avand in vedere si pozitia procesuala a intimatului-reclamant.
Curtea retine insa ca, in paralel cu solutionarea dosarului avand ca obiect plata drepturilor salariale restante, recurenta-parata a formulat actiune in raspundere patrimoniala in temeiul dispozitiilor art.270 Codul muncii, ce a format obiectul dosarului nr.3384/113/2007. Prin sentinta civila nr.153/12.03.2008, irevocabila prin decizia nr.396/2.06.2008, intimatul-reclamant M.F. a fost obligat sa plateasca recurentei-parate din prezentul dosar suma de 4490,3 lei, reprezentand prejudiciu cauzat acesteia.
Prin depunerea sentintei definitive si irevocabile in recurs, recurenta-parata a facut dovada indeplinirii cerintei impuse de art.164 (2) Codul muncii, astfel incat retinerile din drepturile salariale ale intimatului reclamant au temei legal.
Ca urmare, Curtea in temeiul dispozitiilor art.312 (1) si (2) Cod procedura civila a admis recursul si a modificat in parte sentinta atacata in sensul ca a respins ca neintemeiat si capatul de cerere privind obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 4490,30 lei, retinute din drepturile salariale reprezentand lichidarea lunii august si dobanda legala la aceasta suma incepand cu 06.09.2007, inclusiv obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei privind respingerea restului pretentiilor reclamantului ca neintemeiate.