Nerespectarea hotararilor judecatoresti.
Sentinte civile contradictorii.
Eroare de fapt.
Existenta unor hotarari judecatoresti contradictorii privind dreptul de
proprietate asupra unui imobil, da nastere, pentru partea care a folosit terenul
despre care credea ca este al sau, unei erori invincibile, care inlatura
caracterul penal al faptei.
(decizia penala nr.633/R/8.04.2003 - C.A.B.- Sectia I Penala)
Prin sentinta penala nr.2589/2001, pronuntata de Judecatoria Buftea, s-
a dispus in baza art.334 C.p.p., schimbarea incadrarii juridice a faptei retinuta
prin rechizitoriul nr.6469/P/25.09.2001 al Parchetului de pe langa Judecatoria
Buftea in sarcina inculpatei I.C., din infractiunea prev.de art.271 alin.2 Cod
penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, in infractiunea prev. de art.271
alin.2 Cod penal, text de lege in baza caruia aceasta, impreuna cu
coinculpatul I.F. au fost condamnati la cate o pedeapsa de 1 an si 6 luni
inchisoare fiecare, cu aplicarea art.81 Cod penal, pe un termen de incercare
de 3 ani si 6 luni.
Inculpatilor li s-au pus in vedere dispozitiile art.83 si 84 Cod penal.
S-a admis in parte actiunea civila formulata de B.D., in sensul ca i-a
obligat in solidar pe inculpati la refacerea gardului despartitor pe terenul in
suprafata de 400 m.p., proprietatea partii civile.
A obligat inculpatii, in solidar , la plata catre partea civila a sumei de 10
milioane lei, reprezentand daune morale.
A respins ca nefondata cererea de despagubiri materiale formulata de
partea civila.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta fondului a retinut, in fapt, in
raport de ansamblul probator administrat in cauza, ca la data de 27.11.2000,
dupa ce partea vatamata a fost pusa in posesie de executorul judecatoresc
din cadrul Judecatoriei Buftea, cu terenul in suprafata de 400 m.p., situat in
comuna Snagov, sat Tancabesti, judet Ilfov, in cadrul procedurii executarii
silite a sentintei civile nr.3379/1996, pronuntata de Judecatoria
Buftea,inculpatii au demontat gardul cu care era imprejmuit terenul in litigiu,
impiedicand-o pe aceasta sa foloseasca imobilul al carei proprietar este.
Impotriva acestei solutii au declarat apel inculpatii, criticand-o pentru
nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul ca din actele dosarului nu
rezulta ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.271
al.2 Cod penal, motivat de faptul ca partea vatamata nu este proprietara
terenului de 400 m.p., acesta intrand in componenta suprafetei de 1810 m.p.,
teren al carui proprietar este inculpata I.C., teren ce face parte din curtea
aferenta casei de locuit a acesteia.
S-a mai sustinut in apelul declarat ca, prin hotararea nr.145/1996
Anexa 4 emisa de Prefectura Ilfov, suprafata de 1.810 m.p. a fost atribuita
inculpatei I.C., ca unica mostenitoare conform certificatului de mostenitor
nr.394/20.06.1986 partea vatamata renuntand la casa de locuit si curtea
aferenta de 1410 m.p. De asemenea, apelantii au sustinut si anexat la
dosarul cauzei schita cadastrala emisa de OCOT Ilfov Anexa 7, si procesul-
verbal emis de Primaria comunei Snagov,unde in Anexa 8 figureaza
inculpata I.C.
Prin decizia penala nr.68A din 20.01.2003 a Tribunalului Bucuresti -
Sectia a-II-a Penala, s-au admis apelurile declarate de inculpati; s-a
desfiintat in parte sentinta penala nr.2589/ 2001 pronuntata de Judecatoria
Buftea si, in fond, s-a redus pedeapsa aplicata fiecarui inculpat in parte de la
1 an si 6 luni inchisoare, la 6 luni inchisoare, mentinandu-se celelalte
dispozitii ale sentintei penale.
Tribunalul si-a motivat decizia pronuntata prin coroborarea concluziilor
raportului de expertiza tehnica care a concluzionat ca anexa 3 a procesului -
verbal de punere in posesie este viciat "de o eroare", intrucat nu se pot aloca
1810 m.p. pe o suprafata totala de 1410 m.p. cu ansamblu probator
administrat de instanta fondului , declaratiile inculpatilor, a partii vatamate si a
martorilor ca si a procesului - verbal intocmit de executorul judecatoresc,
astfel fiind dovedita vinovatia inculpatilor de impiedicare a partii vatamate sa-
si foloseasca terenul in suprafata de 400 m.p., ce i-a fost atribuit prin ordinul
Prefecturii Judetului Ilfov nr.34/12.03.1997.
Impotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatii, invocand
cazul de casare prev.de art.385/9 pct.17 ind.1 C.p.p.
Curtea, examinand recursurile declarate de inculpati prin prisma cazului
de casare invocat, cat si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art.385/9
alin. ultim C.p.p., a constatat ca acestea sunt fondate, admitandu-le pentru
urmatoarele considerente:
Pentru existenta acestei infractiuni este necesar ca, in prealabil, sa se
fi pronuntat o hotarare judecatoreasca intr-o cauza penala, civila sau
administrativa, care sa fie definitiva si irevocabila - deci, sa fi dobandit forta
executorie.
In speta, partii vatamate B.D. in baza sentintei civile
nr.3379/17.09.1996 a Judecatoriei Buftea, definitiva si irevocabila, de fapt o
hotarare de partaj, i s-au atribuit mai multe suprafete de teren, printre care si
aceea de 400 m.p., insa s-a apreciat ca aceasta hotarare are efect declarativ
si nu constitutiv de drepturi nefiind eliberat un titlu de proprietate in conditiile
Legii nr.18/1991.
De asemenea, in cauza nu exista nici o hotarare judecatoreasca prin
care sa se fi anulat procesul-verbal nr.670/20.02.1997, prin care s-a atribuit
inculpatei I.C. suprafata de 1410 m.p., iar partii vatamate B.D. 400 m.p. in
parcela de 1410 m.p.
Recurenta-parte vatamata a solicitat anularea acestui proces-verbal pe
calea actiunii civile, inca, aceasta a fost respinsa ca nefondata prin sentinta
civila nr.737/19.02.1999 a Judecatoriei Buftea.
Din raportul de expertiza tehnica, care a avut ca obiective : stabilirea in
concret a locului situarii suprafetei de 400 m.p. in raport de imobilul
inculpatilor I.C. si I.F.,; indicarea parcelei, precum si stabilirea suprafetei de
teren ce se afla situat in parcela 1319, cu indicarea exacta a vecinatatilor, s-a
concluzionat ca, in conformitate cu schita cadastrala vizata de O.C.A.O.T.A
Bucuresti si a procesului - verbal nr.670/20.02.1997 emis de Primaria
comunei Snagov, terenul in suprafata de 400 m.p., se afla in parcela 1410
m.p., parcela cu suprafata de 905 m.p. cu destinatia curtii constructii si pe
care are drept de proprietate, in nume propriu, inculpata I.C., conform art.23
din Legea nr.18/1991. In ceea ce priveste parcela 1319 s-a mentionat ca
aceasta nu exista nici fizic si nici scriptic, 1319 reprezentand numarul
cadastral emis de Oficiul Judetean de Cadastru Ilfov pentru suprafata de 400
m.p., suprafata amplasata in parcela 1410, parcela ce face parte integranta
din proprietatea inculpatei I.C.
A rezultat deci, din continutul procesului verbal si concluziile raportului
de expertiza tehnica ca, in cauza, s-a facut o gresita punere in posesie a
partii vatamate, aspect ce a fost avut in vedere de instanta de apel si, ca o
consecinta a apreciat ca pedepsele aplicate sunt prea mari si, astfel, le-a
redozat, procedand la o reindividualizare judiciara a acestora. Deci, in cauza,
nu s-a putut retine cazul de casare prev.de art.385/9 pct.10 C.p.p., instanta
de apel pronuntandu-se pe acest mijloc de proba, dispus de altfel chiar de ea.
Infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti, in modalitatea
normativa prevazuta de art.271 alin.2 Cod penal, presupune ca o conditie
esentiala ca persoana care este impiedicata sa-si foloseasca imobilul ori
parte din locuinta are, in temeiul unei hotarari judecatoresti, conferit un drept
de folosinta. Aspect ce echivaleaza in fapt cu o nerespectare a hotararii
judecatoresti care ii acorda dreptul de folosinta.
Insa, sub aspectul laturii subiective a infractiunii, inculpatii au declansat
incidentul cu credinta, sustinand si in recurs, ca terenul le apartine.
Convingerea lor ca actioneaza corect a fost determinata de multitudinea
schitelor, a adeverintelor, de procesul-verbal de punere in posesie
nr.670/20.02.1997, prin care se atesta ca intreaga suprafata de 1410 m.p. i s-
a atribuit inculpatei I.C., creandu-se acesteia convingerea ca este proprietara
intregii suprafete (1410 m.p.). In aceeasi situatie aflandu-se si fiul sau,
inculpatul I.F.
Faptul ca, prin actiunile civile pronuntate pe rand de toti cei inculpati in
cauza nu s-a rezolvat definitiv si irevocabil situatia juridica a terenului in
litigiu, inlatura vinovatia inculpatilor.
2