SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. DIZOLVARE SOCIETATE LA CEREREA UNUI ASOCIAT, PENTRU NEINTELEGERI GRAVE DINTRE ASOCIATI. INEXISTENTA MOTIVELOR TEMEINICE DE DIZOLVARE ATUNCI CAND CEILALTI ASOCIATI SE OPUN DORINTEI UNUIA DINTRE ASOCIATI DE A DIZOLVA SOCIETATEA MANIFESTANDU-SI VOINTA DE A CONTINUA ACTIVITATEA SOCIETATII.
-art.227 (1) lit.e din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.402/21.06.2013 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin SENTINTA nr. 30/COM/2013 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Bihor a luat act de renuntare la judecarea cererii formulate si precizate de reclamantul C. R. in contradictoriu cu paratii SC “F. " SRL A. , N. I. , B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. de admitere a retragerii sale din SC “F. " SRL A.
A luat act de renuntare la judecarea cererii formulate de reclamantul C. R. in contradictoriu cu paratii SC “F. " SRL A. , N. I. , J. V. de excludere a asociatilor parati N. I. si J. V. din SC “F. " SRL A.
A respins ca neintemeiata cererea formulata si precizata de reclamantul C. R. in contardictoriu cu paratii SC “F. " SRL A. prin administrator judiciar E. IPURL - membra UNPIR - Filiala B. , N. I. administrator special, B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. , de dizolvare a SC “F. " SRL A.
In baza art.274 alin.1 Cod procedura civila a obligat reclamantul la plata catre parata SC “F. " SRL A. a sumei de 26.504,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata si a respins ca neintemeiate restul pretentiilor cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta, analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei, cererile si sustinerile partilor, apararile formulate in cauza a retinut urmatoarele :
In ceea ce priveste actiunea formulata si precizata de reclamantul C. R. prin care a solicitat admiterea retragerii sale din SC “F. " SRL A. precum si actiunea formulata de acelasi reclamant prin care a solicitat excluderea din societate a doi dintre asociati, instanta a stabilit urmatoarele:
In data de 13.04.2011 (fila 285 vol. II verso) reclamantul a aratat ca renunta la cererile de retragere din societate si de excludere a asociatilor N. I. si J. V. si a solicitat ca instanta sa dispuna dizolvarea societatii parate. De asemenea, dupa repunerea cauzei pe rol, dupa solutionarea cererii de abtinere si repartizarea aleatorie a dosarului la un alt complet de judecata, reclamantul la termenul de judecata din data de 11.10.2011, a aratat ca pe parcursul judecarii prezentei cauze a renuntat la cererea de excludere a asociatilor precum si la cererea de retragere din societate solicitand ca instanta sa dispuna doar asupra cererii de dizolvare a societatii parate SC “F. " SRL A.
Avand in vedere prevederile art. 246 Cod procedura civila, conform careia reclamantul poate renunta oricand la judecata, instanta a luat act de renuntare la judecarea cererii formulate si precizate de reclamantul C. R. in contradictoriu cu paratii SC “F. " SRL A. , N. I., B. M. M., J. V., T. M., S. M., de admitere a retragerii sale din SC “F." SRL A. precum si de renuntare la judecarea cererii formulate de acelasi reclamant in contradictoriu cu paratii SC “F." SRL A., N. I., J. V., de excludere a asociatilor parati N. I. si J. V. din SC “F." SRL A.
In ceea ce priveste cererea formulata si precizata de reclamant prin care a solicitat in baza art. 134 Cod procedura civila, art. 27 din Statutul societatii, art. 227 lit. b) si c) din Legea 31/1990 si art. 723 Cod procedura civila, dizolvarea societatii parate instanta a stabilit urmatoarele:
In prezenta cauza, din probele administrate a rezultat ca prin Incheierea nr.372/F/2011 din data de 11.02.2011 dosar 1398/111/2011 al Tribunalului Bihor, s-a admis cererea formulata de debitorul SC “F. " SRL A. si in temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa fata de debitoarea SC “F." SRL A.
In temeiul art.34 din Legea nr.85/2006 a fost desemnat in calitate de administrator judiciar RVA O. I. S. S.P.R.L. O.
Legea nr.31/ 1990 prevede cauze comune, generale de dizolvare a societatilor comerciale si cauze specifice fiecarei forme de societate.
Cauzele comune de dizolvare a societatilor comerciale, conform art.227 alin. (1) din Legea nr.31/ 1990 sunt urmatoarele:
a - trecerea timpului stabilit pentru durata societatii
b - imposibilitatea realizarii obiectului de activitate
c - declararea nulitatii societatii
d - hotararea adunarii generale
e - hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;
f - falimentul societatii
g - alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a), asociatii trebuie sa fie consultati de catre consiliul de administratie, respectiv de directorat, cu cel putin 3 luni inainte de expirarea duratei societatii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. In lipsa, la cererea oricaruia dintre asociati, tribunalul poate dispune, prin incheiere, efectuarea consultarii conform art. 119 alin.
(3) Daca procedura prevazuta la alin. (2) nu este indeplinita, la expirarea duratei mentionate in actul constitutiv orice persoana interesata sau Oficiul National al Registrului Comertului poate sesiza judecatorul-delegat pentru constatarea dizolvarii societatii.
(4) Lichidarea si radierea societatii se efectueaza potrivit dispozitiilor art. 237 alin. (6)-(10).
Ca urmare, pentru ca Tribunalul sa pronunte dizolvarea unei societati, in temeiul textului de lege evocat mai sus, este necesara intrunirea urmatoarelor conditii:
- solicitarea de dizolvare facuta Tribunalului de unul dintre asociati;
- existenta unor motive temeinice (cum ar fi neintelegerile grave dintre asociati);
- aceste motive sa impiedice functionarea societatii.
Prezenta cerere este formulata de unul dintre asociatii societatii cu raspundere limitata, se intemeiaza pe prevederile art.227 alin.1 lit.e din Legea nr.31/1990 iar motivele se refera la existenta neintelegerilor ireconciliabile dintre asociati. Divergentele dintre asociati care fac imposibila continuarea societatii apar sub forma lipsei sau disparitiei elementului affectio societatis, atunci cand interesul social ajunge sa fie incalcat sau pus in umbra de interesele personale ale asociatilor.
Societatea ca forma de asociere presupune dorinta specifica a asociatilor de a colabora in realizarea unui scop comun. Fiind parti intr-o societate in care elementul intuitu personae este mai pronuntat, lipsa de intelegere poate duce la nerealizarea interesului comun. Dizolvarea societatii pentru neintelegeri grave intre asociati trebuie, insa, sa ramana o solutie exceptionala deoarece criteriul pe baza caruia se poate alege solutia optima este acela al interesului social.
In cazul de fata, nu s-a facut dovada faptului ca neintelegerile reclamate ar impiedica functionarea societatii SC “F. " SRL. Din contra, s-a constatat din inscrisurile depuse in probatiune ca in prezenta cauza exista un plan de reorganizare pe trei ani confirmat de judecatorul sindic, societatea SC “F. " SRL efectueaza plati catre creditori, achita taxele, impozitele, contributiile catre bugetul local si de stat, desfasoara activitate conform prevederilor statutare, are incasari si efectueaza plati neexistand elemente din care sa rezulte imposibilitatea functionarii societatii.
In conditiile in care asociatii N. I. , B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. doresc continuarea activitatii SC “F. " SRL, nemultumirile personale ale unui singur asociat ce detine 28,38 % din capitalul social, nu pot constitui motive de dizolvare al societatii. Totodata, daca societatea are posibilitatea din punct de vedere financiar de a-si realiza obiectul de activitate, asociatul nemultumit se poate retrage, permitand functionarea in continuare a acesteia. Exista si posibilitatea ca ceilalti asociati sa preia partile sociale ale asociatului nemultumit si astfel societatea sa-si continue activitatea, deci, dizolvarea nu este unica modalitate de solutionare a problemelor in cadrul SC “F. " SRL.
Pretinsele "neintelegeri" pe care le invoca reclamantul sunt legate de modul in care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de SC “F. " SRL, de modul in care asociatul N. I. impreuna cu alte persoane au devenit actionari majoritari apoi l-au destituit din functia de administrator al societatii, i-au desfacut contractul de munca iar paratul N. I. nu s-a conformat dispozitiilor Deciziei nr.1448/2007 al Curtii de Apel Oradea si nu l-a reincadrat in functia avuta cu plata de despagubiri. Aceste aspecte nu constituie insa motive de natura sa impiedice functionarea societatii parate SC “F. " SRL A. Nu exista nici o proba din care sa rezulte imposibilitatea functionarii societatii parate.
Fata de cele de mai sus, s-a luat act de renuntare la judecarea cererii formulate si precizate de reclamantul C. R. in contardictoriu cu paratii SC “F. " SRL A. , N. I., B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. de admitere a retragerii sale din SC “F. " SRL A.
S-a luat act de renuntare la judecarea cererii formulate de reclamantul C. R. in contardictoriu cu paratii SC “F. " SRL A. , N. I., J. V. de excludere a asociatilor parati N. I. si J. V. din SC “F. " SRL A.
S-a respins ca neintemeiata cererea formulata si precizata de reclamantul C. R. in contardictoriu cu paratii SC “F. " SRL A. prin administrator judiciar E. IPURL - membra UNPIR - Filiala B. , N. I. , B. M. M. , J. V. , T. M. , S. M. , de dizolvare a SC “F. " SRL A.
Reclamantul fiind cazut in pretentii, in baza art. 274 alin. 1 Cod procedura civila a fost obligat la plata catre parata SC “F. " SRL A. a sumei de 26.504,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Aceste cheltuieli de judecata au fost efectuate de parata conform dovezilor depuse la dosar si reprezinta taxe expertiza in suma de 1.504,5 lei, si 15.500 lei , onorariu avocatial in suma de 7.500 lei si 2000 lei .
In ceea ce priveste suma de 1139,50 lei reprezentand cheltuieli cu carburantul pentru deplasarea la procesul declansat de reclamant, cheltuieli pentru care s-a depus "situatia" si copii de pe bonuri fiscale, nu s-a dovedit ca aceste cheltuieli au fost efectiv efectuate de parata SC “F. " SRL A. , neexistand nici o mentiune pe respectivele bonuri in sensul ca sumele au fost achitate de reprezentantii acestei societati. Pentru acest motiv s-a respins solicitarea de a le fi achitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C. R. , solicitand modificarea ei in sensul admiterii actiunii sale astfel cum a fost modificata, respectiv a se dispune dizolvarea SC. F. SRL, cu consecinta intrarii societatii in lichidare.
In motivarea recursului sau, reclamantul a aratat ca hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala, avand in vedere urmatoarele:
I. Pornind de la dispozitiile Deciziei civile nr. 452/C/2012 R a Curtii de Apel Oradea, instanta de fond trebuia sa analizeze temeinicia actiunii sale prin prisma multitudinii probelor administrate in cauza.
II. Instanta de fond analizand cererea sa a respins-o cu motivarea in esenta ca pretinsele neintelegeri pe care le invoca reclamantul nu constituie motive de natura sa impiedice functionarea societatii parate, neexistand nici o proba care sa confirme imposibilitatea functionarii societatii parate.
III. Hotararea pronuntata este data cu incalcarea legii si a probelor de la dosar, apreciind neintelegerile dintre asociati ca fiind simple nemultumiri personale ale lui, desi dovezile evidentiaza contrariul.
Astfel din anul 2006 el nu a mai fost convocat la nici o Adunare generala a actionarilor. In data de 25.02.2006 Adunarea generala a actionarilor a aprobat in unanimitate divizarea societatii, dar administratorul N. I. nu a agreat hotararea, motiv care l-a determinat sa se adreseze instantei.
O alta proba este Decizia civila nr. 1448/2007 a Curtii de Apel Oradea prin care societatea a fost obligata sa-i puna la dispozitie un loc conform pregatirii sale profesionale si sa-i plateasca despagubiri, dar administratorul judiciar nu s-a conformat trebuind sa apeleze la executorul judecatoresc N. M. care a procedat la executarea hotararii doar in privinta despagubirilor.
Dupa cum a mai aratat, in practica, divergentele grave dintre asociati se refera la disensiuni care cuprind proiectele de activitate ale societatilor, prestatiile administratorilor, lipsa de transparenta a deciziilor acestora si a asociatilor majoritari, lipsa de transparenta privind cuantumul beneficiilor disponibile, suspectarea reciproca in privinta savarsirii unor fapte contrare interesului social sau frauduloase.
Tot practica a definit interesul social ca fiind un standard, un concept cu continut variabil care poate fi definit ca fiind interesul comun al asociatilor care au constituit societatea in vederea obtinerii de beneficii, care trebuia sa vizeze toti asociatii raportat la partile lor sociale.
Datorita modului de formare a vointei sociale, interesul social ajunge sa se confunde cu interesele asociatilor majoritari, atata timp cat interesele asociatilor/actionarilor minoritari nu sunt prejudiciate, ori in cazul sau prejudiciul este continuu si substantial, fiind evidentiat de actiunile administratorului societatii.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 si 9 si art. 3041 Cod procedura civila.
Intimata, prin intampinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele detaliate in motivare, apreciind ca solutia instantei de fond este temeinica si legala.
La termenul din 18.06.2013, recurentul si-a completat motivele de recurs cu un motiv de recurs de ordine publica, conform art. 306 alin. (2) Cod procedura civila, invocand faptul ca se impune suspendarea judecatii prezentei cauze in baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 sens in care a solicitat casarea cu trimitere in vederea suspendarii pana la judecarea irevocabila a dosarului nr. 1398/111/2011 al Tribunalului Bihor (stramutat la Tribunalul Specializat Cluj).
Verificand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 3041 si 306 Cod procedura civila pe baza actelor si lucrarilor dosarului s-a constatat ca aceasta este temeinica si legala.
Potrivit art. 227 (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990pe care si-a intemeiat reclamantul actiunea "societatea se dizolva prin hotararea Tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii."
Din interpretarea continutului acestui text de lege rezulta ca pentru ca tribunalul sa poata dispune dizolvarea unei societati, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
-un asociat sa ceara tribunalului dizolvarea societatii;
-acesta sa invoce motive temeinice;
-motivele invocate sa impiedice functionarea societatii.
Instanta de fond a retinut corect ca motivele invocate de reclamant nu sunt de natura a impiedica functionarea societatii.
Faptul ca reclamantul nu ar mai fi fost convocat la Adunarea generala a asociatilor din anul 2006, ca administratorul societatii nu a agreat Hotararea de divizare a societatii sau ca nu a executat o hotarare judecatoreasca ce-l viza pe reclamant nu constituie motive temeinice care sa impiedice functionarea societatii, impotriva acestor masuri existand alte mijloace procedurale pentru intrarea in legalitate, la care reclamantul putea apela.
Potrivit practicii judiciare, nu exista motive temeinice de dizolvare a societatii, atunci cand ceilalti asociati se opun dorintei unuia dintre asociati de a dizolva societatea, manifestandu-si vointa de a continua activitatea societatii, sens in care s-a pronuntat si ICCJ Sectia comerciala prin Decizia nr. 2758/21.09.2007.
Referitor la completarea motivelor de recurs cu un motiv de ordine publica, inregistrat la instanta la 18.06.2013, deci dupa termenul de recurs, Curtea a constatat ca suspendarea judecatii cauzei in baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu constituie un motiv de recurs de ordine publica. Pe de alta parte din incheierea de sedinta din 13.04.2011 (fila 284 vol. II) rezulta ca instanta de fond s-a pronuntat asupra cererii de suspendare formulata de administratorul judiciar al societatii a carei dizolvare se solicita, intemeiata pe prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, in sensul respingerii acestei cereri , cu motivarea corecta ca in speta nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Or, in aceasta situatie, respingerea cererii de suspendare de catre instanta de fond putea constitui motiv de recurs cenzurabil, doar daca era invocat inauntrul termenului de recurs.
Fata de toate aceste considerente, in baza art. 312 raportat la art. 316 Cod procedura civila, curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate.