Conditiile raspunderii administratorului social in baza art.138 din Legea nr.85/2006. Necesitatea dovedirii intentiei de fraudare.
Omisiunea de a intreprinde demersuri pentru recuperarea creantelor de la clienti nu se incadreaza in dispozitiile art.124 alin.1, lit. a din Legea nr.64/1995, intrucat fapta este conditionata de existenta intentiei de a favoriza o alta persoana prin folosirea bunurilor falitei.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr. 515/12 iunie 2009 Prin sentinta comerciala nr. 43/F/2009 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr. 139/107/2005 al Tribunalului Alba a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice Alba pentru Administratia Finantelor Publice Alba impotriva paratei I.C.E. si a fost obligata parata sa suporte suma de 24.281,37 lei reprezentand parte din pasivul S.C. "G.L." S.R.L. ramas neacoperit in cursul procedurii insolventei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
A constatat ca, dupa deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si falimentului prevazuta de Legea nr. 64/1995, administratorul judiciar Butuc Mihail a notificat-o pe parata, in calitate de administrator al societatii debitoare, sa depuna la dispozitia acestuia documentele si informatiile prevazute de lege. Conform procesului verbal depus la dosar fila 47, vol. 1 si la filele 16-17, vol. 2, parata a predat administratorului judiciar documentele solicitate abia la data de 06.09.2005. Deoarece la acea data s-a constatat faptul ca societatea nu detine bunuri, iar in urma examinarii facturilor a rezultat ca acestea nu au inscrisa adresa clientilor de incasat, prin notificarea din data de 06.09.2005, depusa la fila 19, administratorul judiciar a notificat parata sa prezinte in cel mai scurt timp contractele sau alte acte juridice avute cu clientii sau, in lipa acestora, adresele unde urmeaza sa fie notificati in vederea achitarii sumelor datorate societatii debitoare. Desi notificata in acest scop, abia la data de 25.04.2006 parata a dat o declaratie prin care s-a obligat ca pana la data de 24.05.2006 sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar documentele necesare in vederea intocmirii situatiilor pentru recuperarea creantelor societatii .
Intrucat parata a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa prin nerecuperarea creantelor si prin impiedicarea lichidatorului judiciar sa formuleze actiuni pentru recuperarea creantelor inainte ca termenul de prescriptie sa se implineasca, parata a facut ca bunurile societatii sa fie folosite in interesul altor societati, cu consecinta diminuarii disponibilitatilor banesti ale debitoarei si a imposibilitatii acesteia de a plati datoriile exigibile. Prin urmare, in limita sumei reprezentand creantele prescrise, in temeiul art. 124 alin. 1 lit. a din Legea nr. 64/1995, cererea reclamantei a fost admisa.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantei referitoare la neconducerea evidentei contabile, nedepunerea declaratiilor fiscale, realizarea unui management defectuos si neadecvat si nesolicitarea deschiderii procedurii in termenul de 30 de zile, s-a observat, pe de o parte, ca aceste fapte nu se incadreaza in niciuna dintre faptele prevazute in mod limitativ de art. 124 din lege, iar pe de alta parte in cauza nu s-a precizat in concret in ce consta netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, care sunt declaratiile fiscale care nu au fost depuse la organele fiscale, faptele care caracterizeaza managementul defectuos pe care parata l-ar fi realizat la societate, astfel ca acestea au fost considerate neintemeiate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs T.(I.)C. solicitand modificarea in sensul respingerii in totalitate a cererii de atragere a raspunderii administratorului.
In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine ca, creditele pe care le avea de recuperat societatea erau prescriptibile abia in anul 2006, astfel ca puteau fi recuperate de lichidator, deschiderea procedurii fiind dispusa la 21 iunie 2005 prin sentinta nr. 116/F/2005.
Parata recurenta mai arata ca in mod eronat i s-a retinut culpa la ajungerea societatii in stare de insolventa, intrucat atele societatii au fost ridicate inca din anul 2004 de organele fiscale si predate Politiei municipiului Alba Iulia, de unde au fost restituite la 6.09.2005, cand au fost si predate lichidatorului.
Recurenta invedereaza ca intrucat societatea debitoare nu mai avea disponibil banesc nu a reusit sa promoveze si sustina cereri in instanta.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata Directia Generala a Finantelor Publice Alba a solicitat prin intampinare (fila 8) respingerea recursului ca netemeinic si nelegal intrucat nu a intreprins demersuri pentru recuperarea creantelor si nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele necesare identificarii clientilor.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate de parata raportat la probele dosarului si dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, curtea de apel constata ca recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Impotriva debitoarei S.C. "G.L." S.R.L. Alba Iulia a fost deschisa procedura reorganizarii judiciare si falimentului prevazute de Legea nr. 64/1995 la data de 21 iunie 2005 prin sentinta nr. 116/F/2005 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr. 3170/2005 al Tribunalului Alba, la acea data fiind numit si administratorul judiciar.
Conform actului intitulat dovada depus in xerocopie la dosarul de recurs documentele contabile aferente perioadei octombrie 2002 - septembrie 2003 (bilanturi, facturi fiscale, jurnale si registre de casa) are fac dovada creantelor prescrise in perioada octombrie 2005 - aprilie 2006 au fost predate de catre organele de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Alba organelor de cercetare din cadrul IPJ Alba la data de 22 noiembrie 2004.
Potrivit procesului verbal incheiat la 6.09.2005 intre parata si administratorul judiciar al societatii, parata a predat administratorului judiciar la data de mai sus documentele societatii, aspect retinut de administratorul judiciar in primul raport efectuat
Prin urmare, parata nefiind in posesia documentelor fiscale din cursul anului 2004, cand acestea s-au aflat la organele de control fiscal si ulterior la organele de cercetare penala din cadrul IPJ Alba, nu i se poate retine omisiunea de a intreprinde demersuri pentru recuperarea creantelor de la clienti, o astfel de fapta nefiind nici prevazuta de art. 124 alin. 1.
Constructia juridica facuta de judecatorul sindic conform careia printr-o astfel de omisiune ar fi facut ca bunurile societatii sa fie folosite in interesul altor societati si s-ar incadra la art. 124 alin. 1 lit. a din Legea nr. 64/1995, nu este intemeiata, intrucat aceasta fapta este conditionata de existenta intentiei de a favoriza o alta societate prin folosirea bunurilor falitei.
Nici asa-zisa "impiedicare a lichidatorului judiciar sa formuleze actiuni pentru recuperarea creantelor inainte ca termenul de prescriptie sa se implineasca" retinuta de judecatorul sindic nu poate fi insusita de instanta de recurs intrucat o astfel de impiedicare nu exista din moment ce actele contabile au fost predate la 6.09.2005, anterior implinirii termenelor de prescriptie care au inceput la 14.10.2005, iar o astfel de fapta nu este prevazuta de art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, neputand fi incadrata la litera a), asa cum a constatat prima instanta.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constata ca in cauza sunt incidente motivele de modificare prevazute de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, hotararea fiind pronuntata cu aplicarea gresita a legii, astfel ca in baza art. 312 Cod procedura civila va fi admis recursul paratei, modificata sentinta atacata si respinsa cererea formulata de Directia Generala a Finantelor Publice Alba pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratei I.(T.)E.C. in vederea suportarii pasivului nerecuperat al debitoarei.