Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori Inlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa inchisorii
Potrivit articolului 63/1 Cod penal, amenda penala aplicata printr-o hotarare definitiva si irevocabila se poate inlocui cu pedeapsa inchisorii atunci cand se constata reaua credinta a condamnatului in plata amenzii. Reaua credinta nu se prezuma, trebuind sa fie probata de organele judiciare. Cata vreme condamnatul a plecat din Romania inainte de declansarea procesului penal impotriva sa, iar in cursul judecatii a lipsit la toate termenele de judecata, procedura de citare si a comunicarii hotararii cu inculpatul fiind realizata prin afisare la Consiliul local nu se poate sustine ca acesta a avut cunostinta ca impotriva sa se deruleaza o procedura judiciara si ca s-a pronuntat o hotarare de condamnare la pedeapsa amenzii de 20.000 lei pe care este obligat sa o plateasca si cu rea-credinta a refuzat.
DECIZIA PENALA NR. 1017/R/18 decembrie 2012
Dosar nr. 5239/111/P/2008
Prin sentinta penala nr. 45/P din 17 februarie 2009 pronuntata de Tribunalul Bihor, in baza art 63/1 Cod penal s-a inlocuit pedeapsa amenzii de 20.000 lei aplicata condamnatului V.E.S., aplicata prin sentinta penala nr.176/06.06.2007 a Tribunalului Bihor, definitiva prin neapelare, cu pedeapsa inchisorii de :
- 1 an inchisoare si interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit.a teza a II a , lit.b si lit.c Cod penal pe durata executarii pedepsei inchisorii.
In baza art.191 alineatul 1 Cod procedura penala a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor avansate de stat in suma de 150 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul Bihor a constatat ca prin sesizarea Biroului Executari penale din cadrul Tribunalul Bihor inregistrata la instanta la data de 27.10.2008, s-a solicitat instantei a se pronunta asupra inlocuirii amenzii penale de 20.000 lei aplicata prin sentinta penala nr. 176/2007 a Tribunalului Bihor condamnatului V.E.S., cu pedeapsa inchisorii.
In motivarea sesizarii, s-a aratat ca, condamnatul nu a facut dovada achitarii amenzii penale aplicata prin sentinta penala mai sus mentionata, desi s-au efectuat mai multe notificari in acest sens.
In vederea solutionarii cauzei, s-a atasat dosarul nr.59/111/2007 al Tribunalului Bihor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.176/2007 a Tribunalului Bihor definitiva prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului V.E.S. la o pedeapsa de 20.000 lei la dosarul cauzei existand notificarea facuta de Biroul Executari penale al Tribunalului Bihor, catre condamnat in vederea executarii acesteia, precum si mai multe reveniri succesive, fara ca pana in prezent sa se faca dovada achitarii acestei amenzi penale.
Instanta de fond a apreciat ca neplata amenzii penale aplicate dovedeste reaua credinta a acestuia, rea credinta care desi nu a fost manifestata expres de catre condamnat rezulta implicit din atitudinea manifestata de acesta pe parcursul tuturor procedurilor judiciare, respectiv atat cele ce vizeaza judecata propriu-zisa cat si cele privind executarea pedepsei. Inculpatul a fost citat in faza de urmarire penala si in fata instantei dar nu s-a prezentat. In cauza s-a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere. Din cuprinsul acestuia cat si din cuprinsul inscrisului aflat la fila 36 dosar urmarire penala rezulta ca este plecat din tara, iesirea sa fiind inregistrata la data de 24.03.2006. Chiar daca inceperea urmaririi penale a survenit ulterior acestei date, inculpatul stia ca impotriva sa se deruleaza proceduri judiciare, fiind somat sa puna la dispozitie actele firmei al carei administrator era, prin somatie scrisa, iar conform inscrisului aflat la fila 5 dosar urmarire penala, in 26.05.2005 acesta s-a prezentat la SC C.V.A. SRL desemnat lichidator in cauza, ulterior prin incheierea 64/F/01.02.2006 al Tribunalului Bihor,cand i s-a pus in vedere opisul de documente pe care trebuia sa-l prezinte.
Faptul ca condamnatul este plecat in strainatate nu poate duce la concluzia ca nu stia despre hotararea data in cauza si despre obligatia sa de a se prezenta in fata autoritatilor judiciare, cata vreme cunostea ca fapta sa este sanctionabila din punct de vedere penal, in opinia instantei plecarea sa in strainatate, echivaland cu o sustragere de la tragerea sa orice tip de raspundere.
Plecarea sa in strainatate, chiar reala fiind, daca acesta ar fi o persoana de buna credinta, nu il impiedica sa se intereseze de mersul procedurilor generate de refuzul sau de a depune documentele solicitate in conditiile in care a cunoscut existenta acestei solicitari .
Prin urmare, pasivitatea sa a fost calificata de instanta de fond ca fiind rea-credinta, iar neachitarea amenzii aplicate ca fiind sustragere de la executarea pedepsei.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs peste termen condamnatul V.E.S. solicitand admiterea recursului, casarea sentintei penale recurate si in urma rejudecarii cauzei respingerea cererii privind inlocuirea pedepsei amenzii penale cu inchisoare.
In motivare, condamnatul, prin aparatorul ales, a aratat ca a fost trimis in judecata in lipsa, acestuia neputandu-i-se prezenta materialul de urmarire penala, iar pe parcursul intregii judecati in prima instanta a lipsit, asistenta juridica fiindu-i asigurata de un aparator din oficiu, fiind citat prin afisare la usa Consiliului Local Oradea. A mai aratat ca desi s-a constatat ca nu mai locuieste in Oradea, str.F. nr..., sc..., et...., ap... si s-a dispus citarea sa prin afisare la usa Consiliului Local Oradea, minuta sentintei penale nr.176 din 6 iunie 2007 a Tribunalului Bihor a fost comunicata doar la adresa de domiciliu din Oradea. Fata de aceste imprejurari s-a aratat ca nu se poate constata o rea credinta din partea condamnatului care sa justifice inlocuirea pedepsei amenzii penale.
Curtea, verificand hotararea atacata, conform articolului 385/14 Cod procedura penala, pe baza actelor si lucrarilor dosarului in raport de criticile invocate, in limita cazurilor de casare prevazute de art.385/9 Cod procedura penala a constatat :
Potrivit articolului 63/1 Cod penal, amenda penala se poate inlocui cu pedeapsa inchisorii atunci cand se constata reaua credinta a condamnatului in plata amenzii.
Reaua credinta nu se prezuma, trebuind sa fie probata de organele judiciare.
Asadar, pentru a analiza in ce masura este incident articolul 63/1 din Codul penal, trebuie sa se stabileasca daca a existat o sustragere cu rea credinta de la executarea amenzii din partea condamnatului.
Din actele dosarului rezulta ca in cursul urmaririi penale, inculpatul V.E.S., cercetat pentru savarsirea infractiunii prevazute de articolul 147 din Legea nr.85/2006, a fost citat la adresa de domiciliu, respectiv in Oradea, str. F....nr...., bl. .... sc...., et...., ap..., insa potrivit procesului verbal incheiat la data de 23 februarie 2006 cu ocazia deplasarii la domiciliu in vederea inmanarii citatiei de catre organul de politie se constata ca la aceasta adresa condamnatul nu mai locuieste din toamna anului 2005.
Totodata, prin adresa nr.2426/261124 din 4 iulie 2006, Directia de Evidenta a Persoanelor din municipiul Oradea comunica organelor de urmarire penala ca in registrul national de evidenta a persoanelor condamnatul V.E.S. figureaza cu domiciliul in Oradea, str. F... nr.... sc..., et.....,ap..., judetul Bihor.
Din adresa Administratiei Nationale a Penitenciarelor - Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta Oradea nr. A2 10009 din 16 mai 2006 rezulta ca numitul V.E.S. nu era incarcerat in unitatile subordonate Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Din procesul verbal incheiat la data de 2 mai 2006 de catre lucratorul de politie rezulta ca in urma verificarilor in baza de date a Inspectoratului General al Politiei de Frontiera numitul V.E.S. figureaza in evidenta intrari/iesiri pe anul 2006, cu o iesire in data de 24 martie 2006 .
Din procesul verbal de realizare a procedurii de citare a inculpatului la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor in vederea prezentarii materialului de urmarire penala rezulta ca acesta este mutat de la adresa.
In cursul judecatii in fond, inculpatul a lipsit la toate termenele de judecata, procedura de citare cu acesta realizandu-se prin afisare la adresa de domiciliu din Oradea, adresa la care figura ca fiind mutat potrivit procesului verbal de realizare a procedurii de citare, precum si la sediul Consiliului Local Oradea, la aceste adrese comunicandu-se sentinta penala nr.176 din 6 iunie 2007 a Tribunalului Bihor.
Cele aratate mai sus nu fac dovada ca recurentul condamnat a avut cunostinta ca impotriva sa se deruleaza o procedura judiciara si ca s-a pronuntat o hotarare de condamnare la pedeapsa amenzii de 20.000 lei pe care este obligat sa o plateasca. Or, in lipsa unor dovezi care sa ateste ca inculpatul a cunoscut obligatia sa de plata nu se poate sustine ca s-a sustras cu rea credinta de la plata acesteia. Simplul fapt al neplatii amenzii penale nu atrage concluzia relei credinte, cata vreme asa cum s-a aratat mai sus, exista obiectiv imprejurari care nu ii sunt imputabile condamnatului si care au condus la neexecutarea pedepsei aplicate.
Pentru toate aceste considerente, curtea in baza articolului 385/15 punctul 2 litera d Cod procedura penala a admis recursul peste termen declarat de condamnatul recurent V.E.S., impotriva sentintei penale nr. 45 din 17.02.2009 pronuntata de Tribunalul Bihor pe care a casat-o in intregime in sensul ca in rejudecare, s-a respins sesizarea Biroului de Executari Penale din cadrul Tribunalului Bihor privind inlocuirea amenzii penale aplicate condamnatului V.E.S. prin sentinta penala nr. 176 din 06 iunie 2007 a Tribunalului Bihor definitiva prin neapelare cu pedeapsa inchisorii.
S-a inlaturat din sentinta penala recurata dispozitiile privind inlocuirea amenzii penale cu pedeapsa de 1 an inchisoare si aplicarea articolului 64 litera a teza II litera b si litera c din Codul penal precum si obligarea condamnatului la plata cheltuielilor avansate de stat.
Cheltuielile judiciare in fond si recurs acordate de stat au ramas in sarcina acestuia.