Reaua-credinta a persoanei condamnate-conditie esentiala pentru inlocuirea amenzii penale cu pedeapsa inchisorii. Sentinta penala nr. 1662 din data de 05.06.2012
pronunțată de Judecatoria Iasi

Conditia esentiala inscrisa in art. 63 ind. 1 Cod penal necesar a fi indeplinita pentru a se putea dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii este aceea ca neplata amenzii aplicate prin hotararea de condamnare sa se datoreze relei credinte a persoanei condamnate. Reaua credinta trebuie dovedita si ea presupune ca persoana in sarcina careia a fost stabilita obligatia de plata sa aiba posibilitatea reala de plata, dar sa nu fi platit.
In speta de fata, analiza coroborata a materialului probator existent la dosar, dovedeste reaua credinta a condamnatului A.S in neplata amenzii in cuantum de 6.000 lei, amenda aplicata prin hotararea de condamnare pronuntata impotriva sa.
Astfel, legat de reaua credinta, un prim aspect pe care instanta il retine este acela ca persoana condamnata AS obtine un venit lunar sigur si stabil, cu titlu de pensie anticipata, venit al carui cuantum, la nivelul lunii decembrie 2011, se situa la suma de 878 lei.
De observat ca si la momentul la care s-a facut individualizarea judiciara a pedepsei pentru care s-a formulat cerere de inlocuire de fata, condamnatul AS avea calitatea de pensionar, aspect pe care judecatorul care a optat pentru pedeapsa amenzii penale si a stabilit cuantumul acesteia la nivelul sumei de 6.000 lei, l-a avut in vedere, apreciind ca este posibila executarea sanctiunii aplicate. Aceleasi aspecte au fost avute in vedere si de instanta de recurs care a confirmat hotararea judecatorului de la fond, inclusiv in privinta naturii pedepsei aplicate si a cuantumului acesteia.
Dincolo de venitul stabil pe care condamnatul AS il primeste lunar, cu titlu de pensie, instanta retine ca, in cursul anului 2011, acesta a obtinute si alte venituri baneste de la SC .. SRL.
Este adevarat ca nivelul veniturilor banesti obtinute lunar de catre condamnatul AS, nu ii permiteau acestuia ca in termenul legal de 3 luni sa achite amenda de 6.000 lei insa, respectivele venituri, in opinia instantei, i-au permis condamnatului sa plateasca, cel putin, parte din amenda pe care o are de executat.
Instanta nu poate sa nu observe si imprejurarea ca, persoana condamnata AS nu a uzitat de dispozitiile art. 425 alin. 2 Cod procedura penala, care ii permit sa formuleze o cerere si ii acorda posibilitatea ca, in ipoteza in care s-ar afla in imposibilitatea de a achita amenda in termenul legal de 3 luni, sa ceara instantei de executare esalonarea platii amenzii in rate lunare, pe o perioada de cel mult 2 (doi) ani.
Or, se observa ca AS nu a formulat o astfel de cerere, aspect ce justifica aprecierea ca nu doreste si nu este preocupat sa execute pedeapsa amenzii penale ce i-a fost aplicata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare.
De altfel, potrivit dispozitiilor art. 52 Cod penal, pedeapsa, inclusiv amenda penala este un mijloc de constrangere pentru condamnat, ceea ce inseamna ca executarea acesteia, in mod automat, presupune anumite restrangeri, privatiuni pentru persoana condamnata.