Plangere contraventionala
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante din data de 17.07.2012, petenta a solicitat, in contradictoriu cu intimata MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII-INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-INSPECTORATUL TERITORIAL 3, anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei si pe cale de consecinta exonerarea petentei de la plata contravalorii amenzii; in subsidiar a solicitat inlocuirea amenzii aplicate cu sanctiunea avertismentului.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca in data de 19.03.2012 a fost oprit in trafic in vederea verificarii, conducatorul auto I V, ocazie cu care a fost incheiat formularul de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS; ulterior, la mai mult de 3 luni a fost incheiat si comunicat catre aceasta procesul verbal de constatare a contraventiei.
Sub aspectul termenului de constatare a contraventiei, petenta a aratat ca a fost depasit termenul de o luna de la data savarsirii contraventiei pana la aplicarea sanctiunii contraventionale si ca a fost depasit acelasi termen, de la data aplicarii amenzii pana la comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei.
In ceea ce priveste legalitatea procesului verbal contestat, petenta a aratat ca formularul de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS nr. nu indeplineste conditiile legale prevazute de lege in sensul ca in cuprinsul acestuia nu exista nicio rubrica destinata obiectiunilor sau mentiunilor prin care persoana sanctionata sa-si poata arata pozitia fata de faptele retinute in sarcina sa, cat si lipsa unui martor care sa ateste existenta pretinselor incalcari. Sub acelasi aspect, petenta a aratat ca pretinsa contraventie a fost gresit incadrata in drept, indicandu-se un temei de drept gresit si anume art.8 alin.1 pct. 6 din OG 37/2007, aratand ca art.8 din textul susmentionat nu are alineate, iar prevederile art.8 nu au nicio legatura cu pretinsa fapta retinuta in sarcina petentei.
Petenta a mai aratat ca procesul verbal de constatare a contraventiei este lovit de nulitate si pentru ca nu au fost consemnate obiectiunile sale si pentru ca nu contine numele unui martor.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a aratat ca soferul oprit in trafic nu s-a aflat in acel week-end in trafic dinaintea momentului opririi, acesta prezentandu-se la sediul societatii la ora 07.30 cand a inceput activitatea, plecand la ora 08.15 de la societate pe ruta M-B-B, neincalcand astfel timpul legal de odihna. Sub acelasi aspect, petenta a mai aratat ca soferul oprit in trafic a fost gasit in regula cu diagrama aflata in aparatul tahograf, justificand astfel perioada anterioara datei controlului.
In drept, petenta a indicat dispozitiile OG 2/2001 si OG 37/2007.
In dovedirea actiunii, petenta a depus, in copie, inscris extras internet fila 6, procesul verbal de constatare a contraventiei seria, filele 7-8, formular de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS, fila 9.
In aparare, Intimata M T si I- Inspectoratul de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial 3 a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii contraventionale ca nefondata, nelegala si mentinerea procesului-verbal de contraventie ca fiind legal si temeinic, inclusiv sub aspectul sanctiunii aplicate.
In motivare, intimata a aratat ca raportat la prescriptia invocata de catre petenta cu privire la intocmirea procesului verbal contestat si comunicarea acestuia, apare ca neintemeiata in conditiile in care procesul verbal de constatare a contraventiei nu trebuia comunicat in termen de 1 luna de la data intocmirii formularului de control in trafic ci de la data intocmirii procesului verbal contestat in conditiile in care formularul de control in trafic face parte integranta din procesul verbal de constatare a contraventiei si nu are putere sanctionatorie; mai mult, a aratat ca aceasta prescriptie nu ar putea fi invocata pe aceasta cale ci pe calea contestatiei la executare.
Pe fondul plangerii, intimata a aratat ca la controlul efectuat de catre inspectorii ISCTR in data de 19.03.2012, ora 11.50 asupra vehiculului cu numarul de inmatriculare, condus de catre conducatorul auto I V, s-a constatat ca petenta efectua transporturi fara a detine la bord si fara sa poata prezenta la momentul si la locul controlului numarul necesar de diagrame/ inregistrari tahografice pentru 28 de zile anterioare datei controlului, soferul neputand face dovada activitatilor sale prin vreun alt document care sa ateste activitatea soferului pentru diagramele care lipseau, acesta inaintand la control doar diagrama aferenta datei controlului pentru cursa in desfasurare, abatere ce constituie contraventie in conformitate cu dispozitiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, in continuare OG 37/2007.
Intimata a mai aratat ca toti operatorii de transport sunt obligati sa inmaneze o dovada a activitatii soferului, la plecarea acestuia in cursa, respectiv tipizatul care se completeaza cu datele de identificare ale conducatorului auto, tipizat pe care se mentioneaza daca acesta a avut o perioada de odihna sau o alta situatie si reprezinta o dovada ce vine tocmai in scopul de a justifica lipsa diagramelor la bordul vehiculelor, ori la momentul controlului acest tipizat nu exista la bordul vehiculului controlat.
Sub aspectul inlocuirii sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului, intimata a aratat ca sanctiunea avertismentului nu se impune in conditiile in care o fapta ca cea de fata nu poate fi socotita o fapta de o gravitate redusa.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-118 din Codul de procedura civila, cele ale O.G. nr. 2/2001, cele ale Ordinului 995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspectiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activitatilor conexe acestora, Ordinului nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor privind activitatea de control al respectarii perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducatorilor auto si al utilizarii aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, precum si cele ale O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora.
In aparare, intimata a solicitat prin intampinare administrarea probei cu inscrisuri, sens in care a depus in copii certificate pentru conformitate cu originalul, proces verbal de constatare a contraventiei, filele 21-22, formular de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS, fila 23, diagrama tahograf, fila 24, fisa de control ISCTR, fila 25, formular pentru atestarea activitatilor fila 26
In baza dispozitiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila, intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
In conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru, iar conform dispozitiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutita si de plata timbrului judiciar.
La termenul din 21 septembrie 2012, instanta a incuviintat pentru ambele parti, apreciindu-le legale, concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei, proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei.
In cadrul probei cu inscrisuri, s-a mai depus la dosarul cauzei in copie urmatoarele inscrisuri: extras portalul instantelor-plangere impotriva formularului de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS, dosar nr.4229/180/2012 fila 46, actiune reprezentand plangere impotriva formularului de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contraventiei incheiat de catre agentul constatator al intimatei MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII-INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-INSPECTORATUL TERITORIAL 3, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 4.000 lei, constatandu-se ca in data de 19.03.2012, ora 11.50, pe DN 2, km 275+ 950 in localitatea N B, judetul B, a fost oprit si controlat autoturismul cu numarul de inmatriculare, apartinand societatii SC D SRL, condus de catre conducatorul auto I V, care efectua transport rutier public de marfuri, fara a detine la bord si fara a putea prezenta numarul necesar de inregistrari tahografice pentru 28 de zile anterioare datei controlului, constatandu-se ca din formularul pentru atestarea activitatilor nu rezulta odihna zilnica de minim 9 ore al conducatorului auto, fapta prevazuta de dispozitiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 si sanctionata potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din acelasi act normativ. Cu aceasta ocazie a fost retinuta diagrama tahograf din data de 19.03.2012, formular pentru atestarea activitatilor si s-a intocmit formularul de control in trafic seria LS, semnat si inmanat conducatorului auto.
De asemenea, s-a mentionat faptul ca petentul poate achita in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, respectiv suma de 2.000 lei.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu a fost semnat de catre petenta, agentul constatator mentionand ca reprezentantul petentei nu este de fata, astfel ca nu poate formula obiectiuni. De asemenea, agentul constatator a mentionat si motivul pentru care procesul verbal contestat nu este semnat de catre un martor asistent, respectiv acela ca la locul incheierii procesului verbal nu a putut fi identificata nicio persoana care sa poata semna ca martor.
In drept, potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contraventie neprezentarea in trafic a numarului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listarilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din acelasi act normativ, contraventiile prevazute la art. 8 se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei aplicabila intreprinderii sau operatorului de transport rutier, pentru faptele prevazute la alin. 1 pct. 1-11, 31 si 32.
Dupa ce a constatat ca plangerea a fost introdusa inlauntrul termenului prevazut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificand, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 si 17 din acelasi act normativ, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanta apreciaza ca fapta retinuta in sarcina petentei a fost descrisa suficient pentru a permite corecta incadrare juridica si aplicarea sanctiunii corespunzatoare, procesul-verbal contestat fiind de natura a raspunde cerintelor legale imperative.
Cu privire la sustinerea petentei conform careia termenul de o luna de constatare a contraventiei a fost depasit si ca a fost depasit acelasi termen de la data aplicarii amenzii pana la comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei, instanta o apreciaza ca neintemeiata in conditiile in care potrivit art.13 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in continuare OG 2/2001, aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, ori astfel cum rezulta din procesul verbal contestat, pretinsa contraventie s-a retinut in sarcina petentului la data de 19.03.2012 iar procesul verbal de constatare a contraventiei a fost intocmit la data de 02.07.2012 deci, cu alte cuvinte, a fost respectat termenul de 6 luni prevazut de lege, si nu de 1 luna cum in mod gresit a aratat petenta.
In ceea ce priveste respectarea termenului de 1 luna in care sa aiba loc comunicarea procesului verbal contestat, astfel cum reglementeaza dispozitiile art.14 alin.1 din OG 2/2001, cu prioritate, instanta pune in vedere petentului ca acest aspect nu poate fi analizat pe calea procedurii de fata, implinirea eventuala a termenului putand fi analizata si contestata pe calea contestatiei la executare, concluzie care rezulta din economia dispozitiilor art.34 alin.1 din OG 2/2001; cu toate acestea, din documentatia existenta la dosar cat si din sustinerea petentei, se poate cu usurinta observa ca procesul verbal contestat a fost intocmit la data de 02.07.2012 si a fost comunicat la data de 04.07.2012, deci, cu alte cuvinte a fost respectat termenul de 1 luna in care trebuie in mod imperativ sa aiba loc comunicarea procesului verbal contestat, intocmirea formularului de control trafic la data de 19.03.2012 si comunicarea procesului verbal contestat la data de 04.07.2012 neavand relevanta in speta de fata in conditiile in care procesul verbal de contraventie trebuie comunicat in termen de o luna de la intocmirea acestuia si nu in termen de o luna de la intocmirea formularului de control trafic in conditiile in care formularul de control trafic nu are putere executorie.
In ceea ce priveste sustinerea petentei conform careia procesul verbal contestat este lovit de nulitate absoluta deoarece formularul de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS nu indeplineste conditiile legale prevazute de lege in sensul ca in cuprinsul acestuia nu exista nicio rubrica destinata obiectiunilor sau mentiunilor prin care persoana sanctionata sa-si poata arata pozitia fata de faptele retinute in sarcina sa, cat si lipsa unui martor care sa ateste existenta pretinselor incalcari, aceasta apare ca neintemeiata in conditiile in care conform art.9 alin.1 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr.1058/19.10.2007, formularul de control este un document care se completeaza doar in cazul contraventiilor prevazute de OG nr.37/2007 ca urmare a nerespectarii dispozitiilor acesteia, fiind un document intern ISCTR si nu un act sanctionator, acesta nefacand parte integranta din procesul verbal de constatare a contraventiei, intocmindu-se pentru a atesta activitatea de control in trafic a agentului constatator, cuprinzand la punctul 12 mentiunea comentarii de natura a da posibilitatea conducatorului auto de a face obiectiuni in momentul intocmirii acestuia, nelipsind aceasta mentiune, cum in mod gresit a aratat petenta; mai mult de atat, obiectiunile pe care le-ar fi putut consemna intr-o formulare sumara, impusa de spatiul afectat rubricii alte mentiuni, au putut fi valorificate prin plangerea de fata.
Totodata, neexistand un raport de subordonare intre procesul verbal de contraventie fata de formularul de control trafic, in nicio conditie nulitatea celui din urma nu ar putea afecta nulitatea procesului verbal de constatare a contraventiei contestat.
In ceea ce priveste sustinerea privind lipsa unui martor asistent care sa ateste cele retinute de catre agentul constatator, aceasta apare de asemenea ca neintemeiata, in conditiile in care astfel cum s-a aratat mai sus, formularul de control trafic nu are caracter de act sanctionator, nu are putere sanctionatorie de sine statatoare acesta facand parte integranta din procesul verbal de constatare a contraventiei, proces verbal care cuprinde rubrica privind existenta unui martor asistent. Asadar, acest regim juridic al formularului de control in trafic conduce la concluzia ca acesta din urma nu trebuie sa contina aceleasi mentiuni ca si un proces verbal de constatare a contraventie deoarece cele doua acte nu au aceeasi forta juridica.
Sub acelasi aspect, petenta a aratat ca pretinsa contraventie a fost gresit incadrata in drept, indicandu-se un temei de drept gresit si anume art.8 alin.1 pct. 6 din OG 37/2007, aratand ca art.8 din textul susmentionat nu are alineate, iar prevederile art.8 nu au nicio legatura cu pretinsa fapta retinuta in sarcina petentei. Aceasta apare ca neintemeiata in conditiile in care formularul de control trafic nu are caracter de act sanctionator, nu are putere sanctionatorie de sine statatoare acesta facand parte integranta din procesul verbal de constatare a contraventiei.
Desi in formularul de control trafic privind timpii de conducere si odihna seria LS nr. fila 9, la incadrarea faptei retinute in sarcina petentei s-a facut referire la art.8 pct.6 din OG 37/2007 (nerespectarea timpului de odihna zilnica), procesul verbal de constatare a contraventiei, filele 7-8 cuprinde mentiunile de drept corecte, in conditiile in care se retine ca petenta nu a prezentat numarul de inregistrari tahograf si se incadreaza pretinsa fapta in prevederile art.8 alin.1 pct.31, aceasta cu atat mai mult cu cat nu trebuie sa se piarda din vedere valoarea juridica a formularului de control in trafic, care este aceea de a constata incalcarile OG 37/2007 neavand deci putere sanctionatorie. Totodata, din faptul ca nu se respecta timpul legal de odihna rezulta in mod automat ca nu s-au intocmit numarul de diagrame a caror rol este tocmai acela de a dovedi ca se respecta timpul legal de odihna; in ceea ce priveste sustinerea ca art.8 nu are alineate, aceasta apare ca neintemeiata deasemenea, in conditiile in care din analiza acestui text de lege la data intocmirii procesului verbal contestat, acesta continea chiar patru alineate, mai mult, nefacandu-se nicio referire la art.8 pct.1 nici in formularul de control in trafic nici in procesul verbal contestat, astfel cum in mod gresit a sustinut petenta.
Petenta a mai invocat faptul ca la momentul intocmirii procesului-verbal mentionat mai sus agentul constatator nu i-a adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni. In ceea ce priveste nesocotirea dispozitiilor legale care obliga agentul constatator sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de formula obiectiuni instanta retine ca in aceasta situatie suntem in prezenta unui caz de nulitate expresa, dar relativa, astfel cum a decis si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronuntata de ICCJ intr-un recurs in interesul legii, nesocotirea dispozitiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului-verbal, astfel incat, s-a decis ca pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei. In cauza de fata, nu numai ca petenta nu a invocat existenta unei vatamari cauzate de neaducerea la cunostinta a dreptului de a formula obiectiuni si a imprejurarii ca aceasta vatamare nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal contestat, ci, lipsa obiectiunilor este obiectiv justificata de faptul ca procesul verbal de constatare a contraventiei a fost intocmit in lipsa petentei, situatie permisa de lege, cu toate acestea, instanta apreciaza ca petenta avea posibilitatea sa prezinte in fata instantei toate obiectiunile pe care nu a avut posibilitatea sa le formuleze cu ocazia intocmirii procesului-verbal.
Apararile petentei in sensul ca motivele indicate in procesul-verbal cu privire la lipsa martorului asistent nu sunt considerate satisfacatoare de catre aceasta, nu sunt de natura a dovedi o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, in conditiile in care agentul constatator a aratat motivele pentru care nu s-a putut identifica un martor asistent cu respectarea astfel a dispozitiilor art.19 alin.3 din OG 2/2001, in conditiile in care, solutia prin care i s-ar pretinde agentului constatator sa gaseasca un martor care sa nu aiba calitatea de agent constatator si care sa se afle in biroul acestuia, ar aparea excesiva. Mai mult de atat, rolul martorului nu este acela de a confirma situatia de fapt retinuta de catre agentul constatator (martorul nu trebuie sa fie prezent la constatarea faptei contraventionale, ci la intocmirea procesului verbal), rolul sau fiind acela de a arata ca procesul verbal s-a incheiat in vreuna dintre situatiile prevazute de art.19 din OG nr.2/2001, respectiv contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze.
De asemenea, faptele, astfel cum sunt retinute de catre agentul constatator sunt corect incadrate in drept, iar sanctiunea este aplicata intre limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei, instanta de judecata retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada situatiei de fapt si a incadrarii juridice pana la proba contrara.
Analizand temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanta administreaza orice alte probe prevazute de lege necesare verificarii acesteia si hotaraste asupra sanctiunii.
Persoana sanctionata contraventional se bucura de prezumtia de nevinovatie pana la pronuntarea unei hotarari irevocabile prin care sa se stabileasca vinovatia sa. Aceasta prezumtie nu neaga, insa, valoarea probatorie a procesului-verbal de contraventie legal intocmit, in care sunt consemnate aspecte constatate personal, in mod direct, de catre agentul constatator, care este o persoana investita cu exercitarea autoritatii de stat.
Instanta retine faptul ca, inclusiv in cauza Anghel contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca instantele pot folosi prezumtiile pentru stabilirea vinovatiei unei persoane, daca aceste prezumtii sunt folosite in limite rezonabile, luandu-se in calcul gravitatea mizei si pastrandu-se dreptul la aparare (paragraful 60).
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta trebuie sa analizeze, in fiecare caz in parte, in ce masura fapta retinuta in sarcina petentului reprezinta o ”acuzatie in materie penala”, in sensul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aceasta analiza se realizeaza prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce defineste contraventia, conform legislatiei interne, si natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzatie in materie penala” are drept consecinte incidenta in respectiva cauza a prezumtiei de nevinovatie de care se bucura petenta si a obligatiei autoritatilor statului de a proba faptele retinute in sarcina acesteia. Insa, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, hotararea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozitiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
Instanta mai retine ca procesul verbal analizat reprezinta un act administrativ care, in anumite conditii, se bucura de prezumtia de temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti, astfel ca poate fi calificata drept o prezumtie prevazuta de lege, in sensul pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului il da acestui concept (a se vedea Hotararea Anghel impotriva Romaniei din 4 octombrie 2007). Prezumtia de temeinicie mentionata este insa una relativa, legea permitand, deci, rasturnarea ei prin proba contrara.
De altfel, instanta are obligatia de a respecta prezumtia de nevinovatie care presupune, totodata, nemijlocire si contradictorialitate.
In prezenta cauza, instanta apreciaza ca sanctiunea principala a amenzii contraventionale in cuantum de 4.000 lei aplicata unei persoane juridice pentru o contraventie la regimul privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, este suficient de grava pentru a determina instanta sa concluzioneze in sensul ca fata de petenta a fost formulata o „acuzatie in materie penala” in sensul dat acestei sintagme de jurisprudenta CEDO. Pe cale de consecinta, prezumtia de nevinovatie de care se bucura petenta, se impune cu forta superioara.
De asemenea, instanta aminteste ca procesul-verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului, cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara.
Prin urmare, instanta constata ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei reprezinta un mijloc de proba si contine constatarile personale ale agentului de politie aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. Dat fiind ca este vorba despre o contraventie constatata pe loc de agentul constatator, care nu a lasat urme materiale ce pot fi prezentate in mod nemijlocit, instanta apreciaza ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului.
Astfel, simpla negare a petentei in sensul ca faptele nu corespund adevarului nu este suficienta, atata timp cat acesta nu aduce probe sau nu prezinta o explicatie rationala pentru care agentul ar fi intocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situatii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invoca alte imprejurari credibile pentru a rasturna prezumtia simpla de fapt nascuta impotriva sa.
In cauza dedusa judecatii, instanta constata ca petenta SC D SRL nu a facut dovada unei situatii contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie, existand la dosar doar sustinerile acesteia in contra prezumtiei de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal contestat retinandu-se ca in urma controlului efectuat la data de 19.03.2012, ora 11.50, pe DN 2, km 275+ 950 in localitatea N B, judetul B, a fost oprit si controlat autoturismul, apartinand societatii SC D SRL, condus de catre conducatorul auto I V, care efectua transport rutier public de marfuri, care nu a putut prezenta decat o singura diagrama tahograf pentru data de 19.03.2012 si lipsind diagramele tahograf pentru perioada 20.02.2012-18.03.2012, si nici nu a prezentat alte documente justificative.
Situatia descrisa in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este sustinuta si de formularul de control in trafic seria LS aflat la fila 23 din dosar si de fisa de control ISCTR fila 25, agentul mentionand ca soferul autovehiculului a prezentat la controlul in trafic formularul pentru atestarea activitatilor din care nu reiese ca a efectuat odihna zilnica.
Pe cale de consecinta, in masura in care petenta invoca imprejurari ce pot constitui cauze exoneratoare de raspundere, sarcina probei acestor imprejurari ii revine acesteia.
Instanta retine ca dispozitiile O.G. nr. 37/2007 se completeaza cu cele ale regulamentelor europene care sunt direct aplicabile, fara a fi necesara transpunerea acestora in dreptul intern, regulamentele europene avand efect direct si aplicabilitate imediata.
Potrivit art. 26 alin. 7 lit. a) din Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului si Consiliului UE de modificare a Regulamentului nr. 3820/85 al Consiliului, instanta retine ca in situatia in care conducatorul auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de inregistrare in conformitate cu anexa I, acesta trebuie sa fie in masura sa prezinte, la cererea unui inspector de control, foile de inregistrare din saptamana in curs si pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente, precum si orice informatie introdusa manual si orice imprimat scos in timpul saptamanii in curs si in timpul celor cincisprezece zile precedente, iar dupa 1 ianuarie 2008, duratele prevazute se refera la ziua in curs si la perioada precedenta de 28 zile. De asemenea, instanta aminteste ca potrivit dispozitiilor art. 15 pct. 7 lit. c) din acelasi act normativ, inspectorii autorizati pot verifica respectarea acestui Regulament prin analizarea foilor de inregistrare, a datelor afisate sau imprimate care au fost inregistrate de aparatul de inregistrare sau de cardul conducatorului auto, sau, in lipsa acestora, prin analizarea oricarui document justificativ care dovedeste nerespectarea dispozitiilor.
Fata de aceste texte normative, instanta apreciaza ca petenta avea, asadar, obligatia de a prezenta diagramele din ziua in curs si pe cele din cele 28 de zile precedente. Totodata, instanta considera ca petentei ii incumba dovada de a prezenta documente justificative pentru perioada 20.02.2012-18.03.2012, pentru care conducatorul autovehiculului nu a putut prezenta diagrame tahografice.
Sustinerea petentei in sensul ca soferul oprit in trafic nu s-a aflat in acel week-end in trafic dinaintea momentului opririi, acesta prezentandu-se la sediul societatii la ora 07.30 cand a inceput activitatea, plecand la ora 08.15 de la societate pe ruta M-B-B, neincalcand astfel timpul legal de odihna, apare ca neintemeiata in conditiile in care nu face nicio dovada in sensul de a arata ca soferul oprit nu a condus autovehicul depistat in trafic in urma controlului anterior datei acestuia, nefiind suficient ca soferul sa nu conduca cu 2 zile dinaintea controlului, acesta trebuind sa faca dovada lipsei diagramelor trahograf pentru 28 de zile dinaintea opririi controlului.
Instanta mai retine ca desi la dosar s-a depus formular pentru atestarea activitatilor in conformitate cu Regulamentul CE nr.561/2006 din 19.03.2012, fila 26, acesta nu are valoare de inscris justificativ pentru cele 28 de zile precedente in conditiile in care nu are data certa, cu atat mai mult cu cat cuprinde mentiunea ca de la 19.02.2012 pana la 19.03.2012 conducatorul auto Ilie Valentin nu a condus un vehicul suspus prevederilor Regulamentului CE nr.561/2006, aspect confirmat pe propria raspundere de catre conducatorul auto, dar fara a face vreo proba in acest sens.
Cu privire la exceptarea anumitor autovehicule de la incidenta Regulamentului CE nr.561/2006 privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 si (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, instanta aminteste ca lista autovehiculelor exceptate este una limitativa potrivit art.13, aceasta fiind de stricta interpretare si aplicare, autoutilitara petentei care transporta marfuri in scopuri comerciale nefacand parte din enumerarea limitativa din cadrul regulamentului sus mentionat, mai mult de atat, aceasta nearatand in nici un moment ca autoutilitara condusa de soferul sus mentionat era scutita de la incidenta Regulamentului CE nr.561/2006.
In consecinta, cu toate ca petenta a contestat prin prezenta plangere situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de catre agentul constatator, instanta considera ca nu a fost facuta nicio dovada in acest sens, care sa rastoarne prezumtia de legalitate si veridicitate a procesului-verbal contestat, desi ii revenea aceasta obligatie potrivit dispozitiilor art. 1169 din Codul civil si ale art. 129 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila. Astfel, instanta apreciaza ca petenta SC D SRL se face vinovata de contraventia retinuta in sarcina sa.
In ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunii, in conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta apreciaza ca s-a realizat o corecta individualizare a sanctiunilor aplicate petentei.
Opinia instantei se fundamenteaza, pe de o parte, pe dispozitiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit carora sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu pericolul social al faptei savarsite, iar, pe de alta parte, pe dispozitiile art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ, conform carora, la aplicarea sanctiunii, trebuie sa se tina cont de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului.
Orice fapta contraventionala prezinta un grad de pericol social abstract, specific oricarei fapte contraventionale asemanatoare, precum si un grad de pericol social concret, raportat la imprejurarile in care a fost savarsita fapta, la modul si mijloacele de savarsire a acesteia, la scopul urmarit, la urmarea produsa, precum si la circumstantele personale ale contravenientului si la celelalte date inscrise in procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat si stabilit de legiuitor, la momentul incriminarii faptei contraventionale si se reflecta in special in modul de sanctionare a faptei prevazut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
In speta, instanta retine ca pentru fapta contraventionala prevazuta de art. 8 pct.31 din OG 37/2007 in art. 9 alin.1 lit. c) din acelasi act normativ este stabilita sanctiunea amenzii, cu limite intre 4.000 si 8.000 RON. Asadar, observand sanctiunea stabilita (amenda fara posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum si cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contraventionale de 4000 RON), se constata ca legiuitorul a apreciat ca fapta prevazuta de art. 8 pc.31 din OG 37/2007 prezinta un grad de pericol social abstract ridicat.
Din inscrisurile depuse la dosar, instanta retine ca pericolul social al faptei retinute ca fiind savarsite de catre petenta este unul ridicat, aducandu-se atingere unor norme sociale de o importanta deosebita, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora. De asemenea, in raport de imposibilitatea de verificare a respectarii perioadelor de condus, a perioadelor de pauza, instanta constata ca fapta este in masura a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducand atingere si sigurantei pe drumurile publice si drepturilor fundamentale garantate angajatilor firmelor de transport. Ca atare, instanta va considera operatiunea de individualizare a sanctiunii aplicate ca fiind corect si proportional realizata in raport de fapta retinuta si impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite. Dispozitiile legale incidente urmaresc imbunatatirea conditiilor sociale pentru lucratorii carora li se aplica, precum si imbunatatirea sigurantei rutiere in general. Prin respectarea obligatiilor de prezentare a diagramelor, societatile de transport asigura respectarea perioadei obligatorii de repaus zilnic si saptamanal.
In ceea ce priveste posibilitatea de inlocuire amenzii cu sanctiunea avertismentului, retinand pe de o parte, ca petenta este o societate comerciala ce ar trebui sa se comporte ca un adevarat profesionist, iar pe de alta parte, ca petenta a fost sanctionata cu amenda al carei cuantum este indreptat spre minimul amenzii prevazute de lege, instanta considera ca scopul educativ, dar si cel preventiv al sanctiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii in cuantumul stabilit de catre agentul constatator, in acest fel asigurandu-se atat preventia generala, cat si cea speciala.
Fata de aceste aspecte, in lipsa unor dovezi care sa releve imprejurari deosebite de savarsire a faptei, care sa justifice retinerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanta nu poate retine ca in speta s-ar impune reindividualizarea sanctiunii amenzii contraventionale aplicate.
Asadar, fiind mentinuta prezumtia de validitate si legalitate a procesului verbal contestat, nefiind inlaturata forta probanta de care se bucura acesta, dar fiind inlaturata prezumtia de nevinovatie a petentei, careia intr-adevar i-a conferit relevanta Curtea Europeana a Drepturilor Omului si in materie contraventionala, prin oferirea posibilitatii fiecarei parti implicate in a-si dovedi sustinerile si, tinand seama ca prin procesul verbal de contraventie acesteia i-a fost aplicata sanctiunea amenzii de 4000 de lei, dozata in mod corespunzator gradului de pericol social al faptei, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta va considera ca plangerea formulata de petenta SC D SRL impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria dedusa judecatii este neintemeiata, motiv pentru care o va respinge, si implicit va mentine procesul verbal de constatare a contraventiei.
In temeiul art.275 si urmatoarele din Codul de procedura civila, instanta urmeaza sa retina ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.