Dosar nr.13218/318/2010 Cod operator 2445
ROMANIA
JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ
SENTINTA CIVILA NR.6840
SEDINTA PUBLICA DIN 21.10.2010
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU
GREFIER: IUTALIM RAMONA CLAUDIA Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulate de petentul WGF in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile, petentul fiind reprezentat de avocat BA.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, s-a constatat inaintata la dosar prin serviciul registratura al instantei de catre intimata adresa nr.122573/16.10.2010, avand anexate 4 fotografii video radar si atestatul operatorului radar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fond.
Aparatorul petentului a solicitat intr-o prima teza constatarea nulitatii absolute a procesului-verbal contestat, dat fiind faptul ca au fost incalcate dispozitiile art.6 paragraful 3 din Conventia Europeana a drepturilor Omului, petentul fiind cetatean austriac, necunoscator al limbii romane scris sau vorbit. Asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati in cauza in momentul in care petentul a ajuns la CE Turceni le-a solicitat sa-i traduca cele consemnate in procesul-verbal, intrucat nu avea cunostinta de natura faptei pentru care fusese sanctionat, informandu-i in limba engleza ca-i fusese retinut permisul de conducere. In motivarea acestei teze, aparatorul petentului a aratat ca agentul constatator avea obligatia sa aduca la cunostinta petentului intr-o limba cunoscuta de acesta a dreptului de a formula obiectiuni, incalcandu-se astfel prevederile art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001. Chiar daca s-a apreciat in practica judecatoreasca ca incalcarea dispozitiilor art.16 pct.7 din O.G.nr.2/2001 se sanctioneaza cu nulitatea relativa a procesului-verbal, intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa nu exista deosebire de efecte, ci doar deosebiri de regim juridic.
In a doua teza, aparatorul petentului a formulat concluzii cu privire la temeinicia actului contestat, aratand ca din probele administrate in cauza nu rezulta ca petentul s-a aflat in localitate.
Astfel, din depozitiile celor doi martori a rezultat ca in zona cu cateva zile inainte si cateva zile dupa data de 09.07.2010, nu existau instalate indicatoare de inceput si sfarsit de localitate si nici indicatoare de restrictie a vitezei, iar din fotografia nr.2 de la fila 41 in dosar a rezultat ca indicatorul se afla montat pe un stalp de curent electric, putin vizibil, ultima adresa a intimatei confirmand sustinerile martorilor ca drumul era in lucru. Mai mult, fotografiile inaintate la dosar de catre intimata nu pot sustine acuzarea, existand diferenta de timp destul de mare intre momentul 7.40 -unde sustine agentul constatator ca se afla aparatul radar si momentul 7.50, ora sanctionarii petentului. Fotografia continand indicatorul face dovada existentei indicatorului pe sensul de mers Turceni-Filiasi, nu pe sensul de mers Filiasi -Turceni pe care se deplasa petentul. A depus la dosar concluzii scrise.
JUDECATA
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 13.07.2010 sub nr.13218/318/2010 petentul WGF, cetatean austriac, a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6476062/09.07.2010.
In motivarea plangerii a aratat ca in dimineata zilei de 09.07.2010 se deplasa la volanul autoturismului inmatriculat sub nr. B 93 KLA din directia C-T, fiind oprit de un echipaj de politie care i-a ridicat permisul de conducere, fara insa ca petentul sa cunoasca pentru ce fapta.
A sustinut ca ajuns la CE Turceni, societate la care se derulau contracte de tehnologizare cu participare austriaca, a solicitat sprijinul unui cunoscator de limba engleza, care i-a adus la cunostinta faptul ca fusese surprins de aparatul video radar circuland cu viteza de 119 km/h in localitate.
Petentul a sustinut ca in zona nu existau indicatoare cu inceput si sfarsit de localitate si nici indicatoare cu regimul maxim de viteza admis, petentul considerand ca poate circula pe un drum european (DE 79) cu viteza maxima admisa de 110 km/h.
A aratat ca nu poate aprecia viteza cu care a circulat, dar a apreciat ca fie inregistrarea sa nu a avut loc in localitatea Cap Dealului, fie intrarea in localitate din directia Craiova nu era semnalizata.
In drept, plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile art.31 si urmatoarele din O.G.nr.2/2001.
In dovedirea plangerii, a depus la dosar in copie procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6476062/09.07.2010, certificatul care atesta calitatea sa de rezident in Romania.
Intimata nu a formulat intampinare.
In temeiul prevederilor art.129 alin.5 C.proc.civ., art.33 alin.1 si art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 instanta a dispus emiterea unei adrese catre intimata pentru a inainta la dosar actele care au stat la baza intocmirii procesului-verbal contestat, respectiv raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologica a aparatului video radar cu care s-a inregistrat viteza retinuta in procesul-verbal de contraventie, atestatul de operator radar al agentului constatator, fotografii video radar.
Pentru primul termen de judecata intimata a inaintat la dosar 3 fotografii efectuate cu aparatul radar, buletin de verificare metrologica, atestat operator radar, raport agent constatator (filele 18-21).
Petentul, prin aparator, a solicitat incuviintarea probei cu martorii IM si RC, instanta incuviintand proba si procedand la audierea martorilor la termenul de judecata din 23.09.2010.
In raport de inscrisurile inaintate de intimata si apararile petentului, instanta a dispus emiterea unei adrese catre DRDP SDN TG-JIU pentru a comunica daca la data de 09.07.2010, orele 07.50, pe DE 79 existau indicatoare cu inceput si sfarsit de localitate pentru localitatea Capu Dealului, precum si indicatoare pentru regimul maxim de viteza admis.
De asemenea, instanta revenit cu adresa pentru ca intimata sa inainteze fotografii din plan mai larg, efectuate la diferite intervale de timp, avand in vedere ca prin fotografiile inaintate initial este surprins acelasi moment, respectiv 07.50.32, cu adresa nr.122431/20.09.2010 Politia orasului Turceni comunicand ca datorita vitezei de rulare a autoturismului, nu au fost efectuate fotografii la diferite intervale de timp.
Cu adresa nr.4692/17.09.2010 persoana juridica titulara a contractului de reabilitare DN 66 Filiasi Rovinari, FCC Co SA, cu sediul in s....lj a comunicat faptul ca la data de 09.07.2010, orele 07.50, pe DE 79 existau indicatoare cu inceput si sfarsit de localitate pentru localitatea Capu Dealului; o pereche de indicatoare la km 7+630 si alta pereche la km 8+950, partea stanga si partea dreapta, precum si indicatoare pentru regimul maxim de viteza admis.
Fata de depozitiile martorilor audiati in cauza si la solicitarea, apreciata intemeiata de instanta, a aparatorului petentului, s-a dispus revenirea cu adresa la intimata pentru a inainta fotografia video radar, in situatia in care exista, a indicatorului de intrare in localitatea Capu Dealului la data de 09.07.2010, dovada competentei agentului constatator de a efectua inregistrari video radar pe DE 79 la data mentionata, limitele de viteza pe sectorul de drum Capu dealului in prezent si care erau limitele la data sanctionarii petentului.
Cu adresa nr.122573/16.10.2010 Politia Orasului Turceni a inaintat raspuns la solicitarea instantei, precum si un numar de 4 fotografii video radar.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a fost formulata cu respectarea termenului de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.
Examinand plangerea dedusa judecatii instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6476062/09.07.2010 s-a dispus sanctionarea petentului cu sanctiunea principala constand in amenda in suma de 540 lei si sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere pentru savarsirea contraventiei prev. de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G nr. 195/2002, retinandu-se ca acesta, in data de 09.07.2010 ora 07.50 pe DE 79 localitatea Capu Dealului a condus autoturismul marca Citroen cu numar de inmatriculare B 93 KLH cu viteza de 119 km/h fiind inregistrat cu aparatul video radar marca Python II montat pe autoturismul MAI 28865.
La rubrica "alte mentiuni" a procesului-verbal nu exista consemnari, iar procesul-verbal a fost semnat de catre petent.
Procedand la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, in ceea ce priveste legalitatea, ca acesta indeplineste conditiile de forma ale intocmirii lui.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savarsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
In ceea ce priveste motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv acela ca neaducandu-i-se la cunostinta acuzatia intr-o limba pe care sa o inteleaga, nu a putut face obiectiuni, fiind incalcate astfel prevederile art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta apreciaza ca desi petentului i-a fost incalcat acest drept de a formula obiectiuni la momentul intocmirii actului, din raportul agentului constatator nerezultand limba in care s-a realizat comunicarea cu petentul, astfel ca instanta prezuma ca s-a folosit limba romana, motivul de nelegalitate invocat nu este de natura sa duca la anularea actului.
Desi art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 prevede sanctiunea nulitatii procesului-verbal in situatia neconsemnarii obiectiunilor petentlui la rubrica "alte mentiuni", aceasta nulitate este relativa, deoarece nu poate fi invocata de instanta din oficiu, asa cum rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 17 teza a II-a din O.G.nr.2/2001.
Fiind o nulitate relativa este conditionata de existenta unei vatamari, care nu se mai presupune de aceasta data, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ. (incident in speta fata de prevederile art.47 din O.G.nr.2/2001, in conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila), existenta vatamarii fiind lasata la aprecierea instantei.
Avand in vedere faptul ca obiectiunile pe care petentul le-ar fi putut consemna, intr-o formulare sumara, impusa de spatiul afectat rubricii "alte mentiuni", au putut fi valorificate prin plangerea adresata instantei de judecata, instanta apreciaza ca petentul nu a dovedit vatamarea fara de care nulitatea relativa nu poate opera.
In ceea ce priveste motivul alegat de catre petent, instanta are in vedere si Decizia nr.22/19.03.2007 a ICCJ, decizie data in recursul in interesul legii avand ca obiect unificarea practicii judiciare in aplicarea dispozitiilor art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001, in sensul ca acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absoluta enumerate limitativ de art.17 din O.G.nr.2/2001 si poate atrage doar o nulitate relativa, in conditiile dovedirii vatamarii incercate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are in vedere faptul ca nu intreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie in materie penala", in sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, in sensul ca natura "penala" are intreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere in interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are in vedere insasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar in situatiile in care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie in materie penala. Curtea procedeaza in mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite in cauzele Engel si altii impotriva Olandei si Oztürk impotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie in materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii in litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
In ceea ce priveste primul criteriu, in dreptul intern conducerea unui autoturism cu incalcarea regulilor de circulatie prev. de O.U.G.nr.195/2002 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala.
Insa in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei in dreptul national al statului in cauza are o valoare formala si relativa, reprezentand doar un punct de plecare in analiza efectuata de Curte ( cauza Weber impotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte in cauza Oztürk impotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din campul de aplicare al art. 6 o intreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila impotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat il constituie sfera de aplicare a normei incalcate prin savarsirea faptei. In ipoteza in care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special (de exemplu, militarilor in exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savarsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, in masura in care norma isi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Verificand existenta acestui element in cauza, instanta constata ca O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresandu-se tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul roman in incriminarea faptei savarsite de petent o constituie protejarea sigurantei pe drumurile publice.
Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului il constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.
In cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, intrucat nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentand pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.
In ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se are in vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell impotriva Marii Britanii sau Demicoli impotriva Maltei).
In dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale in inchisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati in folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ.
Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savarsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrangere avand un caracter preventiv si sanctionator.
In aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuand in cauza Oztürk impotriva Germaniei ca o amenda, chiar intr-un cuantum moderat, nu este de natura sa inlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
In prezenta cauza, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 540 lei, insa instanta are in vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale il constituie 150 lei, comparatie care imprima severitate sanctiunii aplicate petentului.
Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie in materie penala " sunt alternative, nu cumulative, indeplinirea oricaruia dintre ele ducand la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie insa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci cand analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei).
Ca atare, avand in vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentului in prezenta cauza reprezinta o "acuzatie in materie penala".
Mai mult, Curtea a stabilit in cauze precum Oztürk impotriva Germaniei ori Lutz impotriva Germaniei ca, adresandu-se in mod nediferentiat tuturor cetatenilor in calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si avand un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), intreaga procedura de aplicare si sanctionare a amenzilor administrative in temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6. Acelasi caracter il are si sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule in baza unui sistem bazat pe puncte de penalizare sau anularea acestui drept. Referitor la aceste aspecte, pe langa caracterul normei incriminatoare, instanta europeana a folosit si criteriul gravitatii sanctiunii, deoarece dreptul de a conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viata curenta a oricarei persoane sau pentru exercitiul unei activitati profesionale.
Consecintele calificarii faptei imputate petentului de catre instanta in prezenta cauza drept acuzatie in materie penala sunt acelea ca petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.
Insa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pana la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz in parte.
In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk impotriva Olandei.
O cauza semnificativa in jurisprudenta Curtii este Salabiaku impotriva Frantei, in care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.
In aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, in materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului intr-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar impotriva Frantei).
Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza impotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.
A conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav functionarea autoritatilor statului, facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.
Or, in ceea ce priveste forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeana a mentionat in mod constant ca administrarea probelor este supusa in primul rand regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura in ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo impotriva Italiei ori Saidi impotriva Frantei).
Transpunand aceste principii in speta, instanta observa ca intimata isi sustine acuzarea nu numai prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, ci si prin fotografii efectuate cu aparatul video radar.
In analiza respectarii principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile O.U.G.nr.195/2002 au drept scop reglementarea si garantarea respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata si la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societatii in respectarea acestor reguli este de importanta capitala.
In acelasi timp insa, persoana sanctionata in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G.nr.2/2001), in cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal contestat nu corespunde realitatii.
Instanta a dat posibilitate petentului sa indice motivele de fapt si de drept ale plangerii sale, a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala solicitate de petent.
De asemenea, instanta a luat act de faptul ca petentul a inteles sa nu participe personal la procedurile judiciare, ci prin reprezentant conventional, posibilitate oferita acestuia atat de prevederile art.174 alin.1 C.proc.pen., cat si de prevederile art.67 alin.1 C.proc.civ., astfel ca nu a fost necesara asigurarea serviciilor unui interpret in cursul cercetarii judecatoresti.
Acestuia i s-a respectat astfel dreptul la un proces echitabil, oferindu-i-se posibilitatea de a utiliza orice mijloc de proba si de a invoca orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt descrisa in actul contestat nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma prezumtiei de nevinovatie de care se bucura petentul, care functioneaza in speta cu prioritate fata de prezumtia de temeinicie a actului contestat intrucat fapta nu a fost constatata personal de agentul constatator, prin propriile simturi, ci si cu ajutorul unor mijloace tehnice, acest aspect avand implicatii si sub aspectul sarcinii probatiunii, ce incumba astfel intimatei, instanta retine urmatoarele:
Semnarea procesului-verbal contestat fara obiectiuni de catre petent nu prezinta valoarea probatorie a unei recunoasteri a acuzatiei aduse impotriva sa, din moment ce actul a fost intocmit doar in limba romana, iar agentul constatator nu a rasturnat prezumtia ca a comunicat cu petentul in alta limba decat limba romana, pe care insa acesta din urma nu o cunoaste.
Martorul IV a relatat cu privire la acest aspect ca este coleg de serviciu cu petentul, care comunica cu personalul de la locul de munca fie in limba engleza, fie in limba germana, rugand martorii sa-i traduca ceea ce scrie in documentul ce-i fusese inmanat de politie.
In lumina principiilor extrase din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului prezentate mai sus, instanta apreciaza ca in circumstantele concrete ale spetei prezumtia relativa de temeinicie a procesului-verbal nu este suficienta pentru a inlatura prezumtia de nevinovatie a petentului, din moment ce fapta imputata petentului nu este susceptibila sa fie constatata doar cu propriile simturi ale agentului constatator, ci si cu ajutorul unor mijloace tehnice.
Astfel, potrivit art.109 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 privind circulatia rutiera, constatarea contraventiei se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal, cerinte pe care agentul constatator le-a respectat.
Apararea petentului nu s-a redus la simpla negare ca faptele nu corespund adevarului, ci a fost sustinuta de probe si imprejurari credibile care dovedesc o alta situatie de fapt.
Astfel, din fotografiile video radar depuse de intimata la dosar pentru a sustine acuzatia, desi rezulta ca viteza cu care a circulat autoturismul avand numar de inmatriculare B 93 KLH la momentul 07:50:32 a fost de 119 km/h, element constitutiv al contraventiei pe care de altfel nici petentul nu l-a contestat, nu rezulta nici un element care sa constituie un indiciu rezonabil ca autoturismul rula in localitate, cerinta esentiala pentru retinerea contraventiei prev. de art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G nr. 195/2002.
Asadar, din fotografiile video radar depuse de intimata la dosar nu rezulta cu certitudine ca inregistrarea vitezei s-a efectuat in localitate, singura fotografie care surprinde autoturismul condus de petent necontinand elemente sau repere de natura a conduce la o asemenea concluzie. Nu confera caracter de certitudine nici sustinerile intimatei in sensul ca locul in care a fost depistat petentul circuland cu viteza de 119 km/h este in zona Postului de politie Branesti -Capu Dealului, care sunt apreciate de instanta insuficiente pentru probarea cerintei esentiale mentionate mai sus.
Astfel, chiar daca fotografiile 3,4 aflate la fila 41 fac dovada faptului ca la momentul 07.40.15 locul de stationare al autoturismului pe care era amplasat aparatul radar era in localitate, aceste fotografii nu pot proba faptul ca autoturismul petentului a fost inregistrat in localitate, existand posibilitatea rezonabila ca in intervalul de timp pana la inregistrarea autoturismului B 93 KLH autoturismul politiei sa se deplaseze din locatia initiala, chiar si cu privire la aceasta imprejurare de fapt orice dubiu profitand petentului.
Mai mult, in situatia ipotetica in care instanta ar fi apreciat ca fotografiile prezentate de intimata sunt suficiente pentru probarea faptului ca petentul s-a aflat in localitate sau in situatia ipotetica in care chiar ar fi probat acest aspect, depozitiile martorilor audiati in cauza creeaza un dubiu rezonabil cu privire la atentionarea corespunzatoare a petentului prin indicatoare asupra faptului ca va intra in localitatea Capu Dealului, care in consecinta s-a aflat in eroare de fapt cu privire la intrarea in localitate, ceea ce ar fi inlaturat caracterul contraventional al faptei sale.
Pentru a retine in sensul celor de mai sus, instanta are in vedere si faptul ca martorii audiati in cauza nu se afla in niciuna dintre situatiile de excludere prevazute expres si limitativ de art.189 C.proc.civ.
Martorul IM a relatat ca face zilnic naveta de la F la T si avand in vedere incidentul descris de petent la nu mai mult de o ora dupa discutia avuta cu petentul a vrut sa se convinga personal daca exista sau nu indicatoare, a circulat de la Turceni pana la Tantareni si inapoi si a constatat ca pe acea portiune de drum nu existau indicatoare, masina politiei nemafiind pe acel tronson de drum.
Martorul RC a relatat ca daca in privinta vitezei pe care a avut-o, petentul nu era sigur, in schimb acesta era foarte sigur in privinta faptului ca nu a observat pe traseul parcurs indicatoare pentru limita de viteza sau pentru inceput si sfarsit de localitate.
Martorul a invederat ca a constatat personal ca aproximativ cu doua zile inainte de sanctionarea petentului si inca aproximativ 3-4 zile dupa aceasta data au inceput sa apara marcaje pe sosea de reducere a vitezei si in aproximativ 10 zile de la ziua in care a fost sanctionat petentul au fost montate si indicatoarele de reducere a vitezei si de intrare/iesire in localitate. Avand in vedere sanctionarea petentului, martorul a relatat ca in acea zi a fost foarte atent la drum, el locuind in Filiasi si singurul indicator pe care l-a observat pe drum a a fost vechiul indicator de intrare in localitatea Capu Dealului, mai concret tabla cu scrisul Capu Dealului, insa pe directia de mers dinspre Turceni spre Craiova, deci pe sensul de mers opus celui in care a circulat petentul, iar respectiva tabla era montata stramb la distanta destul de mare de sosea, respectiv in afara carosabilului.
Martorul, de asemenea conducator auto, a mentionat ca la data audierii sale, avand in vedere faptul ca in perioada de aproximativ 10 zile dupa sanctionarea petentului au fost montate indicatoare, evident martorul referindu-se la tronsonul de drum analizat, indicatorul care arata inceputul localitatii capu dealului se afla amplasat corect, fiind vizibil pentru conducatorii auto si la aproximativ 200 m in interiorul localitatii fata de tabla initiala descrisa de asemenea de martor.
Acelasi martor, citindu-i-se raspunsul comunicat de FCC C SA in sensul ca la data de 09.07.2010, orele 07.50, pe DE 79 existau indicatoare cu inceput si sfarsit de localitate pentru localitatea Capu Dealului; o pereche de indicatoare la km 7+630 si alta pereche la km 8+950, partea stanga si partea dreapta, precum si indicatoare pentru regimul maxim de viteza admis, aprecizat ca isi explica cele mentionate in raspuns prin aceea ca atunci cand a fost sanctionat petentul pe tot traseul erau montati doar stalpii viitoarelor placute indicatoare, care au fost urmati de marcajele pe asfalt si abia ulterior s-a inceput montarea indicatoarelor.
Instanta apreciaza ca depozitia martorului este deosebit de credibila cu atat mai mult cu cat o imprejurare prezentata de martor este confirmata prin fotografia nr.2 inaintata de intimata aflata la fila 41 din care rezulta ca martorul nu a mintit descriind vechiul indicator de intrare in localitatea Capu Dealului din directia Turceni Filiasi, sensul de mers al autoturismului politiei, ca fiind amplasat la distanta de partea carosabila, pe un stalp, fotografia dovedind ca este vorba de un stalp al retelei electrice.
Asadar, constatand ca depozitia martorului se coroboreaza cu sustinerile petentului, dar si cu fotografia inaintata de intimata, instanta va inlatura din ansamblul probator raspunsul FCC C SA, apreciind ca descrie situatia indicatoarelor existenta dupa sanctionarea petentului.
Prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul in analiza temeiniciei acuzatiei aduse impotriva sa impune urmatoarele conditii: instanta sa nu porneasca de la premisa ca petentul contravenient a savarsit fapta retinuta in sarcina sa, sarcina probei revine organului constatator si indoiala este in beneficiul contravenientului, insa unele din aceste elemente, cum este acela al sarcinii probei, nu trebuie sa fie absolutizate, existand posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite si scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de fapt si de drept, chiar si in favoarea organului constatator (cauza Blum contra Austriei, Hotararea din 3 februarie 2005).
In raport de probatoriul cauzei si pentru considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza ca in privinta temeiniciei situatiei de fapt retinute in actul contestat s-a nascut un dubiu rezonabil si cum indoiala este in beneficiul contravenientului, conform principiului in dubio pro reo, rezulta ca procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat nu poate fi mentinut.
Fata de aceste considerente, instanta va admite plangerea petentului si va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6476062/09.07.2010 intocmit de catre Politia Oras Turceni, cu consecinta restituirii petentului a amenzii contraventionale in cuantum de 270 lei achitata de acesta pe loc la momentul constatarii faptei cu chitanta nr.PCA 518360.
Cu privire la motivul de nulitate a procesului-verbal constand in incalcarea la intocmirea acestuia a prevederilor art.6 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta, avand in vedere ca intreaga analiza a contraventiei retinute in sarcina petentului s-a facut prin prisma existentei unei acuzatii in materie penala, s-a pronuntat cu prioritate asupra cauzei de anulare a procesului-verbal care creeaza o situatie mai favorabila petentului, prin analogie cu situatia invinuitului cu privire la care se dispune scoaterea de sub urmarire penala si exista mai multe temeiuri de scoatere de sub urmarire penala, in speta cauza de anulare mai favorabila petentului constituind-o netemeinicia actului contestat.
Aceasta modalitate de analiza a acuzatiei aduse petentului nu impiedica insa instanta sa constate ca intr-adevar conform art.6 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, "orice acuzat are, in special, dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa".
Or, in cauza dedusa judecatii, desi petentul nu cunoaste limba romana, acesta a fost sanctionat contraventional cu incalcarea dreptului de a fi informat, intr-o limba pe care o intelege, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa.
Aceasta incalcare insa instanta apreciaza ca nu este imputabila agentului constatator care a intocmit procesul-verbal, ci modului in care este reglementata legal materia contraventionala in dreptul intern -sanctiune civila, statului revenindu-i obligatia de a asigura in mod real si obiectiv posibilitatea agentului constatator de a apela la serviciile unui interpret in situatia in care se constata o incalcare a normelor contraventionale interne de catre un cetatean strain, pentru ca nu mai putin adevarat este si faptul ca toate persoanele, indiferent de cetatenie, au obligatia de a respecta legislatia statului pe al carui teritoriu se afla.
In contextul expus, semnarea de catre petent a procesului-verbal de contraventie redactat intr-o limba pe care nu o intelege, fara a fi informat de catre un interpret asupra naturii cauzei acuzatiei indreptate impotriva sa, constituie de asemenea inca un motiv pentru care instanta va proceda la anularea actului respectiv.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite plangerea contraventionala formulata de petentul WGF, cu resedinta ..............j in contradictoriu cu intimata IPJ .
Anuleaza procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.6476062/09.07.2010 intocmit de catre Politia Oras Turceni.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 21.10.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier,
Red./Tehn.AG. 4 ex.