Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori Neaudierea invinuitului inainte de intocmirea propunerii motivate de luare a masurii arestarii preventive. Nelegalitatea propunerii
-C.proc.pen., art.146 alin.1, art.150 alin.1, art.197 alin.2 Nerespectarea de catre procuror a obligatiei de audiere a invinuitului anterior sesizarii judecatorului cu propunere de arestare preventiva atrage nulitatea absoluta a propunerii de arestare preventiva, ca act de sesizare a instantei, in conditiile art.197 alin.2 Cod procedura penala.
INCHEIEREA PENALA NR.2/PI/20.07.2012
Dosar nr. 364/35/2012 Prin sesizarea inregistrata la instanta in data de 19 iulie 2012, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea a solicitat instantei arestarea preventiva a invinuitului R.A.T., pentru comiterea infractiunii de braconaj, fapta prev. si ped. de art. 42 alin. 1 lit. a/1, i, j alin. 2 lit. a si art. 44 alin. 1 lit. b toate din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 34 Cod penal, pentru care pedeapsa cea mai mare este inchisoare de la 3 la 10 ani, pe o durata de 10 zile.
In motivarea propunerii se arata ca, din examinarea materialului de urmarire penala privind pe R.A.T., avand calitatea de comisar sef de politie, I.I., R.R.F., S.M. si F.E.F., fata de care s-a inceput urmarirea penala in data de martie 2012, pentru infractiunea de braconaj in forma coautoratului, rezulta ca, in data de 05.02.2012, in jurul orei 15.00, au fost depistati braconand un cerb mascul, in valoare de 12.000 euro, aflat in administrarea partii civile Asociatia de vanatoare C.E.
S-a aratat ca, potrivit anexei 1 la Legea nr. 407/2006, privind vanatoarea si protectia fondului cinegetic, cerbul comun, mascul, poate fi vanat in perioada 1 septembrie - 31 decembrie .
S-a retinut in sarcina invinuitilor ca acestia: fara autorizatie de vanatoare legala; in afara perioadei legale de vanatoare; pe un alt fond de vanatoare; de catre doua sau mai multe persoane impreuna; au transportat vanatul dobandit prin braconaj; ceea ce realizeaza toate trasaturile si elementele constitutive ale infractiunilor prev. si ped. de art. 42 alin. 1 lit. a/1, i, j din Legea nr. 407/2006; art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, precum si art. 44 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a precizat ca, in cauza aflata in faza de urmarire penala invinuitul R.A.T., folosindu-se de experienta sa si cunostintele de organ de politie judiciara creeaza dificultati si greutati ale administrarii probatiunii necesare incheierii urmaririi penale si aflarii adevarului pe baza de probe juste si neindoielnice si pentru ca se profileaza situatia ca, acesta uzand de calitatea si cunostintele sale incearca evitarea stabilirii adevarului in cauza, urmeaza sa argumentam, in cele de mai jos, necesitatea luarii masurii procesuale a arestarii preventive a invinuitului R.A.T., pe o durata de 10 zile.
S-a mai aratat ca, pana in prezent invinuitul a intreprins o serie de demersuri care conduc la tergiversarea nejustificata a cauzei, cu toate ca in faza de acte premergatoare invoca sub pretextul unor prejudicii de imagine necesitatea finalizarii urgente a acestei cauze, iar in prezent acesta refuza sa participe la completarea actelor de urmarire penala pentru care este necesara prezenta lui la declaratii, expertize si alte activitati judiciare necesare stabilirii adevarului in cauza. Mai mult, pentru a induce in eroare organele judiciare el furnizeaza mijloace de proba ticluite/contrafacute care sa creeze aparenta ca mijloacele pe care se bazeaza constatarea infractiunilor care sunt obiectul prezentei cauze sunt incerte, nesigure, indoielnice ori neserioase.
In acest context, s-a retinut ca este necesara in prezenta cauza alegerea unei masuri preventive cu caracter de constrangere a invinuitului R.A.T., pentru a fi impiedicat sa intreprinda si alte activitati care s-ar rasfrange negativ asupra desfasurarii procesului penal, respectiv asupra atingerii scopului procesului penal.
S-a aratat ca, la alegerea propunerii de luare a unei masuri preventive s-au avut in vedere urmatoarele aspecte de ordin probator care demonstreaza ca in prezent exista un proces penal declansat prin inceperea urmaririi penale, la data de 5 martie 2012; obiectul procesului penal il constituie o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa cea mai mare de 10 ani inchisoare. La comiterea acestei infractiuni participa un ofiter de politie judiciara de rang inalt, raportat la comunitatea municipiului din care provine si care a selectat in jurul sau un grup de invinuiti care se bazeaza pe aptitudinile acestui functionar public cu statut special in a impiedica normala desfasurare a procesului penal si in a scapa de responsabilizarea penala.
A mai aratat parchetul ca este implicit demonstrat faptul ca doar constrangerea prin lipsire legala de libertate il poate determina pe invinuit sa fie prezent la efectuarea actelor de urmarire penala si astfel sa se asigure buna desfasurare a procesului penal al carui curs normal, in prezent, este obstaculat de manifestarea invinuitului.
S-a precizat ca aceasta masura preventiva trebuie sa fie aplicabila, nediscriminatoriu, conform art. 16 alin. 1 si art. 53 alin. 2 din Constitutie, fara exceptii si fara privilegii. Aplicarea ei este facuta in asa masura incat sa se perceapa ca fiind una minima si necesara in realizarea scopului procesului penal spre clarificarea obiectului cauzei si nicidecum o masura arbitrara, abuziva, excesiva sau infamanta.
Examinand propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, curtea a retinut urmatoarele:
Prin rezolutia din 15 martie 2012, ora 10,24, data in dosarul nr. 37/P/2012 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea, s-a dispus de catre procuror inceperea urmaririi penale fata de invinuitul R.A.T., comisar sef de politie, pentru infractiunea prev. si ped. de art. 42 alin. 1 lit. a/1, i, j, alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, prin aceeasi rezolutie dispunandu-se si inceperea urmaririi penale fata de invinuitii F.E.F., R.R.C., S.M. si I.I., pentru infractiuni similar de braconaj, constatand aceea ca, la data de 5.02.2012, orele 15,00, cei cinci invinuiti, folosindu-se de au autoturism de teren marca M., au braconat un cerb pe care l-au transportat cu ajutorul autoturismului pana pe raza localitatii M. unde autoturismul s-a defectat, iar cerbul braconat a fost ascuns sub zapada.
In legatura cu aceasta acuzare, invinuitul R.A.T. a fot audiat in prezenta aparatorului sau ales, la data de 7.03.2012 si la data de 19.07.2012.
Potrivit art. 146 alin. 1 Cod procedura penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul din cazurile prevazute de art. 148 Cod procedura penala, procurorul, din oficiu, sau la sesizarea organelor de cercetare penala, cand considera ca arestarea invinuitului este necesara in interesul urmaririi penale, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de arestare preventiva a invinuitului.
Raportat la dispozitiile legal mai sus aratate, curtea retine ca la data de 19 iulie 2012, invinuitul R.A.T. a fost audiat in continuarea declaratiei de invinuit data in 7.03.2012, ocazie cu care a aratat ca nu mai doreste a dea declaratii in cauza in calitate de invinuit pentru motivele pe care le-a aratat in memoriul si in cererile in care si-a expus punctele de vedere referitor la ancheta desfasurata in cauza; a mai aratat invinuitul ca are suspiciuni privind obiectivitatea expertilor din cadrul Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Timisoara, desemnati pentru realizarea expertizei fotografice dispusa in cauza, motiv pentru care a formulat o cerere de recuzare, care a fost respinsa si a solicitat totodata ca expertiza sa fie realizata la un alt laborator de expertize criminalistice.
Invinuitul a aratat ca nu este de acord sa se prezinte la data de 26.07.2012 la Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Timisoara si nu doreste sa dea alte declaratii.
Audierea invinuitului a inceput la ora 9,15 si s-a incheiat la ora 9,30.
La ora 9,30 a fost emisa de catre procuror ordonanta de retinere, prin care s-a depus retinerea invinuitului R.A.T. pe o durata de 24 de ore, cu incepere de la data de 19.07.2012, ora 9,30.
Potrivit art. 143 alin. 1 Cod procedura penala, masura retinerii poate fi luata de procuror sau de organul de cercetare penala, fata de invinuit numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta penala.
In aceste conditii, este evident ca audierea invinuitului R.A.T. la data de 19 iulie 2012 intre orele 9,15-9,30 s-a facut in vederea luarii fata de acesta a masurii preventive a retinerii, dispusa impotriva sa incepand cu ora 9,30 (deci, la terminarea audierii acestuia).
Ulterior luarii acestei masuri, invinuitul nu a mai fost audiat, iar declaratia data de aceasta in calitate de invinuit anterior retinerii sale nu echivaleaza cu indeplinirea de catre procuror a obligatiei instituite in sarcina sa de textele legale citate, intrucat, in functie de pozitia adoptata de invinuit, de a da sau nu declaratii ori de informatiile furnizate de acesta, procurorul intocmeste sau nu propunerea de arestare preventiva.
Ca urmare, procurorul trebuia sa-l informeze pe invinuitul R.A.T. ca doreste sa-l audieze in vederea intocmirii propunerii de arestare preventiva, indicandu-i si temeiurile de drept prevazute de art. 1458 Cod procedura penala, pentru ca acesta sa fie in masura a se apara in concret si a combate lipsa de temeinicie a acestora.
Nu are relevanta imprejurarea ca invinuitul R.A.T. a aratat cu ocazia audierii sale de catre procuror ca nu doreste sa dea alte declaratii, cata vreme acesta, raportat la noua imprejurare ivita - formularea unei propuneri de arestare preventiva - avea dreptul de a-si preciza pozitia procesuala in sensul de a da sau nu declaratii in cauza. De altfel, invinuitul a dat declaratie cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva.
De asemenea, a apreciat Curtea ca in cauza nu are relevanta nici imprejurarea ca s-a solicitat arestarea in calitate de invinuit a lui R.A.T., iar declaratia din 19.07.2012 a fost data de acesta tot in aceasta calitate.
Jurisprudenta CEDO a aratat in mod constat ca privarea de libertate a unei persoane se face doar cu indeplinirea tuturor conditiilor de fond si de forma impuse de legea nationala, deoarece numai astfel se poate asigura o protectie eficienta a persoanelor impotriva detentiilor si arestarilor arbitrare.
Fata de cele ce preced, s-a constatat ca parchetul nu a respectat obligatia de audiere a invinuitului R.A.T. anterior sesizarii judecatorului cu propunere de arestare preventiva, incalcarea acestei obligatii atragand nulitatea absoluta a propunerii de arestare preventiva, ca act de sesizare a instantei, in conditiile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala.
Pe de alta parte, Curtea a considerat ca, in situatia in care s-ar aprecia ca motivele de nelegalitate mai sus aratate ar atrage doar nulitatea relativa a propunerii de arestare preventiva formulata, aceasta este netemeinica. Curtea a apreciat ca nu exista nicio proba care sa sutina motivele inserate in propunerea de arestare preventiva cu privire la existenta cazului prevazut de art.148 lit.b Cod procedura penala.
Pentru toate motivele mai sus aratate, curtea a constatat ca, propunerea de arestare preventiva formulata de catre Curtea de Apel Oradea cu privire la invinuitul R.A.T. este in principal nelegala, sesizarea fiind lovita de nulitate absoluta in conditiile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, iar in subsidiar (in masura in care s-ar putea aprecia ca nulitatea sesizarii instantei este una relativa) aceasta este netemeinica, nefiind indeplinite conditiile cerute de art. 148 lit. b si f Cod procedura penala pentru luarea acestei masuri.
Astfel fiind, in baza art. 146 Cod procedura penala,Curtea a respins propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea cu privire la invinuitul R.A.T pentru comiterea infractiunii de braconaj, prev. si ped. de art. 42 alin. 1 lit. a/1, i, j.i alin. 2 lit. a si art. 44 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a si 34 Cod penal.