SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DECIZIE DE IMPUNERE DIN OFICIU. CASARE CU TRIMITERE.
- art.87 Cod procedura fiscala;
- art.43 Cod procedura fiscala.
Prevederile art. 87 Cod procedura fiscala impun ca decizia de impunere sa cuprinda pe langa elementele prevazute la art. 43 si baza de impunere, cuantumul sumelor stabilite pentru fiecare perioada impozabila, insa legiuitorul nu a stabilit in cuprinsul prevederii legale nulitatea actului administrativ fiscal emis cu lipsa acestor mentiuni.
Nulitatea actului administrativ fiscal a fost reglementata distinct de legiuitor in cuprinsul art. 46 Cod procedura fiscala, fiind prevazute expres elementele pe care trebuie sa le cuprinda actul administrativ sub sanctiunea nulitatii, elemente printre care nu se regasesc si elementele enumerate la art. 87 din lege, pentru continutul deciziei de impunere si retinute ca fiind lipsa de catre prima instanta.
In aceste conditii nu se poate retine nulitatea actului administrativ emis pe seama intimatului, cata vreme lipsa celor doua elemente din decizie nu au fost prevazute de legiuitor sub sanctiunea nulitatii actului.
Intr-adevar, lipsa acestor elemente ( baza de impunere si procentul aplicat ) fac dificila cenzurarea legalitatii actului emis, insa nu imposibila, cata vreme stabilirea bazei de impunere se poate realiza indirect, iar procentul aplicat asupra bazei este prevazut expres de legiuitor pentru fiecare perioada impozabila.
Astfel, asa cum a retinut prima instanta, inscrisurile emise in format electronic, aflate la filele 54 si 55 din dosar, nu poarta mentiunea emitentului si nu prevad natura veniturilor obtinute de reclamant, fiind explicitate prin suprascriere ca venituri brute, cheltuieli sau venituri nete obtinute de reclamant in perioada vizata, insa acest fapt nu face imposibila cenzurarea legalitatii contributiei stabilite, cata vreme prin administrarea de probatiune suplimentara in cauza se puteau stabili cu usurinta veniturile obtinute de reclamant si natura acestora.
Baza de impunere avuta in vedere de recurenta a fost cea comunicata in format electronic in temeiul protocolului incheiat cu A.N.A.F, formularul de comunicare a datelor stabilit prin protocol fiind deficitar sub anumite aspecte, insa acest fapt nu impiedica verificarea realitatii bazei de impunere mentionate prin solicitarea de la organele fiscale a documentelor ce au stat la baza intocmirii formularului, cum ar fi deciziile de impunere anuale ori alte documente emise pe seama recurentului, din care sa rezulte natura veniturilor obtinute si cuantumul acestora.
In ceea ce priveste eventualele dificultati ce vor putea interveni referitor la cuantumul obligatiilor stabilite sub aspectul valorificarii modului de calcul al acestora, in cauza exista posibilitatea efectuarii unei expertize tehnice care sa vizeze verificarea cuantumului obligatiilor stabilite si a modului de calcul al acestora.
Prin urmare, s-a retinut ca in mod eronat prima instanta a retinut nulitatea deciziei de impunere din oficiu, cata vreme lipsurile retinute nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar nulitatile sesizate datorita lipsei elementelor respective puteau fi lamurite prin administrarea suplimentara de probatiune.
Decizia nr.4627/CA/19.12.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.2470 din 7.06.2012 Tribunalul Satu Mare a admis actiunea formulata de reclamantul K. Z. A., cu domiciliul in O. N. , nr.442, jud.Satu Mare in contradictoriu cu parata C. A. S. S. M. , cu sediul in S. M., B. L. B. , nr.64, jud.Satu Mare.
A anulat decizia nr.255/25.11.2011 si decizia de impunere din oficiu nr.180/12586/04.10.2011 emise de parata.
A obligat parata la plata sumei de 1304,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Prin Decizia de impunere din oficiu nr.180/12586/04.10.2011, in temeiul art.83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de a achita suma de 24.150,48 lei reprezentand contributie FNUASS, suma de 18.853,65 lei reprezentand dobanzi si suma de 3.622,44 lei reprezentand penalitati. Pentru a emite aceasta decizie, parata a avut in vedere faptul ca reclamantul nu a depus declaratiile anuale pe anul 2006-2011 privind modul de constituire si plata a contributiei la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, conform art. 215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si a ordinului presedintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, respectiv asigurat fara plata contributiei, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. S-a mai retinut ca reclamantul a fost instiintat conform art. 83 alin. 4 din OG nr.92/2003, dar reclamantul nu a dat curs solicitarii de a depune declaratii sau alte acte justificative, retinand art. 35 din Ordinul presedintelui CNAS nr. 617/2007 potrivit caruia, decizia de impunere constituie titlu de creanta si poate fi emisa de organul competent al CAS si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la ANAF.
Prin contestatia depusa la organul fiscal in temeiul art.205-art.207 Cod procedura fiscala, reclamantul a contestat decizia de impunere de mai sus, contestatia solutionata de catre CASS S. M. prin Decizia nr.255/25.11.2011, in sensul respingerii acesteia.
Considerentele deciziei de solutionare a contestatiei formulata de reclamant sunt in principal identice cu apararile de fond invocate de parata prin intampinarea formulata in cauza astfel ca instanta apreciaza ca nu se impune reiterarea acestora.
Impotriva deciziei de solutionare a contestatiei reclamantul a formulat prezenta actiune in contencios administrativ fiscal.
Verificand decizia de impunere contestata prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de catre reclamant, respectiv documentele care au stat la baza emiterii acestora, instanta a retinut ca in cuprinsul acestora parata a indicat obligatiile de plata ale reclamantei cu titlu de contributii la FNUASS, respectiv dobanzile si penalitatile aferente pentru anii 2006-2011, fara a indica cuantumul venitului din activitati independente fata de care a stabilit contributia la FNUASS (baza de impunere), anul in care acesta a fost realizat, cuantumul procentului aplicat pentru stabilirea contributiei datorate, in rubrica aferenta anului 2011, nefiind indicata nicio cifra.
Potrivit sustinerilor paratei, contributia reclamantului la FNUASS a fost stabilita pe baza informatiilor comunicate CAS S. M. de catre D. G. F. P. S. M. in baza Ordinului presedintelui CNAS nr. 617/2007 si a Protocolului incheiat de catre cele doua autoritati publice centrale implicate, respectiv C. N. A. S. si A. N. A. F.
Cu alte cuvinte, parata a stabilit contributia reclamantului la fondul FNUASS avand in vedere sumele comunicate de catre organul fiscal ca fiind realizate si declarate de catre reclamant cu titlu de venituri din activitati independente.
In legatura cu inscrisurile emise in format electronic ( filele nr. 54 si 55), instanta a constatat in primul rand ca acestea nu au niciun antet pentru a se putea verifica emitentul acestora. Desi in cuprinsul inscrisului de la fila nr. 54 in prima rubrica figureaza numele si CNP-ul reclamantului, un cod de identificare fiscala, iar in continutul rubricilor urmatoare explicitate cu suprascriere ca reprezentand "brut estimat", "brut realizat", "net estimat", "net realizat", sunt indicate diferite sume de bani, din acest inscris nu rezulta perioada pentru care s-au calculat aceste sume, ce reprezinta acestea, care este venitul net impozabil realizat de catre reclamanta sau ca aceste date s-ar putea identifica intr-un alt inscris emanat de la reclamanta sau de la vreo alta autoritate publica.
In acest context, instanta a retinut faptul ca, desi potrivit dispozitiilor art.215 alin.3, art.216 si art.257 din Legea nr.95/2006 obligatia de depunere a declaratiilor fiscale la casele de asigurari de sanatate si de plata a contributiilor la FNUASS, sunt obligatii legale, sustinerile paratei privind culpa si reaua credinta a reclamantului in nedepunerea declaratiilor fiscale sunt neavenite si nefondate in conditiile in care aceleasi dispozitii legale stabilesc si stabileau si in sarcina caselor de asigurari de sanatate obligatii fiscale, cum ar fi obligatia de colectare a acestor contributii prin emiterea de notificari in cazul in care se constata nedepunerea de catre contribuabil in termen legal a declaratiilor fiscale si prin efectuarea de inspectii fiscale.
Pe de alta parte, instanta a retinut ca potrivit art.87 din OG nr.92/2003, decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art.43. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art.43 alin.(2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila, iar conform art.67 alin.1, daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. In acest caz trebuie avute in vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta in identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.
De asemenea, asa cum rezulta din art.46 din OG nr.92/2003, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Verificand decizia de impunere contestata raportat la dispozitiile legale sus mentionate, instanta a retinut in fapt ca, in cuprinsul acesteia parata a stabilit contributia reclamantului la fondul FNUASS avand in vedere sumele comunicate de catre organul fiscal ca fiind realizate si declarate de catre reclamant cu titlu de venituri din activitati independente, insa nu a indicat in cuprinsul deciziei de impunere baza de impunere, cuantumul venitului la care a calculat contributia datorata de catre reclamant respectiv cuantumul procentului aplicat asupra venitului apreciat ca realizat de catre reclamant din veniturile din activitati independente.
In lipsa bazei de impunere fata de care s-au stabilit contributiile la asigurarile sociale de sanatate in sarcina reclamantului instanta de judecata nu poate verifica legalitatea si temeinicia deciziei de impunere din oficiu sub aspectul verificarii existentei si a cuantumului veniturilor realizate de catre reclamant.
De asemenea, neindicarea in cuprinsul deciziei de impunere a cuantumului procentului aplicat asupra bazei de impunere pentru stabilirea cuantumului contributiei de asigurari de sanatate face imposibila cenzurarea deciziei de impunere sub aspectul verificarii legalitatii cuantumului acestui procent care a variat in timp pe masura modificarilor legislative suportate de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Avand in vedere faptul ca prin lipsa mentiunilor obligatorii ale actelor administrativ fiscale contestate, prevazute de art. 87 din OG nr. 92/2003 se creeaza un prejudiciu evident constand in imposibilitatea cenzurarii de catre instanta de contencios administrativ a legalitatii si temeiniciei actului administrativ fiscal sub aspectul calitatii de contribuabil a reclamantului, respectiv sub aspectul legalitatii obligatiilor fiscale stabilite in sarcina acestuia, fiind practic imposibil pentru contribuabilul de rand sa identifice si sa accepte ca legala obligatia fiscala stabilita in sarcina sa, instanta a constatat nulitatea deciziei de impunere contestata prin prezenta actiune in contencios administrativ in conditiile prevazute de art. 46 coroborat cu art.216 alin. 2 Cod procedura fiscala.
Pentru aceste motive, in temeiul art.8,10,18 din Legea nr.554/2004, art.218 alin.2 si a textelor de lege anterior amintite, instanta a admis actiunea reclamantului si a anulat actele administrativ fiscale contestate.
In baza art.274 Cod procedura civila, a obligat parata, ca parte cazuta in pretentii, la plata sumei de 1304,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat conform chitantelor nr.2/09.01.2012 si nr.2/06.11.2011 (filele nr.27 si 28) si taxe judiciare de timbru.
Impotriva acestei sentintei, a declarat recurs recurenta parata C. A. S. S. M., solicitand admiterea recursului, rejudecarea cauzei prin prisma art.304/1 Cod procedura civila, modificarea in tot a Sentintei civile recurate, potrivit art.312/1 Cod procedura civila, in sensul respingerii actiuni reclamantului K. Z. A. pentru anularea actelor administrativ-fiscale, fara cheltuieli de judecata.
A aratat ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala.
Din probatoriul administrat in cauza rezulta, ca Dl.K. Z. A. ,in calitate de independent a realizat venituri impozabile pentru care are obligatia platii contributiei la FNUASS in procentul stabilit de Legea nr.95/2006. Toate apararile sale - lipsa contractului de asigurare, nedepunerea declaratiei de venit anual, neinregistrarea fiscala-ii sunt imputabile si nu poate invoca, in aparare, culpa sa.
Precizeaza ca Dl.K. are calitatea de asigurat al CAS S. M.,fiind inscris in baza de date al CAS S. M. ca si angajat al S.C. M. t. S.R.L. N. O. ,dar ceia ce nu intelege acesta este faptul ca potrivit art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006, persoanele care in acelasi timp realizeaza mai multe venituri,au obligatia achitarii contributiei la FNUASS dupa toate aceste venituri. In speta Dl.F. realizeaza venituri in calitate de angajat potrivit art.257 alin.2 lit.a pentru care a achitat contributiile la FNUASS si in calitate de independent potrivit art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006, pentru care nu a achitat contributiile la FNUASS.
Apreciaza ca instanta de fond a retinut o stare de fapt gresita si a facut o gresita aplicare a prevederilor legale, in sensul dispozitiilor art.304 pct.8 si 9 din Codul de procedura civila, temeiuri legale pe care le invocam in sustinerea prezentului recurs.
Apreciaza ca instanta de fond, in mod voit, a pronuntat o solutie gresita si evident nelegala,deoarece din probele administrate in cauza rezultand faptul ca deciziile de impunere din oficiu si de respingere a contestatiei au fost emise in mod legal si cu respectarea tuturor procedurilor prevazute de Codul de procedura fiscala.S-a sustinut de instanta de fond ca CAS S. M. nu a respectat procedura de urmat in sensul ca nu a fost instiintat contribuabilul si nu a facut dovada comunicarii acestuia a deciziei de impunere din oficiu. Aceste afirmatii sunt total eronate si contrazise atat de probatoriul administrat in cauza cat si de recunoasterile contestatorului.
Astfel contestatorul in actiune recunoaste ca a primit de la CAS S. M. instiintarea nr.9827/05.08.2011,iar cu adresa nr.14979/18.01.2012 copia acestei instiintari a fost depusa la dosarul cauzei. De asemeni contestatorul recunoaste ca a primit decizie de impunere din oficiu, altfel cum se explica faptul ca acesta a contestat la CAS S. M. aceasta decizie. Este curios faptul ca instanta de fond nu a observat aceste aspecte.
Mai arata ca se sustine de catre contestator-intimat ca actele administrativ fiscale ar fi lovit de nulitate deoarece am fi obtinut fraudulos datele de la ANAF cu privire la veniturile realizate de acesta din activitatea de independent. Ori, deciziile de impunere si de respingere a contestatiei s-au emis pe baza datelor transmise de organele ANAF in mod legal in baza protocolului existent intre CNAS si ANAF, acesta refuzand sa colaboreze prin faptul ca nu a dat curs instiintarii pentru a depune deciziile de impunere anuale,desi avea acesta obligatie.
Mai precizeaza ca intimatul-contestator invoca motive ce-i sunt imputabile precum : lipsa contractului de asigurare; neinregistrarea fiscala; nedepunerea declaratiilor de venit, toate aceste obligatii revenindu-i contestatorului, deoarece potrivit Legii nr.95/2006 contributiile la FNUASS sunt obligatorii si acesta avea obligatia sa depuna anual la CAS S. M. declaratiile de venit,sa se inregistreze fiscal si sa incheie contrat de asigurare. CAS S. M. nu a cunoscut faptul ca Dl.K. realizeaza venituri impozabile tacit in anul 2011, an in care autoritatile ANAF au comunicat baza de date cu persoanele ce se incadreaza in prevederile art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006. Faptul ca Dl.K. este inginer topograf, desfasurand activitate liberala si in acelasi timp este angajat, nu-l scuteste de obligatia de plata a contributiei la FNUAS pentru veniturile din activitate ca independent, potrivita art.257 alin.3 din Legea nr.95/20006.
Solicita sa se constate ca din probatoriul administrat in cauza rezulta ca nu exista nici un temei legal si nici din probatoriu nu rezulta ca in privinta actelor administrativ - fiscale emise de CAS S. M. ar exista motive de nelegalitate a acestora,cu atat mai mult de nulitate, pentru ca acestea au fost emis in conditii de legalitate, art.35 din Ordinul nr.617/2007 emis de Presedintele CNAS, pe baza datelor furnizate de organele ANAF in mod legal si nu fraudulos,cu respectarea procedurii prevazute de OG nr.92/2003. Temeiul legal al obligatiilor de plata din activitatea de independent fiind art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006. Apreciaza ca instanta de fond, nu a tinut seama de apararile sale, dar mai ales de prevederile legale incalcate de reclamant cu buna stiinta, respectiv - nedepunerea declaratiei anuale de venit; neinregistrarea fiscala; neincheierea contractului de asigurare-chestiuni imputabile acestuia,pe care reclamantul le-a invocat in apararea sa iar instanta le-a admis.
Instanta de fond retine ca documentele depuse de recurenta nu ar fi relevante,ca nu a putut cenzura deciziile de impunere din oficiu deoarece acestea nu au antet.
Daca este asa, instanta de fond,constatand ca nu a lamurit toate aspectele, trebuia sa repuna cauza pe rol si sa ceara lamuriri despre actele asupra carora avea nelamuriri. Dar acesta nu este singurul aspect asupra caruia instanta de fond nu a dorit sa se lamureasca.
Desi a invederat instantei de fond ca baza de impunere o constituie venitul net impozabil ce rezulta din probele de la dosar,aceasta a retinut ca nu a putut cenzura actul adminitrativ-fiscal.
Instanta de fond nu face nici o referire la aceste aspecte,dar nu omite sa afirme ca sustinerile CAS S. M. sunt neavenite deoarece si aceasta avea obligatii fiscale - sa emita notificari in cazul in care contribuabilul nu depune declaratia fiscala.
Precizeaza ca Dl.K. are calitatea de asigurat al CAS S. M., figurand in baza de date, dar nu a declarat veniturile din activitatea de independent.
In concluzie solicita admiterea recursul asa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentintei civile atacate, in sensul respingerii cererii de anulare a actelor administrativ-fiscale, fara cheltuieli de judecata.
In drept a invocat dispozitiile legale mentionate in recurs.
Intimatul reclamant prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, cat si sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, instanta a retinut ca recursul este fondat, fiind admis, pentru urmatoarele considerente:
Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 180/12586/04.10.2011 recurenta parata a stabilit in sarcina reclamantului intimat obligatia de plata a sumei de 46.626,57 lei la FNUASS pe perioada 2006-2010, compusa din 24150,48 lei contributie la FNUASS, 18.853,56 lei dobanzi conform art. 120 din OG nr. 92/2003 si 3.622,44 lei penalitati conform art. 120 ind. 1 din OG nr. 92/2003.
Reclamantul intimat a contestat decizia de impunere emisa pe seama sa, contestatia formulata fiind respinsa prin Decizia nr. 255/25.11.2011.
Prin actiunea formulata in fata primei instante, reclamantul a contestat decizia de impunere din oficiu si decizia data in solutionarea contestatie invocand motive de nulitate a deciziei prin prisma formei in care a fost emisa, cat si motive de fond legate de lipsa temeiului legal de impunere a obligatiilor stabilite in sarcina sa.
Prin hotararea recurata instanta de fond a retinut nulitatea deciziei de impunere din oficiu prin prisma prevederilor art. 46 raportat la art. 216 alin. 2 Cod procedura fiscala, constand in acea ca decizia emisa nu cuprinde baza de impunere fata de care s-au stabilit contributiile la asigurari sociale de sanatate si procentul aplicat asupra bazei de impunere lipsuri care fac imposibila cenzurarea deciziei de impunere.
Analizand legalitatea hotararii recurate, instanta a retinut ca potrivit prevederilor art. 46 din Cod procedura fiscala " lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. 3 atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu ".
In privinta formei si continutului deciziei de impunere, art. 87 Cod procedura fiscala stipuleaza ca decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 43. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. 2 in categoria impozit, taxa contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora pentru fiecare perioada impozabila.
Raportand aceste prevederi legale la forma si continutul deciziei de impunere din oficiu, emise pe seama intimatului, s-a retinut ca aceasta cuprinde toate elementele prevazute sub sanctiunea nulitatii actului administrativ la art. 46 din Codul de procedura fiscala , situatie in care in mod eronat instanta de fond a retinut nulitatea deciziei prin prisma acestei dispozitii legale.
Instanta de fond a retinut ca motiv de nulitate, derivat din prevederile art. 46 din Codul de procedura fiscala, lipsa obiectului actului administrativ constand in neprecizarea in cuprinsul actului a bazei de impunere si a cuantumului procentului aplicat asupra bazei de impunere pentru stabilirea cuantumului contributiei de asigurari sociale de sanatate.
Decizia de impunere din oficiu, emisa pe seama intimatului are drept obiect stabilirea obligatiei de plata la FNUASS, obligatie ce a fost stabilita prin decizia atacata, situatie in care nu se poate retine ca actul administrativ este lipsit de obiect si lovit de nulitate.
Intr-adevar decizia de impunere emisa nu cuprinde baza de impunere si cuantumul procentului aplicat asupra acesteia pentru stabilirea contributiei, decizia emisa fiind deficitara sub acest aspect, insa acest fapt nu face ca actul sa fie lovit de nulitate datorita lipsei obiectului sau.
Prevederile art. 87 Cod procedura fiscala impun ca decizia de impunere sa cuprinda pe langa elementele prevazute la art. 43 si baza de impunere, cuantumul sumelor stabilite pentru fiecare perioada impozabila, insa legiuitorul nu a stabilit in cuprinsul prevederii legale nulitatea actului administrativ fiscal emis cu lipsa acestor mentiuni.
Nulitatea actului administrativ fiscal a fost reglementata distinct de legiuitor in cuprinsul art. 46 Cod procedura fiscala, fiind prevazute expres elementele pe care trebuie sa le cuprinda actul administrativ sub sanctiunea nulitatii, elemente printre care nu se regasesc si elementele enumerate la art. 87 din lege, pentru continutul deciziei de impunere si retinute ca fiind lipsa de catre prima instanta.
In aceste conditii nu se poate retine nulitatea actului administrativ emis pe seama intimatului, cata vreme lipsa celor doua elemente din decizie nu au fost prevazute de legiuitor sub sanctiunea nulitatii actului.
Intr-adevar, lipsa acestor elemente ( baza de impunere si procentul aplicat ) fac dificila cenzurarea legalitatii actului emis, insa nu imposibila, cata vreme stabilirea bazei de impunere se poate realiza indirect, iar procentul aplicat asupra bazei este prevazut expres de legiuitor pentru fiecare perioada impozabila.
Astfel, asa cum a retinut prima instanta, inscrisurile emise in format electronic, aflate la filele 54 si 55 din dosar, nu poarta mentiunea emitentului si nu prevad natura veniturilor obtinute de reclamant, fiind explicitate prin suprascriere ca venituri brute, cheltuieli sau venituri nete obtinute de reclamant in perioada vizata, insa acest fapt nu face imposibila cenzurarea legalitatii contributiei stabilite, cata vreme prin administrarea de probatiune suplimentara in cauza se puteau stabili cu usurinta veniturile obtinute de reclamant si natura acestora.
Baza de impunere avuta in vedere de recurenta a fost cea comunicata in format electronic in temeiul protocolului incheiat cu A.N.A.F, formularul de comunicare a datelor stabilit prin protocol fiind deficitar sub anumite aspecte, insa acest fapt nu impiedica verificarea realitatii bazei de impunere mentionate prin solicitarea de la organele fiscale a documentelor ce au stat la baza intocmirii formularului, cum ar fi deciziile de impunere anuale ori alte documente emise pe seama recurentului, din care sa rezulte natura veniturilor obtinute si cuantumul acestora.
In ceea ce priveste eventualele dificultati ce vor putea interveni referitor la cuantumul obligatiilor stabilite sub aspectul valorificarii modului de calcul al acestora, in cauza exista posibilitatea efectuarii unei expertize tehnice care sa vizeze verificarea cuantumului obligatiilor stabilite si a modului de calcul al acestora.
Prin urmare, s-a retinut ca in mod eronat prima instanta a retinut nulitatea deciziei de impunere din oficiu, cata vreme lipsurile retinute nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar nulitatile sesizate datorita lipsei elementelor respective puteau fi lamurite prin administrarea suplimentara de probatiune.
Constatandu-se solutionarea eronata a cauzei pe exceptia nulitatii actului atacat si necercetarea fondului cauzei, s-a apreciat ca se impune retrimiterea dosarului la aceeasi instanta in vederea analizarii actiunii formulate pe fondul acesteia.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se fondate motivele de recurs invocate in cauza, a dispus admiterea recursului si casarea in tot a sentintei atacate, cu trimiterea cauzei spre o noua judecare la aceeasi instanta.
La rejudecarea cauzei, instanta de fond va avea in vedere considerentele prezentei decizii, precum si eventualele cheltuieli de judecata solicitate de parti.