RECURS LITIGII CU PROFESIONISTII. PROCEDURA INSOLVENTEI. ANGAJAREA RASPUNDERII PATRIMONIALE A MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE ALE SOCIETATII DEBITOARE. -art.138 din Legea nr.85/2006.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie :
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTII. PROCEDURA INSOLVENTEI. ANGAJAREA RASPUNDERII PATRIMONIALE A MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE ALE SOCIETATII DEBITOARE.
-art.138 din Legea nr.85/2006.

Dispozitiile art.138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumtia de culpa a persoanelor a caror raspundere patrimoniala se poate cere a fi trasa, ci este necesara stabilirea savarsirii faptelor prevazute de textul de lege aratat de catre cel chemat in judecata  si a masurii in care ele au contribuit la ajungerea in stare de insolventa a debitoarei, care nu poate avea la baza decat un probatoriu complet si pertinent.

Decizia nr.744/C/15.11.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta nr.645 din 10.04.2012 Tribunalul Satu Mare a respins cererea formulata de lichidatorul judiciar al falitei SC C. & S. SRL - E. I. SPRL, cu sediul in S. M., str. N. B., nr.10, jud. Satu Mare, impotriva paratului M. F. G., domiciliat in S. M.,  str. T., nr., bl., ap., jud. Satu Mare, pentru angajarea raspunderii patrimoniale. Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Conform datelor furnizate de ORC, societatea comerciala falita are asociati persoane fizice pe M. F. G. si Z. S. , primul fiind numit in functia de administrator la data de 09.12.2009.
Intrucat lichidatorul judiciar nu a reusit sa intre in posesia tuturor actelor contabile ale societatii, raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa a debitoarei a fost intocmit pe baza ultimului bilant contabil intocmit si inregistrat de societatea comerciala la data  de 31.12.2007.
Din analiza acestui bilant contabil, practicianul in insolventa a constatat ca societatea la sfarsitul anului 2007 figureaza cu active in valoare totala 170.948 lei, din care 152.948 lei reprezinta creante si 18.000 lei, disponibilitati banesti.
Intrucat  paratul nu a predat practicianului in insolventa actele contabile si implicit lista debitorilor societatii ale societatii, sumele de bani cu care societatea figureaza in ultimul bilant contabil au fost apreciate ca fiind ascunse de catre parat, retinandu-se si ca acesta nu a tinut evidenta contabila in conformitate cu legea, ultimul bilant fiind intocmit pe anul 2007.
Coroborand ansamblul probelor administrate in cauza, judecatorul sindic a constatat ca faptele la care face referire reclamantul, prevazute de art. 138 lit. d) si e) din Legea nr. 85/2006, nu pot fi retinute in sarcina paratului.
Astfel, a retinut ca cererea de deschidere a procedurii insolventei fata de societate debitoare a fost introdusa la data de 17.09.2009, pentru creante fiscale exigibile inca din anul 2007, in conditiile in care paratul a fost numit in calitate de administrator al falitei la data 09.12.2009.
Raportat la data scadentei creantelor bugetare ale societatii, data depunerii ultimului bilant contabil, judecatorul sindic a constatat  ca in cauza nu se poate stabili cu certitudine ca raspunderea pentru starea de insolventa apartine in totalitate paratului, acesta nefiind raspunzator pentru organizarea si conducerea contabilitatii debitoarei inaintea numirii in functia de administrator, motiv pentru care judecatorul sindic a apreciat ca este neintemeiata cererea prin care se solicita obligarea acestuia la suportarea intregului pasiv al debitoarei.
Prin urmare, judecatorul sindic a constatat ca in cauza nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii paratului pentru savarsirea vreunei fapte din cele prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care, in temeiul art. 11, art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 998 Cod civil, a respins cererea lichidatorului judiciar ca neintemeiata, conform dispozitivului hotararii.
Impotriva acestei sentintei, au declarat recurs recurentul lichidator E. I. SPRL in reprezentarea debitoarei SC C. & S. SRL, solicitand admiterea actiunii asa cum a fost motivata in fapt si in drept, sentinta pronuntata fiind netemeinica si nelegala.
A aratat ca, la data de 09.12.2009, functia de administrator al societatii falite a fost preluata de catre paratul M. F. G., in acelasi moment, acesta a preluat, in calitate de asociat in  societate, detinand un procent de 90% din beneficii si pierderi.
Potrivit dispozitiilor art. 203 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, transmiterea partilor sociale trebuie inscrisa la registrul comertului, precum si in registrul asociatilor, iar alineatul 2 din acest text de lege arata ca "Transmiterea are efect fata de terti numai din momentul inscrierii ei in registrul comertului".
Considera ca, odata cu incheierea contractului de cesiune de parti sociale, cedentul preia atat drepturile, cat si obligatiile pe care si le asuma - in speta acesta dobandeste si calitatea de administrator - fata de societatea al carei reprezentant legal se constituie prin acest contract. Astfel apreciaza de asemenea ca, la data la care paratul a dobandit calitatea de asociat al societatii si a preluat si functia de administrator al acesteia, a preluat totodata toate drepturile si toate obligatiile care decurg din contract, asumandu-si astfel si obligatia ce ii incumba privitor la drepturile de creanta ale creditorilor societatii la acel moment.
Prin urmare, paratul avea obligatia de a reface contabilitatea societatii, in cazul in care acesta a preluat contabilitatea doar la nivelul anului 2007, asa cum rezulta din dispozitiile imperative ale art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Raportat la dispozitiile legale invocate in cuprinsul recursului a aratat ca  prima instanta a apreciat in mod gresit ca indatoririle paratului M. F. G. ar fi limitate, sens in care a dispus respingerea cererii sale de angajarea raspunderii patrimoniale.
A aratat ca paratul nu s-a prezentat niciodata la sediul administratorului judiciar si mai apoi lichidator pentru a preda lista clientilor neincasati, respectiv pentru a preda stocurile detinute si nici pentru a ne preda contabilitatea acesteia, asa cum ere dispozitiile art. 35 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Precizeaza ca analiza cauzelor si a imprejurarilor care au condus la starea de insolventa a societatii s-a facut pe baza bilanturilor contabile aferente anilor analiza cauzelor si a imprejurarilor care au dus la stare de insolventa a societatii s-a efectuat pe baza actelor puse la dispozitie de catre ANAF DGFP S. M.  prin adresa nr. 131.012/17.11.2010,  precis pe baza bilanturilor intocmire la 31.12.2005, 31.12.2006 si respectiv 31.12.2007.
Intrucat ultimul bilant contabil al societatii a fost intocmit la 31.12.2007 considera ca debitoarea nu a respectat prevederile art. 5, al. (1) din Legea Contabilitatii nr. 82 din 1991 care prevede:
"(1) Persoanele prevazute la art. 1 au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale". In concluzie societatea nu a condus contabilitatea pana la data deschiderii procedurii de insolventa, fapta de care se face vinovat administratorul societatii caruia ii revine raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii conform art. 10 din aceiasi lege."
 Active circulante in suma totala 170.948 lei formate din urmatoarele subgrupe de active:
- Creante in suma de 152.948 lei;
- Disponibilitati banesti in suma de 18.000 lei. Principalele cauze ale ajungerii societatii in insolventa sunt:
a) Neincasarea creantelor in suma de 152.948 lei. Faptul ca administratorul debitoarei nu a binevoit sa predea actele contabile si implicit lista debitorilor societatii, apreciaza ca aceasta suma a fost insusita personal de organele de conducere si nu a mai fost decontata catre societate, facandu-se astfel vinovat de fapta prevazuta in art. 138 lit. e) din Legea 85/2006.
b) Potrivit bilantului contabil intocmit la 31.12.2007 debitoarea are in patrimoniu disponibilitati banesti in suma de 18.000 lei. Faptul ca administratorul debitoarei nu a binevoit sa puna la dispozitia administratorului judiciar inventarul cu bunurile debitoarei ne dovedeste ca aceste bunuri nu mai sunt in patrimoniu si considera ca vinovat pentru lipsa acestora este administratorul societatii care se face vinovat de fapta prevazuta la art. 138 litera e) din Legea 85/2006.
c) Nu s-a condus evidenta contabila potrivit legii. Ultimul bilant depus a fost intocmit pe anul 2007. Nu s-au predat actele prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006. Avand in vedere aceste aspecte coroborate cu faptul ca pana la aceasta data nu s-au pus la dispozitia administratorului judiciar actele si evidenta contabila a debitoarei, considera ca administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de fapta prevazuta la art. 138, lit. d) din Legea nr. 85/2006.
A aratat ca toti acesti factori au contribuit la ajungerea societatii in incapacitate de plata. Raspunzator de aceste fapte este administratorul societatii.
In concluzie, sub rezerva identificarii ulterioare in masura in care va intra in posesia altor date si informatii pe care nu le are acum la dispozitie si va descoperi si alte fapte din cele prevazute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, pe baza datelor pe care le are pana acum considera ca raspunzator de ajungerea societatii in insolventa este administratorul societatii care se face vinovat de faptele prevazute la art. 138 literele d) si e) din Legea nr. 85/2006 . Toti acesti factori au contribuit la ajungerea societatii in incapacitate de plata.
Apreciaza ca se impune atragerea raspunderii patrimoniale a paratului pentru savarsirea faptei prevazute la art. 138 litera D din Legea nr. 85/2006. respectiv "au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea". In considerarea celor anterior expuse considera a fi indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1349 alin. 1 si 2, 1357 Cod civil.
Prejudiciul exista, constand in cuantumul creantelor inscrise in tabelul definitiv consolidat al creantelor, fiind in suma de 341.476 lei;
- fapta ilicita, constand in netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, fapt ce rezulta, printre altele, din nedepunerea la organele fiscale a declaratiilor privind obligatiile de plata a societatii debitoare. Considera ca debitoarea nu a respectat prevederile art. 5, al. (1) din Legea Contabilitatii nr. 82 din 1991 care prevede : "(1) Persoanele prevazute la art. 1 au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale". In concluzie societatea nu a condus contabilitatea la zi, fapta de care se face vinovat administratorul societatii caruia ii revine raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii conform art. 10 din aceiasi lege. Avand in vedere aceste aspecte coroborate cu faptul ca pana la aceasta data nu s-au pus la dispozitia administratorului judiciar actele si evidenta contabila a debitoarei, considera ca administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de fapta prevazuta la art. 138, lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Legea contabilitatii impune oricarui comerciant sa conduca o contabilitate dupa reguli precise, iar la baza inregistrarilor contabile trebuie sa stea acte justificative.
Culpa administratorilor pentru netinerea contabilitatii in conformitate cu actele normative in vigoare este prezumata prin lege, prezumtia fiind una absoluta ( art. 10 din legea nr. 82/1991 precizand in terminis " raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art. 1 revine administratorului").
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate intre netinerea contabilitatii in conformitate cu legea si prejudiciul cauzat creditorilor este de ordinul evidentei, intrucat nu se poate urmari situatia intrarilor si iesirilor din patrimoniul societatii.
Apreciaza ca se impune atragerea raspunderii patrimoniale a paratei H. E.  pentru savarsirea faptei prevazute la art. 138 litera E din Legea nr. 85/2006, respectiv "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia ".
Conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1349 alin. 1 si 2, 1357 Cod civil sunt intrunite .
De asemenea arata ca din bilanturi se evidentiaza si neincasarea creantelor existente in sold, potrivit ultimului bilant contabil, care sunt in suma de 152.948 lei , pentru recuperarea carora se pare ca nu s-a facut nici un demers legal.
Raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita exista prin fapta paratei de a sustrage/deturna fondurile   din patrimoniul falitei, societatea a fost lipsita de , resursele patrimoniale de se achita de datoriile sale, cel putin partial.
Mai mult decat atat, prin lipsirea falitei de sume de bani, aceasta (falita) a fost lipsita si de castigul pe care l-ar fi putut realiza prin investitii in folosul societatii (lucrum cessans) si care ar fi putut fi folosit la randul lui pentru achitarea creditorilor.
Exista culpa paratei dovedita chiar prin faptul de a deturna sau au ascunde o parte din activul persoanei juridice.
In consecinta, solicita admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost motivata in fapt si in drept.
Prin precizarea la recurs depusa la dosar, recurenta a aratat ca intelege sa-si precizeze pozitia fata de cererea de chemare in judecata initiala, in sensul ca solicita, modificarea in tot a sentintei civile nr. 645/2012/F/10.04.2012, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost motivata in fapt si in drept, cu precizarea ca micsoreaza cuantumul pretentiilor fata de paratul M. F. G., reducandu-se la suma de 280.890 lei.
Motiveaza aceasta precizare din prospectiva faptului ca creditorul DGFP S. M., prin cererea nr. 82.604/17.09.2009 a solicitat deschiderea procedurii insolventei in forma generala fata de debitoarea S.C. C. & S.  S.R.L, pentru un o creanta certa, lichida si exigibila constatata de instanta, in suma de 60.586 lei.
Lichidatorul judiciar a constatat din cuprinsul procesul verbal nr. 9018/13.08.2010 emis de catre DGFP S. M., faptul ca, imediat dupa inaintarea cererii de catre creditoare in fata instantei, fostul administrator statutar, C. C. P., a solicitat registrului comertului Satu Mare, modificarea actului constitutiv al societatii, prin care acesta isi cesioneaza partile sociale si se revoca din functia de administrator. Acesta cesioneaza patite sociale actualului asociat si administrator, avand calitatea de parat in prezenta cauza.
Invedereaza faptul ca pentru suma de 60386 lei, reprezentand o parte a pasivului societatii debitoare, suma pentru care instanta a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de S.C. C. & S. S.R.L se va indrepta cu cerere de chemare in judecata impotriva fostului administrator statutar.
Astfel, considera ca pentru pasivul societatii indicat in petitul precizarii, se face vinovat actualul administrator al societatii, parat in prezentul dosar.
Intimatul parat legal citat, nu a formulat intampinare. Examinand sentinta recurata , prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu , avand in vedere actele si lucrarile dosarului s-a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conform prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoana juridica, ajuns in insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere ori de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin una din faptele expres si limitativ prevazute la lit."a-g" ale articolului.
Aceasta raspundere patrimoniala personala decurge din natura raporturilor care se stabilesc intre organele de conducere si alte persoane ce au cauzat insolventa si societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta sa se incadreze in cazurile expres prevazute de lege, raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor si culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza.
In mod corect, judecatorul sindic a retinut ca faptele imputate de lichidatorul judiciar nu pot fi retinute in sarcina paratului intimat avand in vedere ca cererea de deschidere a procedurii insolventei s-a formulat la data de 17.09.2009, pentru creante fiscale exigibile din anul 2007 , iar paratul a devenit asociat si administrator al debitoarei la dat de 09.12.2009.
Lichidatorul judiciar nu a administrat nici o proba din care sa rezulte ca paratul intimat ar fi savarsit vreuna din faptele prevazute limitativ de art. 138 din Legea nr. 85/2006 .
Dispozitiile art.138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumtia de culpa a persoanelor a caror raspundere patrimoniala se poate cere a fi trasa, ci este necesara stabilirea savarsirii faptelor prevazute de textul de lege aratat de catre cel chemat in judecata  si a masurii in care ele au contribuit la ajungerea in stare de insolventa a debitoarei, care nu poate avea la baza decat un probatoriu complet si pertinent.
Dimpotriva , asa cum s-a aratat mai sus , la data cand paratul a devenit asociat si administrator debitoarea se afla in insolventa , fiind deja formulata cererea de deschidere a procedurii.
Prin incheierea contractului de cesiune de parti sociale si a preluarii functiei de administrator, paratul nu a preluat in mod automat si raspunderea pentru intrarea in insolventa a debitoarei, ci cade in sarcina celui care a formulat actiunea sa dovedeasca ca cel chemat in judecata a savarsit una din faptele expres incriminate si ca savarsirea acelei fapte a condus la insolventa debitoarei.
Pentru considerentele aratate recursul a fost respins ca nefondat, in baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila .
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.