Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau – Sectia I Civila, la data de 14.11.2012, sub nr. 6792/110/2012, contestatorul D.S.C. a chemat in judecata pe intimata SC T.A. SRL, solicitand:
- anularea Deciziei nr. 544/10.10.2012, emisa de intimata;
- anularea Deciziilor nr. 550 si 551, ambele din 12.10.2012 si formularea unei singure decizii;
- reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii;
- obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate cuvenite, pana la momentul reintegrarii efective;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a sustinut ca prin prima decizie enumerata a fost sanctionat cu avertisment, pentru doua intarzieri la programul de lucru, apreciind insa, ca actul este nul, deoarece a fost intocmit cu rea intentie, intrucat superiorii sai ierarhici cu acces la fisele de pontaj, iar orice absenta constatata trebuia dusa la cunostinta Departamentului de Resurse Umane. In plus, fisele de pontaj releva intarzierea mai multor angajati la programul de munca, fara a anunta superiorul ierarhic.
A mai precizat contestatorul ca, la data de 17.12.2008, a incheiat cu intimata contractul individual de munca nr. 92089, respectandu-si toate obligatiile fata de angajator.
In data de 25.09.2012 a primit trei convocari in vederea cercetarilor disciplinare, printre care doua convocari care fac referire la comanda nr. 50011626, deschisa de C.B.I. la data de 05.09.2012, pentru autoturismul marca M.B. Relativ la acest aspect, a mentionat ca, in urma reparatiilor partiale ale vehiculului, i s-a impus de superiorul ierarhic – V.I. – introducerea in centralizatorul de facturare primit de la societatea M.B. Romania SRL, in data de 31.08.1012, a pieselor inlocuite la autoturism. Nefiind prima data cand i se impunea acest lucru, a mai fost fortat sa intocmeasca facturi cumulative pentru comenzile de garantii M.B. si H.
Centralizatorul de facturare primit de la M.B. Romania SRL in data de 31.08.2012 cuprindea 8 lucrari de garantie acceptate la plata, iar valoarea insumata a manoperei si pieselor era mai mica decat valoarea totala a centralizatorului, ceea ce a permis introducerea partiala a comenzii de garantie nr. 50011626 in factura cumulativa; aceasta comanda cuprinde piesele inlocuite la autoturismul marca M.B., amintit anterior, precum si 16 spray-uri ( consumabile de service ).
Relativ la cele 16 spray-uri, a sustinut contestatorul ca nu le-a scos personal din magazie, deoarece accesul persoanelor neautorizate este interzis, insa a recunoscut ca le-a inmanat colegilor din departamentul de Service, cu scopul de a reintregi trusele tehnicienilor si pentru intrebuintarea lor in cadrul unor activitati interne ale societatii.
Contestatorul a mai mentionat faptul ca nu are cunostinta despre reparatia efectuata la acelasi autoturism in data de 07.09.2012 constand in inlocuirea blocului de valve, si nici daca lucrarile din comanda nr. 50011626 au fost efectuate la autoturism . Actele privind cercetarea disciplinara se refera la autoturism, in timp de deciziile de sanctionare din 12.10.2012 se refera la alt autoturism .
A apreciat contestatorul ca cercetarile disciplinare si deciziile din 12.10.2012 sunt incorecte si incomplete, intrucat in activitatea de service sunt implicate mai multe persoane, nu doar cei trei cercetati si anume: receptionerul de service, seful de atelier si specialistul garantii auto. Mai mult, avand in vedere ca reparatia efectuata la vehiculul precizat a fost finalizata dupa ora 16:00, prejudiciul invocat de parata nu i se datoreaza angajatului, atat timp cat superiorul sau direct era prezent in atelierul de mecanica si a luat cunostinta despre lucrarea in curs de efectuare. In plus, lucrarile efectuate de atelierul de mecanica, precum si documentele aferente acestor lucrari, sunt controlate si coordonate de seful de atelier care, de asemenea, era prezent in atelier si a luat cunostinta de lucrare.
Desfacerea contractul de munca a fost considerata abuziva, deoarece faptele descrise nu constituie abateri disciplinare grave. Mai mult, parata a aplicat doua sanctiuni pentru aceeasi abatere disciplinara, prin deciziile nr. 550 si 551, ambele din 12.10.2012
In drept, a indicat prevederile art. 112 Cod de procedura civila, art. 247-250, 281 din Codul muncii.
In dovedire, a depus inscrisuri.
Intimata a formulat intampinare, la data de 06.02.2013 ( filele 58-65 vol. I ), solicitand respingerea actiunii, ca neintemeiata.
A mentionat, in esenta, ca deciziile de sanctionare nu sunt viciate nici din punct de vedere formal si nici al temeiniciei.
Relativ la decizia nr. 544/10.10.2012, a sustinut ca angajatul a fost sanctionat pentru doua intarzieri la programul de lucru, iar comisia de cercetare disciplinara a analizat si celelalte 7 intarzieri constatate, insa nu le-a avut in vedere, concluzionand ca se pot datora unor deficiente de reglaj al ceasurilor.
Prin decizia nr. 550 din 12.10.2012, contestatorul a fost sanctionat cu reducerea salariului cu 10% pe trei luni, pentru fapta de a fi ridicat la data de 06.09.2012 16 sprayuri, desi nu avea atributii in acest sens si cunostea faptul ca aceste materiale consumabile nu aveau legatura cu lucrarile de reparatie aferente comenzii nr. 50011626/05.09.2012.
Prin decizia nr. 551 din 12.10.2012, contestatorul a fost sanctionat pentru un cumul de fapte, retinute in cuprinsul actului, context in care, a apreciat intimata, ca sanctiunea concedierii a respectat principiul proportionalitatii.
A adaugat faptul ca sustinerea contestatorului, potrivit cu care ar fi fost sanctionat de doua ori pentru aceeasi fapta, prin deciziile din data de 12.10.2012, nu sunt fondate, singura legatura dintre faptele descrise in aceste acte, fiind comanda cu nr. 50011626/05.09.2012.
In drept, a invocat prevederile art. 247 – 252 din Codul muncii, art. 1 lit. p si art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.
A depus inscrisuri.
Au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatoriul ambelor parti si expertiza tehnica specialitatea auto si testimoniala, fiind audiati, la data de 13.11.2013, martorii U.A.V., V.I. si R.D.A.
Ambele parti au formulat concluzii scrise.
Analizand sustinerile partilor si materialul probatoriu administrat, instanta retine urmatoarele:
Contestatorul D.S.C. a fost angajat pe durata nedeterminata al SC T.A. SRL, incepand cu data de 08.12.2008, astfel cum rezulta din contractul individual de munca nr. 4/17014 si actului aditional incheiat la data de 01.12.2008, in functia de specialist garantii auto ( filele 49-53 vol. I ).
1. Prin Decizia nr. 544/10.10.2012, acesta a fost sanctionat cu „Avertisment scris”, pentru fapta de a se fi prezentat cu intarziere la programul de lucru, fata de ora fixata prin Regulamentul intern, in datele de 27.07.2012 si 20.08.2012, cu intarzieri de 25 de minute, respectiv 96 de minute ( filele 12-17 ).
Din punct de vedere formal, actul contestat surprinde toate elementele propuse de prevederile art. 252 alin. 2 din Codul muncii; din perspectiva temeiniciei, decizia este, de asemenea, fondata, fata de considerentele ce succed:
Potrivit Cap. VI, Subcapitolul VI.7, Sectiunea VI.7.1.A, programul de lucru pe care angajatul trebuia sa-l respecte era de luni – vineri, intre orele 08:30-17:00 ( fila 83 vol. I ). Potrivit listei aflate la filele 108-110 vol. I, angajatorul si-a indeplinit obligatia de a-l incunostinta pe contestator cu privire la continutul Regulamentului intern. Prin decizia nr. 138/27.04.2012 ( fila 107 vol. I ) s-a procedat la modificarea programului de lucru pentru salariatii punctului de lucru situat in Jud. Bacau printre care si contestatorul. Aceasta modificare, parte de Regulamentul intern potrivit continutului sau, a fost, de asemenea, adusa la cunostinta contestatorului, conform procesului-verbal din 30.04.2012 (filele 111-112 vol. I).
In mod netemeinic a sustinut angajatul ca fapta descrisa nu este reala; atare punct de vedere este combatut prin tabelele nominale privind ora intrarii in firma a personalului societatii intimate, aferent lunilor iulie si august 2012 ( filele 43-44 ). Intrucat contestatorul nu a probat o stare de fapt contrara celei dovedite de partea adversa, trebuie conchis in sensul caracterului real al faptei retinute. Avand in vedere ca angajatul nu a dovedit nici ca ar fi anuntat seful direct cu cel putin 12 ore inainte de intarziere ori imediat, daca urgenta l-ar fi impiedicat sa vina la serviciu, in conditiile Cap. VI, Subcapitolul VI.7, Sectiunea VI.7.2 din Regulamentul intern ( fila 84 vol. I ), intarzierile se considera a fi imputabile, concretizandu-se intr-o abatere disciplinara.
Relativ la sanctiunea aplicata, se retine ca „Avertismentul scris” este cea mai clementa dintre cele propuse de art. 248 alin. 1 din Codul muncii, respectand, fara indoiala cerinta proportionalitatii fata de gravitatea faptei, cu atat mai mult cu cat, acelasi angajat fusese anterior sanctionat in mod similar, aspect de altfel recunoscut prin raspunsul la intrebarea nr. 1 din cadrul interogatoriului ( filele 161-166 vol. II ).
2. Prin decizia nr. 550/12.10.2012 ( filele 18-25 vol. I ), D.S.C. a fost sanctionat de catre intimata cu reducerea salariului cu 10% pe trei luni, pentru urmatoarele fapte:
- si-a depasit atributiile din fisa postului, solicitand si ridicand personal in data de 06.09.2012, materiale consumabile continute in bonul de consum nr. 110019699/06.09.2012, in scopul de completa trusele tehnicienilor din atelier;
- desi avea obligatia, conform pct. 4 din fisa postului, sa identifice zilnic in aplicatia on line lucrarile respinse de catre importator, urmand sa le comunice imediat sefului de atelier spre solutionare, cunoscand ca cererea de culanta privind lucrarile pentru autovehiculul reparat conform comenzii nr. 50011626/05.09.2012 a fost respinsa de M.B. Romania inca din data de 24.08.2012, cu toate acestea salariatul a scos fara drept, consumabile pentru aceeasi comanda, in loc sa ia masuri pentru impiedicare lucrarilor de garantie la acest vehicul;
- salariatul a luat fara drept decizia de a solicita la data de 23.08.2012 catre M.B. Romania decontarea pe garantie de catre aceasta firma a lucrarilor si pieselor pentru autovehiculul inmatriculat, primind in data de 24.08.2012 de la M.B. Romania, refuz la cerea sa;
- desi avea obligatia sa verifice corectitudinea datelor din comenzile de garantie, precum si totalitatea documentelor aferente, conform pct. 1 din fisa postului, salariatul a solicitat si a ridicat personal in data de 06.09.2012 materiale consumabile continute in bonul de consum nr. 110019699/06.09.2012, cu toate ca acestea nu aveau legatura cu lucrarile executate conform comenzii de garantie nr. 50011626/05.09.2012.
Ca si decizia analizata anterior, din punct de vedere formal, si acest act cuprinde toate elementele enuntate de prevederile art. 252 alin. 2 din Codul muncii, iar sanctiunea aplicata este corect individualizata fata de gravitatea faptelor retinute.
Astfel, argumentul relativ la neconcordanta numarului de inmatriculare inserat de intimata in cuprinsul deciziei si actelor de consemnare a cercetarii disciplinare, sugerandu-se nulitatea inscrisurilor intocmite, nu este susceptibil de a determina validarea punctului de vedere al contestatorului, intrucat imprejurarea descrisa nu rezida decat intr-o eroare materiala.
Relativ la fapta de a solicita si ridica personal in data de 06.09.2012, materiale consumabile continute in bonul de consum nr. 110019699, in scopul de completa trusele tehnicienilor din atelier, insusi contestatorul a recunoscut, prin raspunsul la intrebarile nr. 2 si 3, ca a solicitat colegului U.A. sa emita bonul de consum pentru cele 16 sprayuri, pe care le-a ridicat personal de la magaziner. Situatia de fapt este confirmata de martorul U.A.V., din a carui depozitie reiese faptul ca acesta a procedat la comandarea sprayurilor ca urmare a unei comenzi avizate de catre D.S. ( fila 290 vol. II ). Apararea incercata de contestator, in sensul ca, din moment ce in fisa postului nu este specificat daca are sau nu dreptul de a ridica sprayuri din magazie ( aspect sugerat inclusiv prin raspunsul la intrebarea nr. 4 din cadrul interogatoriului – fila 161 vol. II ), ar trebui absolvit de orice raspundere in legatura cu bunurile amintite, este neviabila. Desi, intr-adevar, fisa postului nu distinge in sensul aratat de contestator ( filele 256-258 vol. I ), atare omisiune nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere, in sensul ca asemenea circumstanta nu poate fi interpretata in orice sens dorit de catre angajat. Intocmirea fisei postului reprezinta o modalitate de a stabili in mod clar toate atributiile inerente desfasurarii activitatii pentru fiecare angajat in parte, concretizand o garantie a evitarii unor eventuale abuzuri din partea semnatarilor contractului individual de munca, in legatura cu raporturile juridice specifice. Obligatiile de serviciu pot fi, de asemenea, stabilite si prin regulament intern, contract colectiv de munca ori lege. In acest sens, din analiza inscrisurilor aflate la dosar nu se deduce nicio atributie a contestatorului, care sa se materializeze intr-un demers similar celui descris in decizia nr. 550/12.10.2012. Asa fiind, trebuie concluzionat ca angajatul D.S. urma sa se abtina de la ridicarea sprayurilor, intrucat o atare actiune nu concretiza o atributie a sa de serviciu.
In ceea ce priveste fapta de a fi luat fara drept decizia de a solicita la data de 23.08.2012 catre M.B. Romania decontarea pe garantie de catre aceasta firma a lucrarilor si pieselor pentru autovehiculul inmatriculat, primind in data de 24.08.2012 de la M.B. Romania, refuz la cererea sa, instanta constata ca si aceasta a fost temeinic retinuta de catre intimata, demersul fiind recunoscut de catre contestator prin raspunsul la intrebarea nr. 7 din cadrul interogatoriului. Potrivit pct. 2 din fisa postului, una din obligatiile angajatului era de a verifica inregistrarea comenzilor in aplicatia Auto, facturand catre importator si transmitand datele prin sistemul informatic on line catre importator. Aceasta indatorire a fost nesocotita, din moment ce, astfel cum rezulta din actele de cercetare prealabila, la data evocata, cand angajatul a comunicat cererea de culanta, vehiculul mentionat nu avea diagnosticata nicio reparatie de efectuat, nu avea deschisa o comanda, context in care salariatul nu era indreptatit sa solicite o reparatie pe garantie.
Sanctiunea aplicata prin decizia analizata este corecta, in opinia instantei, intimata respectand principiul sanctionarii graduale, propus de prevederile art. 248 alin. 1 din Codul muncii, in contextul avertizarii scrise a salariatului, de doua ori consecutiv, dupa cum s-a mentionat intr-un paragraf anterior. Reducerea salariului este proportionala cu gravitatea faptelor retinute, in contextul in care angajatul a actionat in mod intentionat, nesocotind flagrant atributiile de serviciu a caror respectare apare esentiala in cadrul desfasurarii optime a activitatii societatii angajatoare.
3. Prin decizia nr. 551/12.10.2012 ( filele 26-45 vol. I ), D.S.C. a fost sanctionat de catre intimata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, retinandu-se, in esenta, existenta mai multor demersuri ale contestatorului, coagulate intr-un mecanism de natura a determina reparatia vehiculului, in mod gratuit, fara ca SC T.A. SRL sa beneficieze de plata contravalorii reparatiilor.
In primul rand, analizand punctul de vedere al contestatorului, potrivit caruia a fost sanctionat prin doua decizii pentru aceeasi fapta, nu are a fi primit. Doar aparent s-ar putea ajunge la aceasta concluzie. Comparand ambele decizii emise la data de 12.10.2012, se duce ca, intr-adevar, acestea releva fapte strans legate intre ele, insa, in nici un caz coincidente. Daca prin decizia nr. 550, angajatul a fost sanctionat pentru o fapta comisa la data de 23.08.2012, prin decizia nr. 551, in sarcina acestuia s-au retinut demersuri ulterioare acestui moment, independente fata de primul, in mod cert identificabile separat.
In al doilea rand, decizia atacata este valabil intocmita, iar sanctiunea respecta exigenta proportionalitatii in raport de faptele savarsite. Astfel, potrivit declaratiei martorului V.I. ( fila 291 vol. II ), contestatorul a determinat receptionerul sa deschida comanda pe garantie a vehiculului care era iesit din garantie , fiind vechi de 10 ani. Autoturismul a fost reparat de doua ori, iar piesele care i-au fost inlocuite, au fost evidentiate in comanda gestionata de catre contestator, desi acesta cunostea ca societatea M. ii respinsese anterior cererea de culanta. Potrivit aceleiasi depozitii, costul aferent reparatiilor nu a fost achitat insa contestatorul, pentru a acoperi neregulile, a modificat un tabel de plati acceptate de M. si transmis intimatei, diminuand partial platile acceptate de prima societate. Prin completarea tabelului cu o reparatie suplimentara care nu avea legatura cu cele inserate initial, a operat o compensare, la finalul tabelului fiind inserata suma reala acceptata la plata.
Declaratia se coroboreaza partial cu recunoasterea contestatorului, prin raspunsul la intrebarea nr. 13 din cadrul interogatoriului, salariatul completand
ca opt comenzi erau acceptate la plata de catre M.B. Romania SRL
( intrebarea nr. 15 ). De asemenea, potrivit raportului de expertiza contabila intocmit in cauza ( filele 204-219 vol. II ), daca anexele aferente facturii colective nr. 344903/06.09.2012 emisa de T.A. SRL catre M.B. Romania SRL sunt in numar de 8, comenzile interne corespunzatoare acestor anexe sunt in numar de 9, adaugandu-se comanda , desi aceasta nu era acceptata ca si lucrare de garantie si nu apare in „Lista nota de credit nr. 56712/31.08.2012”. Conform aceleiasi lucrari de specialitate, factura nr. 344903/06.09.2012 a fost stornata partial, prin factura nr. 344904/06.09.2012, pentru suma de 1456,77 lei, la care se adauga TVA de 349,63 lei, iar corectiile aduse prin ultima factura se refera la comanda de atelier nr. 50011626, anexa nr. 700000898, neacceptate la plata de catre M.B. Romania SRL. Din cuprinsul raspunsului la obiectiuni ( fila 284 vol. II ), reiese ca prejudiciul creat intimatei, prin activitatea contestatorului, este de 3394,56 lei. Totusi, prejudiciul pecuniar nu este singurul ce s-ar putea retine. Prin actiunile sale, contestatorul ar fi putut compromite ori, cel putin, deteriora relatiile comerciale derulate intre societatea angajatoare si M.B. Romania SRL.
Fata de aspectele mentionate, instanta conchide ca, si in legatura cu aceasta ultima decizie, exista intrunite conditiile raspunderii disciplinare, respectiv: fapte in legatura cu munca, ce rezida in actiunile intreprinse de salariat, astfel cum au fost descrise de angajator; vinovatia contestatorului salariat, incidenta in speta sub forma intentiei directe ( nefiind cauza exoneratoare complicitatea altor salariati la derularea mecanismului ilegal ); incalcarea regulamentului intern si a fisei postului, conform enumerarilor inserate in cuprinsul actului atacat.
In situatia in care incetarea raporturilor de munca a avut ca premisa si imprejurarea potrivit careia atitudinea reprobabila a angajatului a fost repetitiva, in contextul unor sanctionari anterioare, decizia este corecta din punct de vedere al proportionalitatii sanctiunii. Optiunea instantei de a respinge actiunea este augmentata si de circumstanta ca, pe langa faptul ca angajatul a actionat in mod intentionat si in mod repetat, acesta nu a parut sa constientizeze gravitatea tuturor demersurilor sale, preferand o negare permanenta a culpei sale, unei atitudini de cainta si real regret. Ca urmare, instanta va respinge contestatia formulata de contestatorul D.S.C.