Anulare certificat mostenitor. Lipsa calitate procesuala activa. Neacceptarea mostenirii in termenul de prescriptie prevazut de art. 700 Cod civil. Decizie nr. 315 din data de 09.12.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta 4722/17.06.2013, Judecatoria Bacau a respins exceptia litisconsortiului procesual pasiv obligatoriu ca ramasa fara obiect, a respins exceptia lipsei calitatii active si exceptia lipsei de interes ca nefondata, a admis actiunea formulata de reclamantul P.M.D. in contradictoriu cu paratii P.M., P.M.G., a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 21/15.09.2011 dupa def. P.I., emis de BNP T.O. in dosarul notarial nr. 24/2011 si comunicarea catre BNP T.O. a unei copii de pe prezenta hotarare, ramasa definitiva si irevocabila.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
„Analizand cu prioritate exceptiile lipsei calitatii procesual active si a lipsei de interes, invocate de parata P.M., instanta constata ca aceasta nu sunt incidente in cauza, pentru urmatoarele motive:
La data de 15.09.2011 a fost emis de catre BNP T.E.O. certificatul de mostenitor nr. 21/15.09.2011, atasat la dosar la fila 79, prin care se constata ca de pe urma defunctului P.I., decedat la data de 23.06.2011, au ramas ca mostenitori paratii P.M.-in calitate de sotie supravietuitoare si P.M.G.- in calitate de fiu, nefiind renuntatori sau straini de succesiune.
Din cuprinsul sentintei civile nr. 2533/1968 a Judecatoriei Bacau pronuntata in dosarul nr. 3474/1968 si a certificatului de nastere al reclamantului(fl.9-10 ds.), rezulta ca def. P.I. este tatal reclamantului P.M.D. nascut la data de 27.03.1968.
Potrivit declaratiei autentificata sub nr. 100/2.02.2012 (fl. 11 ds.), reclamantul a acceptat succesiunea dupa def. P.I. la data de 2.02.2012, deci dupa expirarea termenul de optiune succesorala ce s-a implinit la data de 23.12.2011.
Potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, in vigoare la 15.09.2011 ,, (1) cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia.
Astfel, faptul ca reclamantul nu a acceptat mostenirea in termenul de optiune succesorala de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, nu conduce la lipsa calitatii sale procesual active sau a lipsei de interes in promovarea actiunii, ci sunt aspecte ce trebuiesc analizate pe fondul pricinii, instanta urmand a analiza daca acceptarea dupa implinirea termenului este in masura sa-i confere reclamantului vocatie utila la mostenire.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga exceptiile lipsei calitatii procesual active al reclamantului si a lipsei de interes, invocate de parata P.M..
Exceptia litisconsortiului procesual pasiv obligatoriu urmeaza, de asemenea sa fie respinsa motivat de faptul ca, acesta s-a judecat in contradictoriu cu toti mostenitorii defunctului P.I.. Astfel cum rezulta din cererea introductiva, reclamantul a aratat ca intelege sa se judece si cu fiul paratei, insa, necunoscandu-l, l-a indicat dupa ce la dosar a fost inaintata o copie a certificatul de mostenitor nr. 21/15.09.2011 de catre BNP T.E.O.
Pe fondul actiunii, din sustinerile partilor si probatoriul administrat, respectiv declaratiile martorilor audiati in cauza si interogatoriul partilor, rezulta ca reclamantul nu a tinut legatura cu defunctul, ca familia acestuia nu cunostea de existenta sa, precum si ca reclamantul a aflat de decesul tatalui sau in luna octombrie 2011, dar efectiv a intrat in posesia unui certificat de deces la sfarsitul lunii ianuarie 2012.
In drept, retine ca in cazul mostenirii legale, transmiterea patrimoniului succesoral se realizeaza din momentul deschiderii succesiunii, insa nimeni nu e obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine, conform art. 686 C.civ.
Succesibilul are dreptul de optiune succesorala, in sensul acceptarii sau renuntarii la mostenire, in termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, potrivit art. 700 C.civ.
Termenul de exercitare a optiunii succesorale trebuie considerat a fi un caz de prescriptie a dreptului la actiune, iar nu de prescriptie a dreptului material. Astfel, acest termen este susceptibil de intrerupere, suspendare si repunere in termen, fiindu-i aplicabile regulile care guverneaza materia prescriptiei extinctive.
Potrivit art. 700 alin 2 din C.civ, „in cazul cand mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea”.
In speta, avand in vedere ca acceptarea mostenirii s-a produs in termenul de o luna de la data cand reclamantul a intrat in posesia certificatului de deces, iar acesta a facut dovada ca imprejurarile ce l-au impiedicat sa-si exercite dreptul de optiune sunt intemeiate si de neinlaturat, instanta constata ca reclamantul are vocatie utila la mostenirea dupa defunctul P.I.
Cum in certificatul de mostenitor a carui anulare se solicita, nu a fost cuprins si reclamantul in calitate de fiu al defunctului, instanta constata certificatul de mostenitor este lovit de nulitate absoluta.
Potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995 ,, (3) In cazul anularii certificatului de mostenitor total sau partial, notarul public va elibera un nou certificat pe baza hotararii judecatoresti definitive. In acest scop, instantele judecatoresti au obligatia sa trimita la biroul notarului public competent in solutionarea cauzei o copie de pe hotararea ramasa definitiva si irevocabila, impreuna cu dosarul notarial, daca acesta a fost cerut in timpul judecatii.”
In temeiul art. 88 din Legea nr. 36/1995, instanta va dispune admiterea actiunii si va dispune anularea certificatului de mostenitor nr. 21/15.09.2011.”
Impotriva acestei sentinte, paratii au formulat in termen legal recurs, motivat prin cererea de recurs si legal timbrat.
In motivarea recursului, s-au aratat, in esenta, urmatoarele:
1.Sentinta civila recurata nu este motivata, cu respectarea art. 261, al. 1 pct. 5 c.pr.civ., nefiind retinuta motivat situatia de fapt si nefiind analizate probele administrate, aspect de natura sa incalce si dispozitiile art. 6 din CEDO.
De-asemenea, in cuprinsul sentintei atacate exista aspecte retinute de instanta, care nu sunt clar motivate si care dau nastere la interpretari, creand confuzie. Astfel, instanta aminteste de motive intemeiate de inlaturat care l-au impiedicat pe reclamant sa-si exercite dreptul de optiune succesorala, fara a le enumera si fara ca acestea sa rezulte din motivare.
2. Prin sentinta civila recurata, instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, deoarece reclamantul nu a cerut prelungirea termenului de optiune succesorala, insa instanta a retinut in motivare dispozitiile art. 700, al. 2 c.civ., fara a pune in discutia partilor acest aspect. Singura solicitare a reclamantului a fost in sensul de se constata ca termenul de prescriptie curge din octombrie 2011, cand a aflat de decesul defunctului. Reclamantul ar fi putut fi repus in termenul de prescriptie, daca ar fi facut o cerere de repunere in termen in decurs de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie, insa nu a cerut niciodata acest lucru.
3. Sentinta atacata nu este temeinica
Astfel, prescriptia dreptului de optiune succesorala curge de la data deschiderii mostenirii fata de toti succesibili, indiferent daca vocatia lor este concreta sau eventuala, in speta acest drept fiind prescris la data de 24.12.2011, iar paratul si-a concretizat intentia de a mosteni abia la data de 02.12.2012.
Succesibilul poate fi repus in termenul de prescriptie de catre instanta judecatoreasca, daca se constata ca temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit,cu conditia sa fi cerut repunerea in termen in termen de o luna de la incetarea acestor cauze. Recurentii arata ca instanta de fond a retinut ca exista astfel de cauze dar nu le nominalizeaza, iar problema repunerii in termenul de prescriptie a fost creata artificial deoarece la momentul la care a aflat de deces, potrivit recunoasterii reclamantului, acesta se afla in termenul de optiune.
Intrucat dreptul de optiune nu a fost exercitat in termen, mai arata recurentul, se stinge ex lege atat acest drept cat si titlul de mostenitor.
Se solicita modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii, iar in subsidiar, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 si 3041 c.pr.civ.
Intimatii nu au formulat intampinare, insa au fost reprezentati de avocat care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
La termenul de judecata din 09.12.2013, instanta a calificat calea de atac promovata in cauza ca fiind apelul.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Analizand probatoriul administrat in cauza, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciaza ca apelul este fondat, pentru considerentele ce succed.
In ceea ce priveste nemotivarea sentintei apelate, instanta retine pe de o parte, fata de calificarea caii de atac, ca art. 304, pct. 7 c.pr.civ., nu este incident in cauza (si oricum ar fi determinat retinerea cauzei spre rejudecare, fiind un caz de modificare a sentintei recurate si nu casarea cu trimitere spre rejudecare). Pe de alta parte, in cauza de fata, acest motiv de apel nu subzista, neputand conduce la anularea sentintei apelate, pe considerentul ca instanta nu a analizat fondul, deoarece motivarea nu lipseste in totalitate, ci este o motivare deficitara, care conduce la netemeinicia sentintei apelate.
In acest sens, cel de-al treilea motiv de apel apare ca fondat.
Potrivit art. 700, al. 1 c.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie intr-un termen de 6 luni ce curge de la data deschiderii succesiunii, respectiv a decesului celui a carui succesiune se dezbate.
Intrucat legea nu prevede nicio exceptie, avand aplicabilitate generala, astfel cum a aratat si apelantul, in cauza, in raport de data decesului defunctului P.I. (23.06.2011), termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala s-a implinit la data de 23.12.2011.
Or, din declaratia autentificata sub nr. 100/02.02.2012 rezulta ca reclamantul a acceptat succesiunea dupa expirarea acestui termen, aspect pe care l-a retinut si prima instanta, sens in care se poate spune ca prima instanta nu a avut in vedere solicitarea reclamantului, reiterata si in apel, de a se considera ca termenul curge de la data la care a aflat de deces (octombrie 2011) si de a aprecia, astfel, ca acceptarea din 02.02.2012 a avut loc in termen si care, fata de considerentele de mai sus, nu poate fi primita.
In pofida acestei constatari, motivarea ulterioara a instantei este confuza si contradictorie.
Astfel, desi este adevarat ca reclamantul are o vocatie eventuala la mostenire, ce deriva din calitatea de fiu al defunctului, aceasta vocatie devine utila doar prin acceptarea in mod legal, in termen, a succesiunii.
Imprejurarea ca, din cauze temeinic justificate, actul de optiune succesorala nu a putut fi efectuat in cadrul termenului prevazut de lege, poate conduce la repunerea in termenul de prescriptie, daca o astfel de cerere este adresata instantei judecatoresti, in termen de o luna de la incetarea pretinselor cauze care au dus la depasirea termenului de prescriptie, instanta urmand sa aprecieze motivat temeinicia intarzierii, conform art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
In cauza nu s-a facut o astfel de cerere de catre reclamant, cu mentiunea ca, chiar daca ar fost inserata in cuprinsul cererii de chemare in judecata, aceasta ar fi fost tardiva.
Astfel, desi reclamantul a aflat de deces, potrivit propriei sale recunoasteri, in luna octombrie 2011, iar aceasta data se plaseaza inauntrul termenului de prescriptie, este adevarat ca, doar la momentul la care a intrat in posesia certificatului de deces (ianuarie 2012), reclamantul putea in mod real sa faca declaratia de acceptare notariala, deoarece notarul nu putea autentifica declaratia de acceptare fara a fi dovedit decesul lui de cujus, si ca, in intervalul octombrie 2011-23.12.2011, o cerere de repunere in termen ar fi fost lipsita de interes. Cu toate acestea, apreciind ca reclamantul ar fi trebuit sa faca dovada decesului si in fata instantei de judecata, momentul intrarii in posesia acestui certificat, in ianuarie 2012, apare a fi si momentul la care au incetat cauzele care l-au impiedicat pe reclamant sa efectueze actul de optiune succesorala. Ca atare, cererea de repunere in termen trebuia formulata si adresata instantei cel mai tarziu in luna februarie 2012, independent de momentul la care reclamantul a aflat ca s-a dezbatut succesiunea, deoarece reclamantul ar fi trebuit sa stie, neputand fi invocata necunoasterea legii (eroarea de drept), ca acceptarea succesiunii in fata notarului, dupa expirarea termenului de prescriptie succesorala, nu poate nici un efect, daca nu s-a admis de catre instanta cererea de repunere in termen.
Desi reclamantul nu a facut o cerere de repunere in termen, chiar tardiva, prima instanta, in motivare, retine dispozitiile art. 700, al.2 C.civ., care vizeaza posibilitatea prelungirii de catre instanta a termenului de optiune succesorala si care au fost considerate in mod unanim in doctrina si in practica judiciara ca fiind abrogate implicit dupa adoptarea Decretului-lege nr. 167/1958. Cu toate acestea, chiar facand abstractie de acest aspect, acest text de lege a fost aplicat in mod gresit, deoarece prelungirea termenului prevazut de art. 700, al. 1 c.civ. este guvernata de principiul disponibilitatii, fiind necesara investirea instantei de catre mostenitor cu o cerere in acest sens.
Or, prima instanta, fara a fi investita, constata ca acceptarea a avut loc in termen de o luna de la data la care reclamantul a intrat in posesia certificatului de deces, ca imprejurarile care la-u impiedicat sa accepte peste termen sunt de neinlaturat si, ca atare, are vocatie utila la succesiune, cu consecinta anularii certificatului de mostenitor in care nu figureaza in aceasta calitate. Rationamentul primei instante este fundamental gresit, deoarece inverseaza ordinea logica, din punct de vedere cronologic, a operatiunilor juridice pe care presupune atat art. 700., al. 2 c.civ, cat si art. 19 din Decretul nr. 167/1958). Astfel, in aplicarea art. 700, al. 2 c.civ., actul de optiune succesorala poate avea loc doar dupa ce instanta prelungeste termenul de prescriptie, ca urmare a constatarii temeiniciei motivelor invocate de mostenitor, printr-o cerere expresa, deci nu poate fi anterior, cronologie valabila si pentru institutia repunerii in termen, prevazuta de Decretul-lege nr. 167/1958. Instanta nu poate valida ulterior o acceptare facuta cu depasirea termenului de prescriptie.
In lumina celor expuse mai sus, motivul de apel invocat, in sensul ca prima instanta a dat mai mult decat i s-a cerut (incalcarea implicita a principiului disponibilitatii) apare a fi fondat.
In concluzie, tribunalul retine ca, in lipsa formularii in termen si admiterii exprese a unei cereri de repunere in termenul de prescriptie formulata de catre reclamant, acceptarea notariala a succesiunii dupa defunctul P.I., facuta dupa expirarea termenului de 6 luni, nu este de natura sa-i confere acestuia vocatie utila la succesiunea defunctului, astfel incat reclamantul, fiind strain de mostenire, nu are calitate de mostenitor, calitate care ii confera si calitate procesuala activa in prezenta cauza si care ii justifica si interesul in cererea de a se constatata nulitatea absoluta a certificatul de mostenitor, in cauza de fata de cele doua conditii de exercitare a actiunii civile fiind strans legate.
Ca atare, prima instanta a respins in mod gresit cele doua exceptii, cu mentiunea ca rationamentul instantei potrivit caruia „faptul ca reclamantul nu a acceptat mostenirea in termenul de optiune succesorala de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, nu conduce la lipsa calitatii sale procesual active sau a lipsei de interes in promovarea actiunii, ci sunt aspecte ce trebuiesc analizate pe fondul pricinii, instanta urmand a analiza daca acceptarea dupa implinirea termenului este in masura sa-i confere reclamantului vocatie utila la mostenire.”, este de-asemenea gresit, deoarece constatarea vocatiei utile este de natura sa-i confere reclamantului calitate procesuala activa, astfel incat chiar si o solutie de respingere a exceptiilor trebuia data dupa analizarea fondului pricinii.
Instanta mai retine ca argumentatia intimatului-reclamant din cadrul concluziilor formulate in apel, in sensul ca in cadrul prezentei cauze nu se poate analiza acceptarea sau nu in termen a succesiunii, ci doar in cadrul unei actiuni de partaj succesoral este lipsita de suport juridic, deoarece in ambele cauze calitatea procesuala activa este conferita de calitatea de mostenitor a reclamantului.
Fata de considerentele ce preced, instanta va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata, va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si va respinge ca atare actiunea, apreciind ca inutil a se mai pronunta asupra exceptiei lipsei de interes.