Actiunea in anularea certificatului de mostenitor este imprescriptibila cand vizeaza constatarea calitatii de mostenitor, stabilirea masei succesorale si a drepturilor fiecarui mostenitor, cuprinderea in masa succesorala a unui bun proprietatea altuia (situatie in care actiunea in anulare intruneste caracteristicile unei actiuni in revendicare sau in constatare).
La data de 26 ianuarie 2006, reclamanta C.M. a chemat in judecata pe parata N.E. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta , sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.157/10 decembrie 1998, care a facut obiectul dosarului nr. 177/1998 al BNP D.F.
In motivarea actiunii , reclamanta a precizat ca prin certificatul mentionat s-a constatat calitatea de mostenitoare a paratei fata de defuncta V.E., a carei succesiune s-a deschis la 4 octombrie 1975.
S-a aratat ca parata a fost fiica lui G.I., fiul numitei G.E. ca rezultat al unei relatii extraconjugale , astfel ca parata nu are nici o legatura de rudenie cu defuncta V.E.
La data de 14 aprilie 2006 parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii , si prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei , exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune , exceptii care au fost unite cu fondul cauzei prin incheierea de sedinta din data de 26 mai 2006.
A aratat ca in certificatul de mostenitor a carui anulare se solicita s-a stabilit doar calitatea de succesor , fara a fi incluse bunuri in masa succesorala a autoarei V.E., deoarece singurele bunuri ramase au fost doua locuri de veci prin care aceasta , printr-o declaratie, le-a trecut in proprietatea parintilor paratei.
In acelasi timp, parata a mai aratat ca era de notorietate ca G.I. si V.E. erau frati consangeni, bunica lor G.E. fiind concubina lui P.C., tatal lui V.E., defuncta, si familia G. locuind in acelasi imobil, astfel incat respectiva "declaratie" intruneste conditiile prevazute de art. 802 Cod Civil pentru a putea fi considerata ca fiind un testament autentic , fiind vorba de un act juridic solemn , unilateral, personal si pentru "mortis causa".
In privinta exceptiilor lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantei , parata a aratat ca aceasta din urma nu a facut dovada ca ar fi acceptat in mod expres sau tacit succesiunea defunctei V.E., in termenul prevazut de art. 700 Cod Civil , cu atat mai mult cu cat , sub aspect patrimonial succesiunea autoarei era "neinteresata" pentru eventualii mostenitori.
Prin sentinta civila nr.11167 din 18 decembrie 2006 , pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr.1491/C/2006, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta C.M., in contradictoriu cu parata N.E.
S-a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 157/10 decembrie 1998 eliberat de BNP D.F. in privinta calitatii de mostenitor legal (nepoata de frate) a paratei N.E., dupa autoarea V.E.
A fost obligata parata la 520,30lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel , instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 88 si 77 din Legea nr. 36/1995, retinand , din analiza pieselor dosarului notarial,ca la acest dosar nu a existat nici un argument legal pentru ca notarul sa considere procedura succesorala privind-o pe V.E., ca fiind finalizata si sa elibereze certificatul de mostenitor nr. 157/10 decembrie 1998.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata N.E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Calea de atac a fost calificata drept apel , la termenul din 05 iulie 2007, instanta constatand ca obiectul actiunii nu este susceptibil de evaluare pecuniara ( fiind vorba de anularea unui certificat de calitate de mostenitor ce nu cuprinde o masa succesorala), astfel incat , nu sunt incidente dispozitiile art.2822, ci dimpotriva , dispozitiile art. 282 , alin.1 C.pr.civ., care reprezinta regula in materia cailor de atac, impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie in prima instanta, in materie civila.
In cauza , a formulat cerere de interventie accesorie in sprijinul apelantei B.O.A., justificandu-si interesul prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 83363/2004 BNP Dana Tomita , prin care N.E. i-a transmis toate drepturile ce i se cuvin cu privire la imobilul teren in suprafata de 9526 m.p. situat in Craiova , imobil notificat in baza Legii nr. 10/2001 , fiind preluat abuziv de la defuncta V.E.
Cererea de interventie accesorie a fost incuviintata in principiu la termenul din 4 iulie 2007 , in temeiul art. 52 , alin.1 Cod pr. civila.
Prin decizia civila nr.385 din 5 iulie 2007, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.7963/215/2006 , s-a admis apelul declarat de parata N.E., s-a admis cererea de interventie accesorie formulata de intervenientul B.O.A., s-a schimbat in tot sentinta apelata, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si s-a respins actiunea reclamantei C.M.
In motivarea deciziei s-a retinut ca in mod corect prima instanta s-a pronuntat asupra actiunii ca fiind o actiune in anularea certificatului de mostenitor, si nu in constatarea nulitatii absolute, asa cum s-a mentionat obiectul juridic al cererii introductive, facandu-se o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 84 Cod pr. civila , dandu-se relevanta dreptului dedus judecatii si scopului urmarit de catre parti.
S-a apreciat ca in cauza caracterizarea actiunii s-a facut avandu-se in vedere dispozitiile art. 88 din Legea nr.36/1995, text de lege ce vizeaza toate subiectele de drept care se pot considera vatamate prin mentiunile inscrise in certificatul de mostenitor si ocroteste interesele particulare ale acestora, reglementand astfel o cauza de nulitate relativa.
Invocandu-se o vatamare a propriilor drepturi succesorale, in mod corect prima instanta a statuat caracterul personal nepatrimonial al actiunii si care are astfel caracter prescriptibil potrivit dispozitiilor Decretului nr.167/1958.
S-a apreciat ca este gresita rezolvarea juridica data de prima instanta exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, intrucat nu exista un temei legal pentru a se considera ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data la care reclamanta a luat la cunostinta de certificatul de mostenitor, fiind aplicabile dispozitiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
S-a apreciat de asemenea , ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.9 alin. 2 din Decretul nr.167/1958 potrivit cu care , termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand cel indreptatit a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului, data in raport cu care actiunea este prescrisa.
In acelasi timp, s-a retinut ca in cauza nu s-a formulat cerere de repunere in termen, iar reclamanta a stat in pasivitate , desi avea posibilitatea sa verifice evidentele centralizate ale camerelor notarilor publici , privind dezbaterea succesiunii.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamanta C-M., criticand-o ca nelegala.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat ca instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii , intrucat a fost investita instanta cu o actiune in constatarea nulitatii absolute , si nu in anulare si ca s-a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 9 din Decretul nr.167/1958.
S-a aratat ca normele legale in vigoare privind vocatia la succesiune sunt norme imperative, iar incalcarea acestora se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
S-a sustinut ca in cauza un eventual termen de prescriptie trebuie sa fie calculat de la data la care partea a luat la cunostinta de existenta actului, in cauza nefiind aplicabile dispozitiile art. 9 alin. 2 , deoarece aceste dispozitii privesc situatia in care s-au folosit manopere dolosive si alte asemenea mijloace, sanctionate de lege cu nulitatea relativa.
Recursul este fondat.
Certificatul de mostenitor sau de legatar este actul eliberat de notarul public in urma finalizarii procedurii succesorale notariale prin care se constata masa succesorala, numarul si calitatea mostenitorilor, cotele ce le revin, precum si bunurile atribuite fiecaruia, daca s-a realizat si imparteala acestora ( art. 81 si 83 din Legea nr.36/1995).
Certificatul de mostenitor nu este titlu juridic de proprietate, ci numai un mijloc de insezinare si un instrument probator al calitatii de mostenitor si al cotei succesorale sau bunurilor care se cuvin.
Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei anularea si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
In privinta anularii certificatului de mostenitor, trebuie sa se distinga dupa cum partea care solicita anularea a participat la procedura succesorala notariala si a consimtit la eliberarea lui sau, dimpotriva, are calitatea de terta persoana care nu si-a dat acordul la emiterea lui.
Daca reclamantul nu a participat la procedura succesorala notariala , poate contesta calitatea de succesor a titularului certificatului de mostenitor sau intinderea drepturilor lui succesorale, mentiunile cuprinse in certificat fiind opozabile numai pana la proba contrara.
Actiunea in anularea certificatului de mostenitor este insa imprescriptibila cand vizeaza: 1) constatarea calitatii de mostenitor, stabilirea masei succesorale si a drepturilor fiecarui mostenitor ; 2) cuprinderea in masa succesorala a unui bun proprietatea altuia (situatie in care actiunea in anulare intruneste caracteristicile unei actiuni in revendicare sau in constatare, dupa caz).
Ca regula generala, actiunea in anularea certificatului de mostenitor nu este o actiune de sine statatoare, ci o actiune "grefata" pe actiunile care sanctioneaza direct drepturile mostenitorilor sau tertilor, motiv pentru care se vor aplica regulile specifice acestor din urma actiuni care constituie suportul si dau consistenta actiunii in anularea certificatului de mostenitor.
Raportat la aceste considerente si la obiectul dedus judecatii, se constata ca in mod gresit instanta de apel a retinut caracterul prescriptibil al actiunii si a solutionat cauza pe exceptie.
Avand in vedere aceste considerente, urmeaza ca in baza art. 312 Cod pr. civila a se admite recursul, a se casa decizia si a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
4