Procedura penala Sentinta penala nr. 316 din data de 03.10.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

La aceasta instanta, la data de 10.01.2013 a fost inregistrata la nr. 287/110/2013, plangerea petentei S.C. S.I. S.R.L. Bacau cu sediul in mun. Bacau, impotriva Rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012 dispusa de Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau (plangere inaintata prin fax la data de 09.01.2013).
In motivarea plangerii se arata ca:
Solutia prim procurorului cat si a procurorului de caz este o invocatie in materie juridica, incalcand atat reglementarile aplicabile cat si practica constata in materia infractiunilor economice si bancare.
Dosarul a stat timp de 2 ani in cercetare, iar in acesti 2 ani, Parchetul nu a administrat nici o proba de natura a lamuri obiectiv lipsa banilor din cont care, in cazul de fata, fiind vorba de emiterea de CEC-uri fara acoperire in valoare de 2 miliarde ROL, se impunea. Si mai interesant este ca solutiile pronuntate culmea se dau pe considerentul ca lipseste latura obiectiva in conditiile in care singurele probele administrate sunt declaratiile unui invinuit, declaratiile persoanei prejudiciate coroborat cu analiza superficiala a contractului de vanzare-cumparare si a facturilor emise. Parchetul nici dupa doi ani de cercetari nestiind ca celalalt invinuit este in faliment, dosar 2262/91/2009 Tribunalul Vrancea, fiind anexat un extras.
Prim procurorul argumenteaza nelegal in fila 6 Ordonanta ca desi s-a cerut de petenta expertiza contabila prin plangerea formulata, era necesar ca aceasta sa insiste in aceasta probatiune. Petenta solicita sa se arata de domnul procuror cate cereri sunt necesare ca sa fie luate in considerare de Parchet si temeiul de drept procesual penal al formularii de zeci de cereri cu acelasi obiect.
Argumentatia prim procurorului nu se gaseste in nici un manual si in nici o lege in vigoare, astfel ca petenta a considerat ca se afla intr-o situatie unica in Romania, unde parchetul legifereaza cu de la sine putere.
Mai mult, solicita sa se observe ca solutia pronuntata este contradictorie si nelegala sub dublu aspect:
Cercetarea faptelor penale a trenat inexplicabil astfel incat sa se prescrie raspunderea penala vis a vis de art. 84 din Legea 59/1934; iarasi prim procurorul argumenteaza lipsa de diligenta a propriei institutii, prin argumente hilare, ca de fapt petenta a stat in pasivitate si nu a facut nimic nu parchetul si politie, care in doi ani de zile au administrat doar luarea unei declaratii de la invinuit (fila 5 Ordonanta).
Procurorul in solutionarea plangerii pronunta solutii diferite pentru fapte diferite dar care s-au savarsit la aceeasi data si care au aceeasi pedeapsa. Astfel pentru infractiunea prevazuta la art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934 s-a apreciat ca nu exista latura obiectiva, iar pentru 84 pct. 3 s-a sustinut ca s-a prescris raspunderea penala.
In ambele cazuri, daca silogismul juridic este corect, trebuia sa se constate prescriptia pentru ambele fapte de la art. 84 pct. 2 si 3, orice discutie cu privire la latura obiectiva fiind impiedicata de prescriptie.
In toate cazurile s-a solicitat sa se cunoasca cine ca raspunde pentru nesolutionarea dosarului in termen util, in ipoteza in care se va mentine solutia prescriptiei raspunderii penale, acesta fiind pe rol de doi ani de zile.
S-a solicitat sa se observe ca:
- s-a solicitat de petenta proba cu expertiza contabila, care sa verifice atat daca marfurile comercializate au fost inregistrate in contabilitate, care a fost destinatia acestora, cui au fost incredintate, fiind marfuri cu caracter special (tigari), daca au fost platite taxele si impozitele pe acestea, precum si daca in perioada desfasurarii activitatii incriminate acesta si societatea S.C. C.I. S.R.L. detineau in cont, disponibil pentru a fi acoperite debitele sale si in sfarsit, daca la data livrarii marfii, incredintarii, emiterii cecurilor si introducerii lor in banca, invinuitul si societatea sa, din punct de vedere obiectiv aveau acel disponibil in cont si prezumat la data scadentei. Aceasta probatiune era obligatorie, procurorul eliminand nelegal si cu de la sine putere administrarea probatoriului care sa dovedeasca existenta disponibilului (a se vedea fila 2 paragraf 5 din solutia atacata).
- probele necesare cercetarii faptelor administrate nu au fost administrate. Se considera ca era esential ca Parchetul sa dispuna adrese la bancile emitentului care sa comunice daca in perioada tranzactionarii marfurilor platite cu CEC-urile fara acoperire, exista sau nu disponibil in cont.
Solutia a fost criticata atat sub aspectul probatoriilor cat si in drept.
1. Interpretarea eronata a putinelor probe avute in vedere:
A, Sub aspectul faptelor de la art. 84 pct. 2 si 3 din Legea 59/1934
- solutia procurorului se bazeaza culmea pe declaratia unui invinuit, a unei persoane care a prejudiciat cu sume importante si cu buna stiinta petenta. Demn de mentionat este si atitudinea prim procurorului, care citand trunchiat din plangerea formulata apreciaza ca cele doua miliarde lei vechi sunt modice (sume „imense” in opinia prim procurorului fila 3 Ordonanta).
- in circumstantiere, atat prim procurorul cat si procurorul de caz interpreteaza eronat datele de pe CEC-urile de la dosar si facturi care sunt clare: scadenta facturii 8489/2008 este in 16.02.2008 termen scris clar pe factura cu mentiunea CEC la livrare.
- CEC-ul emis de emitent a fost introdus cu respectarea scadentei si a politicilor bancare la 14.02.2008 astfel incat sa se deconteze acesta la scadenta. Motivul este simplu si tine de logica comerciala elementar, necunoscuta parchetului. Prim procurorul vine cu o noua ipoteza ca de fapt petenta a introdus CEC-ul inainte cu 4 zile spre decontare. CEC-ul are nevoie intre 7-14 zile maximum sa se deconteze functie de circuitul bancar si banca trasa.
- data scadentei facturii cadea intr-o zi de sambata (16.02.2008) aspect ce era simplu de verificat de procurorul de caz in cei doi ani de instrumentare a dosarului.
- sambata bancile comerciale nu lucreaza. Pentru a nu se pierde scadenta, CEC-ul a fost introdus corespunzator in banca la 14.02.2008 (joi) data scrisa de emitent pe CEC 18.02.2008 facand sa se incalce scadenta pe factura, dar neconstituind un motiv de neprezentare a CEC-ului in termen.
- ING Bank Galati a introdus CEC-ul la decontare cu respectarea normelor BNR la 14.02.2008 si a art. 29 din Legea 29/1934, aspect care este retinut de procuror in prima pagina a solutiei, ultimul paragraf. CEC-ul este platibil la vedere, acesta nu are scadenta astfel incat banca l-a operat direct in circuit insa pana la decontare au trecut 3 zile lucratoare refuzul fiind dat luni (18.02.2012). Luni firesc este prima zi lucratoare ulterioare scadentei de sambata 16.02.2008.
- CEC-urile au fost completate integral de emitent. Procurorul sustine ca acestea erau in alb doar semnate si stampilate de emitent, fara a preciza care sunt probele ce dovedesc acest aspect, mai ales ca nu s-a facut o expertiza grafologica in dosar. CEC-urile au acelasi scris si sunt semnate si stampilate de emitent. S-a considerat ca datele din CEC au fost scrise de beneficiar insa nu se arata cum s-a ajuns la aceasta concluzie, apreciind petenta ca s-a validat in mod evident declaratia invinuitului.
Prim procurorul contrazice in tot solutia procurorului de caz. In timp ce procurorul de caz sustine ca CEC-ul a fost introdus ulterior spre decontare, prim procurorul sustine ca dimpotriva (fila 6 din Ordonanta) CEC-ul a fost introdus anterior cu 4 zile mai devreme si ca in practica sa nu putea fi introdus in acest mod. Daca ar fi avut in vedere inscrisurile de la dosar se considera ca ar fi observat ca banca a validat operatiunea conform normelor bancare in vigoare, fiind o operatiune facuta la termen, altfel neputand fi executata.
In concluzie, S.C. S.I. S.R.L. nu a introdus ulterior CEC-ul, incalcand scadenta si nici nu si-a asumat insolvabilitatea acestuia. S-a respectat intocmai contractul si scadenta, prin urmare lipsa de disponibil este asumata direct de invinuit. Tot logica indica faptul ca oricand intre livrarea marfii si scadenta acesteia, adica intre 06.02.2008 si 16.02.2008, numitii C.H. si S.C. C&D I. S.R.L. puteau sa comunice lipsa de disponibil. Nu au facut acest lucru. Si mai interesant este ca la o zi dupa livrarea marfii adica 07.02.2008 procurorul precizeaza ca emitentul a fost introdus in CIP.
Adica invinuitii stiau exact la livrarea marfii ca nu au cu ce plati, nu au comunicat petentei acest lucru la livrare si nici ulterior livrarii, cand deja era oficial si opozabil tuturor, dar marfa fusese deja livrata. Petenta nu doreste sa mai spuna ca inregistrarea in CIP opereaza cu incidente anterioare inregistrarii in Centrala, invinuitii stiind exact ca nu au disponibil in cont. Este la fel de interesant de ce procurorul nu precizeaza ce incidente au fost operate in CIP si la ce data au intervenit acestea.
S-a anexat in acest sens inca o data factura si CEC-ul cu refuzul bancar si data prezentarii acestuia, care scutesc petenta de orice alte comentarii.
B. Sub aspectul infractiunii de inselaciune art. 215 Cod penal, partea speciala, pct. 1, 3, 4, 5
Motivarea nup-ului incalca orice norma aplicabila domeniului penal. Se apreciaza ca intrucat la o zi dupa livrarea marfii, invinuitii au fost trecuti in CIP, acestia nu au indus in eroare petenta.
In primul rand, cu tot respectul fata de parchetul ce a instrumentat cauza, nu se intelege ce inseamna latura obiectiva a infractiunii studiate. In latura obiectiva a inselaciunii intra mai multe actiuni/activitati care nu au fost luate in calcul in pronuntarea solutiei. Inducerea in eroare, singura chestiune studiata este personala, directa si nu legata de factori exteriori care nu au nici o legatura cu actiunea in sine.
Publicarea in CIP este o forma de opozabilitate a incidentelor de plati catre terti, asadar un anunt oficial al lipsei de disponibil. Ea se face de institutiile bancare nu de invinuiti. Rezultatul inscrierii in CIP este consecinta actiunilor frauduloase ale invinuitilor nu o cauza ce-i absolva pe acestia de vina. Aceasta motivare, nu poate constitui incapacitarea cercetarii infractiunii de inselaciune, motiv pentru care s-a solicitat sa se aprecieze ca in acest sens nu s-au administrat nici un fel de probatorii, fapt pentru care s-a solicitat sa se dispuna administrarea probatoriilor complete in acest sens. S-a solicitat sa se verifice ce evenimente au dus la inregistrarea in CIP si la ce data. Prim procurorul cat si procurorul de caz nu par sa acorde importanta acestor aspecte, care insa sunt esentiale in studierea faptelor reclamate.
Interpretarea eronata a dreptului in materie penala aplicabil:
- CEC-ul in alb este CEC-ul ce nu contine unul din elementele de la art. 1 din Legea 59/1934. CEC-urile cercetate au toate elementele cerute de lege, in plus nu este considerat CEC in alb, CEC-ul ce nu contine data si locul platii. Emitentul nu a contestat nicicand continutul CEC-urilor, avea calea directa si speciala continuta de art. 14 din Legea 59/1934, asadar indiferent ca s-ar fi facut dovada ca a fost completat de beneficiar (dar nu este cazul) CEC-ul a respectat intelegerea intervenita cu privire la scadenta si decontarea acestuia;
- obligatia emitentului este clara si este continuta de art. 3 din Legea 59/1934, aceea de a avea disponibil in cont;
- CEC-urile au fost date ca plata nu ca garantie, fiind scris direct pe CEC ce se plateste.
Pentru solutionarea plangerii s-a atasat dosarul nr. 1546/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau.
Legal citate, partile nu s-au prezentat in instanta, insa au avut aparatori.
La termenul de judecata din 04.04.2013, intimatul C.H., prin aparator a depus la dosar cerere, prin care solicita a fi respinsa plangerea, in principal, ca inadmisibila, si in subsidiar ca tardiva, considerand ca plangerea formulata de catre petenta S.C. S.I. S.R.L. impotriva ordonantei nr. 919/II/2/2012 din data de 14.12.2012 este inadmisibila, fata de urmatoarele motive:
In conformitate cu dispozitiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedura penala dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - art. 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, data de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate, pot face plangere, in termen legal, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.
Textul legal anterior indicat limiteaza in mod expres formularea plangerii numai impotriva rezolutiilor si ordonantelor prin care s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata, contestarea oricarui alt act emis de catre procuror in cadrul acestei proceduri judiciare fiind inadmisibila.
Cu referire la acest aspect, s-a evidentiat ca prin Decizia nr. 57/2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca plangerea indreptata impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori in baza dispozitiilor date de acesta, altele decat rezolutiile sau ordonantele procurorului de netrimitere in judecata, reglementate de art. 278/1 alin. 1 din Codul de procedura penala, este inadmisibila.
In speta, petenta a inteles sa formuleze plangere impotriva Ordonantei nr. 919/II/2/2012 din data de 14.12.2012 emisa de prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, act care nu se incadreaza in sfera rezolutiilor si ordonantelor ce pot fi contestate in cadrul procedurii reglementate de dispozitiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedura penala.
In concluzie, fata de aspectele anterior expuse in temeiul dispozitiilor art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedura penala solicita respingerea plangerii formulate de catre petenta S.C. S.I. S.R.L., ca inadmisibila.
In subsidiar, in ipoteza in care se va respinge exceptia inadmisibilitatii invocate anterior, solicita admiterea exceptiei tardivitatii formularii plangerii de catre petenta S.C. S.I. S.R.L., fata de urmatoarele motive:
Potrivit dispozitiilor art. 278/1 alin. 2 Cod procedura penala, in cazul in care prim procurorul Parchetului nu a solutionat plangerea in termenul prevazut de art. 277 Cod procedura penala termenul de 20 de zile, prevazut de dispozitiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedura penala, curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.
In speta, petenta S.C. S.I. S.R.L. a formulat plangere impotriva rezolutiei procurorului nr. 1546/P/2012 din data de 19.10.2012, la prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, plangere inregistrata la data de 16.11.2012.
Plangerea anterior indicata nu a fost solutionata de catre prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau in termenul de 20 de zile prevazut de dispozitiile art. 278/1 Cod procedura penala.
Raportat la dispozitiile art. 278/1 alin. 1 si 2 Cod procedura penala rezulta ca in situatia in care prim procurorul parchetului nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile instituit de dispozitiile art. 277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa direct judecatorului in termen de 20 de zile, care incepe sa curga de la expirarea termenului initial de 20 de zile.
Plangerea formulata de catre petenta trebuia solutionata de catre prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau in termenul de 20 de zile prevazut de dispozitiile art. 277 Cod procedura penala, acesta implinindu-se la data de 07.12.2012, iar de la acest moment a inceput sa curga termenul de 20 de zile, care s-a implinit la data de 28.12.2012, in interiorul caruia petenta putea sesiza instanta de judecata in temeiul dispozitiilor art. 278/1 alin. 1 Cod procedura penala.
In speta, petenta s-a adresat cu plangere instantei de judecata la data de 11.01.2013, depasind termenul stabilit in mod imperativ de lege.
Potrivit dispozitiilor art. 185 alin. 1 Cod procedura penala cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. 15/2009 ca termenele prevazute de dispozitiile art. 278 alin. 3 si art. 278/1 alin. 2 Cod procedura penala sunt, sub aspectul naturii juridice, de decadere.
In esenta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca neexercitarea dreptului procesual de a formula plangere impotriva actelor procurorului in termenele stabilite in art. 278 alin. 3 si art. 278/1 alin. 2 Cod procedura penala duce la decaderea din acest drept, determinand nulitatea plangerii depuse cu depasirea termenului prevazut de lege, astfel incat calea de atac declarata in astfel de conditii devine tardiva.
In aparare, petenta, a precizat ca, in ceea ce priveste inadmisibilitatea este evident ca intimatul nu are in vedere ceea ce s-a solicitat prin plangerea dedusa judecatii de fata:
- s-a solicitat verificare si infirmarea rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala si neincepere a urmaririi penale din 19.10.2012, pronuntata de domnul procuror I.C.A. nu a actului judiciar de verificare al solutiei de fond. Ceea ce se ataca este solutia de fond si nu solutia de verificare. Se poate observa fila 5 din plangerea formulata unde se solicita in clar infirmarea solutiei la fond a procurorului I.C.A.
Este adevarat ca in preambul si in motivarea plangerii se face referire si la solutia prim procurorului, fiind o solutie care se leaga intrinsec de prima rezolutie atat pe chestiuni de motivare - solutiile sunt practic identice, dar ordonanta este chiar mai sumar motivata decat rezolutia, procedurale - infirmarea solutiei la fond presupune si desfiintarea ordonantei si nu in ultimul rand, argumente de ordin logic - nu se poate discuta de solutia de la fond independent de actul de verificare si viceversa.
- ceea ce se solicita prin admiterea plangerii scuteste petenta de orice fel de comentarii, motiv pentru care aceasta solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, vazand si dispozitiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedura penala.
In ceea ce priveste tardivitatea plangerii s-a solicitat sa se respinga ca nefondata, motivat de:
- plangerea la solutia de fond prin posta, s-a depus la 19.11.2012 la parchet dar acest lucru nu echivaleaza cu inregistrarea cererii la prim procuror spre competenta solutionare, anexand confirmarea de primire.
- plangerea in instanta s-a formulat la 09.01.2013 nu asa cum arata intimatul la 11.01.2013, anexand dovada trimiterii prin fax a acesteia;
- in motivarea exceptiei intimatul nu arata cate zile sunt in intarziere ci invoca in general, nearatand termenul de la ce data curge si cum se calculeaza si cand s-a implinit termenul. Se poate observa ca acest termen nu curge cum sugereaza intimatul care calculeaza brut 40 de zile si cu nerespectarea art. 278 Cod procedura penala coroborat cu art. 278/1 Cod procedura penala.
Termenele subscrise celor doua articole sunt distincte neconfundandu-se si neputandu-se cumula. Singurul aspect comun este dat de aplicabilitatea art. 186 Cod procedura penala. insa ceea ce intereseaza este data inregistrarii cererii la primul procuror, aceasta dovada neregasindu-se la dosar. S-a precizat ca petenta face dovada trimiterii acesteia catre Parchet insa data inregistrarii efective la prim procuror spre competenta solutionare nu exista. In acest sens invoca jurisprudenta constanta in materie in spete asemanatoare Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - sectia penala - nr. 1384/2011.
In toate cazurile, prim procurorul s-a pronuntat in termenul procedural, neexistand dovada contrara ca nu a facut-o, simpla invocare a banuielii intimatului ca nu a fost o solutie data in termen neputand fi apreciata ca atare.
In ceea ce priveste, punerea in discutie, chiar peste termen a solutiei, arata ca nu exista legal un termen echivalent de contestare a unei eventuale solutii de admitere a plangerii, dar pronuntata de prim procuror peste termen. Aceasta solutie nu poate fi atacata, chiar peste termen, asadar chiar de ar fi vorba despre un astfel de caz, solutia nu poate fi decat de respingere a exceptiei tardivitatii, pentru considerente de echivalenta juridica.
Pentru verificarea termenului de 20 de zile in care trebuie depusa plangerea s-a solicitat de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, inaintarea borderoului prin care se face dovada comunicarii celor doua rezolutii catre petenta. Acestea au fost atasate la dosar, la filele 26-28.
Tribunalul, studiind actele si lucrarile dosarului, constata ca plangerea depusa este tardiva, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit alin. 1, 2 al art. 278 ind. 1 Cod procedura penala:
„Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu.
In cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.”
Potrivit Deciziei XV/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea Recursului in interesul legii a stabilit ca „sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decadere”.
Petenta S.C. S.I. S.R.L. Bacau a formulat o plangere penala pentru cercetarea faptelor ce urmeaza a fi mentionate, sub aspectul incidentei art. 215 Cod penal, partea speciala si art. 84 din Legea 59/1934, urmand a se aprecia in baza probatoriului formulat daca se retine incidenta raspunderii penale a numitului H.C., fost asociat si administrator al S.C. C&D I. T. S.R.L., la data de 01.02.2010, fiind inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Baca, la numarul 950/P/2010.
Aceasta unitate de parchet, la data de 19.07.2012, si-a declinat competenta de solutionare, in favoarea Pachetului de pe langa Tribunalul Bacau, inregistrand astfel plangerea la numarul 1546/P/2012, la data de 31.07.2012 (fila 3 dosar urmarire penala).
La data de 19.10.2012, Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, dispune, prin Rezolutia nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei S.C. C&D I. T. S.R.L. Constanta, C.H., sub aspectul savarsirii infractiunii de emitere a unui cec (BE303 01426413) fara a avea la tras disponibil suficient, prevazuta de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.
Neinceperea urmaririi penale fata de C.H., sub aspectul savarsirii infractiunii de emitere a unui cec (BE303 01426414) fara a avea la tras disponibil suficient, prevazuta de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.
Neinceperea urmaririi penale fata de C.H., sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 4, 5 Cod penal, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.
Neinceperea urmaririi penale fata de C.H., sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal, intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.
Neinceperea urmaririi penale fata de C.H., sub aspectul savarsirii infractiunii de emitere a unui cec caruia ii lipseste elementele esentiale, prevazuta de art. 8 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, intrucat a intervenit termenul de prescriptie a raspunderii penale.
Aceasta rezolutie a fost comunicata petentei, prin scrisoare recomandata, la data de 26.10.2012, asa cum rezulta din xerocopia borderoului, aflata la fila 28 dosar Tribunal.
Nemultumita de solutie, petenta a formulat plangere catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, la data de 16.11.2012.
Plangerea si-a gasit rezolvarea, prin intermediul Ordonantei nr. 919/II/2/2012 din 14.12.2012, prin care s-a respins ca nefondata plangerea petentei impotriva primei rezolutii.
Si aceasta Ordonanta a fost comunicata petentei, potrivit xerocopiei extrasului de borderou, la data de 21.12.2012.
Prin fax, la data de 09.01.2013, petenta a formulat plangere la instanta competenta a solutiona cauza pe fond, Tribunalul Bacau, in cauza fiind vorba de o suma de bani ce depaseste valoarea de 200.000 lei, potrivit incadrarii juridice date faptei de „inselaciune cu consecinte deosebit de grave”, prevazuta de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal.
Din studierea plangerii adresate instantei, dupa modul in care a fost formulata, se intelege faptul ca petenta a formulat plangere impotriva ambelor acte ale procurorilor, si impotriva rezolutiei procurorului de caz, nr. 1546/P/2012, cat si impotriva Ordonantei prim-procurorului nr. 919/II/2/2012.
Din acest punct de vedere, intimatul, prin aparatorul ales a inteles sa invoce exceptia inadmisibilitatii plangerii, interpretand-o ca fiind facuta impotriva ordonantei prim-procurorului nr. 919/II/2/2012.
Este adevarat ca potrivit art. 278 ind. 1 Cod procedura penala instanta de fond investita cu solutionarea unei plangeri, trebuie sa analizeze doar plangerea impotriva primului act emis de procurorul de caz.
Asa, dupa cum se vede, insa, petenta a mentionat in plangerea sa si Rezolutia nr. 15546/P/2012 a procurorului, fiind nemultumita de solutia acestuia.
Asadar, Tribunalul a fost investit cu solutionarea plangerii impotriva primei rezolutii. Era normal, ca in expunerea cronologica a faptelor sa se indice si ordonanta prim-procurorului prin care le-a fost solutionata prima plangere.
Prin urmare, instanta nu poate solutiona prezenta cauza, pe ideea inadmisibilitatii, asa cum s a inteles sa se apere intimatul.
Revenind la cea de-a doua aparare a intimatei, cea a tardivitatii plangerii, Tribunalul constata ca aceasta est fondata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 2781 alin. (1) Cod procedura penala, termenul de introducere a plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata este de 20 de zile si curge de la data comunicarii actului prin care conducatorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plangerea formulata conform art. 275-278 impotriva rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata.
In cazul in care conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul de 20 de zile prevazut pentru introducerea plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata curge, conform art. 2781 alin. (2) Cod procedura penala, de la data expirarii termenului initial de 20 de zile, in care conducatorul parchetului ori procurorul ierarhic superior trebuia sa rezolve plangerea conform art. 277 Cod procedura penala. Acest din urma termen de 20 de zile, in care conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior trebuie sa rezolve plangerea conform art. 277 Cod procedura penala, se calculeaza intotdeauna de la data primirii plangerii de catre organul judiciar competent sa o solutioneze.
Raportat la dispozitiile art. 278/1 alin. 1 si 2 Cod procedura penala rezulta ca in situatia in care prim procurorul parchetului nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile instituit de dispozitiile art. 277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa direct judecatorului in termen de 20 de zile, care incepe sa curga de la expirarea termenului initial de 20 de zile.
Plangerea formulata de catre petenta trebuia solutionata de catre prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau in termenul de 20 de zile prevazut de dispozitiile art. 277 Cod procedura penala, acesta implinindu-se la data de 07.12.2012, iar de la acest moment a inceput sa curga termenul de 20 de zile, care s-a implinit la data de 28.12.2012, in interiorul caruia petenta putea sesiza instanta de judecata in temeiul dispozitiilor art. 278/1 alin. 1 Cod procedura penala.
Zilele de 27.12.2012, 28.12.2012 au fost zile lucratoare, astfel incat nu se poate pune problema discutarii prorogarii termenului.
Intimatul, a avut aparator angajat, si a solicitat, in baza art. 193 Cod procedura penala restituirea cheltuielilor judiciare, reprezentand onorariu avocat ales, depunand in acest sens chitanta si factura, in cuantum de 2.000 lei.
In baza culpei procesuale, petenta urmeaza a suporta atat cheltuielile judiciare avansate de stat, in baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala cat si a cheltuielilor judiciare avansate de intimat, potrivit art. 193 Cod procedura penala.
In temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedura penala respinge ca tardiva plangerea formulata de petenta S.C. S.I. S.R.L. Bacau cu sediul in mun. Bacau, impotriva Rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012 dispusa de Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau.
Mentine rezolutia atacata.
In temeiul art. 193 Cod procedura penala obliga petenta sa achite intimatului C.H. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentand onorariu avocat.