Validare poprire. Proba platii partiale a debitorului. Decizie nr. 1197 din data de 12.09.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta nr. 1409/16.11.2011, pronuntata in dosarul nr. 845/829/2011, Judecatoria Podu Turcului a admis cererea de validare a popririiformulata de creditorul P.V., in contradictoriu cu debitorul N.N. si tertul poprit P.I.V.V., a validat poprirea infiintata prin adresa Biroul Executorului Judecatoresc C.I. din data de 29.03.2011, emisa in dosarul de executare nr.55/EX/2010 si in consecinta, a obligat tertul poprit sa plateasca creditorului suma de 44,834 lei.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
“Prin contractul de imprumut incheiat la data de 6.10.2009 creditorul a imprumutat debitorului N.N. suma de 40.000 lei .
Pentru recuperarea acestei sume creditorul a formulat cerere de executare silita la BEJ „ C.I. in urma careia s-a format dosarul de executare nr. 55//EX/2011.
La data de 29.03.2011, in temeiul art. 387 C.proc.civ., organul de executare a emis o somatie pentru debitor prin care acestuia i s-a pus in vedere sa achite suma imprumutata.
Din investigatiile efectuate de catre creditor rezulta ca debitorul are de primit de la numitul P.I.V.V. suma de 17.500 euro asa cum rezulta din continutul contractului de credit atasat la fila 5 din dosar.
Avand in vedere ca debitorul nu au dat curs somatiei si nici nu au dat vreun raspuns, organul de executare, in temeiul art. 452-461 C.proc.civ., a infiintat poprirea executorie asupra sumei pe care numitul P.I.V.V. o datoreaza debitorului.
Fata de aspectele aratate mai sus .
Avand in vedere si dispozitiile art 452-460 Cod Proc Civila instanta urmeaza sa admita cererea si sa dispuna validarea popririi si obligarea tertului poprit la plata catre creditor a sumei de 44.834 lei.”
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs P.V.V., solicitand in principal casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare si, in subsidiar, modificarea acesteia in sensul validarii popririi pana la concurenta sumei ramase de achitat.
In motivare, recurentul a aratat ca locuieste de mai multi ani in Italia, iar judecata la fond s-a desfasurat in lipsa sa, prin citare doar la usa instantei, desi pe citatie se mentionase ca nu locuieste in tara. Intrucat prima instanta nu a dispus citarea sa si printr-un ziar de larga circulatie, recurentul a invederat ca i s-a incalcat dreptul la aparare si la un proces echitabil, sanctiunea fiind cea prev de art, 105 C. pr.civ., nulitatea.
Avand in vedere ca si comunicarea sentintei recurate s-a facut tot prin afisare la usa instantei iar recurentul nu a vut posibilitatea de a lua la cunostinta de aceasta, a solcita repunerea in termenul de recurs.
Pe fondul cauzei, recurentul a aratat ca a achitat debitorului o parte din datorie, ramanand de achitat suma de 750 euro, plata find confirmata de imprumutator pe ameble exemplare ale actului de imprumut. Deoarece a solicitat o amanare a restului de plata, debitorul i-a solicitat o dobanda, astfel ca s-a consemnat ca fiind ramasa de plata suma de 2750 Euro.
Astfel, la data de infiintare a adresei de poprire, imprumutul acordat de debitor era achitat aproape in totalitate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 105 al. 2, art. 95, art. 304 si urm C. pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimatul P.V. a formulat note scrise, prin care a aratat ca publicarea citatiei si intr-un ziar de larga circulatie nu este o obligatie care sa atraga nulitatea actului de procedura, ci este o facultate a instantei care este abilitata ca, in raport de imprejurari, sa aprecieze daca se impune si o astfel de masura.
Intimatul a invocat si exceptia tardivitatii recursului, cererea de repunere in termen neindeplinind cerintele prevazute de art. 103 c. pr.civ, recurentul neprevalandu-se de o imprejurare mai presus de vointa sa si nu a facut dovada datei la care a incetat aceasta imprejurare.
Intimatul N.N. nu a formulat in termen legal intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei de recurs.
La termenul din 12.09.2012, instanta a respins exceptia tardivitatii recursului, considerand ca acesta cale de atac a fost promovata in termenul legal.
Analizand actele dosarului, instanta apreciaza recursul ca fiind intemeiat, pentru considerentele ce urmeaza:
In ceea ce priveste nelegala citare a recurentului, instanta constata ca potrivit art. 95 C. pr.civ. citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instantei. Citatia se publica si in Monitorul Oficial al Romaniei sau intr-un ziar mai raspandit, in cazurile in care presedintele tribunalului sau completului de judecata apreciaza ca o asemenea masura este necesara.
Din interpretarea acestui text legal rezulta ca citarea prin publiciate nu presupune obligatia instantei de a dispune si citarea si printr-un ziar de larga circulatie, aceasta reprezentand doar o posibilitate pe care o are instanta, judecatorul fiind abilitat ca, in functie de imprejurari, sa aprecieze necesitatea unei astfel de masuri.
Prin urmare, tribunalul considera ca in speta nu au fost incalcat dispozitiile legale mai sus aratate si astfel, sanctiunea prev. de art. 105 al. 2 C. pr.civ nu este aplicabila. De asemenea, atata timp cat recurentul nu a facut dovada ca domiciliul sau din Italia era sau putea fi cunoscut de catre reclamant, instanta de recurs apreciaza ca procedura de citare prin afisare la usa instantei nu este de natura a-i incalca dreptul la aparare si la un proces echitabil.
Pe fondul cauzei, tribunalul retine ca la dosarul de recurs (fila 7 si fila 67) s-a depus contractul de imprumut nr. 1793/6.10.2009, care poarta pe verso, mentiuni olografe ale creditorului potrivit carora din acest contract a mai ramas de achitat suma de 2750 Euro si ca la data de 13.01-2011, N.N. a cedat aceasta suma in favoarea lui P.V..Aceleasi aspecte sunt confirmate de declaratia pe propria raspundere autentificata sub nr. 1133/10.08.2012, in care creditorul N.N. arata ca din contractul de imprumut nr. 1793/6.10.2009, la data de 30.12.2010, mai era de achitat suma de 2750 Euro.
Instanta de recurs apreciaza ca aceste mentiuni ale creditorului sunt probe suficiente in acceptiunea art. 1169 c. civ (in foma in vigoare la data sesizarii instantei) pentru dovedirea faptului ca suma mentionata in contractul de imprumut a fost partial achitata.
Prin urmare, intrucat la data infiintarii popririi suma datorata de recurent debitorului N. era de doar de 2750 euro, fata de dispozitiile art. 460 al. 2 C.pr.civ, poprirea trebuia validata numai pana la concurenta acestei sume.
Pentru toate aceste motive, in baza art. 304 1 C. pr.civ., instanta va admite recursul si va modifica in parte sentinta recurata in sensul ca obliga tertul poprit sa plateasca creditorului echivalentul in lei la data platii a sumei de 2750 Euro, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
In baza art. 274 c. pr.civ, tribunalul va obliga intimatii sa plateasca recurentului cate 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat in recurs.