SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CERERE DE REVIZUIRE INTEMEIATA PE PREVEDERILE ART.322 PCT.5 COD PROCEDURA CIVILA.
- art.322 pct.5 Cod procedura civila.
Decizia nr.1441/CA/29.03.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal.
In conformitate cu prevederile art.322 pct.5 ipoteza 1 Cod procedura civila : "Revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri :
5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor_"
In cauza nu se poate sustine imposibilitatea invocarii inscrisurilor in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata, cata vreme cele doua adrese emise de ANAF si, respectiv Directia de Legislatie din domeniul TVA, au fost comunicate U.N.P.R. unde au primit numere de inregistrare. Ele nu au fost, astfel, nici retinute de partea potrivnica, in speta D.G.F.P. S. M. si nici nu a existat vreo imprejurare mai presus de vointa partilor pentru a nu putea fi invocate in fata instantei care a solutionat recursul.
De asemenea, nu este indeplinita nici conditia ca inscrisurile sa fie determinante pentru solutionarea recursului, deoarece solutia instantei de recurs a fost data, in baza probelor administrate in cauza, prin interpretarea prevederilor art.127 si 141 al.2 lit.f din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Inscrisurile noi invocate de revizuienti, care in fapt reprezinta doar doua adrese (puncte de vedere) cu privire la o problema de drept ivita in practica judiciara, nu puteau fi determinante in sensul cerut de textul legal, pentru ca instanta, cu ocazia judecarii fondului, sa nu fi putut pronunta aceeasi solutie.
Prin Decizia nr.329/CA din 2.03.2011 Curtea de Apel O. a admis ca fondat recursul declarat de recurenta Directia Generala a Finantelor Publice S. M. impotriva Sentintei nr. 842/CA din 29.06.2010 pronuntata de Tribunalul S. M. , pe care a modificat-o in tot, in sensul ca:
A respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii T. T. si T. A., ambii domiciliati in N. O., str. M., nr.19, jud. S. M. in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice S. M. , cu sediul in S. M., P. R. , nr.3-5, jud. S. M.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Prin raportul de inspectie fiscala intocmit in urma controlului desfasurat de organele de inspectie fiscala in perioada 21.10.2009-26.11.2009, avand ca obiect verificarea modului de calculare, evidentiere si virare a impozitelor si taxelor datorate de persoana fizica T. T., s-a constatat ca numitii T. T. si T. A. au desfasurat in perioada 01.11.2006-30.09.2009 activitate economica constand in exploatarea bunurilor corporale (au derulat un numar de 9 tranzactii imobiliare), in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate. S-a mai constatat ca cei doi soti au actionat ca o asociere fara personalitate juridica, in sensul prevazut de art. 127 alin. 10 Cod fiscal, respectiv ca ar fi avut obligatia sa inregistreze aceasta asociere ca platitor de TVA, sa colecteze si sa vireze pentru tranzactiile imobiliare ce au depasit pragul valoric prevazut de art. 152 Cod fiscal taxa pe valoarea adaugata.
Intrucat reclamantii-intimati nu s-au conformat obligatiilor mai sus mentionate, prin decizia de impunere depusa in copie la filele 58-75 dosar fond, s-a stabilit obligatia de plata a sumei de 135.247 lei reprezentand taxa pe valoare adaugata aferenta pretului obtinut in urma incheierii contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr.4442/28.06.2007, 775/28.08.2007, 1128/06.12.2007, 139/16.01.2008 si nr. 14/04.06.2009. De asemenea, au fost calculate si stabilite de catre organele fiscale si majorari de intarziere in suma de 101.690 lei.
Reclamantii intimati au sustinut ca nu datoreaza sumele stabilite de organele fiscale prin decizia de impunere anterior mentionata, deoarece nu au desfasurat activitate economica de exploatare a bunurilor corporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, alegatie la care a achiesat inclusiv instanta de fond, acesta fiind considerentul pentru care in prima instanta actiunea reclamantilor a fost admisa si s-a dispus anularea actelor fiscale contestate.
In fapt, instanta de recurs a retinut ca reclamantul T. T., in cursul anului 2000, conform contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 710/2000 a cumparat impreuna cu F. G. suprafata de 296 mp, situat in N. O. strada V., nr. 46.
In anul 2002, conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 975/2002, reclamantul a devenit unic proprietar al terenului, pe care a demarat in baza autorizatiei de construire nr.139/08.10.2001 si a certificatului de urbanism nr. 143/08.11.2001 construirea unui imobil cu destinatia birouri in regim de inaltime D+P+2E+M
La data de 19.01.2006, se noteaza in Cf NDF nr. 566 N. O., existenta pe terenul in suprafata de 296 mp a unei constructii cu destinatia de birouri si apartamente in regim D+P+3E+M.
Prin Actul de impartire pe spatii cu destinatie de birouri, apartamente si contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3794/28.11.2006, constructia notata in Cf NDF nr. 566 N. O. a fost defalcata in 13 apartamente si mansarda, prin acelasi act fiind instrainate de catre sotii T. T. si T. A. pe seama cumparatorilor K. Z. A. si T. A. D., spatiile cu numarul 1 si 2, pretul de vanzare fiind de 20.000 lei pentru fiecare spatiu.
La data de 27.12.2006, a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 4078, prin care vanzatorii T. T. si T. A. au vandut apartamentul nr. 8 persoanei fizice S. V. , pretul de vanzare fiind de 55.000 lei.
La data de 05.04.2007, a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 2888 prin care vanzatorii T. T. si T. A. au vandut apartamentul nr. 9, si apartamentul nr. 10 persoanei juridice SC B. I. SRL, pretul de vanzare fiind de 220.440 lei ( echivalentul a 55.000 euro).
La data de 28.06.2007, a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 4442, prin care vanzatorii T. T. si T. A. au vandut spatiul nr. 6 A. N. C. P. I., pretul de vanzare fiind de 467.200 lei.
La data de 28.08.2007, a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 775, prin care vanzatorii T. T. si T. A. au vandut apartamentul nr. 12 persoanei fizice S. G. M., pretul de vanzare fiind de 40.000 lei.
La data de 06.12.2007, a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1128, prin care vanzatorii T. T. si T. A. au vandut apartamentul nr. 7 persoanei juridice SC E. A. SRL, pretul de vanzare fiind de 219.871 lei (echivalentul a 62.000 euro).
La data de 16.01.2008, a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 139, prin care vanzatorii T. T. si T. A. au vandut apartamentul nr. 13 persoanei fizice C. C., pretul de vanzare fiind de 80.000 lei.
La data de 04.06.2009, a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 14, prin care vanzatorii T. T. si T. A. au vandut apartamentul nr. 3 persoanei fizice M. F., pretul de vanzare fiind de 40.000 lei.
Sustinerea reclamantilor-intimati cu privire la gresita calificare de catre organele fiscale a activitatii mai sus expuse ca fiind o activitate de exploatare a bunurilor corporale in scopul de a obtine venituri cu caracter de continuitate, nu poate fi primita de instanta de recurs, in raport de prevederile legale care au reglementat in perioada 2002-2009 sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata.
Astfel, instanta a retinut ca potrivit art. 2 din Legea nr. 345/2002, in sensul acestui act normativ, prin persoana impozabila se intelegea orice persoana, indiferent de statutul sau juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul si rezultatul acestor activitati (alin. 1). Potrivit alin. 2, activitatile economice la care se face referire la alin. (1) sunt activitatile producatorilor, comerciantilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si cele ale profesiunilor libere sau asimilate, fiind calificata totodata drept activitate economica si exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri.
Normele de aplicare ale Legii nr. 345/2002, precizau ca in sensul art. 2 alin. (2) din lege, o activitate economica nu va include vanzarea de catre persoanele fizice a locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale.
Legea nr. 345/2002 a fost abrogata odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 571/2003, act normativ care prevedea ca intra in sfera de aplicarea a taxei pe valoare adaugata operatiunile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2).
Potrivit art. 127 din Legea nr. 571/2003, este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati.
Alin 2 al aceluiasi text legal, precizeaza ca activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Punctul 2. (1) din HG nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 precizeaza ca nu are caracter de continuitate, in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale.
Cu incepere de la data de 01.01.2007, odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, a fost exonerata de la obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata livrarea de catre orice persoana a unei constructii, a unei parti a acesteia si a terenului pe care este construita, precum si a oricarui alt teren. Prin exceptie, potrivit art. 141 alin. 2 lit. f Cod fiscal, scutirea nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil, daca este efectuata de o persoana impozabila care si-a exercitat ori ar fi avut dreptul sa-si exercite dreptul de deducere total sau partial a taxei pentru achizitia, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. Se mai precizeaza ca livrarea unei constructii noi sau a unei parti din aceasta inseamna livrarea efectuata cel tarziu pana la data de 31 decembrie a anului urmator anului primei ocupari ori utilizari a constructiei sau a unei parti a acesteia, dupa caz, in urma transformarii.
Punctul 3. (1) din HG nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, in forma aplicabila cu incepere din 01.01.2007, precizeaza ca in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
Cu incepere de la data de 01.01.20009, art. 141 alin. 2, lit. f a fost modificat, prevazandu-se ca scutirea de la plata taxei pe valoare adaugata nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil.
A rezultat din economia prevederilor legale care au reglementat cu incepere din anul 2002 pana la data efectuarii de catre reclamanti a ultimei tranzactii imobiliare pentru care s-a stabilit in sarcina lor obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata ca pana la data de 01.01.2007, singura operatiune pentru care nu se datora taxa pe valoare adaugata era vanzarea de catre persoanele fizice a locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care erau folosite de catre acestea pentru scopuri personale.
Ulterior acestei date, s-a prevazut ca si aceasta vanzare intra in sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata, daca se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Spatiile care au facut obiectul contractelor de vanzare cumparare pentru care s-a stabilit in sarcina reclamantilor-intimati obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata nu au fost construite cu destinatia de locuinte personale, dupa cum nici nu s-a facut dovada ca ar fi fost folosite in scop personal anterior instrainarii acestora, astfel incat reclamantii nu se pot prevala de exceptia care ar atrage exonerarea lor de obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata. Dimpotriva, contrar celor retinute de instanta de fond, instanta de recurs apreciaza ca achizitionarea de catre reclamanti a unui teren pe care a fost edificat apoi un imobil cu alta destinatie decat aceea de locuinta personala, edificare urmata de vanzarea mai multor spatii din respectivul imobil in perioada in care constructia indeplinea cerintele legale pentru a putea fi considerata noua in sensul art. 141, alin. 2, lit. f Cod fiscal reprezinta o activitate economica contand in exploatarea bunurilor corporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
In nici un caz vanzarea de catre reclamanti a unui nr. de 9 spatii din constructia noua edificata pe terenul achizitionat in anul 2000 nu reprezinta o operatiune cu caracter izolat, scopul obtinerii de catre reclamanti a unor venituri cu caracter de continuitate fiind evident. Prin achizitionarea terenului si demararea lucrarilor de edificare a unui imobil cu alta destinatie decat cea de locuinta personala, reclamantii au avut in mod cert prefigurarea realizarii unor venituri cu caracter de continuitate, dovada in acest sens fiind incheierea contractelor de vanzare cumparare pe parcursul unei perioada de 3 ani.
Este adevarat ca in legislatia fiscala nu se preciza in mod clar, pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 109/2009, ce se intelege prin obtinerea de venituri cu caracter de continuitate, insa din indicarea acelor operatiuni care nu intrau in sfera activitatilor economice desfasurate in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, instanta de recurs apreciaza ca puteau fi identificate, prin aplicarea regulii de interpretare per a contrario, acele activitati economice desfasurate in scopul obtinerii de astfel de venituri.
Pe de alta parte, includerea unei activitati economice in sfera de aplicare a TVA nu este conditionata de caracterul comercial al respectivei activitati si nici de calitatea de comerciant a persoanei care o realizeaza. Art. 127 Cod fiscal asimileaza unei activitati economice, exploatarea bunurilor corporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, activitate ce poate fi realizata de orice persoana (indiferent daca este persoana fizica sau juridica, comerciant, sau necomerciant).
Nu intereseaza din punct de vedere fiscal nici natura civila sau comerciala a tranzactiilor pentru care s-a calculat in sarcina reclamantilor obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata, esential fiind ca acestea sa indeplineasca cerintele prevazute de Codul Fiscal pentru a putea fi considerate operatiuni ce intra in sfera de aplicare a TVA.
Cat priveste notiunea de asociere in participatiune, fara personalitate juridica, aceasta este folosita de organele fiscale in raportul de inspectie fiscala si decizia de imputare atacata in sensul prevazut de Codul fiscal, calificarea data din punct de vedere fiscal raporturilor existente intre cei doi soti nefiind de natura a inlatura aplicabilitatea prevederilor din Codul Familiei referitoare la comunitatea de bunuri a sotilor.
In raport de ansamblul acestor considerente, apreciind ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca activitatea desfasurata de reclamanti, de instrainare cu titlu oneros a mai multor spatii si apartamente situate in acelasi imobil ce constituia proprietatea devalmasa a sotilor, pe parcursul unei perioade de trei ani, nu indeplineste cerinta de a fi fost desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, astfel incat in privinta acesteia nu sunt incidente prevederile legale referitoare la operatiunile pentru care se datoreaza taxa pe valoare adaugata, Curtea, retinand ca fiind incident in speta motivul de modificare prevazut de art. 304 punct. 9 Cod procedura civila ca urmare a aplicarii gresite in speta a prevederilor legale referitoare la obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata, va admite, in baza art. 312 Cod procedura civila, recursul formulat de recurenta Directia Generala a Finantelor Publice S. M., cu consecinta modificarii in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii si a mentinerii actelor fiscale atacate.
In ceea ce priveste emiterea din oficiu a codurilor fiscale atribuite reclamantilor, s-a retinut ca organele fiscale au procedat in conformitate cu prevederile art. 153 alin. 7 Cod fiscal, astfel incat, nefiind in prezenta vreunui motiv de natura sa atraga anularea lor, si sub acest aspect hotararea instantei de fond se impune a fi modificata, in sensul inlaturarii dispozitiei de radiere a acestora.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata, culpa procesuala apartinandu-le in exclusivitate reclamantilor intimati.
Impotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire revizuientii T. T. si T. A., solicitand anularea Deciziei 329/CA/2011- R pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 221/83/2010 si a Deciziei 329/CA/2011- R pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 221/83/2010 si, rejudecand cauza in principal, respingerea recursului declarat de reclamanta-recurenta D.G.F.P. S. M. impotriva Sentintei civile nr. 842/CA din 29.06.2010 pronuntata de Tribunalul S. M. in dosar 221/83/2010, ca nefondat, mentinand sentinta instantei de fond ca temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
A invocat, ca temei al contestatiei in anulare dispozitiile art. 322 alin. 5, Cod procedura civila, respectiv cand dupa darea hotararii s-au descoperit inscrisuri doveditoare retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.
Potrivit art. 322 alin. 1 Cod procedura civila "revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand se evoca fondul se poate cere in urmatoarele cazuri : al 5 "daca dupa darea hotararii s-au descoperit inscrisuri doveditoare retinute de partea potrivnica".
Arata ca aceasta conditie a al 5 din art.322 Cod procedura civila este indeplinita intrucat atat pe fond cat si in recursul judecat de catre instanta de apel nu a putut administra proba pe care o infatiseaza instantei de control in revizuire si anume fiind vorba despre adresa ANAF 635887/23.01.2008 cat si adresa 811198/10.0L2008 Directiei de Legislatie in domeniul TVA comunicata de catre Ministerul de Finante Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania ca urmare a solicitarii acestui for catre M.F. ANAF de a lamuri aspecte legate de plata TVA - ului si obligativitatea persoanelor fizice de a de a depune declaratia de platitor TVA.
Din modul de formulare al textului, rezulta ca este admisibila revizuirea ca si cale extraordinara de atac exercitata impotriva unei hotarari pronuntate de instanta de recurs, atunci cand dupa darea hotararii se descopera inscrisuri doveditoare care nu puteau fi administrate pe fond intrucat recurenta le-a retinut iar daca se administrau aceste probe solutia instantei crede ca era alta decat asa cum a fost.
Arata ca probele pe care le va administra in cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire in concordanta cu probele inscrisuri descoperite pe care le depune in calea de atac, inscrisuri care lamuresc problema platii TVA-ului de catre persoanele fizice cererii si unde Ministerul de Finante prin Directia legislatie in domeniul TVA prin adresa cu nr.811198/10.01.2008 lamureste deplin acesta aspect in concordanta cu prevederile legale in materie.
De asemenea tot Ministerul de Finante ANAF Directia Generala Legislatie si Proceduri Fiscale prin adresa nr.635887/23.01.2008 in ultim aliniat arata ca "in contextul celor de mai sus precizam ca incepand cu data de 01 ianuarie 2008 persoanele fizice ,care actionand de o maniera independenta instraineaza constructii noi, parti ale acestora sau terenuri construibile in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate ce depasesc plafonul anual de 35.000 euro al carui echivalent in lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data aderarii, sunt obligate sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA la organul fiscal competent si sa achite taxa pe valoare adaugata pentru aceste instrainari.
Potrivit acestor lamuriri ale MF ANAF este limpede ca modificarea legii a intervenit in 2007 cu aplicabilitate incepand cu 01.01.2008 ca atare in sistemul nostru de drept retroactivitate legii exista doar pentru legea penala mai blanda nicidecum si in alte domenii aceasta modificare constituie de fapt o recunoastere a legiuitorului ca anterior anului 2008 legea nu prevedea obligatia fiscala de plata TVA de catre persoanele fizice ce obtin venituri din vanzarea bunurilor imobile constructii si terenuri construibile .
In acest context, in speta atat pe fond , cale de atac recurs cat si solutionarea in cadrul revizuirii este vorba de operatiuni de vanzare a constructiei la date anterioare modificarii Codului fiscal de la 01.01.2008 ca atare obligatia de plata a sumei stabilita prin raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere atacate , nu exista .
Ca urmare a descoperirii acestor inscrisuri doveditoare retinute de catre partea potrivnica solicita admiterea cererii de revizuire asa cum a fost formulata mai mult cu cat in speta pentru a da o solutie temeinica corecta si legala nu au fost administrate probe suficiente in acest sens.
Din analiza considerentelor hotararii supuse revizuirii, rezulta ca motivul care este de natura sa atraga reformarea acesteia, se incadreaza in prevederile art. 322 alin.5, Cod procedura civila respectiv descoperirea de inscrisuri noi care nu au putut fi infatisate instantei.
Din cercetarea cuprinsului considerentelor deciziei prin care s-a admis recursul, arata instantei de control faptul ca temeiul care sta la baza dobandirii calitatii de platitor de TVA este chiar acel document numit cod fiscal care in fapt fiind eliberat pe numele lor si care este elementul principal in temeinicia stabilirii platii TVA-ului de catre contribuabil ,documentul lipseste cu desavarsire de la dosarul cauzei cu toate ca s-a solicitat expres de catre instanta sa fie depus la dosarul cauzei fapt ce nu s-a intamplat.
Dintr-o studiere atenta a deciziei in penultimul aliniat din considerentele actiunii, instanta cu toate ca acele coduri fiscale nu existau la dosarul cauzei si ca actele supuse judecatii lipsesc retinute de partea potrivnica ,instanta le mentine ca valabile ,inlaturand dispozitia de radiere cuprinsa in sentinta cu prilejul pronuntarii hotararii.
De asemenea a aratat ca instanta de recurs pronuntandu-se asupra legalitatii documentelor coduri fiscale comite o grava eroare ,in sensul ca nu poate sti la ce data au fost acestea eliberate pentru a vedea de la ce data acestea produc efecte juridice .
Mai a aratat ca instanta de recurs s-a pronuntat in cauza doar in baza actului administrativ prezumat ca legal, dar asupra carora planeaza numeroase indoieli cu toate ca potrivit principiului contradictorialitatii si egalitatii intre parti trebuiau dispuse si administrate probe.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Intimatul legal citat nu a depus intampinare.
Examinand cererea de revizuire formulata de revizuientii T. T. si T. A., instanta a apreciat-o ca fiind nefondata, pentru urmatoarele considerente :
In conformitate cu prevederile art.322 pct.5 ipoteza 1 Cod procedura civila : "Revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri :
5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor_"
Pentru a se putea invoca acest motiv si a se admite cererea de revizuire, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1. partea interesata sa prezinte un inscris nou, care nu a fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata.
2. inscrisul sa aiba forta probanta pin el insusi fara sa fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de proba.
3. inscrisul invocat sa fi existat la data cand a fost pronuntata hotararea ce se cere a fi revizuita.
4. inscrisul nu a putut fi invocat in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata, fie pentru ca a fost retinut de partea potrivnica, fie dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.
5. inscrisul sa fie determinant, in sensul ca, daca ar fi fost cunoscut de catre instanta cu ocazia judecarii fondului, solutia ar fi fost alta decat cea pronuntata.
In speta, inscrisurile noi invocate in sustinerea cererii de revizuire, intemeiata pe prevederile art.322 pct.5 ipoteza 1 Cod procedura civila, sunt adresa ANAF nr.635887/23.01.2008 si adresa nr.811198/ 10.01.2008 emisa de Directia de Legislatie din domeniul TVA - comunicata de catre Ministerul Finantelor - Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania, ca urmare a solicitarii acestui for catre Ministerul Finantelor - ANAF de a lamuri aspecte legate de plata TVA si obligativitatea persoanelor fizice de a depune declaratia de platitoare TVA.
In opinia revizuientilor, aceste inscrisuri lamuresc problema platii TVA-ului de catre persoanele fizice in sensul ca, incepand cu data de 1.01.2008 persoanele fizice care actionand de o maniera independenta, instraineaza constructii noi, parti ale acestora sau terenuri construibile, in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate ce depasesc plafonul anual de 35.000 Euro_ sunt obligate sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA la organul fiscal competent si sa achite taxa pe valoare adaugata pentru aceste instrainari (adresa nr.635887/23.01.2008 emisa de ANAF ) si, de asemenea, ca exceptia prevazuta de art.141 al.2 lit.f din Codul fiscal, se aplica numai in cazul persoanelor care devin impozabile in sensul art.127 din Codul Fiscal pentru livrarea de constructii noi, de parti ale acestora sau de terenuri construibile (adresa nr.811198/10.01.2008 emisa de Directia de Legislatie in domeniul TVA din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor).
Examinand indeplinirea conditiilor cumulative cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire pentru motivul prevazut la art.322 pct.5 teza I Cod procedura civila, Curtea de Apel a constatat indeplinirea conditiilor de la pct.1 - 3 in sensul ca inscrisurile invocate de revizuienti nu au fost folosite in procesul in care s-a pronuntat decizia instantei de recurs atacata, au o forta probanta prin ele insasi si au existat la data pronuntarii hotararii ce se cere a fi revizuita.
In ceea ce priveste insa indeplinirea conditiei de la pct.4, la care s-a facut referire mai sus, instanta a apreciat ca in cauza nu se poate sustine imposibilitatea invocarii inscrisurilor in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata, cata vreme cele doua adrese au fost comunicate U.N.P.R. unde au primit numere de inregistrare. Ele nu au fost astfel nici retinute de partea potrivnica, in speta D.G.F.P. S. M. si nici nu a existat vreo imprejurare mai presus de vointa partilor pentru a nu putea fi invocate in fata instantei care a solutionat recursul.
De asemenea, in opinia instantei de revizuire, nici cerinta de la pct.5, respectiv aceea ca inscrisurile emise de ANAF si, respectiv Directia de Legislatie in domeniul TVA din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, sa fie determinante pentru solutionarea recursului, nu este indeplinita.
Solutia instantei de recurs a fost data, in baza probelor administrate in cauza, prin interpretarea prevederilor art.127 si 141 al.2 lit.f din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal iar inscrisurile noi invocate de revizuienti, care in fapt reprezinta doar doua adrese (puncte de vedere) cu privire la o problema de drept ivita in practica judiciara, nu puteau fi determinante in sensul cerut de textul legal, pentru ca instanta, cu ocazia judecarii fondului, sa nu fi putut pronunta aceeasi solutie.
Raportat la considerentele expuse, in temeiul prevederile art.326 Cod procedura civila raportat la prevederile art.322 pct.5 teza 1 Cod procedura civila, instanta a respins ca nefondata cererea de revizuire formulata de revizuientii T. T. si T. A.
Fara cheltuieli de judecata.