Anulare decizie concediere Sentinta civila nr. 583 din data de 08.04.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata cu nr.2224/22.04.2008 contestatoarea G.A.M. a solicitata anularea deciziei de concediere nr.16/21.03.2008 emisa de intimata SC „D.”SA si sa fie obligata aceasta sa-i schimbe temeiul legal al incetarii raporturilor de munca in art.79 din Codul muncii prin demisie si sa-i plateasca urmatoarele drepturi banesti: salariul pe luna ianuarie 2008, indemnizatia pentru concediul de odihna neacordat pe anii 2007-2008 , tichete de masa pentru luna ianuarie 2008, retinerile nelegale din salariu, orele de noapte, ore suplimentare, spor pentru lucrul in zilele de sarbatoare legala si repaus saptamanal .
In sustinere actiunii solicita probele cu inscrisuri , martori, expertiza contabila si interogatoriul paratei.
Initial actiunea nu a fost motivata.
La termenul din 03.09.2008 contestatoarea si-a motivat actiunea astfel:
Sanctiunea a fost tardiv aplicata prin decizia de concediere deoarece prin referatul din 27 din 28.01.2008 conducerea intimatei a stabilit ca in data de 22-23.01.2008 ar fi cazat un client fara a intocmi formele legale pentru cazare . Termenul de 30 de zile prevazut de art.268 din Codul muncii a fost depasit, deoarece decizia de sanctionare a fost emisa la 21.03.2008.
Pe de alta parte , in urma acuzatiilor patroanei hotelului ca ar fi furat-o si care i-a spus ca va fi concediata a formulat si depus cererea de demisie pe care a trimis-o prin fax conducerii hotelului. Nu i s-au adus la cunostinta acuzatiile formulate prin referatul de cercetare disciplinara 27 din 28.01.2008 c, nici regulamentul de ordine interioara invocat in decizia de concediere pe care il considera intocmit ulterior, procesul –verbal 60/22.02.2008 are antetul societatii S. SA Bacau iar ea nu a fost salariata acestei societati si a fost intocmit unilateral in lipsa sa si nefiind semnat de ea nu-i poate fi opozabil. Mai arata ca in mod nelegal i s-a suspendat contractul individual de munca conform art.52 lit.a din Codul muncii fara sa-i fie comunicata decizia.
Prin aceeasi cerere reclamanta isi precizeaza si completeaza actiunea in sensul va solicita salariile pe lunile 01-03.2008, indemnizatia de concediu de odihna pentru 15 zile pe anul 2007si pe anul 2008, daune morale pentru ca a fost denigrata pe nedrept si pentru ca a fost facuta hoata si infractoare.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei tardivitatii si respingere actiunii ca nefondata.
In aparare intimata a depus inscrisuri si a solicitat proba cu martori.
Instanta a administrat probele cu acte, martori si interogatoriul paratei.
La termenul din 08.12.2010 reclamanta si-a precizat cuantumul pretentiilor astfel: 700 lei salariul pe luna ianuarie 2008, 650 indemnizatia de concediu de odihna pe anul 2007, 200 lei pe anul 2008, sporul de noapte in perioada sept.2007-ianuarie 2008( 5 luni x 350 lei = 1650 lei), sporul pentru sarbatorile legale ( 5 luni x 100 lei =500 lei) pentru perioada sept 2007-ianuarie 2008, tichetele de masa pe luna ianuarie 2008 -20 lei.
Analizand probele administrate in cauza si sustinerile partilor instanta retine urmatoarele:
In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara instanta retine ca potrivit art.268 al.2 din Codul muncii angajatorul este obligat sa aplice sanctiunea disciplinara in 30 de zile de la data la care a luat la cunostinta despre abaterea disciplinara dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In cazul de fata angajatorul a luat la cunostinta despre fapta de natura disciplinara a contestatoarei la data de 28.01.2008 cand prin referatul intocmit cu ocazia controlului efectuat la 26.01.2008 a stabilit ca reclamanta se face vinovata de fapta de a fi cazat un client fara sa-i intocmeasca formele legale pentru cazare.
Aplicarea sanctiunii disciplinare s-a facut la data de 21.03.2008 prin decizia nr.16 ( fila 5) cu depasirea termenului prevazut de lege.
Prin urmare, instanta va constata prescris dreptul intimatei de a aplica sanctiunea disciplinara si va anula decizia de concediere.
Din cererea depusa la dosar de catre contestatoare la fila 4 rezulta ca la data de 28.01.2008 ora 8.57 aceasta a transmis prin fax paratei cererea sa de demisie. Acest aspect este recunoscut de catre parata chiar prin intampinare(fila 12).
In consecinta, avand in vedere ca demisia reprezinta actul unilateral de vointa al salariatului care duce la incetarea contractului individual de munca potrivit dispozitiilor art.79 din Codul muncii, instanta va constata ca raporturile de munca au incetat prin demisie la data de 28.01.2008.
In ceea ce priveste drepturile banesti solicitate instanta retine ca reclamanta si-a pastrat calitatea de salariat pana la 28.01.2011, cand raporturile de munca au incetat prin demisie motiv pentru care i se cuvine dosar salariul pe luna ianuarie 2008 nu si pe lunile februarie si martie cand nu a mai avut calitatea de salariat. La fel pentru luna ianuarie i se cuvine si sporul de noapte , din centralizatorul privind castigurile brute lunare( fila 198) si fisa de prezenta (fila 199) depuse la dosar de catre parata rezultand ca in luna ianuarie reclamanta ar fi trebui sa beneficieze de 50 de lei spor de noapte. Avand in vedere ca desi parata sustine ca sporul de noapte i-a fost platiti nu face nici o dovada in acest sens, statul de plata pe luna ianuarie ( fila 197) nu cuprinde mentiunea acestui spor si oricum nu este semnat de salariata pentru a face dovada platii banilor conform art.163 al.1 din Codul muncii.
Potrvit art. 1 al.1 din legea 148/1998 privind acordarea tichetelor de masa, Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator.
In contractul individual de munca al reclamantei s-a prevazut faptul ca salariatei i se cuvin tichete de masa proportional cu zilele lucrate.
Parata a aratat ca pentru luna ianuarie i s-ar fi cuvenit 17 tichete a cate 7,56 lei fiecare, deci 128 lei, insa nu i le-a platit deoarece in actul aditional la contractul individual de munca se stipuleaza ca salariatului care demisioneaza fara respectarea termenului de preaviz nu i se mai cuvin. Aceasta clauza nu este aplicabila in speta deoarece ,chiar daca prevederile art.79 al.1 din legea 53/2003 impun respectarea unui termen de preaviz in caz de demisie, in situatia de fata nu se mai poate respecta aceasta dispozitie atat timp cat angajatorul a refuzat sa ia act de demisie si a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, nerespectarea termenului de preaviz fiind determinata de atitudinea sa culpabila in aceasta privinta si nu a reclamantei.
In consecinta, instanta va admite cererea reclamantei de obligare a paratei la plata tichetelor de masa in cuantumul aratat de parata.
In ceea ce priveste indemnizatia pentru concediul de odihna neefectuat instanta retine ca potrivit statului de plata de la fila 200 si cererii de la fila 201 i s-au aprobat si platit in anul 2007 de catre parata un numar de 13 zile de concediu de odihna din cele 22 cuvenite potrivit contractului individual de munca iar in anul 2008, proportional cu perioada lucrata i se cuvin 2 zile.
Prin urmare, avand in vedere dispozitiile art.141 al.4 care permite compensarea in bani a concediului de odihna numai la incetarea raporturilor de munca va admite si aceasta cerere si va obliga parata sa-i plateasca indemnizatia de concediu de odihna aferenta a 11 zile .
Analizand foile de prezenta si pontajul pe perioada sept.2007- ianuarie 2008 in care reclamanta a solicitat plata sporului la salariu pentru zilele de sarbatori legale , instanta retine ca din acestea rezulta ca reclamanta a lucrat doar pe 26.12.2007 , a doua zi de Craciun care este zi libera ,de sarbatoare legala potrivit art.134 al.1 din legea 53/2003 si i se cuvine un spor la salariu de 100 % potrivit art137 al.2 din Codul muncii.
Fata de cele mai sus aratate si avand in vedere ca potrivit art.287 din Codul muncii sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului si ca acesta nu a facut dovada ca i-ar fi platit reclamantei drepturile banesti mai sus aratate instanta urmeaza sa admita in parte actiunea .In ceea ce priveste cuantumul drepturilor banesti solicitate , avand in vedere pozitia paratei de necooperare la efectuarea expertizei contabile dispuse in cauza instanta va retine sustinerile reclamantei si inscrisurile depuse la dosar.
In ceea ce priveste drepturile banesti solicitate pentru lunile februarie si martie 2008 inclusiv sporul de noapte instanta le va respinge deoarece, dupa cum s-a aratat mai sus reclamanta nu a mai fost salariata paratei in aceasta perioada. La fel orele suplimentare a caror efectuare nu rezulta din probele administrate in cauza.
Referitor la cererea de plata a daunelor morale , instanta retine ca un prejudiciu de aceasta natura nu a fost dovedit in speta.
In temeiul art.274 Cod procedura civila parata va fi obligata sa-i plateasca reclamantei suma de 500 de lei, reprezentand: 400 lei onorariul avocatului ( chit. fila 174) si 100 lei onorariu expert contabil, urmand ca suma de 300 lei, reprezentand onorariul achitat de catre reclamanta pentru expertiza contabila, care nu s-a mai efectuat ulterior ,sa fie recuperat de la expert. Diferenta de 100 de lei din onorariul achitat pentru expertiza va acoperi cheltuielile expertului cu deplasarea la sediul paratei si convocarea prin scrisoare recomandata a partilor.