Prescriptie extinctiva - aplicarea in timp a dispozitiilor din Noul Cod Civil Decizie nr. 156 din data de 19.04.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 8967/15.11.2011 Judecatoria Bacau a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bacau prin Primar.
A respins cererea formulata de reclamanta C.I. prin mandatar S.M. impotriva paratului Municipiul Bacau prin Primar, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
A respins cererea formulata de reclamanta C.I. impotriva paratei SC T. SA , constatand prescris dreptul material la actiune.
A respins ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 15.08.1991 intre numita B.E. in calitate de cumparator si R. Bacau, actuala SC T. SA, in calitate de vanzator, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.6354/1991, avand ca obiect un apartament situat in Bacau.
Ulterior, prin decizia nr.182/08.02.2001(f.29) pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosar nr.3433/1999, irevocabila la data de 08.02.2001, s-a constatat nulitatea contractului de vanzare-cumparare sus mentionat .
Contractul a fost incheiat la data de 15.08.1991, pretul achitat de reclamanta fiind incasat de catre SC T. SA, astfel ca nu are relevanta faptul ca ulterior, in anul 2000 s-a transmis activitatea de administrare a locuintelor de stat catre Municipiul Bacau.
Intrucat raportul juridic dedus judecatii s-a nascut intre autoarea reclamantei si parata SC T. SA, numai aceasta din urma are calitate procesuala pasiva in cauza. Nu s-a dovedit existenta unei obligatii solidare sau a unei obligatii pentru altul in sarcina paratei Mun.Bacau, care sa justifice chemarea acestuia in judecata alaturi de parata SC T. SA. Dealtfel, reclamanta nu a argumentat motivul pentru care parata Mun.Bacau ar trebui sa stea in judecata si nici in ce consta imbogatirea patrimoniului acesteia.
Incidenta prevederilor art.12 din Legea nr.85/1992, potrivit carora sumele incasate din avans si din ratele lunare ale pretului pentru locuintele construite din fondurile statului se varsa integral la bugetele municipiilor, oraselor sau comunelor in care se afla situate locuintele respective, nu justifica calitatea procesuala pasiva a paratei, ci poate constitui doar temei al unei eventuale cereri de chemare in garantie.
Fata de aceste considerente, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bacau.
Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe principiul imbogatirii fara justa cauza a paratei ca urmare a nerestituirii pretului achitat de reclamanta pentru apartamentul cumparat prin contractul de vanzare-cumparare anulat ulterior prin decizia nr.182/08.02.2001(f.29) pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosar nr.3433/1999.
Actiunea avand ca obiect obligarea paratei la restituirea valorii de piata a imobilului care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare anulat, este o actiune patrimoniala, care urmareste valorificarea unui drept de creanta pretins de reclamanta in virtutea principiului repunerii in situatia anterioara.
Potrivit art.1 alin 1 din Decretul nr.167/1958, actiunea in valorificarea unui dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
In cazul imbogatirii fara justa cauza, acest termen de prescriptie incepe sa curga, de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Aceasta regula speciala este consacrata in art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia "Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea." Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede: "Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si in cazul imbogatirii fara just temei."
Paguba produsa in patrimoniul reclamantei a fost cauzata de anularea contractului de vanzare-cumparare prin care aceasta a cumparat imobilul situat in Bacau imobilul respectiv iesind din patrimoniul sau fara ca reclamanta sa primeasca in schimb contravaloarea acestuia.
Prejudiciul s-a produs la data de 08.02.2001, data la care s-a pronuntat decizia civila irevocabila a Curtii de Apel Bacau in dosarul nr. 3433/1999. Data pronuntarii acestei sentinte este si data la care reclamanta a cunoscut paguba si pe cel care a pricinuit-o, deoarece la aceasta data reclamanta a avut cunostinta ca bunul a iesit din patrimoniul sau, ca urmare a anularii contractului de vanzare-cumparare incheiat cu parata.
In consecinta, de la data pronuntarii deciziei civile sus mentionate s-a nascut dreptul de creanta al reclamantei asupra pretului imobilului care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare, si tot de la aceasta data a inceput sa curga termenul de prescriptie prevazut de art.3 alin 1 din Decretul nr.167/1958.
Avand in vedere dispozitiile art.101 Cod proc civ, termenul care a inceput sa curga la data de 08.02.2001 s-a implinit la data de 08.02.2004, iar actiunea formulata de reclamanta a fost introdusa la data de 02.02.2009, deci dupa implinirea acestui termen.
In cauza nu sunt incidente niciunul din cazurile de intrerupere sau suspendare a cursului prescriptiei prevazute de art.13-16 din Decretul nr.167/1958.
Nu poate fi retinuta apararea reclamantei in sensul ca termenul de prescriptie a fost intrerupt ca urmare a exercitarii actiunii penale in dosar nr.2658/2005. Actiunea penala care a facut obiectul respectivului dosar a urmarit stabilirea vinovatiei numitilor C.M., G.G., R.O. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.246, 288, 291,292 Cod penal si a vinovatiei numitilor M.C., M.M. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.246, 288, 291 Cod penal, precum si a vinovatiei numitilor I.R., C.D. si G.G. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.246, 288, 291 Cod penal. Nu sunt aplicabile in speta dispozitiile art.19 alin 2 Cod proc civ, iar cauza penala nu are legatura cu dreptul de creanta al reclamantei.
Independent de existenta sau nu a unor infractiuni savarsite in legatura cu contractul de vanzare-cumparare anulat, dreptul reclamantei la despagubiri s-a nascut la data de 08.02.2001, nefiind influentat de solutia pronuntata in dosarul nr.2658/2005 cu privire la plangerea impotriva solutiei procurorului referitoare la savarsirea de catre o serie de persoane a infractiunilor de fals. Instanta constata ca intre solutia data in cauza penala si litigiul civil prin care s-a anulat contractul de vanzare-cumparare nu exista nicio legatura, iar existenta unei cauze penale nu a avut ca efect suspendarea cursului prescriptiei extinctive.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta C.I. prin mandatar S.M. pentru urmatoarele considerente:
- cererea formulata de parata SC T. SA la data de 04.10.2011 apare ca fiind tardiv introdusa fata de dispozitiile Noului Cod civil aplicabile de la 01.10.2011 si care definesc prescriptia ca fiind o exceptie relativa.
- potrivit art. 2513 din Noul Cod civil prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
- Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat la data intrarii in vigoare a Noului Cod civil, astfel cum prevad dispozitiile art. 230 lit. p din Legea nr. 71/2011 iar solutionarea cererii din 04.10.2011 prin aplicarea Decretului nr. 167/1958 constituie o incalcare grava a normelor imperative din Noul Cod civil referitoare la principiul aplicarii imediate a legii noi.
- exceptia trebuia solutionata anterior judecarii in in fond a pricinii , astfel cum se prevede la articolul 137 din Codul de procedura civila.
- prin actiunea penala a urmarit sa obtina ori imobilul si evacuarea paratilor Mantea ori repunerea in situatia anterioara, adica plata imobilului iar in favoarea sa opereaza principiul lucrului judecat deoarece prin sentinta penala nr. 450/13.02.2006 s-a retinut ca prin efectul intreruptiv al prescriptiei extinctive prevazut de Decretul 167/1958 , urmare a sesizarii organului de urmarire penala in anul 1991, petentii au deschisa calea unor actiuni in fata instantei civile pentru valorificarea drepturilor afirmate.
Intimata-parata SC T. SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului , aratand ca actiunea a fost promovata la 02.02.2009 si in raport de aceasta data in mod corect prima instanta a solutionat cauza prin prisma prevederilor Decretului nr. 167/1958 deoarece prin dispozitiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 legiuitorul a stabilit in mod expres ca daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila si comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite.
Intimatul-parat Municipiul Bacau prin Primar a formulat intampinare si a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
Sub aspectul aplicarii in timp a Noului Cod Civil in raport de reglementarile anterioare, trebuie avute in vedere si dispozitiile corespunzatoare din Legea nr. 71/2011. Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 procesele si cererile in materie civila sau comerciala, in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale materiale si procedurale in vigoare la data cand aceste procese au fost pornite, afara de cazul in care in Legea nr. 71/2011 exista dispozitii care prevad altfel.
In considerarea acestor dispozitii , sunt lipsite de temei criticile care se circumscriu aplicarii in speta a dispozitiilor art. 2513 din noul Cod civil, raportat la caracterul de ordine privata a prescriptiei extinctive in noua reglementare , de vreme ce sentinta care face obiectul caii de atac in prezenta cauza a fost pronuntata in solutionarea unui proces care a inceput inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil , cererea de chemare in judecata fiind inregistrata pe rolul instantei la data de 02.02.2009 si, prin urmare, procedura de solutionare a exceptiei privind prescriptia dreptului material la actiune este cea prevazuta de art. 137 Cod procedura civila si se raporteaza la caracterul de ordine publica a institutiei prescriptiei conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
In situatia concreta dedusa judecatii, sub aspectul determinarii legii aplicabile prescriptiei extinctive nu pot fi primite criticile apelantei-reclamante care a sustinut incidenta prevederilor din Noul Cod Civil raportat la criteriul privind legea in vigoare la data la care s-a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune , deoarece acest criteriu nu se circumscrie regulilor generale stabilite de Noul Cod Civil in materia aplicarii in timp a legii civile.
Prescriptiile extinctive incepute si implinite sub imperiul reglementarii anterioare nu sunt supuse dispozitiilor legii noi, deoarece ele reprezinta situatii juridice trecute. Mai mult, prin exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii noi, consfintit legislativ de art. 6 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispozitiile art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil si ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc ca prescriptiile extinctive incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
Asadar, legea aplicabila prescriptiei extinctive sub toate aspectele (inceput, termen, suspendare, intrerupere, repunere in termen, efecte) este legea in vigoare la data la care prescriptia a inceput sa curga. In considerentele sentintei apelate s-a retinut ca termenul de prescriptie a inceput sa curga la data de 08.02.2001 si, in raport de aceasta data care nu a fost contestata prin declaratia de apel, corect s-a retinut ca prescriptia extinctiva este supusa dispozitiilor Decretului nr. 167/1958.
In cauza au fost respectate exigentele art. 137 Cod procedura civila, referitoare la solutionarea exceptiilor inainte de cercetarea fondului de vreme ce prin sentinta apelata nu s-a judecat fondul, cererea de chemare in judecata fiind solutionata pe exceptie in contradictoriu cu ambii parati.
Statuarile instantei penale cu privire la efectul intreruptiv al prescriptiei extinctive conform Decretului nr. 167/1958, ca urmare a sesizarii organului de urmarire penala in anul 1991, astfel cum s-a retinut in considerentele sentintei penale nr. 450/13.02.2006 a Judecatoriei Bacau, nu se opun instantei civile cu autoritatea lucrului judecat, astfel cum a sustinut apelanta-reclamanta deoarece aceasta autoritate opereaza numai in limitele prevazute de art. 22 Cod procedura penala, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Exercitarea actiunii penale care a facut obiectul dosarului solutionat prin sentinta penala nr. 450/13.02.2006 nu are drept efect intreruperea cursului prescriptiei extinctive conform art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958 intrucat, desi priveste savarsirea unor infractiuni cu referire la contractul de vanzare cumparare anulat nu are legatura cu dreptul de creanta pretins de reclamanta, constand in contravaloarea bunului care a facut obiectul contractului de vanzare cumparare anulat prin efectul deciziei nr. 182/08.02.2001 a Curtii de Apel Bacau. In acest sens este justa concluzia primei instante care a retinut ca cererea reclamantei privind plata despagubirilor ca urmare a anularii contractului prin efectul unei hotarari judecatoresti poate fi solutionata independent de solutionarea in cauza penala a plangerii impotriva solutiei procurorului referitoare la savarsirea unor infractiuni in legatura cu acelasi contract.
Fata de cele retinute, vazand si prevederile art. 296 Cod procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.