Inadmisibilitatea recursului debitorului impotriva incheierii prin care s-a admis cererea de investire cu formula executorie Decizie nr. 30 din data de 11.01.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata sub nr. 15108/180/2011 pe rolul Judecatoriei Bacau, creditoarea B.R. SA a solicitat investirea cu formula executorie a biletului la ordin BRMA3AA 0250998 emis de SC E. SRL., la data de 02.03.2010 si scadent la data de 14.09.2011, pentru suma de 220.388,83 lei.
Prin incheierea de sedinta din 05.10.2011 Judecatoria Bacau a admis cererea de investire cu formula executorie si a dispus investirea cu formula executorie a biletului la ordin BRMA3AA 0250998 emis de SC E. SRL., la data de 02.03.2010 si scadent la data de 14.09.2011, pentru suma de 220.388,83 lei.
Impotriva hotararii de mai sus a formulat recurs avalistul P.M. care a aratat ca B.R. trebuia sa execute in principal garantiile reale mobiliare si imobiliare depuse de S.C.E. SRL la acordarea creditului si implicit pe debitoarea principala S.C.E. SRL si apoi pe recurenta. Mai mult aceasta s-a inscris cu debitul la masa credala a SC E. SRL care se afla in procedura insolventei.
Prin intampinarea formulata de catre intimata B.R., s- a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului.
Avand in vedere dispozitiile art. 137 Cod de procedura civila Tribunalul urmeaza sa analizeze cu prioritate exceptia inadmisibilitatii recursului, fata de care retine urmatoarele:
Procedura investirii cu formula executorie a cambiei si a biletului la ordin este reglementata de Legea nr. 58/1934. Conform art. 106 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin are valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii, stabilite conform art. 53, 54 si 57 alin. 3, instanta competenta pentru investirea cu formula executorie fiind Judecatoria.
Art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 prevede ca „incheierea de investire nu este supusa apelului” si constituie o norma speciala care in contextul istoric de la data adoptarii acesteia era si derogatorie de la norma generala , instituind o exceptie de la regula exercitarii apelului impotriva tuturor hotararilor judecatoresti ; insa in prezent , ca urmare a modificarii normei generale, efectul derogatoriu nu-si mai produce efectul. Din continutul normei speciale mai sus citate nu rezulta nici ca incheierea de investire ar fi supusa vreunei alte cai de atac ordinare sau extraordinare si nici care ar fi titularii cailor de atac; astfel norma speciala se completeaza cu cea generala prevazuta de dispozitiile Codului de procedura civila.
In acest sens, in ceea ce priveste calea de atac la care poate fi supusa incheierea prin care se solutioneaza cererea de investire, urmeaza a avea in vedere dispozitiile art. 3733 alin. 1 si alin. 11 Cod procedura civila potrivit carora incheierea prin care este respinsa cererea de investire cu formula executorie poate fi atacata cu recurs de catre creditor iar cea de admitere a cererii de investire nu este supusa nici unei cai de atac. In speta, avand in vedere ca cererea de investire cu formula executorie a fost admisa, incheierea nu era susceptibila de exercitiul vreunei cai de atac.
Fata de cele aratate mai sus, intrucat impotriva incheierilor pronuntate in cauzele avand ca obiect investire cu formula executorie debitorul nu poate fi titularul vreunei cai de atac, iar incheierea prin care este admisa cererea de investire nu este supusa vreunei cai de atac , tribunalul , in temeiul art.312 al.1 Cod procedura civila, va admite exceptia si va respinge recursul ca inadmisibil.