Actiune incredintare minor. Tardivitatea apelului.C erere repunere in termen. Decizie nr. 120 din data de 04.04.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 1602/23.06.2010, Judecatoria Moinesti a admis cererea formulata de reclamanta I.E., in contradictoriu cu paratii I.L.F. si F.I., a incredintat reclamantei spre crestere si educare pe minora I.J.M., nascuta la data de 24.10.2005, a luat act ca s-a renuntat la capatul de cerere privind plata pensiei de intretinere si ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
„Prin cererea inregistrata sub nr.1562/260/2010 la Judecatoria Buhusi, reclamanta I.E. a chemat in judecata pe paratii I.L.F. ,F.I. si autoritatea tutelara de pe langa Primaria com. A., solicitand ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna incredintarea minorei I.J.M. nascuta la data de 24.10.2005 , reclamantei spre crestere si educare, sa fie obligati paratii la plata pensiei de intretinere ,cu cheltuieli de judecata.
Cererea a fost timbrata cu taxa timbru in suma de 10 RON. ( chit. nr.0109807 ) si timbru judiciar 0.3 RON.
In motivarea actiunii arata reclamanta ca minora este fiica numitilor I.L.F. ,F.I. care au plecat in strainatate si nu s-au mai ingrijit de aceasta , tatal contribuind cu bani in acest sens.
In cauza s-au depus acte ,au fost audiati martori , s-a efectuat ancheta sociala ,probatorii din analiza carora instanta a retinut urmatoarele:
La data de 24.10.2005 s-a nascut I.J.M.,fiica lui I.L.F. si F.I..
Imediat dupa nastere minora a fost lasata in grija reclamantei , bunica paterna ,parintii fiind plecati in strainatate.
I.E. nu a primit sprijin de la mama in vederea cresterii si educarii minorei .
I.J.M. urmeaza cursurile prescolare din localitate ,este bine ingrijita si dezvoltata pentru varsta ei.
Mama nu contribuie material la cresterea fiicei si tine legatura cu ea doar telefonic.
Situatia de fapt a rezultat din audierea martorilor propusi de reclamanta , respectiv I.E. si P.V..
Concluziile anchetei sociale efectuate in cauza sunt in sensul ca reclamanta intruneste conditiile materiale si morale pentru cresterea si educarea minorei.
Autoritatea tutelara opinand ca minora sa-i fie incredintata bunicii paterne.
Intrucat actuala adresa a paratilor nu era cunoscuta, in cauza s-au aplicat prevederile art. 95 C. pr. civ., procedandu-se la citarea acestora prin publicitate, fara ca acestia sa se prezente la proces, sa depuna intampinare ori sa propuna probe pentru combaterea sustinerilor reclamantei.
La solutionarea cererii se va avea in vedere ca instanta judecatoreasca poate sa dispuna incredintarea minorului ori de cate ori interesele acestuia impun o asemenea dispozitie.
Este de principiu ca interesul major al copilului minor se stabileste prin raportare la un complex de factori- varsta si sexul copilului, relatiile personale, afective dintre copil si parinti, profilul moral al parintilor, starea lor de sanatate si nu in ultimul rand, posibilitatile materiale pe care le au parintii pentru cresterea si educarea copilului.
Interesul major al copilului trebuie analizat avand in vedere procesul indelungat si continuu de crestere si educare a acestuia pe termen mediu si lung, nu pe termen scurt. Pentru a asigura o crestere si o ingrijire sanatoasa copilului minor determinante sunt relatiile afective dintre parinti si copii si educatia pe care o primeste acesta de la parinti. Desigur ca factorul material poate creea un mediu mai propice pentru o crestere si educare cat mai bun.
Pornind de la aceste premise si analizand probatoriul administrat in cauza,instanta apreciaza ca este in interesul minorei de a fi incredintata reclamantei acesteia, fiind persoana cu care a crescut care a prezentat un interes vadit si serios in a-i acorda o crestere si educare cat mai buna.
Conform art.41 Cod Familie , pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude, ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Se va lua act ca s-a renuntat la capatul de cerere privind plata pensiei de intretinere.
Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.”
Impotriva acestei sentinte parata F.I. a declarat apel, legal timbrat, prin care a solicita trimiterea cauzei spre rejudecare, aratand ca a fost nelegal citata in fata instantei de fond.
Apelanta a aratat ca se afla in termenul legal de declarare a apelului deoarece nici procedura de comunicare a hotararii apelate nu a fost legal indeplinita, iar in subsidiar a solicitat repunerea in termenul de apel, intrucat nu a fost imposibilitate de a-l formula in termen legal, necunoscand existenta dosarului.
Intimatii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand, in esenta, ca minora a fost lasata la reclamanta (bunica paterna) cu voia apelantei si ca aceasta nu a vizitat-o si nu s-a interesat deloc de fetita in perioada 2008-2010, cand s-a intors acasa si ca este in interesul minorei sa ramana acolo unde a crescut.
La termenul de judecata din 07.02.2011, intimatul I.L. a invocat tardivitatea apelului.
Cererea de repunere in termen si exceptia tardivitatii au fost puse in discutia partilor la termenul de judecata din 04.04.2011.
Asupra cererii de repunere in termen si a exceptiei tardivitatii, tribunalul retine urmatoarele:
In cauza de fata, apelanta a fost citata la ultimul domiciliu cunoscut, respectiv, comuna A., jud. Bacau, prin cererea de chemare in judecata reclamanta aratand ca apelanta-parata locuieste in L., la un domiciliu necunoscut.
Intrucat reclamanta nu a putut indica domiciliul paratei in strainatate, prima instanta a dispus citarea acesteia prin afisare la usa instantei si prin publicitate, hotararea apelata fiind pronuntata in aceasta maniera.
In ceea ce priveste comunicarea hotararii, aceasta s-a facut apelantei la domiciliul indicat de catre reclamant, hotararea fiind primita personal de catre reclamanta, care semnat dovada de comunicare, semnatura fiind identica cu cea de pe cererea de apel. De-altfel, apelanta nu a contestat primirea hotararii si semnarea dovezii de comunicare, insa a sustinut ca este vorba de o recomunicare care s-ar fi facut in luna august 2008.
Instanta constata ca sustinerile apelantei nu sunt intemeiate, inscrisul de la fila 35, dosar fond, fiind prima si singura comunicare efectuata catre reclamanta, iar data primirii a fost falsificata, fiind modificata cifra 7, corespunzatoare lunii iulie, cu cifra 8, dupa cum tot in fals s-a facut mentiunea”recomunicare” in partea de sus a dovezii de comunicare.
Instanta apreciaza ca recomunicarea sentintei se impune daca, in prealabil a existat o prima comunicare nelegal indeplinita a carei dovada ar fi trebuit sa existe la dosar, iar recomunicarea trebuia dispusa de catre presedintele instantei sau judecatorul delegat, astfel incat ar fi trebuit sa existe o rezolutie in acest sens
De-altfel, este greu de crezut ca citatia fost inregistrata la posta la data de 08.07.2010 si a ajuns la destinatie, in acelasi judet, dupa mai bine o luna.
In consecinta, in conditiile in care comunicarea s-a facut partii personal, este inlaturat orice viciu legat de mentionarea gresita a domiciliului partii, avand in vedere si dispozitiile art. 90, al. 2 c.pr.civ.
De-asemenea, este irelevant daca comunicarea s-ar fi facut, din initiativa reclamantei, prin publicarea dispozitivului intr-un ziar, atata vreme cat apelanta a primit personal hotararea.
Ca atare, hotararea fiind primita la data de 17.07.2011, termenul de apel s-a implinit pe 03.08.2011, iar apelul a fost tardiv formulat.
In ceea ce priveste cererea de repunere in termen, instanta constata ca aceasta nu este intemeiata, nefiind facuta dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art. 103, al. 2 c.pr.civ., cu privire la existenta unei imprejurari mai presus de vointa apelantei care au impiedicat-o sa promoveze apelul, precum si a respectarii termenului de 15 zile de la incetarea impiedicarii.
In conditiile in care apelantei i s-a inmanat hotararea, faptul ca aceasta nu a avut cunostinta anterior de dosar nu constituie o imprejurare mai presus de vointa ei care s-o fi impiedicat sa formuleze apelul.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge cererea de repunere in termen, va admite exceptia tardivitatii si va respinge apelul ca atare.