Drepturi banesti Sentinta civila nr. 1838/D din data de 10.11.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.171 din 12.01.2009 d-na E.C. a chemat in judecata SC P. SA Bucuresti solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata sa-i plateasca suma de 3084,20 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata prin aplicarea coeficientului de inflatie, reprezentand drepturi salariale cuvenite si neacordate potrivit art.168 CCM incheiat la nivelul societatii, constand in prime de Craciun si Pasti pentru anul 2005.
In motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca a fost salariata paratei pana in la data de 14.01.2006 si ca impreuna cu alti colegi s-a adresat instantei, in cauza ce a format obiectul dosarului nr.5517/110/2007 si ulterior al dosarului 6568/110/2007, solicitandu-se plata drepturilor banesti reprezentand suplimentari salariale de Pasti si Craciun pentru perioada in care s-a aflat in raporturi de munca cu parata, respectiv pana la data de 14.01.2006, instanta de judecata acordandu-i, insa, doar suma de 1170,12 lei, in locul sumei totale de 4.254,32 lei, avand in vedere tabloul de calcul si faptul ca doar atat s-a solicitat prin actiune.
Motivand in drept cererea, reclamanta a invocat dispozitiile art.166, 238 alin.1 lit.c), 161 alin.4 din Codul muncii, pe cele ale art.168 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii pe anul 2006 iar in dovedirea sustinerilor sale a depus la dosar inscrisuri (f.4-11 ).
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar potrivit art.285 Codul muncii.
Formuland intampinare (f.52-64), SC P. SA a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu motivarea ca incepand cu anul 2003, in contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariatilor societatii, reprezentantii P. si cei ai FSLI au convenit ca pentru toti salariatii drepturile suplimentare de Craciun si de Pasti prevazute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de munca (CCM) sa fie incluse in salariul de baza al fiecarui salariat, in acest sens fiind negociat si inserat in CCM art.168 alin.2. Aceasta operatiune nu a avut aplicabilitate temporara limitata ci a fost efectuata in anul 2003 si a continuat sa produca efecte si in anii urmatori, timp de 3 ani neexistand nici un fel de probleme legate de interpretarea celor 2 alineate ale art.168 CCM. Avand in vedere ca au aparut unele litigii de munca fata de exprimarea oarecum defectuoasa a acestui articol, cele doua parti ale CCM au urmat procedura prevazuta de acest contract si s-au intrunit in cadrul Comisiei Paritare ce functioneaza in baza art.9 din CCM si anexa nr.2 la acesta, comisie care, prin decizia nr.3793/18.06.2007 si apoi prin decizia nr.5140/2007, a confirmat intentia partilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecarui salariat in salariul de baza atat pentru anul 2003 cat si pentru anii urmatori. Prin urmare, concluzioneaza parata, SC P. Sa a achitat salariatilor sai si, deci, si reclamantilor toate drepturile salariale prevazute de CCM.
Chiar acceptand prin absurd ca reclamantii ar fi indreptatiti la primele suplimentare, parata sustine ca dreptul la actiune nu s-a nascut intrucat potrivit art.168 CCM alin.1 teza finala, text nemodificat in perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acorda automat la nivelul unui salariu de baza mediu la nivel de societate ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecaruia dintre cele doua evenimente.
La exceptia prematuritatii parata a renuntat la termenul de judecata din 10.09.2010 (f.151), astfel incat nu va mai fi analizata de instanta.
A mai aratat parata ca nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de catre reclamanti, atat timp cat acesta se raporteaza la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, in realitate baza de calcul fiind reprezentata de salariul de baza mediu la nivel de P., ale carui valori la nivelul anilor 2003-2007 au fost diferite fata de valorile prezentate de catre reclamanti, astfel cum rezulta din adresele nr.2022/4.09.2007 si 2919/12.11.2007 (f.65).
In dovedirea sustinerilor sale, parata a depus la dosar inscrisuri (f.66-82).
In cauza a fost invocata si exceptia necompetentei teritoriale (f.32-51) si a neconstitutionalitatii art.298 alin.2 ultima liniuta din L.53/2003 (f.15-31,113-116), aceasta din urma exceptie, cu privire la care reclamanta a formulat concluzii in scris si a depus inscrisuri (f.117-129), find solutionata de Curtea Constitutionala in sensul respingerii prin decizia nr.90/28.01.2010 (f.134-145).
La termenul de judecata din 10.09.2010, prin reprezentantul sau coventional, parata a invocat si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, aratand ca acesta este supus termenului de prescriptie de 6 luni.
Analizand cu precadere exceptiile invocate in cauza, respectiv exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata din oficiu si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de catre parata, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din CCM incheiat in 2003 intre SNP P. SA si salariatii reprezentati de FSLI P. cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun salariatii P. SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe P. SA, cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment urmand sa inceapa negocierile cu FSLI P. In vederea stabilirii valorii concrete, a modalitatii de acordare, a conditiilor, criteriilor si a beneficiarilor.
Prin actiunea ce a fomat obiectul dosarului nr.6568/110/2007, atasat in pronuntare, alaturi de alti reclamanti, d-na C.E. a solicitat drepturile salariale prevazute de art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, Tribunalul Bacau acordandu-i suma de 1170,12 lei reprezentand prima de Craciun 2004 (f.129, 132 dosar 6568/110/2007) astfel incat nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat in acceptiunea art. 1201 Cod civil, nefiind indeplinita conditia identitatii de obiect (in cauza pendinte fiind cerute primele de Craciun si Pasti 2005).
In ceea ce priveste, insa, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta constata ca aceasta este incidenta avand in vedere dispozitiile art.283 alin.(1) lit.c din Codul muncii, in conditiile in care cererea este inregistrata la 09.01.2009 (data postei – f.11) iar termenul de 3 ani a inceput sa curga de la data la care drepturile banesti in discutie ar fi trebuit acordate, cel mai tarziu in luna aprilie, respectiv in luna decembrie 2005, implinindu-se in aprilie, respectiv in decembrie 2008.
Cum nu se poate primi apararea reclamantei (f.153) potrivit careia actiunea formulata in 2007 ar fi intrerupt cursul prescriptiei, nefiind indeplinite conditiile art.16 din D.167/1958, in conditiile in care insasi reclamanta arata ca in actiunea respectiva a solicitat doar drepturile banesti aferente anului 2004 iar instanta nu a putut incalca principiul disponibilitatii (f.2), admitand exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta va respinge ca atare actiunea formulata.