Antecontracte

Pronuntand sentinta civila nr.6903/30.06.2009 Judecatoria Bacau a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei C.V., a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantii C.T. si C.V. in contradictoriu cu parata M.V.
Prin aceeasi sentinta, instanta a obligat reclamantii la plata catre parata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei C.V., ca potrivit art.30 din C.fam, bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor, orice conventie contrara fiind nula, iar calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Este adevarat ca in antecontractul de vanzare-cumparare apare ca promitent - cumparator doar reclamantul C.T., dar, la data intervenirii conventiei, 17.01.2002, acesta era casatorit cu reclamanta C.V. (casatorie incheiata la data de 19.08.1980), iar conform dispozitiilor legale mai sus citate, orice bun dobandit in timpul casatoriei de oricare dintre soti este de la data dobandirii sale bun comun, prin notiunea de bun intelegandu-se atat bunurile corporale, adica bunurile mobile si imobile, cat si bunurile incorporale, adica drepturile reale, drepturile de creanta si actiunile privind drepturile patrimoniale. Deci, art.30 din C.fam. vizeaza toate drepturile patrimoniale, inclusiv drepturile de creanta si actiunile referitoare la aceste drepturi, promisiunea de vanzare-cumparare nefiind altceva decat un antecontract care da nastere unui drept de creanta, fiecare dintre parti fiind obligata -obligatie de a face - fata de cealalta parte la incheierea contractului.
Fata de aceste considerente, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei C.V., invocata de parata.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, s-a retinut ca potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
Antecontractul este o promisiune bilaterala de a contracta, prin care partile se obliga sa incheie in viitor un contract cu un continut stabilit in promisiunea respectiva. Ambele parti se angajeaza deci sa incheie contractul, asumandu-si obligatia de a face, iar in caz de neexecutare a acesteia, raspunderea este contractuala. Obligatiei de a face ii corespunde dreptul de creanta care este aparat printr-o actiune personala supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, si care curge, in lipsa unui termen stabilit de parti, de la data incheierii promisiunii de vanzare-cumparare.
In speta, partile s-au obligat sa vanda, respectiv, sa cumpere, un teren in suprafata de aproximativ 493 mp la pretul de 60 USD / mp si ,,sa intocmeasca actele de vanzare-cumparare in forma autentica in termen de o saptamana de la data cand promitenta-vanzatoare devine proprietara, dar cel mai tarziu pana la data de 17.04.2002,,.
Prin urmare, partile au stipulat ca punct de plecare pentru curgerea termenului de prescriptie - o saptamana de la data cand promitenta-vanzatoare devine proprietara. Intrucat parata a devenit proprietara la data de 30.12.2008, cand s-a emis Dispozitia nr.52572/2008 si prin care s-a restituit in natura acesteia suprafata de 420 mp, teren situat in Bacau, termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data de 6.01.2009, nefiind indeplinit pana in prezent. Instanta apreciaza ca termenul de 17.04.2002 nu marcheaza momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani, asa cum sustine parata, acest termen vizand o alta chestiune, care tine de fondul obligatiilor asumate de parti prin incheierea conventiei. Aceasta interpretare a clauzei contractuale reiese tocmai din faptul ca prescriptia nu este altceva decat o sanctiune de drept civil pentru titularul dreptului subiectiv inactiv or, nu se poate imputa vreuneia dintre parti faptul ca promitenta-vanzatoare a devenit proprietara a imobilului la data de 30.12.2008.
Pentru aceste motive, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata M.V.
Referitor la fondul cauzei, se arata in sentinta judecatoriei ca la data de 17.01.2002, reclamantul C.T. si parata M.V. au incheiat un antecontract de vanzare-cumparare, prin care reclamantul se obliga sa cumpere, iar parata sa vanda suprafata de aproximativ 493 mp teren situat in Bacau, teren pe care aceasta urma sa il dobandeasca. La data intocmirii antecontractului, promitentul cumparator s-a obligat sa cumpere terenul la pretul de 60 USD/mp, achitand din pret suma de 3000 USD, diferenta urmand a fi platita la data perfectarii actului in forma autentica. Partile au prevazut in antecontract ca se obliga sa intocmeasca actele de vanzare-cumparare in forma autentica in termen de o saptamana de la data cand promitenta-vanzatoare devine proprietara, dar cel mai tarziu pana la data de 17.04.2002.
Ulterior, la data de 30.12.2008, Primarul a emis Dispozitia nr.52572/2008, prin care s-a dispus restituirea in natura catre parata M.V.a suprafetei de 420 mp.
Instanta a retinut ca antecontractul de vanzare-cumparare este o promisiune sinalagmatica de vanzare – cumparare, ambele parti obligandu-se a contracta pe viitor, astfel incat sa poata opera transferul dreptului de proprietate asupra bunului instrainat.
Neperfectarea contractului se poate datora refuzului uneia din parti sau imposibilitatii uneia din parti de a aduce la indeplinire obligatiile asumate. In situatia in care una dintre parti refuza sa isi indeplineasca obligatia asumata prin antecontract, cealalta parte are dreptul de a obtine indeplinirea obligatiei.
In speta, instanta a constatat ca incheierea contractului este afectata de un termen suspensiv - o saptamana de la data cand promitenta-vanzatoare devine proprietara. Dar pentru ca situatia nu se putea prelungi la infinit, nici una dintre parti neavand cum sa prevada momentul la care promitenta vanzatoare avea sa devina proprietara imobilului, partile au inteles sa limiteze momentul pana la care se poate incheia contractul de vanzare-cumparare si deci pana la care se poate intruni acordul de vointa in vederea constituirii unui raport juridic - cel mai tarziu pana la data de 17.04.2002. Prin urmare acesta este momentul pana la care se putea perfecta intelegerea partilor, executarea obligatiilor-transferul dreptului de proprietate, respectiv, achitarea diferentei de pret – trebuind raportate tot la acest moment. Este si motivul pentru care s-a instituit in antecontract : ,, Eu, C.T., ma oblig sa cumpar de la d-na M.V. imobilul descris mai sus cu pretul de 60 USD/mp, din care am achitat astazi suma de 3000 USD, iar restul de pret il vom achita la data perfectarii actului de vanzare-cumparare in forma autentica, iar perfectarea se putea realiza cel mai tarziu la data de 17.04.2002.
Imprejurarea ca ulterior acestui moment, diferenta de pret calculata de reclamanti la suma de 22.200 USD a fost achitata prin consemnare la CEC in doua transe a cate 11.100 in data de 15, respectiv, 18.06.2007, pe calea ofertei reale urmate de consemnatiune, nu are nici o relevanta avand in vedere ca aceasta a intervenit dupa stingerea raportului juridic obligational.
Fata de aceste considerente, instanta a respins actiunea formulata ca neintemeiata si in temeiul art.274 C.proc.civ a obligat reclamantii la plata catre parata a cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii C.V. si C.T. solicitand modificarea in tot a sentintei si pe fond admiterea actiunii, aratand in motivare ca in mod gresit a interpretat prima instanta clauza privind termenul de 17.04.2002 care, potrivit art.5 determina momentul la care contractul poate fi considerat rezolutionat intrucat o parte nu isi executa in mod culpabil obligatiile or, in speta, culpa nu a existat, M.V. obtinand act de proprietar abia in 30.12.2008 iar recurentii au achitat diferenta de pret dupa ce au cunoscut intinderea suprafetei atribuite. S-a aratat, de asemenea, in motivele de recurs ca este contradictorie solutia judecatoriei de respingere a exceptiei prescriptiei pe considerentul ca termenul de prescriptie incepe sa curga dupa 7 zile din momentul in care M.V. a obtinut un act de proprietate pe teren, adica 30.12.2008, neputandu-se, deci, vorbi de o obligatie stinsa de vreme ce chiar instanta apreciaza ca indeplinirea ei este solicitata in termenul de prescriptie.
Au aratat recurentii si faptul ca intr-o alta actiune avand ca obiect perfectarea antecontractului de vanzare-cumparare, judecatoria a respins actiunea pentru neplata pretului iar tribunalul pentru ca M.V. nu era proprietara terenului, ambele instante considerand implicit ca raportul obligational exista.
Formuland intampinare, intimata-parata a solicitand respingerea recursului ca nefondat, considerand sentinta judecatoriei legala si temeinica (f.20).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata recursul ca fiind nefondat urmand a fi respins, in temeiul art.312 alin.(1) cpc, pentru urmatoarele considerente:
Partile s-au obligat sa vanda, respectiv, sa cumpere, un teren in suprafata de aproximativ 493 mp la pretul de 60 USD / mp si ,,sa intocmeasca actele de vanzare-cumparare in forma autentica in termen de o saptamana de la data cand promitenta-vanzatoare devine proprietara, dar cel mai tarziu pana la data de 17.04.2002,,. In aceasta situatia, termenul prevazut de parti, de o saptamana, este dublat de o conditie, aceea ca promitenta-vanzatoare sa devina proprietara bunului pana la 17.04.2002, conditie care nu s-a indeplinit, prima dispozitie de restituire a terenului fiind emisa la 3.10.2002, modificata ulterior la 30.12.2008 (f.12,15 dosar judecatorie).
Potrivit art.1012 alin.(1) cod civil cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment oarecare se va intampla intr-un timp fixat, conditia este considerata ca neindeplinita daca timpul a expirat fara ca evenimentul sa se intample. Or partile au stabilit un termen limita, obiectiv, independent de culpa vreuneia dintre ele, in care conventia putea fi perfectata, termen care a expirat desi conditia nu s-a indeplinit, astfel incat in mod corect a apreciat prima instanta ca perfectarea se putea realiza cel mai tarziu la data de 17.04.2002, imprejurarea achitarii ulterioare a diferentei de pret neavand nici o relevanta intrucat a intervenit dupa stingerea raportului juridic obligational.
Contradictia din sentinta judecatoriei prin care exceptia prescriptiei extinctive a fost respinsa nu poate duce la admiterea recursului, aceasta aparare a recurentilor fiind, de altfel, lipsita de interes in conditiile in care exceptia prescriptiei dreptului lor la actiune a fost respinsa de prima instanta, iar in recurs, chiar invocata ca motiv de ordine publica, exceptia nu ar fi putut schimba solutia in sensul dorit de recurenti.
Nici sustinerea potrivit careia in dosarul nr.1/180/2002 atat prima instanta cat si instanta de recurs au considerat implicit ca raportul obligational exista nu poate fi luata in considerare, fiind analizata doar indeplinirea conditiei stipulate in contract, aceea a dobandirii dreptului de proprietate de catre promitenta-vanzatoare, fiind inutila la acel moment si verificarea respectarii termenului stabilit.
Desi a solicitat obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata, intimata-parata nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli in recurs, motiv pentru care cererea sa va fi respinsa ca nefondata.